{"id":21083,"date":"2015-02-11T09:53:51","date_gmt":"2015-02-11T09:53:51","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=21083"},"modified":"2015-02-11T09:54:54","modified_gmt":"2015-02-11T09:54:54","slug":"prof-adrian-dinu-rachieru-eminescu-si-basarabia","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/02\/11\/prof-adrian-dinu-rachieru-eminescu-si-basarabia\/","title":{"rendered":"Prof. Adrian Dinu Rachieru: Eminescu \u015fi Basarabia"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>,,Am r\u0103sfoit c\u0103r\u0163i, ne-am folosit de munca altora, am adunat dovezi \u015fi am ar\u0103tat c\u0103 poporul rom\u00e2n niciodat\u0103 nu a renun\u0163at la drepturile sale asupra Basarabiei \u015fi c\u0103 prin urmare nici ast\u0103zi nu are dreptul de a renun\u0163a.”<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0Mihai Eminescu<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

De\u015fi Eminescu, ne \u00eencredin\u0163a amicul Slavici, \u201eprivea toate lucrurile din punctul de vedere al omului care nu moare niciodat\u0103\u201d, cu elan vizionar, de cople\u015fitoare vitalitate intelectual\u0103, \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u00e2nd durata lung\u0103, negre\u015fit c\u0103 poetul-publicist se cheltuia agitatoric \u015fi \u00een imediat, asaltat de problemele prezentului. Or, dincolo de numitorul comun al existen\u0163ei romantice (deslu\u015find o biografie-stas), lumea \u201ede acas\u0103\u201d oferea o istorie particular\u0103; ca \u00eentruchipare pilduitoare a rom\u00e2nismului, cutreierat de un ethos \u00eenalt \u015fi conectat fr\u0103m\u00e2ntatului timp rom\u00e2nesc \u015fi problemelor ob\u015fte\u015fti, Eminescu a \u00een\u0163eles c\u0103 e sortit s\u0103 poarte \u201ecrucea unei misiuni\u201d (1, p. 26). \u00cenc\u00e2t prin scrisul s\u0103u, interesat de destinul neamului, cerceta pasional \u015fi acribios geografia noastr\u0103 etnic\u0103, definit\u0103 memorabil ca \u201eo insul\u0103 mereu roas\u0103 pe margini\u201d.<\/p>\n

Pe bun\u0103 dreptate, \u00eentr-o carte de referin\u0163\u0103, republicat\u0103, propun\u00e2nd un nou punct de vedere \u015fi impun\u00e2nd o tipologie, Ioana Em. Petrescu (2), inventariind modelele cosmologice sferice (pitagoreic, platonician, cu \u015ftiutele rectific\u0103ri aristotelice), nota c\u0103 avem de-a face cu \u201eo viziune muzical\u0103-armonic\u0103 \u015fi inteligibil\u0103 a Universului\u201d; dar c\u0103, asum\u00e2ndu-\u015fi perspectiva kantian\u0103, a na\u015fterii \u015fi ruin\u0103rii lumilor, a infinit\u0103\u0163ii \u015fi \u201erepaosului nefiin\u0163ei\u201d, Eminescu intr\u0103 sub regimul istoricit\u0103\u0163ii. Mai mult, Eminescu nu fuge de Istorie, c\u0103z\u00e2nd \u00eentr-un contemplativism pur, ascetic; el \u00ee\u015fi asum\u0103 condi\u0163ia tragic\u0103 \u015fi exprim\u0103, deopotriv\u0103,\u00a0un destin cosmotic \u015fi istoric<\/em>. A\u015fa fiind, e limpede c\u0103 Eminescu-gazetarul a tr\u0103it \u015fi a scris sub presiunea problematicii epocii sale, aflat\u0103, \u015fi ea, \u00een \u201etranzi\u0163iune\u201d.<\/p>\n

Chiar dac\u0103, \u00een timp, proza sa publicistic\u0103 \u2013 cu deosebire \u2013 a suportat o ideologizare for\u0163at\u0103 \u015fi, deseori, o actualizare pervertitoare, filtrat\u0103 partinic, gazet\u0103ria sa, desp\u0103r\u0163indu-se de tonul emfatic al predecesorilor, se cuvine analizat\u0103 \u00een \u00eentregul operei, eviden\u0163iind \u015fi\u00a0valoarea ei artistic\u0103<\/em>, cum propunea \u2013 \u00een remarcabile analize stilistice \u2013 Monica Spiridon (3, 4), nu doar con\u0163inutistic\u0103. Cu neostoit\u0103 \u201ependulare euristic\u0103\u201d \u00eentre concret \u015fi abstract, scrisul eminescian convoac\u0103 \u015fi mijloacele teatralit\u0103\u0163ii, dar \u015fi \u201eme\u015fte\u015fugul retoric\u201d, desf\u0103\u015fur\u00e2nd o \u00eembietoare cromatic\u0103 lexical\u0103. Impun\u00e2nd\u00a0jurnalismul profesionist<\/em>, Eminescu se bate pentru \u201ediscreditarea sofisticii\u201d, nota tot Monica Spiridon; \u00eenc\u00e2t acumularea de probe devine, finalmente, un consistentdosar judiciar<\/em>. Cu deosebire c\u00e2nd era vorba de a demonstra autohtonia, Eminescu afirm\u00e2nd repetat \u015fi \u00eentemeiat, deloc str\u0103in de violen\u0163ele de limbaj, c\u0103 nu suntem \u201eoamenii nim\u0103nui\u201d.<\/p>\n

Pornind de la aceste eviden\u0163e, \u00eencerc\u00e2nd o \u201escanare\u201d a mentalului rom\u00e2nesc la nivelul imaginarului lingvistic violent, Ruxandra Cesereanu afla \u00een Eminescu \u015fi \u00een publicistica sa de la \u201eTimpul\u201d (noiembrie 1877 \u2013 iunie 1883)\u00a0un autor-cheie<\/em>\u00a0(5, p. 13-26). Pamfletar p\u0103tima\u015f \u015fi na\u0163ionalist furibund, \u201eaproape mistic\u201d (5, p. 14), Eminescu ar fi cultivat o publicistic\u0103 inflamat\u0103, cu accese colerice, scrie autoarea clujean\u0103. Bine\u00een\u0163eles, violen\u0163ele de limbaj nu pot fi t\u0103g\u0103duite; ele explodeaz\u0103 c\u00e2nd \u00een discu\u0163ie intervin \u201eatingerile\u201d aduse rom\u00e2nismului. Sau c\u00e2nd \u201eziarismul\u201d eminescian (ca s\u0103-l cit\u0103m pe Perpessicius, cel care atr\u0103gea aten\u0163ia asupra valorii literar-complementare a acestui sector al scrisului eminescian) vitupera, cu pana \u201e\u00eenmuiat\u0103 \u00een fiere\u201d, \u00een contra celor ce\u00a0vampirizau<\/em>\u00a0trupul \u0163\u0103rii. Asprimea verbal\u0103 e de \u00een\u0163eles c\u00e2nd publicistul condamna \u201ecangrena moral\u0103\u201d \u015fi molima demagogiei, c\u00e2nd depl\u00e2ngea corupta via\u0163\u0103 politic\u0103 \u015fi dec\u0103derea \u0163\u0103rii-\u201eotel\u201d, degenerarea rasei (prin invazia \u201elep\u0103d\u0103turilor\u201d Fanarului, hiene \u015fi lipitori, \u00een limbaj eminescian), a \u201eghe\u015feftarilor \u015fi patrio\u0163ilor de meserie\u201d, c\u00e2nd, \u00een fine, \u00eengrijorat de soarta neamului, \u00eencerca a curma, fie \u015fi prin scris, \u201edezagrega\u0163iunea\u201d provocat\u0103 de veneticii rom\u00e2nofagi.<\/p>\n

Cine cunoa\u015fte publicistica eminescian\u0103 \u015ftie prea bine c\u0103, \u00eenc\u0103 \u00een perioada \u00eenceputurilor (1870-1876; colabor\u0103ri la \u201eAlbina\u201d, \u201e<\/em>Familia\u201d, \u201e<\/em>Federa\u0163iunea\u201d, \u201e<\/em>Convorbiri literare\u201d, \u201e<\/em>Rom\u00e2nul\u201d), junele semnatar dovedea, \u00een articolele \u00eencredin\u0163ate, \u201eagresivitate \u00een ordinea ideilor\u201d (1, p. 95). \u00cen paginile \u201eFedera\u0163iunii\u201d, de pild\u0103, prob\u00e2nd curaj, vehemen\u0163\u0103, stringen\u0163\u0103 logic\u0103, sub pseudonimul Varro va publica trei articole (\u00een intervalul 17 aprilie \u2013 11 mai:\u00a0S\u0103 facem un congres<\/em>,\u00a0\u00cen unire e t\u0103ria<\/em>\u00a0\u015fi, \u00een dou\u0103 numere,\u00a0Ecuilibrul<\/em>), ceea ce i-a \u015fi atras, precum se \u015ftie, un proces de pres\u0103 la Pesta. Foarte t\u00e2n\u0103r, Eminescu blama principiul dualist, cerea \u2013 \u00een numele \u201eegalei \u00eendrept\u0103\u0163iri\u201d \u2013 solidaritate cu celelalte na\u0163iuni, invoc\u00e2nd principiul suveranit\u0103\u0163ii, \u015fi se dovedea familiarizat, printr-o documentare riguroas\u0103, desigur, cu \u201e\u00eenc\u00e2lcitele probleme politice\u201d (1, p. 95).<\/p>\n

Sunt, a\u015fadar, argumente timpurii, solide, \u00een a vesteji imaginea unui Eminescu rupt de realit\u0103\u0163i. Ceea ce va confirma travaliul gazet\u0103resc ulterior, mereu exigent; fie risipit \u00eentr-un \u201emozaic jurnalistic\u201d (6, p. 176) \u00een etapa ie\u015fean\u0103, fie acredit\u00e2nd maturizarea jurnalismului politic la noi, cu patos participativ, dezvolt\u00e2nd c\u00e2teva linii tematice \u00een anii petrecu\u0163i \u00een redac\u0163ia \u201eTimpului\u201d. Acolo unde poetul, mereu interesat de \u201evia\u0163a ideilor\u201d (agit\u00e2nd opinia public\u0103), va fi, de fapt, \u00eentr-o \u201eopozi\u0163ie dubl\u0103\u201d (6, p. 174), at\u00e2t fa\u0163\u0103 de liberali \u015fi partidul lor (radicalii ro\u015fii, \u00een special), arunc\u00e2nd \u00een aren\u0103 solu\u0163ia \u201escopirii\u201d, c\u00e2t \u015fi fa\u0163\u0103 de tab\u0103ra conservatoare. Ca \u201eprofet m\u00e2nios\u201d, Eminescu va trece, cu verv\u0103 pamfletar\u0103, de la \u201eanimalizarea\u201d adversarilor (5, p. 21) la \u201edemonizarea\u201d lor (5, p. 25), angaj\u00e2nd \u201eTimpul\u201d \u00een dure campanii de pres\u0103.<\/p>\n

Evident, problematica basarabean\u0103 nu \u00eei era str\u0103in\u0103 \u015fi nu putea fi ignorat\u0103. V\u0103z\u00e2nd \u00een liderul liberal I. C. Br\u0103tianu un \u201eagent al panslavismului\u201d, Eminescu \u00eel va socoti vinovat de pierderea Basarabiei \u015fi va condamna vehement gestul tr\u0103d\u0103tor, \u00eeng\u0103duind anexarea provinciei de c\u0103tre imperiul \u0163arist. Cum se apropia Congresul de la Berlin, angajatului \u201eTimpul\u201d-ui i s-a oferit, subit, o \u201evacan\u0163\u0103 olteneasc\u0103\u201d, la mo\u015fia lui N. Mandrea de la Flore\u015fti, sub pretextul traducerii unui prim volum din Tratatul lui Eudoxiu de Hurmuzachi (Fragmente zur Geschichte der Rum\u00e4nen<\/em>). \u00cendep\u0103rtat din redac\u0163ie (mai-iunie 1878), Eminescu a fost, pe moment, \u201epotolit\u201d. Dar studiul s\u0103u Basarabia<\/em>\u00a0este un veritabil \u201ememoriu politic\u201d (7, p. 159) \u015fi chestiunea a fost, sper\u0103m,\u00a0definitive <\/em>l\u0103murit\u0103 de D. Vatamaniuc, venerabilul editor eviden\u0163iind\u00a0adev\u0103rul politic<\/em>\u00a0al \u00eent\u00e2mpl\u0103rii (7, 8). Conectat momentelor de tensiune diplomatic\u0103, Eminescu-gazetarul a ie\u015fit mereu la ramp\u0103, nepreget\u00e2nd a sluji \u015fi ap\u0103ra fiin\u0163a na\u0163ional\u0103. Fiindc\u0103 acest nume (Basarabia) \u201esingur este o istorie \u00eentreag\u0103\u201d, scria poetul, retrocedarea provinciei fiind \u201eo chestiune de existen\u0163\u0103 pentru poporul rom\u00e2n\u201d. D. Vatamaniuc, oferind \u00een\u00a0Basarabia, p\u0103m\u00e2nt rom\u00e2nesc<\/em>\u00a0(7, p. 147-159) un avizat comentariu al contextului, indic\u00e2nd acribios bibliografia izvoarelor, observa c\u0103 studiul eminescian n-a avut, curios, ecou interna\u0163ional; nici m\u0103car ziarul \u201eLe Nord\u201d n-a reac\u0163ionat. Totu\u015fi acest amplu excurs istoric reprezint\u0103 un adev\u0103rat \u201etestament\u201d (7, p. 159); iar publicistica eminescian\u0103, uluitoare prin diversitate \u015fi profunditate, confirm\u0103 spusele lui C\u0103linescu, \u201edivinul critic\u201d not\u00e2nd c\u0103 ea este \u201etrainic\u0103 literar tot at\u00e2t c\u00e2t poeziile\u201d.<\/p>\n

*<\/p>\n

Basarabia, provincie rupt\u0103 din p\u0103m\u00e2ntul rom\u00e2nesc, a fost \u015fi a r\u0103mas un subiect litigios \u015fi un obiect de transfer \u00een rela\u0163iile cu marea vecin\u0103 din R\u0103s\u0103rit, \u00een pofida unor momente de acalmie politic\u0103 \u015fi diplomatic\u0103. Chestiunea basarabean\u0103 devenise o problem\u0103 interna\u0163ional\u0103 \u00eenc\u0103 \u00een veacul lui Eminescu \u015fi pana poetului, cer\u00e2nd \u201emai mult sim\u0163 istoric\u201d, n-a ostenit s\u0103 denun\u0163e raptul. Ea, \u00eengropat\u0103 sub pecetea unor tratate, mereu \u00eenc\u0103lcate, f\u0103r\u0103 a dep\u0103\u015fi valoarea unor \u201eterfeloage de h\u00e2rtii\u201d (cum scria marele poet), a constituit o preocupare statornic\u0103 pentru gazetarul de la \u201eTimpul\u201d. Publicistul, angajat cu \u00eentreaga-i fiin\u0163\u0103 s\u0103 exprime \u201edurerea rom\u00e2nilor din toate \u0163\u0103rile rom\u00e2ne\u015fti\u201d (S. Mehedin\u0163i), a f\u0103cut din editorialele sale o profesiune de credin\u0163\u0103 \u015fi a mutat discu\u0163ia din cancelariile diplomatice pe terenul realit\u0103\u0163ilor istorice. Fiindc\u0103 Europa de atunci (ca \u015fi cea de azi) era ne\u015ftiutoare. Or, pentru Eminescu, Basarabia \u00eensemna un nume care \u201e\u0163ip\u0103 sub condeiele ruse\u015fti\u201d \u015fi protestul s\u0103u, vehement \u015fi argumentat, culmin\u00e2nd \u00een studiul\u00a0Basarabia<\/em>, a trezit \u00eengrijorare chiar printre cei care diriguiau ziarul, consider\u00e2nd c\u0103 inflamatul gazetar transformase \u201eTimpul\u201d \u00eentr-un \u201eorgan personal al antipatiilor sale\u201d (cf. I. A. Cantacuzino). De unde \u015fi \u201eexilul\u201d oltenesc pe mo\u015fia lui N. Mandrea \u015fi chiar ipoteza \u201esacrific\u0103rii\u201d sale. Dar nu vom st\u0103rui aici asupra culiselor, tentante \u015fi tenebroase.<\/p>\n

Cum la 1812, prin \u201eactul oficial de cesiune\u201d, provincia a fost dob\u00e2ndit\u0103 de Rusia de la Poarta otoman\u0103 (ignor\u00e2ndu-se proprietarul legitim, adic\u0103 Moldova), \u00eentr-o schi\u0163\u0103 a pomenitului studiu, g\u0103zduit\u0103 \u00een \u201eTimpul\u201d (1 martie 1878), cererea Rusiei va fi taxat\u0103 drept \u201estrig\u0103toare la cer\u201d. Dar marele vecin, a\u0163\u00e2\u0163at de pofte anexioniste, \u00ee\u015fi pornise opera \u201eemancipatoare\u201d. \u00cenc\u00e2t poetul, ironiz\u00e2nd problema onoarei imperiale \u015fi pretextul grani\u0163elor naturale, convocate zgomotos ca argumente forte ale diploma\u0163iei \u0163ariste, f\u0103cea constatarea amar\u0103 c\u0103 pentru unii, ignor\u00e2nd cu non\u015falan\u0163\u0103 Istoria, \u201eDumnezeu a f\u0103cut lumea la 1812\u201d! Acest \u201epetec de p\u0103m\u00e2nt\u201d, avertiza poetul, nu are niciun echivalent; el este t\u0103ria noastr\u0103 \u015fi ni se cuvine! Cu \u201edocumentele \u00een m\u00e2n\u0103\u201d, \u00eentr-o argumentare str\u00e2ns\u0103 \u015fi cu o explicabil\u0103 \u00eenver\u015funare polemic\u0103, Eminescu invoc\u0103 inflexibil dreptul nostru istoric. Argumentele morale, constat\u0103 el, sunt de partea noastr\u0103. Basarabia, patria istoric\u0103, \u201ee bucat\u0103 din patria noastr\u0103 str\u0103veche\u201d; acest p\u0103m\u00e2nt \u201ecucerit cu plugul\u201d \u00eenseamn\u0103 chiar \u201emisiunea noastr\u0103 istoric\u0103\u201d.<\/p>\n

Dac\u0103 a\u015fa stau lucrurile, singurul viitor legitim nu poate fi dec\u00e2t revenirea la patria-mam\u0103. Aceast\u0103 veche aspira\u0163ie jugulat\u0103 e, din p\u0103cate, departe de a se \u00eemplini. Dup\u0103 \u201efatalul tratat de alian\u0163\u0103\u201d de la Lu\u0163k (1711), c\u00e2nd \u201enefericitul\u201d D. Cantemir \u201enu s-a l\u0103sat de moscali\u201d, Basarabia \u2013 spuneam \u2013 a devenit obiect de transfer, obligat\u0103 la o ciudat\u0103 navet\u0103 istoric\u0103. Ce folos c\u0103 un Mihail Bruhis, cel care p\u0103r\u0103sea \u00een 1974 U.R.S.S.-ul, afirma neted c\u0103 adev\u0103rul istoric este de partea Rom\u00e2niei (vezi: Republica Moldova: Quo vadis?<\/em>, Editura Papyrus, 1999, Tel Aviv)? Ce folos c\u0103 suferin\u0163a provinciei \u00eenstr\u0103inate, beneficiind acum de o independen\u0163\u0103 considerat\u0103 de unii \u201en\u0103stru\u015fnic\u0103\u201d, e \u00eenso\u0163it\u0103 de o politic\u0103 duplicitar\u0103, ad\u00e2ncind con\u015ftiin\u0163a schizoid\u0103? Republica Moldova fiin\u0163eaz\u0103 \u00eentre dou\u0103 lumi, nota un analist: pe de o parte, \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea C.S.I.-ului \u201ematern\u201d (zicea Constantin T\u0103nase), pe de alt\u0103 parte, r\u00e2vnita integrare european\u0103, hr\u0103nind iluzia c\u0103 ar fi \u201eluat\u0103 \u00een calcul\u201d, \u00eentr-o am\u00e2nare\u00a0sine die<\/em>. Erup\u0163iile moldovenismului au alterat con\u015ftiin\u0163a na\u0163ional\u0103 \u015fi ne-au aruncat \u00eend\u0103r\u0103t \u00een tunelul istoriei, \u00eentr-o faz\u0103 preunionist\u0103, temporiz\u00e2nd (nu doar din pricini interne) \u00eemplinirea unui ideal dup\u0103 care t\u00e2njim.<\/p>\n

Campania eminescian\u0103, \u00eentins\u0103 pe mai mul\u0163i ani, punea \u00een eviden\u0163\u0103 dreptul nostru de a fiin\u0163a \u00een grani\u0163ele naturale. El devenea un deranjant adev\u0103r politic, sublinia cu temei D. Vatamaniuc. Duelul ne\u00eembl\u00e2nzitului gazetar de la \u201eTimpul\u201d cu presa panslavist\u0103, \u00eendeosebi \u201eLe Nord\u201d \u015fi \u201eViedomosti\u201d, a \u00eengrijorat p\u00e2n\u0103 \u015fi opozi\u0163ia conservatoare. \u00cendep\u0103rtat, \u201escos din joc\u201d, trimis la Flore\u015fti pentru a traduce din E. de Hurmuzachi, poetul a continuat a clama cu aceea\u015fi vigoare dreptul nostru istoric, nedreptatea \u015ftirbirii fruntariilor, sper\u00e2nd neostoit c\u0103 \u201ebucata noastr\u0103 de Basarabie\u201d va reveni c\u00e2ndva la matc\u0103. Fiindc\u0103 \u201ea rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra domina\u0163iunii ruse\u015fti\u201d, scria inclementul polemist. Iar frazele sale, v\u0103dind me\u015fte\u015fug retoric \u015fi cheltuind chiar, din bel\u015fug, rafale sarcastice, apar\u0163in unui ins avizat, a c\u0103rui pledoarie \u2013 prin acumulare savant\u0103 de probe \u015fi ispita teatraliz\u0103rii demersului \u2013 ne permit s\u0103 vorbim de o \u201eprofesionalizare a elocin\u0163ei\u201d (Monica Spiridon).<\/p>\n

Dar Eminescu deranjeaz\u0103 \u015fi azi, poate mai abitir, mai ales prin proza publicistic\u0103. Febra revizuirilor care b\u00e2ntuie prin cultura noastr\u0103 nu-l putea ocoli pe\u00a0scriitorul paradigmatic<\/em>\u00a0(Marin Mincu). Acela\u015fi critic se pronun\u0163a ferm: rostul adev\u0103rat al revizuirilor este cel de a \u00eent\u0103ri valoarea marilor scriitori. Nu e vorba \u00eens\u0103 de a-i scuti de ghilotina judec\u0103\u0163ilor critice. Fanfaronada revizionist\u0103, \u00een a\u015fteptarea \u201eseismului m\u00e2ntuitor\u201d (Gh. Grigurcu), \u00eencurajeaz\u0103, adeseori, o furie demolatoare, iscat\u0103 de \u00eend\u00e2rjiri viscerale. Probabil c\u0103 orice act detractor, cum se spune \u00eendeob\u015fte, ascunde o pizm\u0103 necenzurat\u0103; de unde graba unora de a propune gesturi iconoclaste, mistific\u0103ri diletantiste, valoriz\u0103ri politice sau chiar tonul gol\u0103nesc \u00een lupta cu statuile.<\/p>\n

Evident c\u0103 Eminescu, devenit \u2013 zic unii \u2013 o obsesie maladiv\u0103 sau un mit obosit, nu putea fi sustras discu\u0163iei. Uzan\u0163ele festiviste, \u015firul de elogii previzibile, \u201etonele de exegez\u0103\u201d (\u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-ne, practic, de oper\u0103) cereau o relansare a interesului f\u0103r\u0103 a suspecta orice aluzie critic\u0103 drept blasfemie. Cei care se opintesc a cerceta\u00a0cazul Eminescu<\/em>\u00a0ar trebui s\u0103 abandoneze fie cultul primitiv, fie negativismul pueril, insolent, c\u0103z\u00e2nd \u00een ceea ce M. Cimpoi numea, \u00eendrept\u0103\u0163it,\u00a0caragializarea recept\u0103rii<\/em>. Sub tirania cli\u015feelor, provoc\u00e2nd sa\u0163ietate, transport\u00e2nd \u00een contemporaneitate un Eminescu idolatrizat dar necitit, izbucne\u015fte contagios, atras de voluptatea autoflagel\u0103rii, at\u00e2t de viril\u0103 la noi, mitul demitiz\u0103rii, spulber\u00e2nd legenda. Un aer proasp\u0103t \u00een exegeza eminescian\u0103, revigor\u00e2nd-o, e oric\u00e2nd de dorit. Ea, pe de o parte, nu se \u00eempac\u0103 \u2013 se \u015ftie \u2013 cu paralizia spiritului critic; dar, la cealalt\u0103 extrem\u0103, nici cu ispita zeflemelei. \u015ei, negre\u015fit, nici cu \u201eintelectualizarea profan\u0103rii\u201d, tendin\u0163\u0103 \u00een ascensiune, cum remarca George Anca, sau, \u015fi mai grav, cu \u201erenun\u0163area complice la problematica eminescian\u0103\u201d. Nu trebuie uitat c\u0103 pe \u015fantierul eminescologiei \u201eEminescu se na\u015fte din Eminescu\u201d (D. Vatamaniuc) \u015fi gazetarul n-a folosit cerneal\u0103 duplicitar\u0103.<\/p>\n

A\u015fa fiind, recuperarea lui Eminescu ca proces ne\u00eencheiat (\u015fi, practic, de neistovit) a cunoscut, repetat, fenomenul confisc\u0103rii, transform\u00e2nd crea\u0163ia marelui poet \u2013 prin ajust\u0103ri ideologice \u2013 \u00eentr-o anex\u0103 propagandistic\u0103. Dac\u0103 acest corset ideologic sufoca opera, \u00een Basarabia Eminescu a f\u0103cut posibil\u0103 \u201ereg\u0103sirea ontologic\u0103\u201d (Mihai Cimpoi). O cultur\u0103 nou\u0103, a\u015fezat\u0103 sub flamura triumfal\u0103 a moldovenismului sovietic, a g\u0103sit, \u00een replic\u0103, certitudinea identit\u0103\u0163ii tocmai \u00een eminescianism. Recuperarea lui Eminescu, \u00eenceput\u0103 anevoios \u00een 1954, a suportat numeroase \u015fi inevitabile r\u0103st\u0103lm\u0103ciri (cazul A. Lupan, 1971). Dar pentru spa\u0163iul basarabean eminescianismul a \u00eensemnat chiar rom\u00e2nismul salvator. Acolo, traiectoria poetului, asigur\u00e2nd revitalizarea con\u015ftiin\u0163ei de sine (a unui neam), \u00eentemeiat\u0103 pe credin\u0163\u0103 \u015fi limb\u0103, oblig\u0103 la o cercetare contextual\u0103. Moldovenii din Est, scrie M. Cimpoi, s-au salvat prin Eminescu. Exponen\u0163ialitatea eminescian\u0103 a animat o cultur\u0103 lupt\u0103toare. Reac\u0163ia de mitizare nu e doar explicabil\u0103 (chestion\u00e2nd contextul), ci \u015fi justificat\u0103. Era nevoie pentru a rezista de un trecut poetizat \u015fi de prezen\u0163a unor figuri emblematice, tutelare: Eminescu \u015fi \u015etefan cel Mare. Eminescu a devenit \u201eun hotar al con\u015ftiin\u0163ei\u201d (Ion Dru\u0163\u0103, 1970) \u015fi, accept\u00e2ndu-i-se statutul de poet na\u0163ional, a fost garantul rena\u015fterii culturale, z\u0103g\u0103zuit\u0103 at\u00e2ta vreme. Rolul lui de \u201ebiblie lucr\u0103toare\u201d (cum splendid scria M. Cimpoi) a \u00eeng\u0103duit relansarea rom\u00e2nismului cultural. Cruciada rom\u00e2nismului, \u00een acei ani de un \u201eoptimism nebun\u201d (Th. Codreanu), s-a purtat sub flamur\u0103 eminescian\u0103. Lupta publicistic\u0103 s-a hr\u0103nit din verbul eminescian.<\/p>\n

Cu at\u00e2t mai curios ni se pare sfatul (oferit \u00eentr-un editorial al \u201eRom\u00e2niei literare\u201d, de N. Manolescu) de a re\u0163ine pentru uzul posterit\u0103\u0163ii \u201enumai poezia\u201d.\u00a0Dreptul de a fi numai poet\u00a0<\/em>cenzureaz\u0103 nepermis un continent mirabil, aneantiz\u00e2nd proza \u015fi, \u00eendeosebi, proza politic\u0103 (gazet\u0103ria). Recomandarea nu e nou\u0103. S\u0103 fie vorba de o frigiditate estetic\u0103 (cum insinueaz\u0103 unii) sau de \u201erudimente de g\u00e2ndire politic\u0103\u201d (Cr. Preda) ale unui romantic \u00eent\u00e2rziat, venit dintr-o cultur\u0103 minor\u0103? \u015ei care, iat\u0103, leg\u00e2ndu-\u015fi gloria de un destin vitreg \u00een timpul vie\u0163ii \u015fi roditor \u00een posteritate, penduleaz\u0103 \u00eentre conven\u0163ionalitatea elogiilor rev\u0103rsate nemilos \u015fi etichetele infamante, oferite nu mai pu\u0163in generos, trec\u00e2ndu-i-se sub obroc o publicistic\u0103 \u201emediocr\u0103\u201d. Adev\u0103rul e c\u0103 Poetul r\u0103m\u00e2ne o prezen\u0163\u0103 st\u00e2njenitoare \u015fi, trebuie s\u0103 recunoa\u015ftem, f\u0103r\u0103 efecte concrete \u00een istoria \u015fi destinul nostru.\u00a0Ideea Eminescu<\/em>\u00a0n-a avut, \u00eentr-un secol caragialean, \u015fi o func\u0163ie modelatoare, pe m\u0103sura declarativismului sfor\u0103itor. Am fost \u00een at\u00e2tea r\u00e2nduri gata s\u0103 ne desp\u0103r\u0163im de genialul poet numai pentru a nu sup\u0103ra pe unii sau pe al\u0163ii, dovedind o obedien\u0163\u0103 condamnabil\u0103. Inflexibil, Eminescu este atipic \u015fi incomodeaz\u0103. \u00cenl\u0103turarea lui prin acea \u201edubl\u0103 sacrificare\u201d (v. Theodor Codreanu, \u00een volumul ap\u0103rut la Bra\u015fov, Editura Serafimus, 1991, care produce \u2013 zicea D. Vatamaniuc \u2013 \u201eargumente plauzibile\u201d) pare, \u015fi din punctul nostru de vedere, credibil\u0103.<\/p>\n

Literatura Basarabiei a stat, a\u015fadar, din fericire, chiar \u00een faza laten\u0163elor, sub semnul lui Eminescu. \u00centr-un context doctrinizat, deviind istoria neamului de la cursu-i firesc, ea s-a reg\u0103sit spectaculos dup\u0103 ce, ani \u00een \u015fir, \u015fi-a t\u0103inuit vlaga (M. Cimpoi) tocmai prin modelare arhetipal\u0103. Baladismul e un dat organic, scria acela\u015fi critic \u00een\u00a0Istoria<\/em>\u00a0sa (\u201edeschis\u0103\u201d). \u00cen pofida unor altoiuri, influen\u0163e \u015fi oscila\u0163ii (v. \u201emo\u015fionologia\u201d, cinematografierea epicului \u015f.a.), tot pasta arhaic\u0103 \u015fi limba cronic\u0103reasc\u0103, \u00een pofida grimaselor unor este\u0163i de ultim\u0103 or\u0103, au salvat disputa dintre organicism \u015fi eclectism, \u00eentre\u0163in\u00e2nd, de fapt, o \u201econfuzie diabolic\u0103\u201d (aprecia criticul de la Chi\u015fin\u0103u). Dup\u0103 ce a vehiculat ca simboluri centrale \u201elampa lui Ilici\u201d sau \u201eplugul\u201d, \u00eengr\u0103\u015f\u00e2nd, apoi, cu maculatura epocii, cimitirele literare, aceast\u0103 literatur\u0103, sigilat\u0103 de conformismul etnic (nota, c\u00e2ndva, E. Lovinescu), s-a re\u00eentors, salvator, la na\u0163ionalismul istoric frecvent\u00e2nd, cu fr\u0103gezimi aurorale, misticismul \u0163\u0103r\u0103nesc, pe filier\u0103 eminescian\u0103. C\u0103 nu mai poate \u00eent\u00e2rzia acolo, e alt\u0103 chestiune. Dar pentru a rezista antirom\u00e2nismului nu exista \u2013 atunci \u2013 alt\u0103 cale.<\/p>\n

Vitregia istoriei nu e o vorb\u0103 a \u201efic\u0163ionarilor\u201d sau o inven\u0163ie a boemei. S\u0103 ne amintim \u015fi de cuvintele lui Eliade care invoca aceea\u015fi vitregie pentru a \u00een\u0163elege destinul culturii rom\u00e2ne\u015fti. Replierea \u00een mioritism \u015fi defensivitate, chiar blamabil\u0103, a \u00eeng\u0103duit o \u00eenmugurire tainic\u0103. Reac\u0163ia st\u0103p\u00e2nilor, \u00een acei ani duri, nu era doar anticultural\u0103, ci violent antirom\u00e2neasc\u0103. Efectele propagandei, duse cu perfidie \u015fi tenacitate, invoc\u00e2nd bariera \u201emoldovenismului\u201d, se simt \u00eenc\u0103. Iat\u0103 de ce, privind retrospectiv, M. Cimpoi vorbe\u015fte despre o literatur\u0103 a exilului; e drept, un exil interior. Basarabia a conservat, incredibil, un \u201erom\u00e2nism \u00een stare pur\u0103\u201d (V. Horia), l\u0103s\u00e2nd s\u0103 circule subteran sevele autohtonismului. Povara destinului, \u201eteroarea istoriei\u201d au marcat, indiscutabil, imaginarul colectiv, dar au \u015fi estompat, prin sovietizare total\u0103 \u015fi control ideologic sever, con\u015ftiin\u0163a \u00eenstr\u0103in\u0103rii, condi\u0163ia des\u0163\u0103r\u0103rii. De\u015fi par incompatibile, sentimentalismul de fond, secret\u00e2nd un iz roman\u0163ios-dulceag, \u015fi eroismul rezisten\u0163ei au conlucrat \u00een vederea integr\u0103rii, redescoperind placenta: \u201emediul geopsihic matern\u201d.<\/p>\n

O problem\u0103 deschis\u0103 r\u0103m\u00e2ne \u00eens\u0103 cea a valoriz\u0103rii. Dup\u0103 ce a traversat infernul proletcultist \u015fi a pl\u0103tit tribut maniheismului de clas\u0103, dup\u0103 ce a r\u0103spuns directivelor unionale \u015fi republicane, tr\u00e2mbi\u0163\u00e2nd un\u00a0optimism de comand\u0103<\/em>, rena\u015fterea literar\u0103 a Basarabiei va suporta tratamentul dur al selec\u0163iei. Filtrul critic e nemilos. Dar el nu poate uita de grija contextualiz\u0103rii. R\u0103spunz\u00e2nd \u2013 pe de o parte \u2013 imperativelor oficiale, literatura \u201emoldoveneasc\u0103\u201d s-a refugiat \u00een tradi\u0163ionalismul programatic (ruralism, regionalism, conservatorism, polemism esopic) dovedindu-se \u2013 constat\u0103 M. Cimpoi \u2013 o literatur\u0103 \u201erizomic\u0103\u201d, \u00eenchis\u0103 \u00een sine \u015fi asigur\u00e2nd, printr-o serie fatal\u0103 de compromisuri, supravie\u0163uirea esteticului prin etnic \u015fi cultural.<\/p>\n

Mi\u015fcarea poeziei a urmat acela\u015fi grafic. Odat\u0103 cu rede\u015fteptarea na\u0163ional\u0103, politizarea liricii s-a \u00eenscris vectorului rom\u00e2nismului. Era entuziasmului, \u00eemping\u00e2nd, sub presiunea istoriei, lirismul din zona intimismului \u00eenspre poezia agitatoric\u0103, s-a contaminat de neopa\u015foptism. De\u015fi eticheta e folosit\u0103 azi depreciativ, se cuvine s\u0103 reamintim c\u0103 un poet \u00een Basarabia era obligat \u201es\u0103 fie un poet el cet\u0103\u0163ii\u201d. Iar ata\u015famentul fa\u0163\u0103 de tradi\u0163ie, alimentat de un conservatorism funciar, r\u0103spundea unui instinct de conservare. \u201eOmul hotarelor\u201d (S. Comoro\u015fan), tr\u0103itor \u201ela margini\u201d, ne descoper\u0103 o alt\u0103 lume. \u015ei\u00a0homo cristianus<\/em>\u00a0(A. Mateevici), cu pusee de misticism, \u015fi sufletul preontologic (M. Cimpoi) acuz\u0103 senza\u0163ia de ne\u00eemplinire. Afla\u0163i la margine, \u00eentre dou\u0103 lumi, oamenii locului viseaz\u0103 Centrul. El putea fi ispita slav\u0103, observa M. Vulc\u0103nescu, atent la nota mistic\u0103, dar, mai degrab\u0103, tropismul rom\u00e2nesc, provincia oferind \u2013 dup\u0103 spusele lui G. Ibr\u0103ileanu \u2013 un \u201emaximum de rom\u00e2nism\u201d. Disputa continu\u0103. Departe de a fi un spa\u0163iu mioritic, Basarabia ca lume deschis\u0103, topind at\u00e2tea influen\u0163e, a fost condamnat\u0103 \u2013 din punctul de vedere al rom\u00e2nit\u0103\u0163ii \u2013 la un prelungit exil interior.<\/p>\n

Este de \u00een\u0163eles de ce, \u00eendept\u0103\u0163it, vorbim de o cultur\u0103 \u201ede rezisten\u0163\u0103\u201d \u015fi de miracolul basarabean. De\u015fi marcat\u0103 de con\u015ftiin\u0163a periferiei, spiritualitatea rom\u00e2neasc\u0103 de aici s-a salvat princentralitatea lui Eminescu<\/em>. Sunt voci care depl\u00e2ng acest\u00a0establishment<\/em>\u00a0eminescian, consider\u00e2nd chiar \u2013 printr-o paralel\u0103 hilar\u0103 \u2013 c\u0103 mitul poetului a atins dimensiunile grote\u015fti ale cultului ceau\u015fist. Sau, dimpotriv\u0103, accept\u00e2nd c\u0103 acest caz este o iscodire a politicului (cum pare a crede E. Lungu); n-am avea de cine-l ap\u0103ra pe Eminescu, fiindc\u0103 \u201enu exist\u0103 demolatori\u201d. Retr\u0103g\u00e2ndu-i competen\u0163a universal\u0103 \u015fi infaibilitatea, el ar trebui repus \u00een r\u00e2ndurile scriitorilor.<\/p>\n

Evident. Doar c\u0103 pentru o literatur\u0103 subteran\u0103, poetocentric\u0103, acuz\u00e2nd \u00eendep\u0103rtarea de \u0163ar\u0103 sub bruiajul ideologic \u015fi c\u0103ut\u00e2nd voca\u0163ia eticului sub pecetea \u00eenstr\u0103in\u0103rii, a infuziei elementului slav, Eminescu a fost chiar\u00a0simbolul rezisten\u0163ei<\/em>. Cu mult mai mult, a\u015fadar, dec\u00e2t un nume de scriitor. Sub t\u0103v\u0103lugul ideologic al moldovenismului sovietizant, mitizarea a fost re\u0163eta salvatoare. Prin tradi\u0163ia fertilizant\u0103 pe care a vegheat-o, Poetul a f\u0103cut posibil\u0103 \u201ereg\u0103sirea ontologic\u0103\u201d (M. Cimpoi). Tradi\u0163ia, \u00een acest caz, departe de a exercita o tutel\u0103 castratoare sau o \u201efraudare a percep\u0163iei\u201d (cum se rostesc voci alarmate), a \u00eeng\u0103duit cruciada rom\u00e2nismului. Am putea descoperi, din unghiul esteticii genera\u0163ioniste, o ciudat\u0103 fluctua\u0163ie a recep\u0163iei, dincolo de avalan\u015fa cli\u015feelor didactice sau a jeturilor festiviste, paraliz\u00e2nd spiritul critic. Observ\u00e2nd c\u0103 specificul na\u0163ional nu este \u201e\u00eencremenit\u201d, Em. Bucov descoperea \u201eunele gre\u015feli\u201d \u015fi pomenea de \u201eh\u0103rd\u0103ul eminescian\u201d.<\/p>\n

\u00cen c\u00e2teva \u201enoti\u0163e\u201d despre specificul na\u0163ional, V. Coroban (v. \u201eNistrul\u201d, nr. 2\/1959, p. 117-126), dup\u0103 ce glorifica \u201e\u00eenflorirea de azi\u201d a literaturii sovietice moldovene\u015fti sub influen\u0163a literaturii popoarelor sovietice \u015fi nota c\u0103 izola\u0163ionismul ar fi moartea culturii, preciza sec c\u0103 literatura moldoveneasc\u0103 s-a dezvoltat \u201e\u00een leg\u0103tur\u0103 nemijlocit\u0103\u201d cu cea rom\u00e2n\u0103. A urmat o dur\u0103 campanie de pres\u0103, inclusiv critici aspre pe linie de partid, V. Coroban fiind nevoit s\u0103 extrag\u0103 de aici \u201e\u00eenv\u0103\u0163\u0103minte ad\u00e2nci\u201d (v. \u201eCultura Moldovei\u201d, 3 martie 1960, p. 2) \u015fi s\u0103-\u015fi toarne cenu\u015f\u0103 \u00een cap. S\u0103 reamintim \u00eens\u0103 c\u0103 \u201erecidivistul\u201d (cum \u00eel taxa \u00eentr-un editorial \u201eMoldova socialist\u0103\u201d din 13 martie 1960), bucur\u00e2ndu-se de tristul renume de \u201eoracol fals\u201d \u015fi acuzat de revizionism, pus la zid pentru \u201etrat\u0103rile gre\u015fite\u201d, atingea \u201eculmea profana\u0163iei\u201d, ponegrindu-l pe Gorki ori neg\u00e2nd influen\u0163a unor scriitori ru\u015fi asupra lui Eminescu. Ca s\u0103 nu mai pomenim de articolul\u00a0O prefa\u0163\u0103 agramat\u0103<\/em>\u00a0(v. \u201eNistrul\u201d, nr. 8\/1959, p. 137-139) \u00een care, coment\u00e2nd textul lui A.T. Bor\u015fci, V. Coroban denun\u0163a erorile acestuia c\u00e2nd vorbea de \u201enefasta influen\u0163\u0103 apusean\u0103\u201d ori \u201edezm\u0103\u0163ul antirus\u201d. Interesant\u0103 ar fi \u015fi incursiunea \u00een spa\u0163iul interbelic, veritabil \u201econtinent necunoscut\u201d (Alex. Burlacu). Una peste alta, o polarizare a reac\u0163iilor, chiar dac\u0103 dispropor\u0163ionat\u0103, e de\u00eendat\u0103 izbitoare. Tras \u00een formulele desuete ale patriotismului melodramatic, cultul pentru Eminescu a st\u00e2rnit m\u00e2nia contestatarilor. Frenezia demolatoare a mers p\u00e2n\u0103 \u00eentr-acolo \u00eenc\u00e2t ziarul cern\u0103u\u0163ean \u201eCeas\u201d \u00eel numea un \u201egeniu r\u0103u\u201d. S\u0103 ad\u0103ug\u0103m c\u0103 lui Eminescu i se refuz\u0103 un monument la Cern\u0103u\u0163i, pentru c\u0103 poetul \u201ear fi ucrainean \u015fi nu merit\u0103\u201d, opera sa fiind o \u201emediocr\u0103 prob\u0103 \u015fcol\u0103reasc\u0103\u201d (cf. \u201eCeas\u201d, nr. 39\/17 septembrie 1999). \u00cen plus, prin tot ce a scris s-a str\u0103duit \u201es\u0103 repun\u0103 jugul rom\u00e2nesc pe grumazul \u0163inutului\u201d. Hulit de vecini, poetul e atacat \u015fi acas\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu acel faimos canonic Grama care, la 1891, credea c\u0103 Eminescu n-a fost \u201enice barem poet\u201d. Detractorii se i\u0163esc \u00een momentele tulburi \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 credem c\u0103\u00a0antieminescianismul<\/em>\u00a0ar fi o linie exegetic\u0103 \u00een cultura noastr\u0103, beneficiind de continuitate, trebuie s\u0103 observ\u0103m \u2013 sub presiunea faptelor \u2013 o \u00eendesire a atacurilor \u00een vremea din urm\u0103. Om al altui veac, poetul ne-ar \u00eempiedica \u2013 cred unii \u2013 \u00een cursa pentru integrare, l\u0103s\u00e2ndu-ne la por\u0163ile Europei.<\/p>\n

Evident c\u0103 exegeza trebuie s\u0103 renun\u0163e la tiparele obosite, primenindu-se. Dup\u0103 cum nu poate agrea nici demagogia patriotard\u0103, sub poleial\u0103 encomiastic\u0103, risipit\u0103 de a\u015fa-zi\u015fii \u201eap\u0103r\u0103tori\u201d. S\u0103rb\u0103torit \u201e\u00een exces\u201d (Vitalie Ciobanu, vezi \u201eFlux\u201d, 21 ianuarie 2000:\u00a0Ce facem din Eminescu?<\/em>), el devine un poet festiv \u015fi, vai, necunoscut! Elanul idolatru nu face cas\u0103 bun\u0103 cu spiritul critic, vital pentru metabolismul unei culturi. \u201eLustruindu-se\u201d (cum zicea chiar poetul),\u00a0panglicarii\u00a0<\/em>\u015fi\u00a0mititeii<\/em>, fie ei adulatori sau denigratori, se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 tocmai de exigen\u0163ele eminesciene. Or, posteritatea lui Eminescu este o continu\u0103 provocare. Poetul trebuie s\u0103 ni se dezv\u0103luie de sub crusta encomioanelor; el trebuie, a\u015fadar, citit \u015fi nu fosilizat sau deformat.<\/p>\n

Cu Eminescu, Basarabia s-a \u00eentors acas\u0103. Mircea Eliade, \u00eentr-un\u00a0Cuv\u00e2nt \u00eenainte<\/em>\u00a0(Paris, septembrie 1949), scria: \u201eEl ne-a luminat \u00een\u0163elesul \u015fi bucuria nenorocului de a fi rom\u00e2n\u201d. Din \u201ecopacul Eminescu\u201d (cum a zis Blaga) apar ml\u0103di\u0163ele altor genera\u0163ii. Nu e vorba aici de \u201eprizonieratul mental\u201d depl\u00e2ns de unii anali\u015fti. Bine\u00een\u0163eles, un citat din Eminescu nu rezolv\u0103 problemele noastre. Dar m\u0103car s\u0103 lu\u0103m aminte la acuitatea \u015fi actualitatea unor observa\u0163ii, recunosc\u00e2nd \u2013 al\u0103turi de Noica \u2013 eminescianismul\u00a0ca m\u0103sur\u0103<\/em>\u00a0a fiin\u0163ei rom\u00e2ne\u015fti. Ca idealitate, mai exact, sper\u00e2nd c\u0103 nu ne vom mai ad\u0103posti sub zisa costinian\u0103 a omului \u201esubt vremi\u201d. Chiar dac\u0103 luptele politice nu se vor domoli, chiar dac\u0103 \u2013 \u00eentre\u0163inut \u015fi a\u0163\u00e2\u0163at de caren\u0163ele informa\u0163ionale \u2013 curentul moldovenesc \u00eenc\u0103 va d\u0103inui, opun\u00e2ndu-se zgomotos rom\u00e2nismului, revigorarea culturii na\u0163ionale este un proces \u00een mar\u015f. Dar triumfalismul nu e s\u0103n\u0103tos \u015fi, \u00een aceast\u0103 interminabil\u0103 \u201etranzi\u0163ie f\u0103r\u0103 Moise\u201d, (D. Sandu), Eminescu va fi chemat, \u00eentr-adev\u0103r, \u201es\u0103 ne judece\u2026\u201d. El, \u00een \u00eentregia sa, r\u0103m\u00e2ne, singur, un prilej de\u00a0\u00eenm\u00e2ndrire<\/em>\u00a0(P. Crea\u0163ia), legitim\u00e2ndu-ne \u015fi r\u0103scump\u0103r\u00e2ndu-ne. \u00cen rest, vorba poetului: \u201eIstoria cuget\u0103, de\u015fi \u00eencet, \u00eens\u0103 sigur \u015fi just\u201d.<\/p>\n

N\u0103d\u0103jduim c\u0103 istoria ne va da dreptate. Dar ea trebuie ajutat\u0103. Bine ar fi ca, urm\u00e2ndu-l, s\u0103 ne recunoa\u015ftem \u00een modelul eminescian. Din p\u0103cate, Rom\u00e2nia ca\u00a0\u0163ar\u0103 dilematic\u0103<\/em>, f\u0103r\u0103 aderen\u0163\u0103 la tendin\u0163a eminescian\u0103, \u00eent\u00e2rzie s\u0103 fac\u0103 din Eminescu un \u201emit lucr\u0103tor\u201d. Ar fi p\u0103cat s\u0103 ne trecem vremea vis\u00e2nd s\u0103 fim, dovedind o \u201eidolatrie machiavelic\u0103\u201d (C. T\u0103nase), cu izbucniri ciclice de \u201enevroz\u0103 patriotard\u0103\u201d, f\u0103r\u0103 a ne activa. Prezen\u0163a lui Eminescu \u00een cultura rom\u00e2n\u0103 oblig\u0103. El ne invit\u0103, ca o soma\u0163ie istoric\u0103, s\u0103 uit\u0103m umilin\u0163a \u015fi ploconirea pentru a ne rosti \u00een deplin\u0103tate fiin\u0163a na\u0163ional\u0103. Iar Basarabia, scria \u2013 parc\u0103 testamentar \u2013 netranzac\u0163ionarul gazetar, ni se cuvine fiind chiar \u201emisia noastr\u0103 istoric\u0103\u201d. Ea ar trebui preg\u0103tit\u0103. \u015ei veritabilul liant r\u0103m\u00e2ne cultura. Altminteri, avertiza tot Eminescu, \u201eunirea politic\u0103 e o nebunie\u201d. Or, Eminescu reprezint\u0103 avangarda rom\u00e2nismului cultural. Cu el al\u0103turi, suntem \u00eendrept\u0103\u0163i\u0163i s\u0103 credem c\u0103 Unirea e pe aproape. Mai ales c\u0103 genialul poet avea oroare de\u00a0civiliza\u0163ia vorbelor<\/em>.<\/p>\n

Eminescu, concretiz\u00e2nd conceptul globalizant al fiin\u0163ei na\u0163ionale, se exprim\u0103 ca\u00a0rom\u00e2nitate fundamental\u0103<\/em>, lucr\u00e2nd \u00een specific (v. Aureliu Goci,\u00a0\u00cen Europa f\u0103r\u0103 Eminescu?<\/em>,\u00a0Postfa\u0163\u0103<\/em>\u00a0la vol. M. Eminescu,\u00a0Poezii<\/em>, Editura Gramar, Bucure\u015fti, 1996. Antologie, prefa\u0163\u0103, postfa\u0163\u0103 \u015fi tabel cronologic de A.G.). \u015ei, pe bun\u0103 dreptate, criticul se \u00eentreab\u0103 frisonat: putem intra \u00een Europa f\u0103r\u0103 Eminescu? Cel care a fost o\u00a0summa<\/em>\u00a0a structurilor de rezisten\u0163\u0103 a devenit acum un obstacol, un nume repudiabil? Prea obi\u015fnui\u0163i cu\u00a0ratarea<\/em>\u00a0marilor ocazii ale istoriei, s-ar putea s\u0103-l acuz\u0103m pentru neputin\u0163ele noastre tot pe marele poet. \u015ei dac\u0103, obsesiv-deziderativ, invoc\u0103m\u00a0integrarea european\u0103<\/em>\u00a0(f\u0103c\u00e2nd mai degrab\u0103 o risip\u0103 de vorbe), nu \u00een\u0163elegem pudoarea \u00een a \u201eataca\u201d chestiunea\u00a0reintegr\u0103rii<\/em>. Cele dou\u0103 tendin\u0163e nu se exclud, nu sunt \u015fi nu pot fi \u00een conflict. \u015ei doar a\u015fa vom \u00eemplini porunca peste veacuri a spiritului nostru tutelar.\u00a0Reg\u0103sirea na\u0163ional\u0103<\/em>\u00a0a rom\u00e2nilor basarabeni a fost posibil\u0103 prin Eminescu.<\/p>\n

Sub faldurile latinit\u0103\u0163ii orientale, f\u0103c\u00e2nd din Eminescu, spuneam, o \u201eBiblie lucr\u0103toare\u201d, cruciada rom\u00e2nismului a cunoscut un exploziv moment de efervescen\u0163\u0103 na\u0163ional\u0103 (1988-1989), \u00eencununat\u0103 cu declararea independen\u0163ei (27 august 1991) \u015fi legiferarea limbii rom\u00e2ne ca limb\u0103 de stat. Din p\u0103cate, marile victorii au fost compromise rapid prin paseism literar \u015fi versatilitate politic\u0103 (vezi Vitalie Ciobanu,\u00a0Anatomia unui faliment geopolitic<\/em>). Mersul \u201e\u015font\u00e2c\u0103it\u201d, destinul \u201ef\u0103r\u0103 adres\u0103\u201d al Basarabiei se explic\u0103 \u015fi prin \u201einadecvarea la realitate\u201d a intelectualit\u0103\u0163ii, scria acuzator V. G\u00e2rne\u0163 (vezi\u00a0Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate<\/em>). Vinov\u0103\u0163ia elitelor intelectuale e real\u0103. Dar, \u00een acela\u015fi timp, nu putem ignora sau minimaliza aportul scriitorimii \u00een b\u0103t\u0103lia pentru limb\u0103, istorie \u015fi neam, v\u00e2rful de lance fiind, desigur, Grigore Vieru. Cel care l-a descoperit \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u015fi abia la facultate pe Eminescu, citindu-l \u201eprin cr\u0103p\u0103tura b\u0103ncii\u201d; cel care, aflat \u00een \u0162ar\u0103, citea t\u0103bli\u0163ele interdictive din parcuri \u201eca ni\u015fte poeme frumoase\u201d; cel care, de fapt, descoperise \u0162ara prin Eminescu \u015fi vener\u00e2nd \u201elacrima limbii noastre\u201d a risipit versuri memorabilePentru Ea<\/em>\u00a0(adic\u0103 \u201elimba mamei\u201d).<\/p>\n

Evident,\u00a0b\u0103t\u0103lia pentru limb\u0103<\/em>\u00a0continu\u0103 chiar dac\u0103 noua conjunctur\u0103 geopolitic\u0103 nu e favorabil\u0103. Frontiera euro-atlantic\u0103 s-a mutat pe Prut, dar discursul moldovenist proclam\u0103 triumf\u0103tor ruperea de rom\u00e2nitate prin voin\u0163a de autoidentificare (alegerea etnonimului \u00eentr-un stat \u201epolietnic \u015fi multicultural\u201d). Un remarcabil exeget precum Dan Dungaciu (vezi, printre altele,\u00a0Moldova ante portas<\/em>, 2005;\u00a0Cine suntem noi? Cronici de la Est de Vest<\/em>, 2009) spunea cu temei c\u0103 \u015fi soarta limbii rom\u00e2ne trebuie citit\u0103 prin\u00a0grila geopolitic\u0103<\/em>\u00a0(induc\u00e2nd un \u015fir de motiva\u0163ii, consecin\u0163e, evolu\u0163ii). Lirismul unionist, spectaculos \u015fi contagios-emo\u0163ional, trebuie fortificat prin pragmatism politic \u015fi diploma\u0163ie inteligent\u0103.<\/p>\n

*<\/p>\n

Ap\u0103r\u00e2nd, la temperatura fanatismului, interesele neamului, acel \u201eb\u0103iet cu talent\u201d (cf. Iacob Negruzzi) \u015fi-a dorit s\u0103 spun\u0103\u00a0adev\u0103rul \u00eentreg<\/em>. Sub pana lui s-a coagulat doctrina politic\u0103 na\u0163ional\u0103, f\u0103c\u00e2nd o \u201ecestiune de c\u0103petenie\u201d din\u00a0norma de dezvoltare a \u0163\u0103rii<\/em>. Firesc, mare cititor al presei, Eminescu a intrat \u00een v\u00e2ltoarea polemicilor, atras \u2013 nota un vechi editor \u2013 de \u201emirajul luptei \u00een c\u00e2mpul ziaristicei\u201d (9, p. 9). Cu sim\u0163 istoric treaz, elogiind vechimea dar \u015fi putin\u0163a unei dezvolt\u0103ri normale, blam\u00e2nd \u2013 cu virulen\u0163\u0103 pamfletar\u0103 \u2013 influen\u0163ele boln\u0103vicioase, cu speran\u0163\u0103 de \u00eendreptare totu\u015fi, preg\u0103tind marele viitor, gazetarul Eminescu a fost un \u201epesimist activ\u201d (7, p. 6). Speran\u0163a nu trebuie nici azi \u00eengropat\u0103.\u00a0B\u0103t\u0103lia pentru Basarabia<\/em>\u00a0(10) continu\u0103\u2026<\/p>\n

Adrian Dinu Rachieru,<\/strong><\/p>\n

August, 2009<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Bibliografie<\/strong><\/p>\n

1. Zoe Dumitrescu-Bu\u015fulenga,\u00a0Eminescu \u2013 Via\u0163a<\/em>\u00a0(vol. 1), edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 de Dumitru Irimia;\u00a0Cuv\u00e2nt \u00eenainte<\/em>\u00a0de Dan H\u0103ulic\u0103, Editura Nicodim Caligraful, M\u0103n\u0103stirea Putna, 2009.<\/p>\n

2. Ioana Em. Petrescu,\u00a0Eminescu \u2013 poet tragic<\/em>, Editura Junimea, Ia\u015fi, 1994.<\/p>\n

3. Monica Spiridon,\u00a0Mihai Eminescu. O anatomie a elocven\u0163ei<\/em>, Editura Minerva, Bucure\u015fti, 1994.<\/p>\n

4. Monica Spiridon,\u00a0Eminescu \u2013 proza jurnalistic\u0103<\/em>, Editura Curtea Veche, Bucure\u015fti, 2003.<\/p>\n

5. Ruxandra Cesereanu,\u00a0Ultraconservatorul agresiv \u015fi profetul m\u00e2nios. Eminescu la Timpul<\/em>, \u00een\u00a0Imaginarul violent al rom\u00e2nilor<\/em>, Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 2003.<\/p>\n

6. Vasile Ilinca,\u00a0Stilul publicistic eminescian<\/em>, Editura Universit\u0103\u0163ii Suceava, 2004; cu o prefa\u0163\u0103 de Al. Andriescu.<\/p>\n

7. D. Vatamaniuc,\u00a0Publicistica lui Eminescu<\/em>\u00a0(1877-1883, 1888-1889), Editura Minerva, Bucure\u015fti, 1996.<\/p>\n

8. Mihai Eminescu,\u00a0Basarabia \u2013 p\u0103m\u00e2nt rom\u00e2nesc, samavolnic r\u0103pit<\/em>, Antologie, prefa\u0163\u0103 \u015fi note de D. Vatamaniuc, Editura Saeculum I.O., Bucure\u015fti, 1997.<\/p>\n

9. M. Eminescu,\u00a0Opera politic\u0103<\/em>, vol. I (1870-1879), edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 de prof. I. Cre\u0163u,\u00a0Cugetarea<\/em>\u00a0\u2013 Georgescu Delafras, f.a.<\/p>\n

10. Adrian Dinu Rachieru,\u00a0B\u0103t\u0103lia pentru Basarabia<\/em>, edi\u0163ia a II-a, rev\u0103zut\u0103 \u015fi ad\u0103ugit\u0103, Editura Augusta, Timi\u015foara, 2002.<\/p>\n

Sursa material:<\/strong> Limba Rom\u00e2n\u0103<\/a><\/p>\n

Sursa foto:<\/strong>\u00a0TIMPUL<\/a><\/p>\n

http:\/\/flacaratv.md\/universitatea-timisoara-prof-adrian-dinu-rachieru-eminescu-despre-basarabia.html<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

,,Am r\u0103sfoit c\u0103r\u0163i, ne-am folosit de munca altora, am adunat dovezi \u015fi am ar\u0103tat c\u0103 poporul rom\u00e2n niciodat\u0103 nu a [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-21083","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21083","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21083"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21083\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21086,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21083\/revisions\/21086"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21083"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21083"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21083"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}