{"id":21120,"date":"2015-02-11T22:10:01","date_gmt":"2015-02-11T22:10:01","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=21120"},"modified":"2015-02-11T22:36:56","modified_gmt":"2015-02-11T22:36:56","slug":"adrian-dinu-rachieru-grigore-vieru-si-crinii-latiniei%e2%80%9d","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/02\/11\/adrian-dinu-rachieru-grigore-vieru-si-crinii-latiniei%e2%80%9d\/","title":{"rendered":"Adrian Dinu Rachieru: Grigore Vieru \u0219i ,,crinii latiniei\u201d"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: justify;\"><a href=\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2015\/02\/adrian-dinu-rachieru.jpg1_.jpg\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"alignleft size-full wp-image-21121\" title=\"adrian-dinu-rachieru.jpg1_\" src=\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2015\/02\/adrian-dinu-rachieru.jpg1_.jpg\" alt=\"\" width=\"194\" height=\"259\" \/><\/a>\u00centr-un portret \u201e\u00een sepia\u201d, \u00eencredin\u0163at revistei <em>Septentrion literar<\/em> (nr. 1\/2013), Arcadie Suceveanu ne reamintea c\u0103 Grigore Vieru \u201ese bucur\u0103 de o posteritate vie, spectaculoas\u0103\u201d. Categoric, a\u015fa e. Mai mult, <em>legenda Vieru<\/em> se \u00eenfiripase \u00een timpul vie\u0163ii, oferindu-i, pe merit, o aur\u0103 poetic\u0103 \u015fi mesianic\u0103, \u00eennobilat\u0103 de \u201ecaratele suferin\u0163ei\u201d.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Fixat \u00een matca marilor teme, \u00een poeme calde, simple, de care avem mereu nevoie, trec\u00e2nd cuvintele prin \u201eroua suferin\u0163ei\u201d \u015fi trec\u00e2nd el \u00eensu\u015fi, repetat, Prutul \u2013 \u201eapa cu lac\u0103t\u201d \u2013 pentru a mai lua \u201eo gur\u0103 de aer\u201d (cum m\u0103rturisea \u00eentr-un interviu), Grigore Vieru \u015fi-a \u00eencheiat zbuciumul terestru. A \u00eenceput destinul postum al celui care a fost \u201erespira\u0163ia Basarabiei\u201d (cf. Eugen Simion) \u015fi care nu a ostenit s\u0103 c\u00e2nte, \u00een seduc\u0103toare propuneri sinonimice, tr\u0103ite la temperatura bucuriilor simple, cheltuite f\u0103r\u0103 rest, PATRIA \u015fi MATRIA. Poezia lui, conchidea acela\u015fi Arcadie Suceveanu, \u201echiar poate face lumea mai bun\u0103\u201d.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Cel care, ca sol al Basarabiei victimizate, murea \u201e\u00een fiecare clip\u0103\u201d, h\u0103r\u0163uit, istovit, deziluzionat de vicleniile Istoriei, vulnerat suflete\u015fte, \u00eenfrunt\u00e2nd dihonia poate fi numit, f\u0103r\u0103 a gre\u015fi, <em>un poet al neamului<\/em>. Oricum, cel mai popular, foarte iubit, av\u00e2nd numero\u015fi cititori, afl\u00e2nd \u00een limba rom\u00e2n\u0103 un ad\u0103post al fiin\u0163ei. Oferind \u201ebijuterii cantabile\u201d (cf. Constantin Cuble\u015fan), Grigore Vieru, cu figura-i pl\u0103p\u00e2nd\u0103, iradiind bun\u0103tate <em>\u015fi-a crescut cititorii<\/em>. Fiindc\u0103 poezia sa porne\u015fte din propria-i copil\u0103rie (cinstind mama, graiul, numele, plaiul) \u015fi poart\u0103, cu sinceritate, durerea \u00eenstr\u0103in\u0103rii, c\u0103ut\u00e2ndu-\u015fi matca (tabuizat\u0103). El r\u0103m\u00e2ne, indiscutabil, stegarul celei \u201emai eminesciene genera\u0163ii\u201d (M. Ungheanu), \u015ftiind prea bine c\u0103 \u201ela Eminescu abia dac\u0103 se ajunge\u201d.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Ca \u201eapologet al vie\u0163ii\u201d (M. Cimpoi), poetul, ostenind \u00een \u201eocna cuvintelor\u201d, se vrea o \u201evioar\u0103 ce vibreaz\u0103\u201d. Colocvial, pl\u0103p\u00e2nd \u015fi ar\u0163\u0103gos, cu o \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare isusiac\u0103, el scria pentru a fi liber (spunea \u00eentr-un interviu). Universul vierean \u00eempac\u0103 suferin\u0163a \u015fi bun\u0103tatea. Resacraliz\u00e2nd lumea, respir\u00e2nd un aer mistic, invoc\u00e2nd ve\u015fnicia \u201elaptelui matern\u201d, bardul de la Pererita-Hotin a fost <em>frunta\u015ful \u015faizecismului basarabean<\/em>, dezvolt\u00e2nd patetic linia oracular-mesianic\u0103 (\u00een filia\u0163ia Mateevici-Goga), dar \u015fi cantabilitatea existen\u0163ial\u0103, cobor\u00e2nd smerit \u2013 \u201ealb de duminic\u0103\u201d \u2013 \u00een timpul sacru ori ie\u015find \u00een aren\u0103, deseori, animat de viguroase pusee pamfletare. Tr\u0103it\u0103 \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103, suport\u00e2nd, sub presiunea circumstan\u0163elor, replieri, poezia sa porne\u015fte din copil\u0103rie \u015fi se bucur\u0103 de o imens\u0103 popularitate. Cultul mamei (ca nume \u201ezuruit\u201d), laitmotivul casei, p\u00e2inea, graiul \u015fi izvorul \u00eei ofer\u0103 un spa\u0163iu protector. Rostind cuvinte \u201epentru a lua aer\u201d, poetul \u2013 ca \u201eduh al vie\u0163ii\u201d \u2013 palpeaz\u0103 esen\u0163ialitatea sco\u0163\u00e2nd \u201epui de lumin\u0103\u201d pe temelia \u201eclasicismului gnomic\u201d.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">La Vieru principiul matern umanizeaz\u0103, dob\u00e2nde\u015fte vibra\u0163ii cosmice, devine chiar \u201esubstitut al eternit\u0103\u0163ii\u201d (M. Cimpoi). Poetul, un evlavios, contempl\u0103 succesiunea anotimpurilor, culege \u201eroua sufletului\u201d, e bolnav de armonie \u015fi \u00een\u0163elege c\u0103 ve\u015fnicia e \u201eca laptele mamei\u201d. Iar mama, cu \u201efierbintea ei respira\u0163ie\/rote\u015fte pe cer stelele, luna\u201d (vezi <em>C\u00e2nd sunt eu l\u00e2ng\u0103 mama<\/em>). A\u015fadar, cosmosul \u2013 s-a observat \u2013 cap\u0103t\u0103 un nimb matern, mama devine osia lumii. Nu trebuie subestimat\u0103 \u201epedagogia\u201d liricii lui Vieru. Romantic \u00eentr-un secol deromantizat, poetul ne preg\u0103te\u015fte pentru \u00eent\u00e2lnirea cu poezia. El caut\u0103 \u201eumbra copil\u0103riei\u201d (de aici, poate, predilec\u0163ia diminutiv\u0103rii), v\u00e2rsta inocen\u0163ei, acel \u201eunivers fericit\u201d invadat de bl\u00e2nde\u0163e \u015fi blajin\u0103tate, alung\u00e2nd anxiet\u0103\u0163ile. Cum poetul, spuneam, este un \u201eduh al vie\u0163ii\u201d, reveria natal\u0103, devo\u0163iunea, delicate\u0163ea (t\u00e2njind replierea) caut\u0103 obsesiv chipul mamei. Cine ar putea veni \u00een locul Ei? \u2013 se \u00eentreab\u0103 Vieru. O lume matern\u0103, cresc\u00e2nd sub acest simbol tutelar st\u0103p\u00e2ne\u015fte universul liric: \u201eNu po\u0163i s\u0103 smulgi din aer \/ Al mierlei c\u00e2ntec spus \/ De vorba mamei gura-mi \/ S-o dep\u0103rtezi nu po\u0163i. \/\/ Nu po\u0163i din ape smulge \/ Un soare oglindit \/ De mine chipul mamei \/ S\u0103 \u00eel despar\u0163i nu po\u0163i\u201d <em>(Versuri albe)<\/em>. Poetul ascult\u0103 t\u0103cerile din \u201ecasa mumei\u201d, \u201epl\u00e2nsetul humei\u201d (e un accent bacovian aici), iubirea ia chipul mamei; \u201epierz\u00e2nd pe mama \u2013 citim \u00een <em>Caut umbra<\/em> \u2013 mi-a r\u0103mas patria\u201d. Deci, sf\u00e2r\u015find antologic: \u201eMam\u0103, \/ Tu e\u015fti patria mea!\u201d (v. <em>Mam\u0103, tu e\u015fti\u2026<\/em>).<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Ca poet-rapsod, cultiv\u0103 de fapt un crez clasicist, gnomic, cobor\u00e2nd \u00een ontologia arhaic\u0103, invit\u00e2ndu-ne la ob\u00e2r\u015fii pentru \u201ea prinde\u201d <em>rostirea esen\u0163ial\u0103 a Fiin\u0163ei<\/em> (copil\u0103ria, natura, maternitatea, religiozitatea). El toarn\u0103 \u00eentr-o formul\u0103 cantabil\u0103 fondul cre\u015ftin, m\u00e2ng\u00e2iat de fiorul cosmic. Ingenuitatea (recuperat\u0103) ne transport\u0103 \u00eentr-un timp mitic, iar versul, gravid de afectivitate, bolnav de orfism poart\u0103 o prospe\u0163ime nealterat\u0103. Omul Vieru, fragil, bl\u00e2nd, coco\u0163at, totu\u015fi, pe baricade, risipind bun\u0103tate a devenit \u2013 ca poet mesianic \u2013 nu doar o respectat\u0103 voce public\u0103, ci un simbol basarabean, idolatrizat sau, dimpotriv\u0103, t\u00e2r\u00e2t \u00een r\u0103zboaie de mahala. \u00cen care nu ezita a intra, paradoxal, cu violen\u0163\u0103 pamfletar\u0103. El r\u0103m\u00e2ne \u00eens\u0103 un \u201eizvorist\u201d (cum bine s-a spus), decret\u00e2nd \u201eretragerea amniotic\u0103\u201d (M. Cimpoi), defil\u00e2nd liric, sub impuls virginal, \u00een Paradisul arhetipurilor. Scriind cu lacrimi \u015fi sporind lumea (cum ar zice Berdiaev) printr-o \u201edemiurgie\u201d resacralizatoare, Vieru evoc\u0103 nostalgia st\u0103rii dint\u00e2i, redescoperind candoarea \u015fi inocen\u0163a copil\u0103riei, acea \u201es\u0103r\u0103cie fericit\u0103\u201d tr\u0103it\u0103 \u00een preajma m\u0103icu\u0163ei Dochi\u0163a de la Pererita; iar aforismele pot fi citite ca seduc\u0103toare poeme concentrate, apar\u0163in\u00e2nd unui ins \u00een\u0163elep\u0163it, p\u0103truns p\u00e2n\u0103 la ultima fibr\u0103 a fiin\u0163ei de <em>cultura sentimentului<\/em> (Stanislav Rassalin), invoc\u00e2nd neuitarea casei p\u0103rinte\u015fti \u015fi depl\u00e2ng\u00e2nd \u201ec\u0103rarea b\u0103tut\u0103 a g\u00e2lcevii\u201d pe care, vai, ne \u00eenghesuim. Cel \u201ev\u00e2ndut\u201d fra\u0163ilor, devenit \u2013 vorba lui Gh. Tomozei \u2013 \u201espionul lui Eminescu\u201d la Bucure\u015fti, afl\u0103 \u00een zicerea aforistic\u0103 un prilej de a cugeta la r\u00e2nduiala lumii, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00eenl\u0103ture nedrept\u0103\u0163ile ei. \u015ei ura care nu obose\u015fte. Invit\u00e2ndu-ne, compensator, \u201eprin iarba verde de-acas\u0103 \/ Cu lan\u0163ul de rou\u0103 la glezne\u201d f\u0103r\u0103 a uita de b\u0103t\u0103liile pe care le are de purtat, \u00eenfr\u00e2ng\u00e2ndu-\u015fi, prin verbul polemic fulgerat, bl\u00e2nde\u0163ea \u015fi fragilitatea. Aparent monocord\u0103 (judecat\u0103 l\u0103\u0163it\u0103 de r\u0103uvoitori peste toat\u0103 opera), lirica sa confirm\u0103 \u201efrica de cuv\u00e2nt\u201d care \u00eel \u00eencearc\u0103 pe Vieru, indiscutabil, un mare poet. Un poet care \u2013 spunea inspirat N. Dabija \u2013 este chiar <strong>un destin<\/strong>.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Ivit \u00eentr-o \u201ecas\u0103 v\u0103duv\u0103 \u015fi trist\u0103 \/ De la margine de Prut\u201d, c\u00e2nt\u00e2nd \u201ecrinii latiniei\u201d, Grigore Vieru a devenit, se \u015ftie, figura tutelar\u0103 a Basarabiei. Versurile sale, de un teribil impact, risc\u0103 chiar <em>anonimizarea<\/em>, intr\u00e2nd \u00een circuitul folcloric. Ce \u015fi-ar putea dori mai mult un poet? Sunt stihuri antologice, v\u0103dind o suferitoare dualitate, cum observa, \u00eentr-o cronic\u0103 \u00eendurerat\u0103, Gh. Grigurcu: pe de o parte, o poezie cantabil\u0103, duioas\u0103, eliber\u00e2nd melosul reveriei, izvor\u00e2nd dintr-o moralitate arhaic\u0103, pe de alt\u0103 parte, o poezie mesianic\u0103, lupt\u0103toare, purt\u00e2nd zgomotul luptelor pe care acest \u201eherald al rom\u00e2nismului basarabean\u201d, un om fragil, boln\u0103vicios, cer\u00e2nd ocrotire, le-a purtat cu b\u0103rb\u0103\u0163ie, \u00een chip de \u201econduc\u0103tor de o\u015fti\u201d. Incisivul Grig, altminteri un ins cald, \u201esuferind\u201d de cumsec\u0103denie \u015fi modestie, \u201eun om at\u00e2t de frumos\u201d (Alex \u015etef\u0103nescu), a fost, a\u015fadar, firav \u015fi puternic, iubit \u015fi ur\u00e2t, stegar \u015fi \u201eterorist\u201d. Dar mai presus de toate este \u015fi r\u0103m\u00e2ne un uria\u015f poet, noi av\u00e2nd obliga\u0163ia de a-l descoperi \u015fi pre\u0163ui m\u0103car <em>\u00een timpul mor\u0163ii<\/em>. Expediat sub etichete infamante, de un cinism incredibil, schimb\u00e2nd mefien\u0163a \u00een grosol\u0103nie, ignorat ori taxat pentru \u201eop\u0163iunile politice\u201d, \u201efratele lui Eminescu\u201d a intrat \u00een eternitate (m. 18 ianuarie 2009). Dar vom afla mult mai t\u00e2rziu \u2013 avertiza N. Dabija \u2013 <em>ce-a \u00eensemnat Grigore Vieru pentru noi to\u0163i<\/em>.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\n<p style=\"text-align: center;\"><strong>Adrian Dinu Rachieru<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00centr-un portret \u201e\u00een sepia\u201d, \u00eencredin\u0163at revistei Septentrion literar (nr. 1\/2013), Arcadie Suceveanu ne reamintea c\u0103 Grigore Vieru \u201ese bucur\u0103 de [&#038;hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-21120","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21120","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21120"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21120\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21123,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21120\/revisions\/21123"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21120"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21120"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21120"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}