{"id":21585,"date":"2015-03-05T12:49:05","date_gmt":"2015-03-05T12:49:05","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=21585"},"modified":"2015-03-10T13:12:23","modified_gmt":"2015-03-10T13:12:23","slug":"daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie%e2%80%a6%e2%80%9d-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/03\/05\/daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie%e2%80%a6%e2%80%9d-12\/","title":{"rendered":"Daris Basarab: \u201dN-a fost s\u0103 fie\u2026\u201d Cap. XII"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Cap.\u00a0 XII<\/strong><\/p>\n

Primul pas, la prima or\u0103, a fost la magazinul central, un universal \u00een felul s\u0103u, de unde am alergat la laborator. Chiar c\u0103 m\u0103 \u00eenecasem ca \u021biganul la mal. S\u0103 ob\u021bii spectrograma dar s\u0103 n-o po\u021bi vedea din cauza unei emulsii fotografice n\u0103b\u0103d\u0103ioase care nu se dezv\u0103luia dec\u00e2t \u201drevelat\u0103\u201d! Toat\u0103 noaptea am visat la cum o s\u0103 fie, dar satisfac\u021bia reu\u0219itei nu poate fi comparat\u0103 cu niciun vis. Placa revelat\u0103, fixat\u0103 \u0219i uscat\u0103 cu grij\u0103, privit\u0103 la Microfotometru, \u00een semiobscuritatea camerei obscure, mi-a ar\u0103tat un spectru al fierului de toat\u0103 splendoarea. Era primul spectru ob\u021binut \u00een scurta mea carier\u0103 de inginer, deci nu putea fi dec\u00e2t grozav. Singurul termen de compara\u021bie era doar spectrul par\u021bial observat cu ochiul liber, privind de pe pozi\u021bia casetei cu placa fotografic\u0103. Am spus par\u021bial observat deoarece ochiul nostru nu deceleaz\u0103 liniile spectrale din ultraviolet. Dar s\u0103 revin la succesul ob\u021binut pe care l-am \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it pe loc cu \u021aig\u0103nu\u0219. Tipul era un entuziast care m-a luat \u00een bra\u021be, m-a s\u0103rutat \u0219i, ceea ce n-am putut prevedea, mi-a dat peste m\u00e2na \u00een care \u021bineam trofeul. Placa a ajuns \u00eentr-o clipire jos \u0219i a cr\u0103pat \u00een zeci de componente inutile. Nu-l voi uita niciodat\u0103 pe \u021aig\u0103nu\u0219. Bucuria victoriei s-a metamorfozat \u00eentr-o dezolant\u0103 \u00eenfr\u00e2ngere. \u201dDomnu inginer, tovar\u0103\u0219u Boris, ce ne facem?!\u201d \u201dSimplu, acum c\u0103 \u0219tim c\u0103 aparatul func\u021bioneaz\u0103, repet\u0103m experien\u021ba\u2026\u201d \u201dP\u0103i cum?!\u2026aparatul n-a p\u0103\u021bit nimic?!\u201d \u201dP\u0103i tu, adic\u0103 noi, n-am spart aparatul, am stricat doar o plac\u0103 foto\u2026hai!\u2026la treab\u0103, dar stai mai departe de mine\u2026bucuria \u0219i \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103rile dup\u0103 ce \u00eenchidem laboratorul\u2026\u201d Ei, n-a fost singura boac\u0103n\u0103, dar mi-au prins bine pentru c\u0103 am \u00eenv\u0103\u021bat mult din ele.<\/p>\n

M-am dus pu\u0219c\u0103 la \u0218efa s\u0103-i raportez primul succes. S-a repezit la mine, dar m-am ferit la timp. Experien\u021ba c\u00e2\u0219tigat\u0103 m-a scutit de o nou\u0103 surpriz\u0103. \u201dCe te-ai speriat a\u0219a?!\u2026ai s\u0103rit ca ars\u2026nici nu \u0219tiai ce aveam de g\u00e2nd\u2026\u201d \u201dBa!, \u0219tiam ce se poate \u00eent\u00e2mpla\u2026\u201d \u0218i ca s\u0103-i curm nedumerirea, i-am relatat povestea cu \u021aig\u0103nu\u0219. A r\u00e2s copios, de fapt am r\u00e2s am\u00e2ndoi. \u201dD\u0103-i b\u0103taie!, a\u0219tept s\u0103 ne aju\u021bi cu analizele spectrale\u2026sunt o comoar\u0103 pentru noi chimi\u0219tii de la analitic\u0103\u2026\u0219i geologii \u00ee\u021bi vor face curte.\u201d<\/p>\n

Cum pofta vine m\u00e2nc\u00e2nd, zilele ce au urmat au fost cople\u0219itoare. Prins de nebunia chefului de lucru am atacat \u00een paralel con\u021binutul din toate l\u0103zile. Trebuia s\u0103 \u0219tiu exact la ce s\u0103 m\u0103 a\u0219tept. Planul meu de lucru, de fapt nu aveam niciun plan, haotic \u00een aparen\u021b\u0103 dar d\u0103t\u0103tor de satisfac\u021bii, cu \u021aig\u0103nu\u0219 l\u00e2ng\u00e2 mine, a prins via\u021b\u0103. Cel\u0103lalt spectrograf, cel cu mare dispersie, microfotometrul, spectroproiectorul, generatoarele \u0219i Flamfotometrul, parc\u0103 se luau la \u00eentrecere pentru a m\u0103 cuceri. Munca grea, istovitoare uneori, m\u0103 deturna de la obsedanta problem\u0103 a locuin\u021bei. Aici chiar c\u0103 am avut noroc cu Babi. Parc\u0103 molipsit\u0103 de nebunia mea, s-a cufundat \u00een studiul analizei chimice complexe, \u00een experimentarea metodelor \u201dsovietice de analiz\u0103\u201d, aiurea, nu erau cu nimic mai sovietice dec\u00e2t cele aplicate \u00een chimia analitic\u0103 a minereurilor radioactive pe plan mondial, probe \u00een care uraniul era \u00eenso\u021bit de un sfert din elementele Tabelului lui Mendeleev, elemente rare cu care, noi rom\u00e2nii nu ne-am prea \u00eent\u00e2lnit prin unit\u0103\u021bile de specialitate. A\u0219a a \u00een\u021beles termenul de \u201dMinereuri de Elemente Rare \u0219i Radioactive\u201d care \u00eenso\u021bea \u00een antet documenta\u021bia Sovrom Quar\u021bitului. Cu ambi\u021bia trezit\u0103 de acel nevinovat \u201ddevu\u0219ca\u201d cu care o apostrofase \u0218efa, Babi a devenit inaccesibil\u0103. Trecea pe la \u201dSpectro\u201d doar c\u00e2nd descifra metodele de lucru puse la dispozi\u021bie \u00een limba rus\u0103. \u201dM\u0103i, nu te mai speti a\u0219a c\u0103 avem de g\u00e2nd s\u0103 r\u0103m\u00e2nem aici p\u00e2n\u0103 la satura\u021bie\u2026\u201d \u201dLas\u0103 c\u0103-i ar\u0103t eu ce poate \u201dfeti\u021ba\u201d asta. Auzi, tu, devu\u0219ca!?\u201d \u201dP\u0103i, fii fericit\u0103 c\u0103 ar\u0103\u021bi ca o feti\u021b\u0103\u2026tu nu e\u0219ti \u201dsovietic\u0103\u201d, tu e\u0219ti o minunat\u0103 corcitur\u0103 de nem\u021boaic\u0103-rom\u00e2nc\u0103\u2026ascult\u0103-m\u0103, c\u0103 \u0219tiu ce spun\u2026patru ani de \u201dstudii\u201d m-au f\u0103cut expert \u00een materie\u2026\u201d<\/p>\n

Aprilie a zburat ca v\u00e2ntul, maiul a intrat cu problemele lui, a trebuit s\u0103 ne g\u00e2ndim \u0219i la statutul de famili\u0219ti. Ne-am luat inima \u00een din\u021bi \u0219i am aterizat la Oradea unde era \u0219i Mami \u00een vizit\u0103 la Tu\u0219a Ma\u021bu\u0219. Dac\u0103 a\u0219 fi putut a\u0219 fi cump\u0103rat un certificat de c\u0103s\u0103torie numai s\u0103 scap de tevatur\u0103. Cerere oficial\u0103 \u00een \u201dConsiliul\u201d patronat de Mami, unde to\u021bi aveau un cuv\u00e2nt de spus, adic\u0103 tu\u0219a \u0219i unchiul, condi\u021bii \u201dsine qua non\u201d pentru ceremonia religioas\u0103, la romano-catolici, angajamentul botez\u0103rii copiilor \u00een aceast\u0103 religie, no comment, mas\u0103 festiv\u0103 \u00een famile, cu rudele \u00een devenire, vreau s\u0103 spun, la Restaurantul Central de l\u00e2ng\u0103 Teatru, u.s.w\u2026Te du, frate, cu Babi la bra\u021b, la ai mei, p\u0103rin\u021bii \u0219i dou\u0103 surori, la raport \u0219i \u201dacceptare\u201d. Ce acceptare?! Erau at\u00e2t de ferici\u021bi s\u0103 m\u0103 vad\u0103 fericit \u00eenc\u00e2t nici nu prea au ascultat pomelnicul condi\u021biilor. Babi a devenit pentru to\u021bi Babu\u021bi. Se uitau la ea ca la o vitrin\u0103 cu bijuterii, m\u00e2ng\u00e2ind-o cu privirile \u0219i acoperind-o cu vorbe de \u00eenc\u00e2ntare care mai de care. Era \u00eentr-o s\u00e2mb\u0103t\u0103, iar pentru duminic\u0103 am invitat-o pe Mami la mas\u0103 \u00een vederea atest\u0103rii \u00een\u021belegerii pe care am numit-o \u201d\u00cen\u021belegerea de pe Strada Castanilor\u201d. S-a ales \u0219i data. Avea s\u0103 fie de 24 iunie \u0219i a fost. Babi s-a dus cu Mami la tu\u0219a s\u0103 doarm\u0103, i-am z\u00e2mbit lui Babu\u021bi, la care s-a str\u00e2mbat la mine, cu toate c\u0103 i-am z\u00e2mbit nevinovat, ca pe vremea lui \u201d\u00eempreun\u0103\u201d de la Timi\u0219oara.<\/p>\n

Luni am luat autobuzul spre \u0218tei, aveam \u00eenvoire a\u0219a c\u0103 am profitat s\u0103 st\u0103m undeva \u00een lini\u0219te, pe malul n\u0103b\u0103d\u0103iosului Cri\u0219 Nergru, s\u0103 facem pu\u021bin\u0103 ordine \u00een g\u00e2ndurile noastre. \u0218i erau multe. G\u00e2ndurile erau logice, dar se \u00eempiedicau de \u201dinsolubila\u201d problem\u0103 a locuin\u021bei, a confortului dup\u0103 care jinduiam. Eram noi tineri, dar aveam \u0219i preten\u021bii. Ne sim\u021beam cam cum se sim\u021beau cei pleca\u021bi \u201dvoluntari\u201d s\u0103 construiasc\u0103 socialismul pe \u0219antiere ca cele de pe Valea Jiului. De acolo r\u0103zbea doar \u201dentuziasmul\u201d, nu \u0219i mizeria \u00een care se sc\u0103ldau eroii neamului. Locurile pe unde ne sp\u0103lam am\u0103r\u0103ciunea erau mai mult dec\u00e2t frumoase. Pe m\u0103sur\u0103 ce te dep\u0103rtai de albia Cri\u0219ului, intrai \u00een raiul arborilor, nu pitici, dar nici prea mari, de un verde de prim\u0103var\u0103, arunc\u00e2nd umbre ispititoare pentru popas, pentru visare, pentru lini\u0219te, pe care nu \u00eendr\u0103zneam s-o tulbur\u0103m cu un viu grai \u00eenc\u0103rcat de nemul\u021bumiri. Era locul unde ne \u00eenc\u0103rcam nu doar pl\u0103m\u00e2nii cu aerul proasp\u0103t \u0219i r\u0103coros, dar \u0219i cu puterea de a lua via\u021ba a\u0219a cum era, sinuoas\u0103, plin\u0103 de neprev\u0103zut. Aveam aliat tinere\u021bea noastr\u0103, amintirea unei copil\u0103rii pres\u0103rate cu bune, dar, mai ales, cu rele. Nici unul din noi nu putea s\u0103 ignore \u201dp\u0103\u021baniile\u201d copil\u0103riei. Mie \u00eemi ajungea co\u0219marul coloanei de deportare, cu mama muribund\u0103, cu blestemul nagaicelor cu care ni\u0219te figuri asiatice, calmuce, \u00een goana de neoprit a cailor, \u0219fichiuiau aerul \u00eendemn\u00e2nd la iu\u021birea mar\u0219ului. C\u0103 s-a terminat cu o minune, \u0219i acum o consider Divin\u0103, c\u00e2nd atacul avia\u021biei rom\u00e2ne, confund\u00e2nd coloana deporta\u021bilor cu o retragere \u00een mar\u0219 a trupelor sovietice, a f\u0103cut pr\u0103p\u0103d cu focul mitraliilor. Calmucii au luat-o la goan\u0103, o parte au r\u0103mas \u00een\u021bepeni\u021bi al\u0103turi de trupurile deporta\u021bilor, mu\u0219c\u00e2nd \u021b\u0103r\u00e2na Basarabiei, pentru ei p\u0103m\u00e2nt cotropit, pentru ai no\u0219tri, p\u0103m\u00e2ntul natal. Pre\u021bul pl\u0103tit nu-l poate uita un copil de 12 ani, nici dup\u0103 curgerea at\u00e2tor ani. Timpul vindec\u0103 multe, dar sunt \u0219i lucruri care nu pot fi uitate. Al\u0103turi, \u021bin\u00e2ndu-ne cu m\u00e2inile pe dup\u0103 umeri, a\u0219eza\u021bi direct pe iarba proasp\u0103t\u0103 a prim\u0103verii, privindu-ne, intuiam pe unde hoin\u0103reau g\u00e2ndurile fiec\u0103ruia \u00een parte. \u0218tiam povestea copil\u0103riei Margar\u00edtei, \u0219tiam pe unde r\u0103t\u0103ceau g\u00e2ndurile ei. R\u0103zboiul nu a ocolit prin binefacerile sale nici S\u00e2ntana. Tat\u0103l, \u0219vab din Banat, plecat cu trupele germane \u00een retragere, cu o mam\u0103 duc\u00e2nd de una singur\u0103 greut\u0103\u021bile legate de cre\u0219terea \u0219i educarea celor doi copii, cu stigmatul etniei so\u021bului, cu prezen\u021ba \u201deliberatoare\u201d a armatei sovietice \u0219i instalarea comunismului, cu urm\u0103rirea fiec\u0103rui pas pentru depistarea eventualelor leg\u0103turi cu so\u021bul, cu spectrul sabiei at\u00e2rnate asupra \u00eentregii familii, reprezentat\u0103 de deportarea nem\u021bilor \u00een B\u0103r\u0103gan, cu nevoia de a-\u0219i cre\u0219te copiii pe la rude, \u0219i, mai ales de teama de a nu fi primi\u021bi copiii la studiile superioare. Toate aceste aduceri aminte, chiar \u0219i dup\u0103 reu\u0219ita nostr\u0103 de a face o facultate, constituie sursa obsesiv\u0103 a amintirilor de co\u0219mar. Astfel de momente de \u00een\u021belegere mutual\u0103 erau alimentate, bine\u00een\u021beles, de ceea ce ne \u00eempiedica s\u0103 g\u00e2ndim \u00eemp\u0103ca\u021bi \u00een privin\u021ba perspectivelor unui viitor lipsit de probleme.<\/p>\n

Ne-am \u00eentors agale la barac\u0103, uit\u00e2nd de cantin\u0103, uit\u00e2nd de foame \u0219i am poposit \u00een odaia d\u0103t\u0103toare de triste\u021be. Nefiind la lucru, eram lipsi\u021bi de compensa\u021biile oferite unor am\u0103r\u00e2\u021bi de du\u0219urile \u0219i grupurile sanitare ale laboratorului. Dup\u0103 o gustare la Florica, cu o min\u0103 de \u201dlas\u0103-m\u0103 s\u0103 te las\u201d, ne-am retras s\u0103 p\u0103c\u0103lim somnul care \u00een ultima vreme, cam umbla hai-hui. Nu e de mirare c\u0103 a\u0219teptam diminea\u021ba cu ner\u0103bdare s-o zbughim la laborator. Era locul \u00een care, fiecare \u00een parte, g\u0103seam satisfac\u021bia instruirii \u0219i, de ce s\u0103 n-o spun, a multiplelor manifest\u0103ri de recunoa\u0219tere. Atitudinea aceasta de \u201d\u00eenc\u00e2ntare\u201d ce se citea pe fe\u021bele noastre la intrarea \u00een laborator, plus, hai s-o spun, moacele noastre simpatice, st\u00e2rnea uneori o u\u0219oar\u0103 nedumerire pe fe\u021bele celor care vedeau \u00een munca zilnic\u0103 o corvoad\u0103. Da, laboratorul ne-a adus o mare de bine \u00een deschiderea carierei noastre. Am \u00eendr\u0103git at\u00e2t de mult aceast\u0103 munc\u0103, mai bine spus, preocupare, \u00eenc\u00e2t tot r\u0103ul care ne \u00eenconjura prin rolul nostru de subalterni \u00een propria noastr\u0103 \u021aar\u0103, subalternii \u201docupan\u021bilor\u201d, cum li se mai spunea cu jum\u0103tate de gur\u0103 \u201dsovrom quar\u021bi\u0219tilor\u201d, am \u00eenceput s\u0103-l privim ca pe un r\u0103u necesar, mai mult, ca o \u0219ans\u0103. \u0218ansa a fost c\u0103 am\u00e2ndoi am intrat \u00eentr-un domeniu doar visat la acea vreme la noi \u0219i avea s\u0103 se adevereasc\u0103 prin faptul c\u0103, l\u0103s\u00e2nd la o parte exploatarea barbar\u0103 a unui z\u0103c\u0103m\u00e2nt unic \u00een lume \u0219i trimiterea produsului direct la uzinele din Uniunea Sovietic\u0103 pe banii no\u0219tri, cu timpul am preluat fr\u00e2iele \u0219i am trecut la propria cercetare tehnologic\u0103 \u0219i am construit o uzin\u0103 de prelucrare a minereurilor de uraniu. Dar la acest aspect voi reveni la timpul s\u0103u, timp \u00een care am\u00e2ndoi am ajuns \u201dspeciali\u0219ti de prim rang\u201d \u00een probleme de \u201dMetale Rare \u0219i Radioactive\u201d, Babi pe linie de chimie analitic\u0103, iar eu pe linie de Spectrografie \u0219i, spre marea mea satisfac\u021bie, pe linie de tenologie \u0219i proiectare, \u00een domeniul nuclear.<\/p>\n

P\u00e2n\u0103 atunci, \u00eens\u0103, a trebuit s\u0103 ne punem cu burta pe carte, pe instruire \u0219i perfec\u021bionare. \u00cen general drumul a fost un continuu sui\u0219 iar noi, nu at\u00e2t ca so\u021b \u0219i so\u021bie, c\u00e2t mai mult ca un cuplu ca la Timi\u0219oara, \u00een aten\u021bia \u00eentregului \u0219antier. Dac\u0103 stau s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc, am f\u0103cut bine c\u0103 nu l-am ascultat pe Orest \u0219i m-am pus pe treab\u0103 \u0219i r\u0103bdare pentru a ajunge dup\u0103 mai bine de trei ani, la acel at\u00e2t de greu acceptat \u201d\u00eempreun\u0103\u201d.<\/p>\n

Pentru c\u0103 baraca a r\u0103mas puternic imprimat\u0103 \u00een arhiva amintirilor, \u00eemi vine \u0219i acum s\u0103 r\u00e2d la cele \u00eent\u00e2mplate \u00eentr-o zi de duminic\u0103. Eram \u201dacas\u0103\u201d, lini\u0219ti\u021bi, ne preg\u0103team de o plimbare prin locurile \u00eenverzite. Ni\u0219te zgomote neobi\u0219nuite, de voci supraexcitate, lovituri surde \u0219i nu numai, de corpuri contondente, \u00eentr-o mi\u0219care continu\u0103 de avansare \u00eenspre barac\u0103, a st\u00e2rnit curiozitatea locatarilor. Oamenii au ap\u0103rut pe la geamuri, unii au ie\u0219it \u00een fa\u021ba u\u0219ilor de acces, dar curiozitatea a cedat temerii \u0219i tot omul s-a retras pentru a privi din spatele geamurilor \u00eenchise \u00een grab\u0103. Am aflat c\u0103 se mai repetase dar nu la a\u0219a propor\u021bii. Toat\u0103 zona \u00eenverzit\u0103 din jurul bar\u0103cii, \u00eentinz\u00e2ndu-se mult dincolo de malurile Cri\u0219ului se transormase \u00eentr-un c\u00e2mp de b\u0103taie. Un \u0219ugub\u0103\u021b a deschis un geam \u0219i a strigat \u201dC\u0103derea Berlinului Seria Treia\u201d\u2026Beligeran\u021bii erau minerii versus solda\u021bii, pentru motive niciodat\u0103 elucidate. Aveai impresia c\u0103 se \u00eenfrun\u0103 de plictiseal\u0103, dar cu o implicare demn\u0103 de o scen\u0103 de b\u0103t\u0103lie pentru un film istoric. C\u0103 nu era o glum\u0103 se vedea pe fe\u021bele desfigurate de loviturile primite, \u00eens\u00e2ngerate, hidoase de ur\u0103. Era o nou\u0103 fa\u021b\u0103 a vie\u021bii de \u0219antier \u0219i a efectului b\u0103uturilor locale. \u021auica de prune produs\u0103 \u00een gospod\u0103riile din regiune se bucura de un renume ce dep\u0103\u0219ise cu mult grani\u021bele Bihorului. Limpede precum cristalul, cu o tent\u0103 g\u0103lbuie abia perceptibil\u0103, cu alcool de la 50 grade \u00een sus, avea ,totu\u0219i, o hib\u0103. Se bea u\u0219or pe l\u00e2ng\u0103 nelipsita slan\u0103, dar te \u0219i trimitea \u00eentr-un mers \u00een afara liniei drepte, un fel de slalom printre obstacole imaginare. O b\u0103t\u0103lie ca asta dura cam dou\u0103-trei ore, dup\u0103 care c\u00eempul de b\u0103taie se transforma \u00eentr-o imagine parc\u0103 inspirat\u0103 din R\u0103zboi \u0219i Pace. Trupuri peste trupuri odihnindu-se \u00een muzica unui sfor\u0103it general, dar lini\u0219titor pentru noi. Toat\u0103 aceast\u0103 scen\u0103 se petrecea f\u0103r\u0103 ca vreun Inginer \u0218ef, sau vreun C\u0103pitan de Pluton s\u0103-\u0219i fac\u0103 apari\u021bia. Un r\u0103spuns primit de la o persoan\u0103 responsabil\u0103 suna cam a\u0219a: \u201dN-ar fi avut niciun rost lini\u0219tea restabilindu-se de la sine(!?)\u201d \u00centr-adev\u0103r, diminea\u021ba, din zori, se retr\u0103geau \u00eentr-o lini\u0219te nefireasc\u0103, aproape fr\u0103\u021beasc\u0103, dup\u0103 care sosea o echip\u0103 pentru cur\u0103\u021birea perimetrului devastat. Nu era de glumit, locatarii bar\u0103cii nemul\u021bumi\u021bi, dar \u0219i speria\u021bi trimiteau emisar la st\u0103p\u00e2nire, ob\u021bineau promisiuni solemne pentru viitor, dar realitatea era c\u0103 nimeni nu se punea cu minerii, \u0219i nici cu militarii, \u00een\u021beleg\u00e2nd condi\u021biile \u00een care munceau pe rupte. Primii \u00een min\u0103, r\u0103canii ca \u00eens\u0103\u021bitori la basculantele ce \u201dc\u0103rau\u201d continuu minereul extras, la gara din \u0218tei. Nu era u\u0219or pentru nimeni, mai ales c\u0103 minereul radioactiv era \u00eempr\u0103\u0219tiat peste tot, din grab\u0103 \u0219i neglijen\u021b\u0103.<\/p>\n

La laboratoare totul era ca la plecare, cu un mic plus de aten\u021bionare \u0219i anume reapari\u021bia \u0219obolanilor, preponderent \u00een marea sal\u0103 de chimie analitic\u0103. Mari, iu\u021bi, nestingheri\u021bi de prezen\u021ba oamenilor, alerg\u00e2nd vioi, ca s\u0103 nu spun amenin\u021b\u0103tor, printre mesele de lucru \u0219i f\u0103c\u00e2nd adev\u0103rate curse de-a lungul culoarelor de pe l\u00e2ng\u0103 ni\u0219ele din mijloc. C\u0103 i-a scos prim\u0103vara din b\u00e2rloage, c\u0103 le-au f\u0103cut bine radia\u021biile nelipsite \u00een \u00eentreg spa\u021biu al cl\u0103dirii, \u0219i-au f\u0103cut cuiburi prin te miri ce col\u021buri ascunse manifest\u00e2nd o rezisten\u021b\u0103 deosebit\u0103 fa\u021b\u0103 de substan\u021bele de deratizare. Povestea lor era legat\u0103 de faptul c\u0103 edificiul laboratorului a fost ridicat pe un vechi depozit de porumb, un adev\u0103rat rai pentru roz\u0103toarele noastre. Ei, asta a reprezentat o problem\u0103 pentru Babi, care reac\u021biona prin cunoscutul \u201db\u00e2rrr\u2026\u201d chiar \u0219i la apari\u021bia unui g\u00e2ndac plimb\u0103re\u021b. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd r\u0103zb\u0103tea din sala de analize c\u00e2te un strig\u0103t ascu\u021bit lansat de componentele, exclusiv feminine, ale personalului de laborator. Din fericire pentru mine, nu au fost atrase de laboratorul de Spectrografie. Multitudinea cablurilor electrice la vedere ar fi putut deveni o surs\u0103 de necontrolat pentru surprizele \u201delectrotehnice\u201d. Un loc favorit unde le pl\u0103cea s\u0103 se zbenguie \u00een voie nefiind deranjate, era muzeul de mineralogie, uzina de radia\u021bii uciga\u0219e, unde oamenii nu rezistau mai multe minute. Curioas\u0103 aceast\u0103 adaptare care merita aten\u021bia unui studiu privind efectele radia\u021biilor asupra fiin\u021belor \u00een general \u0219i asupra roz\u0103toarelor \u00een particular. Dac\u0103 despre adaptare putea fi vorba. Posibil c\u0103 \u201dvictimele\u201d disp\u0103reau undeva \u00een str\u0103fundul loca\u021biei pe care trona muzeul.<\/p>\n

L\u0103s\u00e2nd la o parte micile-marile necazuri, Margar\u00edta, a devenit chiar un fel de feti\u021b\u0103 preferat\u0103 a Elenei Petrovna. Se a\u0219eza l\u00e2ng\u0103 ea, mai f\u0103cea c\u00e2te o interven\u021bie \u00een procesul analitic, ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een form\u0103, dup\u0103 zisele ei. Controalele, \u0219i erau multe, ie\u0219eau nesperat de bine \u0219i devu\u0219ca a c\u00e2\u0219tigat un loc \u00een ierarhia capetelor \u00eencoronate cu \u00eencredere, din cadrul colectivului de la analize chimice. C\u0103 era ambi\u021bioas\u0103 \u0219tiam foarte bine, dar c\u0103 dorea \u201dfruncea\u201d ca la liceu sau facultate, dep\u0103\u0219ea lini\u0219tea cu care o abandonam s\u0103 se descurce singur\u0103. Eu eram cu aparatura, cu optica, cu electrochimia, dar s\u0103 nu m\u0103 pui la piguleal\u0103 analitic\u0103 de laborator chimic. La un moment dat l-am pus pe \u021aig\u0103nu\u0219 s\u0103 m\u0103 ini\u021bieze \u00een secretele strung\u0103riei \u0219i a prelucr\u0103rii sticlei \u00een flac\u0103r\u0103. Erau adev\u0103ratele mele clipe de relaxare iar amicul meu nu-\u0219i mai \u00eenc\u0103pea \u00een piele. M-a ajutat nu pentru a m\u0103 implica direct \u00eentr-o atare activitate, dar m-a preg\u0103tit efectiv \u00een munca mea de inginer, fiind apt pentru a cere \u201dcompetent\u201d, de la tehnicieni, unii adev\u0103ra\u021bi mae\u0219tri, execu\u021bii f\u0103r\u0103 cusur.<\/p>\n

Dar, cum am mai spus, timpul curgea la vale mai ceva dec\u00e2t Cri\u0219ul Negru. A zburat maiul meu de taur, f\u0103r\u0103 probleme, \u00een lini\u0219tea unei mese organizate de fr\u0103\u021biorul meu \u0219i de minunata lui Florica. Nu m\u0103 cuno\u0219tea, \u00eenc\u0103, lumea, nici m\u0103car colegii. \u0218i a venit vertiginos iunie, nu cu emo\u021bie, eram tineri, \u201d\u00eempreun\u0103\u201d, \u00eendr\u0103gosti\u021bi, nu unul de altul, mai bine zis unul de alta, dar cu con\u0219tiin\u021ba necesit\u0103\u021bii \u00eemplinirii unui vis. Eram am\u00e2ndoi destul de s\u0103raci ca s\u0103 ne hazard\u0103m \u00een planuri costisitoare, la fel ca \u0219i ai no\u0219tri, cei din cele dou\u0103 tabere, s\u0103 vis\u0103m ceremonii de poveste. La Oradea toate au fost preg\u0103tite conform \u201d\u00cen\u021belegerii de pe strada Castanilor\u201d, iar ziua de 24 iunie le-a rezolvat, una dup\u0103 alta, ca la moar\u0103: cununia civil\u0103, cea religioas\u0103 \u0219i masa festiv\u0103. Cea mai emo\u021bionant\u0103 a fost cununia religioas\u0103 de la Biserica Romano-Catolic\u0103, de l\u00e2ng\u0103 Sfatul Popular, de pe malul Cri\u0219ului Repede. Aici a trebuit nu doar s\u0103 repet c\u0103 sunt de acord cu botezul viitorilor copii \u00een religia romano-catolic\u0103, dar s\u0103 \u0219i dau \u00een scris. Am f\u0103cut-o f\u0103r\u0103 rezerve, mai bine spus, f\u0103r\u0103 ezitare, cu tot trecutul meu de cre\u0219tin ortodox, cu o bunic\u0103 ce s-a str\u0103duit s\u0103-i urmez \u00eentru totul principiile, cu un tat\u0103 slujitor de o via\u021b\u0103 la Episcopiile Ortodoxe din Ismail \u0219i Oradea. De undeva, de departe, unde se odihnea pe p\u0103m\u00e2ntul ei natal, cred c\u0103 a oftat \u0219i m-a iertat, ca \u00eentotdeauna. Ce a sim\u021bit mama sau tata, nu am putut afla niciodat\u0103. Purtarea lor, ca \u0219i a surorilor mele, nu a dat semne de \u00eendoial\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu alegerea mea. Cheia sta undeva \u00een acea \u201dBabu\u021bi\u201d, pe care o adorau \u0219i a\u0219a a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la dispari\u021bia lor, \u00een unele cazuri, prematur\u0103. C\u00e2t prive\u0219te fr\u0103\u021biorul meu \u201dreformat\u201d pe front, un fel de ateu, sau comunist de circumstan\u021b\u0103, a\u0219a ceva nu putea face obiectul unor p\u0103reri. Era adeptul libert\u0103\u021bii de opinie, at\u00e2ta timp c\u00e2t nu se ciocnea de a lui. \u0218i trebuie s\u0103 recunosc, ne-am ciocnit, dar sc\u00e2nteile au fost stinse din aer de cele dou\u0103 \u00een\u021belepte, Florica \u0219i Margar\u00edta.<\/p>\n

Ne-am \u00eentors la \u0218tei cu speran\u021ba ob\u021binerii unei locuin\u021be pentru famili\u0219ti, cum am \u00eenceput s\u0103 ne consider\u0103m. Promisiuni au fost la toate nivelele dar solu\u021bia nu ap\u0103rea. \u00cen timpul acesta la barac\u0103 era mult tumult. Meciurile campionatului mondial de fotbal din Elve\u021bia ajunseser\u0103 \u00een sferturi. Televizoare nu erau \u00eenc\u0103, iar aparatele de radio erau exploatate la maxim de sonoritate. Cum erau mul\u021bi unguri locatari, transmisiile erau bilingve provoc\u00e2nd un haos ce viza infernul. S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 \u00een 1954, Ungaria era cotat\u0103 cu maximum de \u0219anse iar pretendente mai erau Brazilia, Uruguay, Anglia \u0219i Germania de Vest. Ceea ce era greu de suportat era isteria reporterului ungur care transmitea meciurile \u00een care era implicat\u0103 Ungaria. Era marele lor Gy\u00f6rgy Szepesi, insuportabil pentru noi, adorat de unguri. Erau ultimele zile ale lunii iunie c\u00e2nd au ap\u0103rut primele rezultate surprinz\u0103toare \u00een sferturi. Ungaria a eliminat Brazilia, Uruguay a eliminat Anglia, iar Germania Federal\u0103 a trecut de Jugoslavia. Au urmat semifinalele c\u00e2nd Ungaria a eliminat Uruguay \u0219i Germania Federal\u0103 a trecut de Austria. Finala din 4 iulie a fost c\u00e2\u0219tigat\u0103 de Germania \u00een detrimentul Ungariei, cu un 3-2 considerat scandalos din cauza arbitrajului. Ce a fost \u00een aceste zile \u0219i seri la barac\u0103 nu poate fi descris \u00een cuvinte. Szepesi acoperea toate vocile \u00eenfierb\u00e2ntate. Ungurii \u00eentr-adev\u0103r aveau o echip\u0103 colosal\u0103 din care, am avut norocul s\u0103-i v\u0103d la lucru La Oradea pe fantasticii Puskas, Kocsis, Lor\u00e1nt \u0219i Hidegkuti, la CAO, Clubul atletic Oradea, o parte din ei veni\u021bi de pe la Ferar Cluj, f\u0103r\u0103 s\u0103-i uit pe Bodola sau Bar\u00e1tki. Au \u00eenceput \u00een for\u021b\u0103 meciul conduc\u00e2nd cu 2-0, dar au fost egala\u021bi \u0219i dup\u0103 un gol al lui Pusk\u00e1s anulat, au pierdut cu 2-3. Maghiarii din barac\u0103 au pl\u00e2ns, au urlat, au spart sticle \u0219i pahare \u0219i nu pu\u021bine geamuri. A fost de pomin\u0103. Starea de doliu a durat zile bune \u00een care, era bine s\u0103 nu fie aborda\u021bi, chit c\u0103 eram \u00een rela\u021bii bune, de colocatari. Cum timpul \u0219terge multe, cu tot fanatismul maghiarilor \u00een sus\u021binerile sportive, nici cu al nostru nu mi-e ru\u0219ine uneori, ne-am mul\u021bumit cu participarea noastr\u0103, \u00een grupuri combinate, rom\u00e2ni \u0219i maghiari, de a ne \u00eenfrunta \u00een mici \u00eent\u00e2lniri de volei, baschet \u0219i chiar fotbal. Terenurile pentru sport erau de abia \u00een fa\u0219\u0103, a\u0219a c\u0103 ne mul\u021bumeam cu improviza\u021bii a\u0219tept\u00e2nd cu ner\u0103bdare darea \u00een folosin\u021b\u0103 a s\u0103lii de sport \u0219i a bazinului de \u00eenot. Pentru locuin\u021b\u0103 m-am dus la Kostiano\u00ef, s-a scuzat, mi-a promis dar n-am primit niciun r\u0103spuns ferm. La plecare am sc\u0103pat obsedanta sintagm\u0103 a unchiului Alex cu \u201dN-a fost s\u0103 fie\u201d. N-a \u00een\u021beles \u0219i atunci i-am tradus, cam cum mi-a venit \u201dNe b\u00e2lo b\u00e2t\u00ef\u2026\u201d. A z\u00e2mbit spun\u00e2ndu-mi \u201dbudet, budet\u2026\u201d( Va fi, va fi\u2026).<\/p>\n

~ Va urma ~<\/p>\n

Daris Basarab alias Boris David<\/strong><\/p>\n

Bucure\u0219ti<\/p>\n

4\u00a0 Martie\u00a0 2015<\/p>\n

\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cap.\u00a0 XII Primul pas, la prima or\u0103, a fost la magazinul central, un universal \u00een felul s\u0103u, de unde am [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-21585","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21585","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21585"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21585\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21588,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21585\/revisions\/21588"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21585"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21585"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21585"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}