{"id":21304,"date":"2015-02-17T21:00:32","date_gmt":"2015-02-17T21:00:32","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=21304"},"modified":"2015-02-17T22:05:08","modified_gmt":"2015-02-17T22:05:08","slug":"actorul-stefan-ciobotarasu-se-prezinta-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/02\/17\/actorul-stefan-ciobotarasu-se-prezinta-i\/","title":{"rendered":"Actorul \u0218tefan Ciobot\u0103ra\u0219u se prezint\u0103"},"content":{"rendered":"

\u00a0\"\"<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cen anul 2015 se \u00eemplinesc 105 ani de la na\u015ftere \u015fi 45 de la trecerea \u00een nemurire a marelui actor \u015etefan Ciobot\u0103ra\u015fu. M-am g\u00e2ndit cum s\u0103-l readuc \u00een memoria publicului rom\u00e2nesc care l-a \u00eendr\u0103git at\u00e2t de mult. Oric\u00e2t a\u015f \u00eencerca eu s\u0103 scriu, nu se compar\u0103 cu ceea ce a avut de spus \u015fi de scris \u00eensu\u015fi actorul. Nu mult\u0103 lume \u015ftie c\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 harul \u015fi talentul de actor, \u015etefan Ciobot\u0103ra\u015fu a scris.versuri (poezii, sonete, catrene, epigrame), fragmente de jurnal, \u00eensemn\u0103ri, scrisori, interviuri \u015fi articole, comunic\u0103ri cu diverse ocazii, cronici despre actorul de teatru \u015fi film. Astfel ve\u015fnicia lui ca actor este luminat\u0103 \u015fi de sensibilitatea \u015fi lirismul versurilor sale, de talentul de scriitor \u015fi povestitor.<\/p>\n

Cu ocazia Centenarului, \u00een anul 2010 s-a realizat o cercetare aproape exaustiv\u0103 a scriiturii actorului ap\u0103rut\u0103 \u00een publica\u0163iile vremii (periodice \u015fi c\u0103r\u0163i). Documentarea s-a desf\u0103\u015furat printr-o colaborare extrem de fructuoas\u0103 a unui grup de bibliotecari inimo\u015fi din marile biblioteci din \u0163ar\u0103: Constan\u0163a Dumitr\u0103\u015fconiu \u2013 BCU \u201eCarol I\u201d, Bucure\u015fti; Violeta Iosub \u2013 Biblioteca Universitar\u0103 \u201eMihai Eminescu\u201d, Ia\u015fi; Lucia Olga \u00centorsureanu \u2013 Biblioteca Universit\u0103\u0163ii Na\u0163ionale de Art\u0103 Teatral\u0103 \u015fi Cinematografic\u0103, Bucure\u015fti; Lucia Bibar\u0163 \u2013 Biblioteca Jude\u0163ean\u0103 \u201eA.D. Xenopol\u201d, Arad; Serviciul Bibliografic \u2013 Biblioteca Jude\u0163ean\u0103 \u201eV.A.Urechea\u201d, Gala\u0163i; Georgeta Petre \u2013 Biblioteca Jude\u0163ean\u0103 \u201eIoan N. Roman\u201d, Constan\u0163a; Doina Radu Eliana \u2013 Biblioteca Danubius, Gala\u0163i; Ioana Popescu \u2013 Uniunea Cinea\u015ftilor Bucure\u015fti. Acestora li s-a al\u0103turat \u00eentreg colectivul Bibliotecii Jude\u0163ene \u201eNicolae Milescu Sp\u0103tarul\u201d, Vaslui. Tuturor, le-am mul\u0163umit \u015fi le mul\u0163umesc pentru implicarea lor de suflet. Finalul acestei cercet\u0103ri trebuia s\u0103 fie editarea unei c\u0103r\u0163i despre \u015fi cu marele actor \u015etefan Ciobot\u0103ra\u015fu. N-a fost s\u0103 fie! Cred \u00eens\u0103, c\u0103 pentru toate, \u00een aceast\u0103 lume este un timp optim \u015fi oportun. Simt ca o datorie de onoare aducerea la cuno\u015ftin\u0163a publicului a acestor materiale descoperite cu at\u00e2ta migal\u0103 \u015fi d\u0103ruire de oameni de carte \u015fi \u00een slujba c\u0103r\u0163ii despre actorul \u015fi scriitorul \u015etefan Ciobot\u0103ra\u015fu prin publicarea lor \u00een mediu online.<\/p>\n

Vasilica Grigora\u015f<\/strong><\/p>\n

Fragmente din \u00eensemn\u0103rile lui \u015etefan Ciobot\u0103ra\u015fu despre r\u0103d\u0103cinile sale \u015fi dragostea pentru locurile natale (Destinul unui artist : \u015etefan Ciobot\u0103ra\u015fu, de Aurel Leon, Ia\u015fi, Junimea, 1973)<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u201eM-am n\u0103scut la 21 martie 1910, \u00een comuna Lipov\u0103\u0163 din jude\u0163ul Vaslui, din p\u0103rin\u0163ii Vasile \u015fi Ana Ciobot\u0103ra\u015fu. Am o sor\u0103, Maria, c\u0103s\u0103torit\u0103 Ioan, care locuie\u015fte la IAS L\u0103\u0163e\u015fti l\u00e2ng\u0103 Bucure\u015fti.\u201d (p. 11)<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/a>
\n<\/strong><\/p>\n


\n<\/strong><\/p>\n

\u201eDragi copii,<\/p>\n

Eu m\u0103 trag din neam de \u0163\u0103rani vasluieni. Bunicii \u015fi p\u0103rin\u0163ii mei s-au ocupat, de bine, de r\u0103u, cu agricultura. Dintre neamurile mele pe care le \u0163in minte, numai bunicul de pe tat\u0103 \u015ftia oleac\u0103 de carte, dar mai bine \u015ftia a c\u00e2nta din tri\u015fc\u0103 \u2013 un fel de piculin\u0103. M-a \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi pe mine, s\u0103 c\u00e2nt, ca s\u0103-mi omor ur\u00e2tul c\u00e2nd aveam 6 ani \u015fi p\u0103\u015fteam v\u0103cu\u0163a pe c\u00e2mp, printre bordeele solda\u0163ilor. Asta se \u00eent\u00e2mpla \u00een 1916 \u015fi satul meu Lipov\u0103\u0163, devenise pentru noi, copiii, locul unor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri extraordinare. \u015ei satul \u015fi p\u0103durea erau pline de solda\u0163i, de cai, de tunuri \u015fi chesoane. Noi, pu\u015ftii, m\u00e2ncam cu solda\u0163ii arpaca\u015f din gamele \u015fi nici nu ne p\u0103sa de tifos exantematic \u015fi alte fleacuri. Mureau oameni pe capete, nu era zi f\u0103r\u0103 \u00eenmorm\u00e2ntare; erau lipsuri mari, era foame \u015fi mizerie; noi ne vedeam de bucuriile noastre. Eu, mai ales, eram c\u0103im\u0103canul. Doar nu degeaba r\u0103zboiul m\u0103 prinsese la M\u0103r\u0103\u015fe\u015fti, acolo unde a fost b\u0103t\u0103lia hot\u0103r\u00e2toare a neamului rom\u00e2nesc, c\u00e2nd nem\u0163ii au gustat pentru prima oar\u0103 din papara noastr\u0103 \u015fi unde eu am tr\u0103it primul bombardament al aeroplanelor nem\u0163e\u015fti. Ei \u015fi? Ne-am retras o dat\u0103 cu trupele, adic\u0103 sold\u0103\u0163e\u015fte, \u015fi am ajuns la bunici tot vesel, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftiu ce-i aceea tragedie. Abia mai t\u00eerziu, \u00een teatru, am aflat de ea. Ce bine e c\u0103 nici voi n-o \u015fti\u0163i cum arat\u0103 la chip cucoana asta, ur\u00e2t\u0103 foc \u015fi rea ca baba Cloan\u0163a!<\/p>\n

Satul meu e un sat frumos, cu oameni harnici \u015fi copii cumin\u0163i. V\u0103 spun cu m\u00e2na pe inim\u0103, a\u015fa eram \u015fi eu, de\u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul care m-a luat \u00een primire din clasa-nt\u00e2ia cam umbla cu v\u0103rgu\u0163a pe la palmele mele. \u015eti\u0163i cum vine asta? Simplu: tu \u0163ii palma ca pe o farfurioar\u0103 plat\u0103 \u015fi el trage, f\u0103c\u00e2nd v\u00e2rgi de foc. Trage \u015fi num\u0103r\u0103, ba \u00eenc\u0103 te oblig\u0103 s\u0103 numeri \u015fi tu, ca s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 \u015ftii. C\u0103r\u0163i nu erau. \u00cenv\u0103\u0163am c\u00e2te trei pe vreo t\u00e2rf\u0103loag\u0103 ceva mai b\u0103l\u0163at\u0103 de mu\u015fte dec\u00e2t ceaslovul lui mo\u015f Ion Creang\u0103. Cine avea carte era cineva. De atunci \u0163in minte proverbul: cine are carte, are parte\u2026 de mere sau de nuci, plata pentru ca s\u0103 te lase s\u0103-nve\u0163i lec\u0163ia.<\/p>\n

Aveam \u015fi un cor cu care f\u0103ceam s\u0103 r\u0103sune satul, c\u00e2nt\u00eend \u201eV\u00e2ntule\u0163 de prim\u0103var\u0103\u201d. Eu c\u00e2ntam la soprane. C\u00e2nd mi s-a \u00eengro\u015fat vocea, terminasem \u015fcoala.<\/p>\n

Dar \u00eenainte de asta, trebuie s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 am fost un copil foarte curajos, da, pot afirma chiar viteaz. Asta \u00eens\u0103 nu de la \u00eenceput, pentru c\u0103 pe la 3-4 ani aveam de furc\u0103 cu g\u00e2\u015ftele. Nu le pl\u0103cea rochi\u0163a mea de stamb\u0103, cu buline albastre, \u015fi pace! M\u0103 tr\u0103geau de poale, strig\u00e2nd s\u0103 trec la pantaloni. Le-am f\u0103cut pl\u0103cerea dar am dat peste o pacoste mai mare: c\u00e2inii. Doamne, mul\u0163i dul\u0103i mai erau \u00een Lipov\u0103\u0163ul nostru \u015fi to\u0163i aveau ambi\u0163ia s\u0103 se repead\u0103 la pantalona\u015fii mei croi\u0163i dintr-o fust\u0103 de-a mamei! Parc\u0103 \u015ftiau, pot\u0103ile, c\u0103 port ceva femeiesc, m\u0103 urm\u0103reau \u015fi noaptea prin somn. Ce n-a f\u0103cut biata mama ca s\u0103 m\u0103 vindece de frica asta? M-a afumat \u015fi cu p\u0103r de lup. Deageaba. M\u0103 temeam de c\u00e2ini, \u015fi gata.<\/p>\n

Ei, bine, vindecarea mi-a venit tot de la jup\u00e2nul lup, \u015fi \u00eenc\u0103 pe neg\u00e2ndite. S\u0103 vede\u0163i cum a fost: Mama, care se fudulea nevoie mare cu mine, \u015fi avea \u015fi de ce, dac\u0103 ne g\u00e2ndim bine, a sclipuit ban l\u00e2ng\u0103 ban \u015fi mi-a f\u0103cut ni\u015fte cizmuli\u0163e cu c\u0103t\u0103r\u0103mi, de mai mare dragul. \u00cenc\u0103l\u0163\u0103minte de\u2026 fl\u0103c\u0103u, s-a terminat! Cine mai avea \u00een Lipov\u0103\u0163, a\u015fa cizme? Ce i-o fi trecut mamei prin minte nu \u015ftiu, dar m-a trimis singur la Vaslui, adic\u0103 drum de vreo \u015fapte kilometri. Niciodat\u0103 nu mai \u00eentreprinsesem o asemenea c\u0103l\u0103torie. Nu-i fac nici o vin\u0103, s\u0103rmana, c\u0103 era frumos afar\u0103 \u015fi z\u0103pad\u0103 neted\u0103 c\u00e2t vedeai cu ochii. Fie c-a dorit s\u0103-i fac\u0103 bucurie tatei, \u2013 care era fr\u00e2nar \u00een gar\u0103 \u2013 cu ciubo\u0163elele mele, fie c-a vrut s\u0103-mi pun\u0103 b\u0103rb\u0103\u0163ia la \u00eencercare, m-a \u00eembr\u0103cat frumos, mi-a pus \u00een tr\u0103istu\u0163\u0103 ni\u015fte pl\u0103cinte pentru tata, m-a \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 dau bun\u0103 ziua oamenilor pe drum \u015fi, c\u00e2t pot, s\u0103 m\u0103 \u0163in de d\u00een\u015fii ca s\u0103 nu merg singur. Mi-am luat b\u0103\u0163ul \u015fi i-am dat drumul. C\u00e2nd am ie\u015fit din sat, bucuria mea c-am sc\u0103pat de c\u00e2ini. Nici nu \u015ftiu c\u00e2nd am ajuns \u00een p\u0103durea de la Rediu. Albea\u0163a om\u0103tului \u00ee\u0163i lua ochii. Dep\u0103nam de zor prin troiene, c\u00e2nd iaca, printre copaci, o dihanie de c\u00e2ine mare, sur, \u015fi cu o coad\u0103 stufoas\u0103 cu care m\u0103tura om\u0103tul. M\u0103i \u015etef\u0103nuc\u0103, mi-am zis \u00een sinea mea, a\u015fa \u0163i-i scris s\u0103 nu mai scapi de javre. M-am mirat c\u0103 nu m\u0103 latr\u0103, nici nu se repede la mine ca ceilal\u0163i, ci doar s\u0103rea \u00een copci, c\u00e2nd la dreapta, c\u00e2nd la st\u00e2nga, c\u00e2nd \u00een fa\u0163a mea, c\u00e2nd \u00een spate, mai mult \u00een joac\u0103. Iar eu mergeam de n\u0103dejde, c\u00e2nd cu spatele \u00eenainte, c\u00e2nd cu capul de\u015furubat \u00eenapoi, urm\u0103rindu-i salturile. Tare mai era frumos, n-avea nimeni \u00een sat a\u015fa dul\u0103u voinic. M-am g\u00e2ndit: \u201ece-ar fi s\u0103-l iau cu mine acas\u0103 \u015fi pe urm\u0103 s\u0103 ie\u015fim am\u00e2ndoi \u00een sat? S\u0103 vedem atunci, m\u0103i frate Codru\u0163 (l-am botezat pe loc), care potaie mai \u00eendr\u0103zne\u015fte s\u0103 se dea la noi\u201d! Cu\u0163u, hai s\u0103-\u0163i dau o pl\u0103cint\u0103, c\u0103 doar tata nu le \u015ftie num\u0103rul! \u015ei cu ochii la ceafa lui \u0163epoas\u0103, b\u00e2jb\u00e2iam \u00een traist\u0103 dup\u0103 pl\u0103cint\u0103, \u00een timp ce el parc\u0103 r\u00e2dea de mine. Se a\u015fezase \u00een coad\u0103 la vreo zece metri, \u00een troian \u015fi a\u015ftepta s\u0103 vad\u0103 ce am de g\u00eend.<\/p>\n

-Ia \u015fi m\u0103n\u0103nc\u0103 asta, c\u0103 p\u00e2n\u0103 la tata-n gar\u0103 avem de mers.<\/p>\n

Tocmai c\u00e2nd \u00eel alintam cu cele mai frumoase cuvinte \u015fi-i \u00eentindeam pl\u0103cinta, o dat\u0103 aud \u00een spatele meu c\u00e2teva strig\u0103te:<\/p>\n

\u2013 Lupul, m\u0103i! S\u0103ri\u0163i, c\u0103 m\u0103n\u00e2nc\u0103 b\u0103iatul! Huo, dihanie!<\/p>\n

Veneau din urm\u0103, c\u00e2\u0163iva oameni \u015fi mi-au stricat t\u00e2rgul. Din c\u00e2teva salturi, Codru\u0163 al meu, cel mai grozav c\u00e2ine pe care a\u015f fi putut, s\u0103-l am, a disp\u0103rut printre copaci. \u015ei bun dus a fost. Eu am r\u0103mas ca prostul, cu pl\u0103cinta \u00eentins\u0103, de r\u00e2deau oamenii de mine c\u0103 vreau s\u0103 hr\u0103nesc lupul. De unde s\u0103 \u015ftie ei ce \u00een\u0163elegere aveam eu cu jup\u00e2nul din p\u0103dure?\u2026<\/p>\n

Afla\u0163i, dragii mei, c\u0103 de-atunci nu m-am mai temut de c\u00e2ini, dar nici \u00een \u201eScufi\u0163a ro\u015fie\u201d n-am crezut. Mai ales c\u0103 m-am convins mai t\u00e2rziu c\u0103, de cele mai multe ori, nu lupii \u00eei m\u0103n\u00eenc\u0103 pe oameni, ci invers.\u201d (p. 7-10)<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong>\u201eMi-aduc aminte c\u0103-n pruncia mea, luna asta, decembrie, era un fel de lun\u0103 a miracolelor\u2026 Uite-a\u015fa, cam pe-acuma, \u00eencepeau copiii s\u0103 pocneasc\u0103 din harapnic, s\u0103-\u015fi fac\u0103 buhaie \u015fi altele \u015fi s\u0103 \u00eenve\u0163e plugu\u015forul. Fl\u0103c\u0103ii se adunau la \u201erepeti\u0163ii\u201d, sub m\u00e2na unui staroste, care era \u015fi \u201ec\u0103m\u0103ra\u015ful\u201d (casierul) trupei \u015fi care-\u015fi adjudeca \u015fi\u2026 rolul cel mai gras. Urmau apoi certurile de la distribu\u0163ie \u015fi rivalit\u0103\u0163ile, \u00een care era implicat\u0103 totdeauna \u015fi o fat\u0103 (c\u0103ci femeia a fost totdeauna m\u0103rul discordiei \u00een teatru\u2026). Piesa nu se chema \u201eR\u0103zboiul Troiei\u201d, ci \u201eV\u0103l\u0103re\u0163ul\u201d (prescurtare de la carnaval\u2026), \u015fi s\u0103 mai vezi ceva, \u015fi s\u0103 nu crezi: o parte din personaje se \u00eembr\u0103cau estival, colorat, (bluze cu epole\u0163i, fustanele sau c\u0103m\u0103\u015fi str\u00e2nse \u00een \u015ferpar, pelerin\u0103, opinci cu zurg\u0103l\u0103i, sabie \u015fi un superb coif ascu\u0163it pe care ele, \u2013 fetele \u2013 se \u00eentreceau \u00een fantezie s\u0103-l \u00eempodobeasc\u0103 cu gogo\u015fi de m\u0103tas\u0103, cu boboci de flori, cu beteal\u0103 \u015fi fluturi \u015fi-n v\u00e2rf cu o imens\u0103 coam\u0103 din p\u0103r de cal. Aceste costume meridionale, precum \u015fi \u201ebarba-rade\u201d a personajelor (ofi\u0163erul, \u201epalantul\u201d, harapul) aminteau de o lume a lui \u201eb\u0103dica Traian\u201d nepotrivit\u0103 cu gerul bobotezii noastre, pe c\u00e2nd cealalt\u0103 jum\u0103tate de trup\u0103, b\u0103rba\u0163ii, se \u00eembr\u0103cau \u00een cojoace \u00eentoarse pe dos, \u00ee\u015fi puneau ghebari \u015fi m\u0103\u015fti (obr\u0103zare), la care nici o femeie \u00eens\u0103rcinat\u0103 nu era bine s\u0103 se uite\u2026 Ace\u015ftia erau, s\u0103 zicem, str\u0103mo\u015fii no\u015ftri autohtoni. Erau \u015fi elemente eterogene ca: travestiuri (\u201ddame\u201d) cu partenerii respectivi (\u201efan\u0163i\u201d), un fel de cor \u015fi balet, c\u0103ci piesa aceasta cu c\u00e2ntece \u015fi dansuri \u00eentruchipa, \u00een legea ei, f\u0103r\u0103 vorbe, \u00eens\u0103\u015fi geneza poporului nostru\u2026 Vorbele se ad\u0103ugau mereu pe scheletul pantomimei, de la caz la caz \u2013 \u015fi ce vorbe! C\u0103 ro\u015feau p\u00e2n\u0103 \u015fi gardurile\u2026 Mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd aveam s\u0103 trec la teatrul cult, adic\u0103 s\u0103 p\u0103\u015fesc din mitologie la Conservatorul din Ia\u015fi \u015fi, mai departe la Teatrul Na\u0163ional, aveam s\u0103 g\u0103sesc aici \u00eencorporate acelea\u015fi datini ale satului meu \u2013 c\u0103ci una din tr\u0103s\u0103turile de caracter ale acestui teatru este tocmai leg\u0103tura lui profund\u0103 cu p\u0103m\u00e2ntul Moldovei. Reeditam aici, anual, acelea\u015fi frisoane ale lui Decembrie, juc\u00e2nd \u201eVicleimul\u201d \u00eendreptat de pana lui Sadoveanu, Victor Ion Popa sau Sandu Teleajen, \u015fi tot aici n\u0103zdr\u0103vanul fl\u0103c\u0103u, care era Iancu Profir, spunea plugu\u015forul ca nimeni altul, \u00eeng\u00e2n\u00e2ndu-ne h\u0103itul cu aceea\u015fi talang\u0103 ce ne venea parc\u0103 de-acas\u0103, de departe \u2013 de demult\u2026<\/p>\n

\u201eS-a sculat mai an<\/p>\n

B\u0103dica Traian..\u201d (p. 12-13)<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/p>\n

II. Speran\u0163a Ia\u015fului \u2013 \u201eDestinul unui artist : \u015etefan Ciobot\u0103ra\u015fu\u201d, de Leon, Aurel, Ia\u015fi, Junimea, 1973
\n<\/strong>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u201e\u00cent\u00e2i a plecat din Vaslui Lizica Petr\u0103chescu, o fat\u0103 mic\u0103 c\u00e2t o s\u0103l\u0103m\u00e2zdr\u0103. Cine b\u0103nuia pe-atunci c\u0103 ea va fi bobul de mei al teatrului ascuns \u00eentr-un sac cu fasole? Se \u00eent\u00e2mplase s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m \u00eempreun\u0103 la un preparator dintr-o mahala (Tufescu). Ba, odat\u0103, \u00eemi amintesc c\u0103 a aruncat \u00een mine cu un pisoi\u2026 F\u0103r\u0103 alt preambul \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 ne fi g\u00e2ndit m\u0103car la cine \u015ftie ce carier\u0103 artistic\u0103, ne-am pomenit la Conservator, apoi la Teatrul din Ia\u015fi, \u015fi acum la Bucure\u015fti, juc\u00e2nd de multe ori \u00eempreun\u0103, \u00eenc\u00e2t sentimentul acestei coinciden\u0163e ne duce cu g\u00e2ndul la aceia\u015fi oameni cu care am muncit al\u0103turi. La fel s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi cu Sandina Stan, cu care la Ia\u015fi am f\u0103cut un cuplu roman\u0163ios \u00een \u201eNeamul \u015eoim\u0103re\u015ftilor\u201d sau \u00een \u201eAndrocles \u015fi leul\u201d, evolu\u00e2nd apoi consecvent la Bucure\u015fti \u00een so\u0163ii Cotoroiu din \u201eOamenii de azi\u201d. Sunt c\u0103snicii care s-au dovedit durabile\u2026\u201d (p. 30)<\/strong><\/p>\n

\u201ePentru mine, t\u00e2n\u0103rul de atunci, transmutat din periferia satului \u00een cea a ora\u015fului, perioada dintre cele dou\u0103 r\u0103zboaie se poate numi perioada \u201eu\u015filor \u00eenchise\u201d. Institu\u0163iile mari \u015fi importante de la care ai fi a\u015fteptat, s\u0103 zicem, patalamaua de muritor de foame, te preveneau de la grilaj: \u201ec\u00e2ine r\u0103u, nu intra\u201d\u2026 Am suferit \u015fi eu de triste\u0163ea, te teama \u015fi lipsa de ideal a micului burghez, pe vremea c\u00e2nd actorul mai era considerat un fel de suveic\u0103 f\u0103r\u0103 a\u0163\u0103. Am avut \u00eens\u0103 \u015fi \u201enoroc\u201d, cum li-e drag unor colegi s\u0103 remarce. De ce? Pentru c\u0103 nu m-am \u00eencrezut \u00een talent, \u2013 lucru foarte fragil \u015fi \u00een\u015fel\u0103tor pentru un t\u00e2n\u0103r \u2013 c\u00e2t m-am \u00eencrezut \u00een munc\u0103\u201d (p. 30)<\/strong><\/p>\n

\u201eDe bine de r\u0103u, aveam un pat\u2026 rece la c\u0103minul Conservatorului, iar cu masa m\u0103 descurcam pe la colegi. Ah, teatrul acesta al tinere\u0163ii noastre, cum de nu ne-a strivit? \u015ei cu toate acestea f\u0103ceam \u015fi\u2026 poezie!\u201d, (p. 31)<\/strong><\/p>\n

\u201eGrea a mai fost perioada anilor no\u015ftri de studen\u0163ie, c\u0103ci p\u0103rin\u0163ii, \u00eendatora\u0163i \u015fi ei p\u00e2n\u0103 peste cap, n-aveau cum s\u0103 m\u0103 ajute. Nici figura\u0163ia de la teatru pe care o prestam fortuit, nici versurile publicate de la diferite reviste din Ia\u015fi nu m\u0103 \u00eentre\u0163ineau dec\u00e2t moralmente, c\u0103ci soiul acesta reveren\u0163ios de munc\u0103 artistic\u0103 nu avea nici o c\u0103utare.<\/p>\n

\u00cen schimb, l-am cunoscut \u00een memorabilele nop\u0163i de figura\u0163ie de la Na\u0163ional pe t\u00e2n\u0103rul ca \u015fi mine Neculai Botez care, \u00eenfr\u00e2ng\u00e2ndu-mi tacticos jena, m-a cooptat \u00een familia lui, la masa unor oameni foarte s\u0103raci \u015fi ei, dar calzi la suflet \u015fi de neuitat.<\/p>\n

Vremea studen\u0163iei noastre a fost o boemie cr\u00e2ncen\u0103 \u015fi impus\u0103. \u00cen visele noastre, lemnele pentru foc \u015fi o mas\u0103 \u00eembel\u015fugat\u0103 ocupau un loc central. \u015ei nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, colegii m-au poreclit \u201estatuia mizeriei\u201d \u2013 eram doar \u00eenalt, v\u00e2njos, fl\u0103m\u00e2nd \u015fi rece\u201d<\/p>\n

Colac peste pup\u0103z\u0103, b\u0103tea la u\u015f\u0103 \u015fi armata, adic\u0103 serviciul militar, \u00eencorporarea. De frica ei, m-am pus cu burta pe carte \u2013 n-are-a-face c\u0103 ghior\u0103ia de foame \u2013 \u015fi mi-am terminat liceul \u00een particular la Vaslui. La Ia\u015fi mi-ar fi fost ru\u015fine s\u0103-l dau, eram ditamai\u2026 studentu!\u201d (p. 32)<\/strong><\/p>\n

\u201eAceste preocup\u0103ri extraprofesionale nu mi-au adus nici un c\u00e2\u015ftig material, ba dimpotriv\u0103. Dar era \u00een mine un \u00eendemn c\u0103ruia nu-i puteam rezista. De altfel, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, poezia tot nu m-a tr\u0103dat, c\u0103ci datorit\u0103 ei am ajuns actor \u00eenainte de a putea spune c\u0103 sunt absolvent de Conservator. Adic\u0103, am intrat \u00een teatru pe porti\u0163a poeziei. Aceasta s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een vara anului 1932, c\u00e2nd la o serbare de conservator am recitat \u015fi \u201eC\u00e2ntec de pescar\u201d de George Lesnea, \u00een sal\u0103 se afla \u015fi Ionel Teodoreanu, pe atunci director al Teatrului Na\u0163ional din Ia\u015fi \u015fi c\u0103ruia i-a pl\u0103cut at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t a scris despre mine un articol elogios \u00een presa local\u0103, deschiz\u00e2ndu-mi astfel por\u0163ile teatrului.<\/p>\n

La c\u00e2tva timp, m\u0103 \u00eent\u00e2lne\u015fte pe strada L\u0103pu\u015fneanu colega mea de Conservator, Elena Foca \u015fi-mi spune: \u201ete felicit\u201d!<\/p>\n

\u2013 ?<\/p>\n

-Dac\u0103\u00a0\u00a0 nu \u015ftii, m\u0103 bucur c\u0103 sunt eu prima care-\u0163i d\u0103 vestea: e\u015fti angajat la Teatrul Na\u0163ional.<\/p>\n

C\u00e2t oi fi fost de uluit, totu\u015fi bucuria colegei mele \u00eemi d\u0103dea s\u0103 \u00een\u0163eleg c\u0103 nu-i vorba de o fars\u0103. Vestea aceasta de necrezut \u00eemi \u00eentorcea \u00een bine toate cr\u00e2ncenele mele zbateri \u015fi lipsuri. De fapt ce se \u00eent\u00e2mplase? Mult mai t\u00e2rziu am aflat c\u0103 aceast\u0103 bucurie mi-a fost preg\u0103tit\u0103 cu grij\u0103 p\u0103rinteasc\u0103 de profesorul meu, maestrul Mihai Codreanu. Anume \u00eel invitase pe Ionel Teodoreanu \u015fi \u00eei atr\u0103sese aten\u0163ia s\u0103 m\u0103 urm\u0103reasc\u0103. Anume \u00eei solicitase s\u0103 m\u0103 ajute s\u0103 salt deasupra nevoilor. O f\u0103cuse discret, ca un adev\u0103rat poet \u015fi p\u0103rinte spiritual. Iar Ionel Teodoreanu r\u0103spunsese prompt \u015fi elegant, a\u015fa cum \u00eei erau firea \u015fi condeiul. Sunt primii mei na\u015fi la botezul \u201erampei\u201d, primii oameni care m-au \u00een\u0163eles \u015fi au v\u0103zut ceea ce era bun \u00een mine.\u201d (p. 33-34)<\/strong><\/p>\n

\u201ePasiunea lui Mihai Codreanu pentru teatru, corectitudinea \u015fi marea lui modestie au l\u0103sat \u00een amintirea mea date foarte luminoase. Era foarte scrupulos \u015fi sever. \u00cen lumea teatrelor se vorbea c\u0103, fiind director la Teatrul Na\u0163ional, diminea\u0163a la ora 9 punct d\u0103dea dispozi\u0163ii portarului s\u0103 \u00eencuie u\u015fa, b\u0103ga cheia \u00een buzunar, lua un scaun \u015fi asista la repeti\u0163iile de pe scen\u0103; de la \u00eenceput \u015fi p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit.<\/p>\n

Odat\u0103, unul din valoro\u015fii componen\u0163i ai teatrului ie\u015fean \u2013 Gic\u0103 Popovici, \u00eent\u00e2rziase la repeti\u0163ia piesei \u201eCyrano de Bergerac\u201d. V\u0103z\u00e2nd c\u0103 nu poate intra, \u015fi-a ascu\u0163it urechea la fer\u0103struica u\u015fii \u015fi, c\u00e2nd a b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103 \u00eei vine r\u00e2ndul, \u015fi-a strigat replica de-afar\u0103, spre hazul tuturor. A fost singura concesie f\u0103cut\u0103 de maestrul Codreanu, de dragul unei glume bune.<\/p>\n

Pedagogia sa \u00een ale teatrului se baza, din capul locului, pe un principiu s\u0103n\u0103tos: \u201e\u00eent\u00e2i am s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163, eu de la voi\u201d\u2026 \u015fi, \u00eentr-adev\u0103r, el \u00eei cre\u015ftea pe novici numai pe baza datelor lor naturale, dezvolt\u00e2nd, \u00een primul r\u00e2nd, \u00een ei sinceritatea. Nu voi descrie am\u0103nun\u0163it metoda sa. Se \u00eencadra \u00eens\u0103 \u00een spiritul tradi\u0163iei realiste a teatrului rom\u00e2nesc, pentru care legea legilor a fost totdeauna: respectul fa\u0163\u0103 de textul autorului \u015fi de adev\u0103rul vie\u0163ii.<\/p>\n

Metoda sa referitoare la datele rostirii te f\u0103cea s\u0103 te g\u00e2nde\u015fti imediat la Eminescu, pe care l-a luat \u00eentotdeauna model. Nu era \u00eens\u0103 un partizan al punctua\u0163iei didactice reci, cum sunt unii dasc\u0103li la noi. El ne-a \u00eenv\u0103\u0163at o punctua\u0163ie aparte proprie graiului viu, \u00een care nu se sim\u0163ea \u201ecitirea\u201d \u2013 o punctua\u0163ie de viabilitate. De la el am deprins \u201eintui\u0163ia dozei exacte\u201d, cum obi\u015fnuia el s\u0103-i zic\u0103 bunului sim\u0163. \u00cenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 de baz\u0103, pe care am p\u0103strat-o ca pe-o lev\u0103n\u0163ic\u0103 rar\u0103, pus\u0103 \u00een p\u00e2nza maichii de acas\u0103. Fiind un critic exigent al \u201eurechii\u201d, nu admitea declama\u0163ia, retorismul sau afectarea. Era du\u015fmanul ne\u00eemp\u0103cat al lui \u201edupe\u201d, introdus nu \u015ftiu din ce pricin\u0103 \u00een bagajul de expresii vulgarizant al unor actori. Pedagogia sa a rezistat apoi confrunt\u0103rilor ivite \u00een calea mea ca un adev\u0103r pre\u0163ios. De aceea, pentru mine Mihai Codreanu r\u0103m\u00e2ne pentru totdeauna tipul ideal al maestrului.\u201d (p. 34-35)<\/strong><\/p>\n

\u201eCobza lui Barbu L\u0103utaru \u00eemi \u015fopte\u015fte discret, \u00een rezonan\u0163e ad\u00e2nci, \u00een graiul meu de acas\u0103, din Moldova, despre Miori\u0163a, despre doine, despre haiduci \u015fi despre p\u0103stori daci\u201d.<\/p>\n

\u201ePe l\u00e2ng\u0103 peisajul toamnei cu prapuri de frunz\u0103 sco\u015fi la soare, mai exist\u0103 aici un peisaj de ordin sufletesc, prin care sim\u0163i trec\u00e2nd pa\u015fii g\u00e2nditori ai poetului. Pentru actor \u00eens\u0103 toamna nu e un anotimp lini\u015ftit. Dimpotriv\u0103. E febra \u00eenceputului de stagiune. Iar cl\u0103direa teatrului din Boto\u015fani, durat\u0103 cam \u00een stilul celei din Ia\u015fi, \u00eemi aduce aminte de \u00eenceputurile de stagiune de acolo, care aveau totdeauna un caracter festiv. Aici, la Boto\u015fani, microturneele auto \u2013 sunt perpetue. M\u0103 las furat de vitejia acestei echipe foarte tinere \u015fi m\u0103 simt ca pe\u015ftele \u00een ap\u0103. Cine n-a v\u0103zut Suceava \u2013 cetatea de scaun a stemelor \u2013 s-o vad\u0103 acum perlat\u0103, noaptea, pe mari \u00eentinderi de aglomer\u0103ri industriale. \u00cen istoria noastr\u0103 septentrionul moldav \u00ee\u015fi are c\u00e2ntecul lui, izvodit de mintea \u015fi bra\u0163ul unui domn renascentist \u2013 \u015etefan \u2013 care p\u0103zea aici una din principalele c\u0103i de acces ale Moldovei. Aceste locuri mai ferite de intemperiile otomane sunt f\u0103ga\u015ful tradi\u0163iilor rom\u00e2ne\u015fti poate cele mai pure. E firesc s\u0103 te \u00eentrebi de ce tocmai aici s-a n\u0103scut prozodia noastr\u0103 prin pana lui Dosoftei, s\u0103getat\u0103 vertical p\u00e2n\u0103 \u00een piscul eminescian. Aici a crescut \u015fi avea s\u0103 creasc\u0103 \u015fi mai mult poezia lui Labi\u015f. Oamenii pe aici sunt iu\u0163i la m\u00e2nie \u015fi molcomi la vorb\u0103. \u015etiu s\u0103 m\u00e2nuiasc\u0103 pana \u015fi la scris \u015fi la b\u0103tut strunele. De aici a pornit Barbu, de aici Ciprian Porumbescu, \u015fi-oleac\u0103 mai divale de dila deal \u2013 vioara lui Enescu. Oamenii de-aci \u015ftiu s\u0103 al\u0103ture culorile pe ii, pe stihare, pe murii caselor \u015fi-al bisericilor (Vorone\u0163ul, Sucevi\u0163a, Arbore). Ei cultiv\u0103 albastrul, verdele, vine\u0163iul, c\u0103ut\u00e2nd sufletul culorii ca Grigorescu la Agapia, Luchian, B\u0103ncil\u0103, Corneliu Baba, Agafi\u0163ei\u2026 Iar dac\u0103 e vorba de teatru, apoi iar suntem sili\u0163i s\u0103 ne \u00eentoarcem la alfa lui Asachi \u015fi Alecsandri. Dac\u0103 e vorba de actori, las\u0103 c\u0103 oamenii pe-aici pre\u0163uiesc \u015fi \u015fi c\u00e2ntecul \u015fi ova\u0163iile, \u00eembin\u00e2nd h\u0103rnicia m\u00e2nii cu cea a gurii la c\u00e2te un pahar de vorb\u0103 (vorb\u0103 s\u0103 fie de nu-i busuioac\u0103!), apoi zicem din nou Millo, Vernescu, Ramadan, Pruteanca (aten\u0163ie m\u0103rit\u0103, Costescule, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai vorbesc de Birlic \u015fi Jules Cazaban din F\u0103lticeni, c\u0103 te-ai n\u0103scut la Leorda!). Despre regizori, de asemenea, dac\u0103 zicem Victor Ion Popa \u015fi Ion Sava, \u00eempreun\u0103 cu scenograful Kiriacoff, putem face cupol\u0103.<\/p>\n

E curios, oare, c\u0103 se \u00eent\u00e2lnesc aici tradi\u0163iile culturii \u00eenc\u0103 \u015fi mai demult \u2013 tradi\u0163ii care ne arat\u0103 c\u0103 D\u00e2rmoasa e acela\u015fi lucru cu D\u00e2rnoxa, deci cu Zamolxe? (a\u015fa consemneaz\u0103 Nicolae Iorga, care tot la Boto\u015fani s-a n\u0103scut). C\u00e2nd spui Siretul \u2013 spui Sadoveanu, c\u00e2nd spui Ceahl\u0103ul, \u2013 spui Creang\u0103 \u015fi Hoga\u015f. Iat\u0103 de ce, c\u00e2nd spunem Teatrul \u201eMihai Eminescu din Boto\u015fani, trebuie s\u0103 spunem mult!\u201d (p. 131-133)<\/strong><\/p>\n

\u201eDe la Maican am \u00eenv\u0103\u0163at multe. Era un mare maestru al compozi\u0163iei de ansamblu, dar tot el ne-a \u00eenv\u0103\u0163at cum s\u0103 disec\u0103m cu aten\u0163ie personajul, p\u00e2n\u0103 \u00een profunzime, cum s\u0103-l iscodim, d\u00e2ndu-l pe fa\u0163\u0103, pun\u00e2nd \u00een permanen\u0163\u0103 problema raportului dintre actor \u015fi personaj. De c\u00e2te ori aceast\u0103 munc\u0103 nu m-a f\u0103cut s-o socotesc un fel de lupt\u0103 a boxerului cu umbra! Din care, umbra trebuie s\u0103 oboseasc\u0103\u2026 Mai t\u00e2rziu, la Bucure\u015fti, el a ini\u0163iat \u015fi acele biografii despre personaje, pe care actorii le f\u0103ceau, iscodindu-\u015fi fantezia \u015fi confrunt\u00e2nd-o cu un sever spirit de analiz\u0103. Maican a dat totdeauna dovad\u0103 de realism scenic; juc\u00e2nd el \u00eensu\u0163i ca un actor, \u00eemi d\u0103dea indica\u0163ii. Cu un deosebit sim\u0163 intuitiv al spectatorului, el concepea totul \u00een mare, \u00een afar\u0103, fugind de \u201eKammerspiele\u201d. Tendin\u0163a mea de interiorizare excesiv\u0103 trebuia manifestat\u0103 la vedere, \u015fi Maican era un mare regizor care \u201esim\u0163ea\u201d actorul. Uneori, \u00eel contraria, ca s\u0103 nu se \u015fabloneze. Pe mine, ghicindu-mi predilec\u0163iile pentru \u201edramatizare\u201d, pericolul ce pa\u015fte pe orice \u00eencep\u0103tor, m\u0103 punea s\u0103 joc \u00een servitori de comedie. \u015ei poate c\u0103 e folositor s\u0103 spun c\u0103, \u015fi \u00een dram\u0103 \u015fi \u00een comedie, am debutat cu c\u00e2te un e\u015fec. \u00cen \u201eJuc\u0103torul de c\u0103r\u0163i\u201d de Gogol n-am f\u0103cut nimic \u00eentr-un biet rol de servitor, fiind timorat, iar \u00een \u201eMacbeth\u201d, juc\u00e2nd pe unul dintre t\u00e2lhari, am r\u0103mas mut din cauza prea marei inhibi\u0163ii. \u00cen ambele cazuri, actorii b\u0103tr\u00e2ni g\u0103seau totdeauna solu\u0163ia scoaterii din scen\u0103 a celui p\u0103\u0163it cu \u201ebine p\u00e2rc\u0103labe\u201d sau, \u201educe\u0163i-l, c\u0103 e obosit!\u201d Iat\u0103 de ce a fost necesar ca \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 ie\u015fean\u0103 s\u0103 fac mult cantitativ, ca abia mai t\u00e2rziu, s\u0103-mi \u00eensu\u015fesc tehnica dificil\u0103 a red\u0103rii sau, mai bine zis, a tr\u0103irii unui personaj.<\/p>\n

Felul de a lucra al lui Ion Sava era cu totul diferit de cel al lui Maican. El g\u00e2ndea spectacolul, dac\u0103 m\u0103 pot exprima astfel, cu ochiul. Pozi\u0163ia lui critic\u0103 era mai mult de natura unei ironii f\u0103r\u0103 limit\u0103. De pild\u0103, el \u0163inea s\u0103 adauge ironiei lui Shaw din \u201eAndrocle \u015fi leul\u201d \u015fi ironia mont\u0103rii, sc\u0103p\u00e2nd esen\u0163ialul, care trebuia s\u0103 fie topirea concep\u0163iei regizorului \u00een sensurile textului, prin actor. Regizorul acesta, nou \u00eens\u0103 din toate punctele de vedere, era \u2013 cum am mai spus \u2013 un temperament vizual \u015fi nu prea acorda, la \u00eenceput, mare credit actorului. La el, ochiul se manifest\u0103 poate \u00een dauna urechii. Se na\u015fte poetul luminii \u015fi al culorii pe scen\u0103 \u2013 element care \u00een spectacol avea s\u0103-\u015fi capete valoarea \u015fi limbajul s\u0103u. Dup\u0103 ce a gre\u015fit de c\u00e2teva ori, ca \u00een \u201eNapoleon pentru noi\u201d sau \u00een unele \u201eC\u00e2ntecele \u201e de Alecsandri, cum a fost Ion P\u0103pu\u015farul interpretat de mine, \u00eembr\u0103cat \u00een stil cubist, \u015fi el \u015fi Maican, tenta\u0163i uneori de extravagan\u0163e, au g\u0103sit p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, ca oameni talenta\u0163i \u015fi de bun gust, calea care ar duce la adev\u0103ratul succes \u2013 spectacolul veridic. Au peregrinat \u00eens\u0103 chinuitor uneori, de la un suprarealism de esen\u0163\u0103 p\u00e2n\u0103 la cel mai autentic naturalism. \u00cemi aduc aminte de un spectacol \u201eOtrava\u201d de Zola, \u00een care Sava pusese eroinele s\u0103 se bat\u0103 cu c\u0103ld\u0103ri de ap\u0103. Bine\u00een\u0163eles c\u0103 regizorul \u0163inea s\u0103 examineze \u015fi el nota lui Zola, pentru a-i dovedi fidelitate \u015fi \u00een\u0163elegere.<\/p>\n

At\u00e2t Maican, c\u00e2t \u015fi Sava cred c\u0103 foloseau din experien\u0163ele lui Stanislavski, cele \u00een leg\u0103tur\u0103 cu \u201erealismul exterior\u201d sau \u201erealismul istoric\u201d. Spectacolul \u201eFra\u0163ii Karamazov!, pus de Maican, ca \u015fi \u201eNeamul \u015eoim\u0103re\u015ftilor\u201d, \u00een dramatizarea lui Mihail Sorbul, pus de Sava, au fost spectacole mari prin \u00eens\u0103\u015fi veridicitatea interpret\u0103rii lor. Iar \u201eScene de strad\u0103\u201d, cu subiect din lumea dolarului, a g\u0103sit \u00een montarea lui Sava expresia unui realism pe care, cu toate limitele regizorului, \u00eel consider foarte avansat pentru teatrul nostru la vremea aceea. Realizarea lui Sava a fost, dup\u0103 expresia Agathei B\u00e2rs\u0103nescu, genial\u0103. Aceast\u0103 pies\u0103 a lansat-o pe Eliza Petr\u0103chescu. Nu mai vorbesc c\u0103 \u00een \u201eMadame sans-g\u00e9ne\u201d, improviz\u00e2nd un prolog inspirat de revolu\u0163ia francez\u0103, \u00eentregul ansamblu a agitat un imens drapel ro\u015fu pe scen\u0103, inton\u00e2nd Marseilleza, lucru care a dat de furc\u0103, mi se pare, chiar parlamentului. Nu pot descrie inventivitatea, g\u00e2ndul ascu\u0163it \u015fi \u00eendr\u0103zne\u0163, dragostea dezinteresat\u0103 pentru frumos, riscul cu care se angaja, ap\u0103r\u00e2ndu-\u015fi opiniile, acest mare artist, Ion Sava, care m-a cuprins \u015fi m-a influen\u0163at \u015fi pe mine ca actor, cu spectacolele sale din Ia\u015fi\u201d., (p. 40-42)<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/p>\n

Satisfac\u0163ia profesiei de actor \u201eDestinul unui artist : \u015etefan Ciobot\u0103ra\u015fu\u201d, de Leon, Aurel, Ia\u015fi, Junimea, 1973<\/strong><\/p>\n

\u201eDe mare ajutor mi-au fost studiile profesionale pe care le-am urmat \u00een cadrul Teatrului Municipal. Datorit\u0103 acestor cercuri, am ajuns s\u0103 \u00een\u0163eleg procesul logic al realit\u0103\u0163ilor pe care le reprezent\u0103m, s\u0103 intuiesc interdependen\u0163a reac\u0163iilor psihice ale eroilor mei fa\u0163\u0103 de social \u015fi multe altele. \u00cen acest teatru, a existat un cerc Stanislavski, sus\u0163inut mai ales de tactul \u015fi eneregia colegei Beate Fredanov. Dezbaterile aprinse care se produceau \u00een jurul problemelor ca \u015fi exerci\u0163ile practice (de mi\u015fcare, rostire \u015fi g\u00e2ndire scenic\u0103 mi-au oferit o foarte serioas\u0103 baz\u0103 de studiu. Mi-a p\u0103rut r\u0103u c\u0103 acest cerc n-a avut viabilitate. Aceasta fiindc\u0103 vorbim mult despre Stanislavski \u015fi uneori chiar ni se pare c\u0103 aplic\u0103m sistemul s\u0103u \u00een mod creator. A\u015f fi mul\u0163umit dac\u0103 am aplica mai mult preceptele lui la condi\u0163iile repeti\u0163iei, c\u0103ci nu spectacolul, ci repeti\u0163ia e munca noastr\u0103. (Spectacolul e \u00eenc\u00e2ntare). Nu vom putea p\u0103trunde \u00een geografia complicat\u0103 a lumii din text, nu vom deschide acele u\u015fi imaginare ale rela\u0163iilor, care pentru noi nu sunt simple fic\u0163iuni, dac\u0103 nu vom l\u0103sa o dat\u0103 cu paltonul, la garderob\u0103, tot ce ne \u0163ine lega\u0163i de tirania tabietului. Regizorul Sic\u0103 Alexandrescu ne fixa repeti\u0163iile uneori la ora mesei. \u015ei bine f\u0103cea, Maican ne \u0163inea noaptea c\u00e2teodat\u0103 p\u00e2n\u0103-n zori, \u015fi se \u015ftie: cel care protesta avea cu siguran\u0163\u0103 biftec acas\u0103, sau\u2026 era proasp\u0103t \u00eensur\u0103\u0163el.<\/p>\n

Recunosc: am \u00eenv\u0103\u0163at mai mult de la rolurile mele, c\u0103ci un rol \u00eenseamn\u0103 condensare de material uman, \u015fi el e din ce \u00een ce mai bogat acum, \u00een epoca uria\u015felor noastre transform\u0103ri. C\u00e2ndva, un actor putea s-o ia \u00eenaintea rolurilor, dar acum, acestea \u0163i-o iau \u00eenainte. Ele \u0163in pasul cu via\u0163a, \u015fi noi suntem obliga\u0163i s\u0103 p\u0103str\u0103m aceea\u015fi caden\u0163\u0103\u201d. (p. 66-67)<\/strong><\/p>\n

\u201ePersonal, consider drept reu\u015fite acele roluri care mi-au consacrat personalitatea. \u00cen general, activitatea mea a fost absorbit\u0103 de dramaturgia original\u0103: Lucia Demetrius, Davidoglu, Galan, S\u00fct\u00f6 Andras, Mirodan, Baranga etc. Aceasta fiindc\u0103 nu putem vorbi numai la trecut despre realiz\u0103rile noastre \u015fi despre cum am f\u0103cut cutare \u015fi cutare, lucru care pe mine m\u0103 cam s\u00e2c\u00e2ie, ci e bine s\u0103 ne leg\u0103m \u015fi de viitor. Noi, actorii, mai ales nu putem face altfel, \u00eentruc\u00e2t fa\u0163\u0103 de ceea ce cre\u0103m pe scen\u0103 societatea (via\u0163a) ne-o ia \u00eenainte, dep\u0103\u015findu-ne mereu. Dac\u0103 mai st\u0103m \u015fi suspin\u0103m dup\u0103 realiz\u0103rile noastre din trecut, nu numai c\u0103 r\u0103m\u00e2nem h\u0103t, \u00een urm\u0103, dar, pierz\u00e2nd lec\u0163ia curent\u0103, ca la matematici, n-o mai \u00een\u0163elegem pe cea viitoare. Se rupe \u015firul verigilor. Ne trebuie un permanent efort de voin\u0163\u0103 nu numai de obiectivare sau de simpl\u0103 adaptate la situa\u0163ii noi, pentru a \u0163ine pas cu vremea, ci de a face fa\u0163\u0103 viitorului acestor oameni elibera\u0163i de robia unor griji acute, adic\u0103 de a realiza pe scen\u0103 opere \u00een care ei s\u0103 se recunoasc\u0103. Nu e u\u015for, dar trebuie s\u0103 tindem spre asta. C\u0103ile care se deschid azi \u00een fa\u0163a oamenilor sunt at\u00e2t de variate, at\u00e2t de proaspete, \u00eenc\u00e2t Faust n-ar mai \u00eemb\u0103tr\u00e2ni niciodat\u0103 merg\u00e2nd pe ele.<\/p>\n

Actorul, mai ales el, intr\u0103 \u00een categoria acelor receptivi care \u00eenmagazineaz\u0103 cele mai diverse experien\u0163e f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi dea seama c\u0103 va fi c\u00e2ndva interpretat, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi dea seama c\u0103 va \u00eenapoia tot ce a acumulat, bine\u00een\u0163eles prelucrat prin talentul s\u0103u, c\u00e2t \u00eel are. Cred c\u0103 aceast\u0103 \u00eentoarcere a datoriei constituie noble\u0163ea meseriei noastre, pasiunea noastr\u0103. Ferice de actorul care poate da totul. Precizez, pl\u0103cere, pasiune \u015fi nu, constr\u00e2ngere \u2013 o pl\u0103cere care uneori, uit\u00e2nd provenien\u0163a ei, devine egoist\u0103. Iat\u0103 de ce, pentru actor, o con\u015ftiin\u0163\u0103 a personalit\u0103\u0163ii proprii este periculoas\u0103. A\u015f fi fericit ca a\u015fa-zisa mea personalitate s\u0103 dispar\u0103 \u00een personajele mele. Dac\u0103, \u00een mod fatal, copiii seam\u0103n\u0103 pu\u0163in cu p\u0103rin\u0163ii, asta nu e vina lor\u2026\u201d (p. 67-68)<\/strong><\/p>\n

\u201eAm interpretat unul din rolurile foarte discutate din literatura dramatic\u0103 a lui Gorki \u2013 Luca din \u201eAzilul de noapte\u201d, \u00een regia lui Liviu Ciulei. Dat\u0103 fiind bog\u0103\u0163ia de sugestii a textului, am g\u0103sit \u00eempreun\u0103 cu regizorul modalit\u0103\u0163i noi de interpretare a consolatorului de profesie. La prima vedere, Luca nu-\u015fi declin\u0103, identitatea, p\u0103r\u00e2nd un personaj alc\u0103tuit din amalgamuri \u015fi petice. Un pensionar al pu\u015fc\u0103riei? Un filozof al micii ciupeli? Un ho\u0163 poc\u0103it? Un avatar r\u0103spopit? Sau un \u0163\u0103ran dezr\u0103d\u0103cinat \u015fi pierdut \u00een lume? Gotki n-a vrut s\u0103 ilustreze prin Luca vreun specific de clas\u0103. El avea nevoie de un procedeu artistic pentru a demasca o sumedenie de realit\u0103\u0163i cr\u00e2ncene ale vechii Rusii pravoslavnice, \u015fi atunci l-a ales pe cinicul, pe m\u00e2meticul, pe \u201ehistrionul\u201d Luca.<\/p>\n

Filozofia lui consolatoare, ca \u015fi banul lui Kostilev, proprietarul azilului, nu au priz\u0103 la amputa\u0163ii zv\u00e2rli\u0163i la periferia societ\u0103\u0163ii \u2013 marii damna\u0163i, care se aga\u0163\u0103 cu dezn\u0103dejde de palul salvator. Luca filozoful \u015fi Kostilev proprietarul sunt doi c\u00e2ini care-\u015fi disput\u0103 gunoiul: am\u00e2ndoi speculeaz\u0103, unul cu banul, altul cu minciuna, mizeria omeneasc\u0103.<\/p>\n

Gorki fiind un viguros optimist, ca scriitor revolu\u0163ionar, toate personajele lui, chiar \u015fi Luca, sunt str\u0103b\u0103tute de un filon de speran\u0163\u0103, dreptate \u015fi adev\u0103r. \u00cen condi\u0163ile istorice \u00een care s-a reprezentat pentru prima oar\u0103 \u201eAzilul\u201e (\u00een preajma revolu\u0163iei din 1905), Gorki vehiculeaz\u0103 cu ajutorul pribeagului Luca, pe sub nasul jandarmului \u0163arist, adev\u0103ruri ca acestea: \u201eOmul caut\u0103, caut\u0103 \u00eentr-una; alearg\u0103 mereu dup\u0103 mai bine\u201d. Sau: \u201eNu jigni pe om\u201d. \u00cen aceste considera\u0163ii despre \u201eom\u201d, lini\u015ftitul Luca se situeaz\u0103 pe de o parte contradictoriu fa\u0163\u0103 de rezultatul Satin, dar, pe de alt\u0103 parte, \u00eei sugereaz\u0103 acestuia mesajul despre om. C\u0103ci de\u015fteptul histrion vorbe\u015fte despre castane, dar cu scosul lor din foc \u00eei \u00eens\u0103rcineaz\u0103 pe al\u0163ii. La ananghie, el \u00ee\u015fi ia catrafusele \u015fi o \u015fterge engleze\u015fte.<\/p>\n

Textul lui Gorki, \u00een tradi\u0163ia teatrului rus, e plin de toate rezonan\u0163ele umane, av\u00e2nd, \u00een plus, facultatea de a da \u015fi solu\u0163ii\u2026 n\u0103zuin\u0163elor \u201eomului\u201d. Iat\u0103 de ce socotesc c\u0103 tonul oamenilor din \u201eAzil\u201d, \u00een tragismul lui, poart\u0103 totu\u015fi germenele speran\u0163ei, mesajul generos al autorului!\u201d. (p. 68-69)<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00a0   \u00cen anul 2015 se \u00eemplinesc 105 ani de la na\u015ftere \u015fi 45 de la trecerea \u00een nemurire a [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-21304","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21304","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21304"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21304\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21308,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21304\/revisions\/21308"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21304"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21304"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21304"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}