{"id":21772,"date":"2015-03-13T17:25:28","date_gmt":"2015-03-13T17:25:28","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=21772"},"modified":"2015-03-13T17:25:28","modified_gmt":"2015-03-13T17:25:28","slug":"getta-berghoff-vara-fierbinte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/03\/13\/getta-berghoff-vara-fierbinte\/","title":{"rendered":"Getta Berghoff: Var\u0103 fierbinte"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Trecuse peste mine vara cu p\u00e2rjolul fierbinte canicular, \u00een interiorul dezmembrat de h\u00e2r\u0163\u00e2itul sfredelului \u015fi invazia prafului din pere\u0163ii perfora\u0163i, dale sparte cu violen\u0163\u0103 ca zilele \u00een care tr\u0103im, toate m\u0103 balansau \u00eentre dureroase amintiri care, nici \u00een acele momente nu refuzau s\u0103-mi \u0163in\u0103 companie. Se sf\u0103r\u00e2ma peretele, cum se sfarm\u0103 o via\u0163\u0103, o c\u0103snicie, o prietenie l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 nourii de praf, contururi confuze pe c\u00e2nd g\u00e2ndurile mele orbec\u0103iau printre ce\u0163uri peste care s-a a\u015fternut timpul bruind situa\u0163ii, scormonind \u00een trecutul \u00een care s-a cuib\u0103rit durerea, aceea care nu se vindec\u0103, nu se usuc\u0103, nici crust\u0103 nu las\u0103.<\/p>\n

\n

Memoria, numai ea le-a p\u0103strat \u015fi \u00eemi serve\u015fte uneori c\u00e2te o secven\u0163\u0103, o felie ca o gazd\u0103 ospitalier\u0103, c\u00e2te una, c\u00e2nd vrea, f\u0103r\u0103 s\u0103 le aleag\u0103 dintre momentele \u00een\u015firuite pe funia timpului. A\u015fa retr\u0103isem drama care devenise a mea c\u00e2nd luasem hot\u0103r\u00e2ri mari \u201eceau\u015fiste\u201d – s\u0103 se restituie locuin\u0163ele particulare proprietarului \u2013 deci, eu s\u0103 cedez apartamentul! S\u0103-mi schimb domiciliul?! S\u0103 p\u0103r\u0103sesc acel interior \u00een care amintirea ta a r\u0103mas \u00een fiecare col\u0163, \u00een fiecare moment din zi \u015fi noapte, interiorul, pere\u0163ii \u00een care s-a imprimat glasul, mirosul t\u0103u, sertarul \u015fi caietele tale, pipele cu aroma tabacului \u201eCaptain Black\u201d, pere\u0163ii singurii martori ai vie\u0163ii noastre! Era imposibil s\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015fez at\u00e2tea amintiri \u015fi s\u0103 le duc. Unde? Mai valabil pentru mine era s\u0103 fug \u00een Lume\u2026<\/p>\n

\n

Luasem hot\u0103r\u00e2ri mari, pentru mine cruciale \u015fi presat\u0103 de timp la repezeal\u0103 r\u0103sfoiam acte, sute de h\u00e2rtii printre care se r\u0103t\u0103cise o legitima\u0163ie, desprinsesem fotografia \u015fi-o strecurasem \u00een m\u00e2neca jerseului trimi\u0163\u00e2nd-o direct \u00een clandestinitate \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103 odat\u0103 cu gestul s\u0103v\u00e2r\u015fit de ce trebuia s\u0103 o ascund \u015fi n-o pusesem deoparte ca pe un obiect (\u00eentreg) neutru? \u00centrebarea lua amploare, m\u0103 sfredelea \u015fi fotografia m\u0103 zg\u00e2ria \u00een lunecarea ei sub m\u00e2nec\u0103, c\u00e2nd din odaia al\u0103turat\u0103 auzeam gunguritul copilului meu\u2026<\/p>\n

\n

Timpul limitat \u015fi tensionat m\u0103 m\u00e2na c\u0103tre o lume necunoscut\u0103, mo\u015ftenirea din str\u0103buni spre care m\u0103 duceam cu limba amputat\u0103, multe temeri \u015fi inima fr\u00e2nt\u0103. De toate acestea \u00eemi aminteam c\u00e2nd zgomotul sfredelului \u00eencetase \u015fi atunci v\u0103zusem mald\u0103rul de moloz \u015fi gaura din perete c\u00e2t rana nevindecat\u0103.<\/p>\n

\n

Toate aceste amintiri n\u0103v\u0103lesc acum peste mine la o distan\u0163\u0103 de timp de peste patruzeci de ani. Eram deja de mul\u0163i ani \u00een \u0163ar\u0103, timp \u00een care dob\u00e2ndisem \u015fi ho\u0163ii no\u015ftri, v\u0103duvele \u015fi orfanii no\u015ftri. \u00centr-o asemenea zi cineva mi-a \u015fterpelit po\u015feta \u00een orele de serviciu. Era \u00eentr-o zi de Vineri la pr\u00e2nz \u015fi luasem imediat primele m\u0103suri de precau\u0163ie, apoi \u00eencercasem s\u0103-mi reconstitui din memorie ce aveam \u00een po\u015fet\u0103\u2026 Totul ar fi fost recuperabil, afar\u0103 de fotografia desprins\u0103 \u015fi trimis\u0103 \u00een clandestinitate c\u00e2ndva, traversat\u0103 \u00een po\u015feta mea. Sec\u0163ia de poli\u0163ie mi-a indicat o adres\u0103, unde se expunea obiectele pierdute sau furate. Luni la r\u00e2nd c\u0103utam cu ochii \u00een acele vitrine, o aveam naintea ochilor dar n-am g\u0103sit-o niciodat\u0103. O mai caut \u015fi acum. Aici se terminase secven\u0163a servit\u0103 de memorie \u00eentr-o zi fierbinte de var\u0103.<\/p>\n

\n

Mi-am impus de la \u00eenceput r\u0103bdarea, voin\u0163a s\u0103 \u00eenfrunt zilele cu calm. Nimic nu m-ar putea d\u0103r\u00e2ma mai r\u0103u dec\u00e2t enervarea c\u0103ci motive existau, pluteau deasupra mea grele, \u00eenc\u0103rc\u0103turi umplute de gre\u015feli \u015fi am\u0103r\u0103ciuni. Prudent\u0103 \u00eemi preg\u0103tisem la \u00eendem\u00e2n\u0103 tot ceea ce mi-ar fi fost util \u00een asemenea situa\u0163ii dar nimic nu mai era la locul lui, disp\u0103ruser\u0103 chiar din haosul primei dimine\u0163i.<\/p>\n

\n

De nevoie cump\u0103ram cafea la b\u0103c\u0103nia cea mai apropiat\u0103 a cartierului pe unde piciorul nu-mi c\u0103lcase niciodat\u0103, hainele de pe mine le aruncam \u00een ma\u015fina de sp\u0103lat, seara, c\u00e2nd ajungeam \u00een alt pat la culcare. \u015ei zilele fierbin\u0163i se l\u0103sau \u00eempinse c\u00e2t o c\u0103ru\u0163\u0103 la deal \u015fi repara\u0163iile \u00een cas\u0103 c\u00e2t alta \u00een\u0163epenit\u0103, numai ra\u0163iunea, ca un sfetnic bun \u00eemi transmitea mesaje \u00eencurajatoare, uneori pline de umor, \u201enu-i motiv de disperare, totul trece ca \u015fi via\u0163a, te rostogole\u015fte pe nea\u015fteptate, te duce ca valul m\u0103rii spre marile ad\u00e2ncimi de unde uneori te \u00eentorci la suprafa\u0163\u0103\u201d.<\/p>\n

\n

Totul a durat ca la lectura romanului lui Jules Verne \u201e5 S\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een balon\u201d dup\u0103 care revenisem \u015fi eu cu picioarele pe dalele noi. Sc\u0103pasem de lucr\u0103torii \u015fi paharele cu cafea b\u0103ute \u00eentotdeauna pe jum\u0103tate \u015fi v\u0103rsate pe dalele ciuruite devenite gropi, sc\u0103pasem de emisiunile de radio pe un post ne\u00een\u0163eles, r\u0103mase doar zugravul, care \u015fi el cu radioul deschis \u00eemi oferea \u00een schimb o muzic\u0103 frumoas\u0103. Admirator al Havei Alber\u015ftein fredona \u015fi alte c\u00e2ntece de-ale noastre. L-am auzit fredon\u00e2nd \u201etu \u015fi eu vom schimba lumea \u2026\u201d, c\u00e2ntecul mi-e cunoscut \u015fi-mi place, ideea nu-mi displace, bine ar fi s\u0103 \u00eendrept\u0103m ceva<\/p>\n

\u00een lumea noastr\u0103. La asta g\u00e2ndeam ascult\u00e2ndu-i c\u00e2ntecul c\u00e2nd hot\u0103r\u00e2sem s\u0103-l \u00eentreb \u201ela per tu\u201d cum se vorbe\u015fte \u00een limba noastr\u0103 \u015fi \u00eencepusem cu scuza cuvenit\u0103:<\/p>\n

– De unde e\u015fti?<\/p>\n

– Sunt n\u0103scut \u00een Yafo, din mam\u0103 ar\u0103boaic\u0103, tata turc, am trei copii cu o nevast\u0103 cre\u015ftin\u0103.<\/p>\n

\n

Tres\u0103risem. \u201eCu at\u00e2ta mixtur\u0103 se poate supravie\u0163ui \u00eentro familie unit\u0103\u201d \u015fi-l urm\u0103ream pe furi\u015f: b\u0103rbat t\u00e2n\u0103r, \u00eenalt cu p\u0103rul \u015fi ochii negri, s\u00e2rguincios, con\u015ftiincios \u00een munca lui \u015fi iute \u00een mi\u015fc\u0103ri. M\u00e2nuia sculele \u00een ritmul muzicii \u015fi din mi\u015fc\u0103rile lui am \u00een\u0163eles c\u0103 omul e satisf\u0103cut \u00een via\u0163a de acas\u0103. Rareori \u00eent\u00e2lne\u015fti \u00een zilele noastre omul mul\u0163umit de via\u0163a lui \u2026 \u015fi g\u00e2ndurile-mi zboar\u0103 \u00eenapoia timpului, c\u00e2teva secole \u00een urm\u0103 \u015fi m\u0103 opresc \u00een epoca nisipurilor aurifere, a c\u0103ut\u0103torilor de z\u0103c\u0103minte de cupru, cei \u00eembog\u0103\u0163i\u0163i \u015fi ceilal\u0163i mor\u0163i \u00een s\u0103r\u0103cie ca s\u0103 ajung spre migra\u0163iile zilelor noastre din extremele geografice ale lumii, \u00een c\u0103utarea unei existen\u0163e.<\/p>\n

\n

Fiin\u0163a uman\u0103 \u00een \u00eendelungata confruntare cu civiliza\u0163ia a obosit \u015fi acum r\u00e2vne\u015fte dup\u0103 un col\u0163 lini\u015ftit, o c\u0103su\u0163\u0103 mic\u0103 sub un cer senin cu gr\u0103din\u0103, flori, soare \u015fi pu\u0163in\u0103 umbr\u0103 cum scrisese Victor Hugo \u00een versetul \u201eNotre Maison\u201d: Une maison petite avec des fleurs, un peu \/ De solitude, un peu de silence, un ciel bleu \/ \u2026 \u00cen zilele noastre cine-\u015fi simte bra\u0163ele apte de munc\u0103, pleac\u0103 \u00een Lume s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 p\u00e2inea cea de toate zilele, p\u00e2inea noastr\u0103 a fiec\u0103ruia, c\u00e2nd de fapt demen\u0163a \u015fi ura st\u0103p\u00e2ne\u015fte lumea!<\/p>\n

\n

Ce ne-a adus civiliza\u0163ia? O \u00eentrebare pertinent\u0103! Beneficiile tehnicii avansate au creat milioane de \u015fomeri r\u0103spunde majestatea mea \u015fi g\u00e2ndesc la cifra imens\u0103 de oameni care-\u015fi p\u0103r\u0103sesc familiile \u015fi \u0163ara pentru o existen\u0163\u0103 c\u00e2\u015ftigat\u0103 \u00een condi\u0163ii vitrege. Printre lucr\u0103torii intra\u0163i \u00een cas\u0103, venise \u015fi un b\u0103iat foarte t\u00e2n\u0103r, l-am b\u0103nuit imediat de origine rus\u0103, mi-a confirmat v\u00e2rsta de 23 ani. I-am sim\u0163it accentul slav \u015fi m-a mirat ebraica corect\u0103. Venise din partea unei societ\u0103\u0163i angajat pentru o munc\u0103 de t\u00e2mpl\u0103rie.<\/p>\n

\n

B\u0103iatul mi-a st\u00e2rnit interesul s\u0103-i cunosc datele biografice dintr-o nevoie a mea s\u0103 \u015ftiu cu cine stau de vorb\u0103, nu-mi plac cifrele statistice, prefer date concrete, \u0163in la p\u0103rerile mele personale s\u0103 \u015ftiu cine este? ce g\u00e2nde\u015fte? cel cu care vorbesc. Venise din Omsk, imigrase cu p\u0103rin\u0163ii \u00een urm\u0103 cu zece ani. \u201eCum supor\u0163i clima de aici\u201d \u00eentrebarea se potrivea cu acele zile caniculare, fierbin\u0163i ale verii nemiloase. \u201eFoarte bine\u201d venise r\u0103spunsul, \u201ene place clima \u015fi \u00eembr\u0103c\u0103mintea sumar\u0103, ne sim\u0163im desc\u0103tu\u015fa\u0163i \u015fi liberi, eu \u015fi tat\u0103l meu\u201d. \u00cenregistrasem pauza \u00een care b\u0103iatul respir\u0103 ad\u00e2nc \u015fi-mi aduce alte m\u0103rturisiri: \u201emamei \u00eei lipsesc ghe\u0163urile, p\u0103streaz\u0103 \u00een dulap cizmele de blan\u0103, \u015fuba, c\u0103ciula. A\u015fteapt\u0103 s\u0103 ajung\u0103 \u015fi aici z\u0103pezile, s-ar resemna numai cu ploile, ea viseaz\u0103<\/p>\n

ghe\u0163arii i-ar primi chiar \u00een Mediteran\u0103 odat\u0103 cu balenele \u015fi ea ar ie\u015fi cu barca la v\u00e2n\u0103toare\u201d \u2026 Am r\u00e2s am\u00e2ndoi de tabloul imaginar, dornici de pu\u0163in\u0103 iarn\u0103. Eu visam iernile mele, z\u0103pada, viscolul scurt cu fulgii c\u00e2t fluturii \u201eE\u015fti at\u00e2t de frumoas\u0103 iarn\u0103\u201d mi-au traversat g\u00e2ndurile versurile lui Nichita.<\/p>\n

\n

\u015ei armat\u0103 ai f\u0103cut? l-am \u00eentrebat. \u201eCinci ani\u201d mi-a r\u0103spuns dup\u0103 un oftat prelungit \u015fi fa\u0163a destins\u0103, dispus s\u0103-mi explice satisfac\u0163ia: \u201eabia m-am eliberat \u015fi mi-am g\u0103sit de lucru la firm\u0103\u201d \u2026 Privesc b\u0103iatul de statur\u0103 mijlocie, umerii la\u0163i, chip deschis al omului alb, ochii<\/p>\n

alba\u015ftri \u015fi ra\u0163iunea \u00eemi dezleag\u0103 enigma, parc\u0103 mi-ar ar\u0103ta-o cu degetul \u201eprovenien\u0163a noastr\u0103, a israelienilor repudia\u0163i de toat\u0103 lumea azi ca niciodat\u0103. Aceast\u0103 \u0163ar\u0103 mic\u0103 absoarbe ca un burete fiii r\u0103t\u0103ci\u0163i, \u00eent\u00e2rzia\u0163i pe alte meleaguri astfel c\u0103 \u015fi de la Omsk se ajunge la Ierusalim c\u0103ci dintotdeauna \u00een vremuri de restri\u015fte e bine s\u0103 te \u00eentorci acas\u0103, e r\u0103u, e greu, dar ca acas\u0103 nu-i nic\u0103ieri\u201d.<\/p>\n

\n

Pe asemenea drumuri \u00eemi plimbam g\u00e2ndurile c\u00e2nd casa mai era \u00eenc\u0103 vrai\u015fte! De ast\u0103dat\u0103 c\u0103lcam pe dalele noi \u015fi curate, respir satisf\u0103cut\u0103, con\u015ftient\u0103 c\u0103 str\u0103b\u0103tusem infernul \u015fi cu pa\u015fi \u00eenviora\u0163i m\u0103 apropii de cutiile care, una c\u00e2te una trebuiau eliminate.<\/p>\n

Primul obiectiv \u2013 rea\u015fezarea vitrinei. \u00cenchipui\u0163i-v\u0103 trei co\u015furi de obiecte casabile, cu grij\u0103 \u00eempachetate dar zv\u00e2rlite dintr-un loc \u00een altul \u015fi nu o singur\u0103 dat\u0103, \u00ee\u015fi dezveleau str\u0103lucirea \u015fi gra\u0163ia \u00eentre degetele mele, p\u0103reau triumf\u0103toare c\u0103ci una dup\u0103 alta le descopeream \u00eentregi, neatinse! Doamne, c\u00e2t\u0103 lume disp\u0103rut\u0103, c\u00e2te momente de via\u0163\u0103 se perinda sub ochii mei! Cu obiectul \u00een palm\u0103, vedeam persoana, chipul celuia l\u0103sat \u00eenapoia timpului cu fizionomia \u015fi glasul r\u0103mas \u00een urechile mele, \u00eel recuno\u015fteam dup\u0103 vorb\u0103, auzeam spovedaniile fiec\u0103ruia m\u0103rturisite \u00een \u015foapte, fiecare cu ale lui dureri, repetate acum la urechea mea a doua oar\u0103. Red\u00e2ndu-le locul \u00een vitrin\u0103, sim\u0163eam c\u0103-i restitui vie\u0163ii, \u00eei conduc pe fiecare acas\u0103\u2026<\/p>\n

\n

A\u015fa m-am \u00eent\u00e2lnit cu o lume apus\u0103, cu Florence Loebel, Irena Froid, Lora, Nadia \u015fi Armand, Alexiana \u015fi, \u00eentr-o continuitate fericit\u0103, cu Suzi \u015fi Sanda. Bucuria de a-mi reg\u0103si por\u0163elanurile \u00eentregi, o atribuisem izb\u00e2nzii la care r\u00e2vnesc! Eliminam ceas dup\u0103 ceas alt\u0103 cutie din c\u00e2te \u00eemi st\u0103teau \u00een cale, cuceream spa\u0163iul, o munc\u0103 interminabil\u0103 \u00eemi cerea prelungirea \u00een noaptea deja sosit\u0103 c\u00e2nd m\u0103 chema restaurarea bibliotecii. \u201eS\u0103 restabile\u015fti o bibliotec\u0103 e la fel de dificil cu a restabili adev\u0103rul \u015fi dreptatea pe aceast\u0103 lume\u201d g\u00e2ndeam atunci \u015fi observa\u0163ia se repeta de c\u00e2te ori ochiul meu prinde alt\u0103 nepotrivire.<\/p>\n

\n

Mi-a r\u0103mas o singur\u0103 cutie, un burduf imens \u00een care am p\u0103strat coresponden\u0163e de ani de la prietenii de care via\u0163a m-a desp\u0103r\u0163it. Priveam cutia \u015fi respira\u0163ia mi se t\u0103ia, subcon\u015ftientul \u00eemi amintea c\u0103 \u00een majoritatea scrisorilor acestui burduf, via\u0163a nu mai sufl\u0103 \u015fi m\u0103 n\u0103p\u0103dise teama de momentul urm\u0103tor, priveam plicurile, identificam scrisuri \u015fi realizam c\u00e2\u0163i prieteni am pierdut! Au plecat pe r\u00e2nd, fiecare \u00een adev\u0103rata emigra\u0163ie a vie\u0163ii\u2026<\/p>\n

\n

M\u0103rturisesc cu sentimentul durerii \u015fi al ru\u015finii c\u0103 privindu-le \u015fi recunosc\u00e2nd ortografiile, m-a \u00eemboldit cumplitul g\u00e2nd s\u0103 le distrug, eu, cu m\u00e2inile mele pentru c\u0103 nimic nu e ve\u015fnic, nimic nu atinge infinitul striga ecoul durerii \u00een mine! Nimic nu r\u0103m\u00e2ne \u00een eternitate, nici via\u0163a, nici statuile, nici gloriile, nici m\u0103car necazurile, toate dispar odat\u0103 cu noi. M\u0103 disculpam de una singur\u0103 \u015fi brusc \u00eencep nelegiuita fapt\u0103: \u00eencepusem s\u0103 le rup. S\u0103v\u00e2r\u015feam actul cu barbarie \u015fi durere cu m\u00e2inile mele \u015fi cu sentimentul c\u0103 ochii at\u00e2tor prieteni m\u0103 priveau. Mai \u00een\u0163elep\u0163i, mai resemna\u0163i cu via\u0163a efemer\u0103, \u00eemi l\u0103sau impresia c\u0103 \u00eemi \u00eeng\u0103duie fapta \u015fi r\u0103zvr\u0103tirea. \u00cen acele momente eram convins\u0103 c\u0103 eu \u015fi semnatarii acestor pagini \u2013 eram \u00een plin masacru \u2013 suntem supu\u015fi aceluia\u015fi destin. La ce le-a\u015f p\u0103stra pentru un alt timp c\u00e2nd, cu un total dezinteres le vor rupe cu degetele lor. Nici scrisul nu-l vor cunoa\u015fte, nici con\u0163inutul nu-l vor p\u0103trunde.<\/p>\n

\n

Toate aceste scrisori p\u0103strate nu vor \u00eenc\u00e2nta nici o ureche chiar interesat\u0103 s\u0103 dezlege confesiunile \u015fi perioadele \u00een care au fost a\u015fternute pe pagini nesf\u00e2r\u015fite. Pe nimeni nu<\/p>\n

va emo\u0163iona confesiunile scrise, oric\u00e2t\u0103 curiozitate ar st\u00e2rni cuiva. Str\u0103ini de situa\u0163ii, de vremi, de leg\u0103turile care au d\u0103inuit \u00eentre mine \u015fi titularii epistolelor, chiar de va st\u00e2rni cuiva interesul s\u0103 se aplece peste acele r\u00e2nduri, nu va putea cuprinde focul care a \u00eentre\u0163inut prieteniile noastre.<\/p>\n

\n

La picioarele mele se ridica un morman de file rupte, risipite, vie\u0163i autentice m\u0103rturisite \u00een scris \u015fi traversate \u00een perioade diferite. Oameni a\u015feza\u0163i la scris \u00een momente cruciale, \u00een suferin\u0163e nem\u0103rturisite, \u00een bucurii ne\u00eemplinite, iluzii, dragoste, izb\u00e2nzi \u015fi-at\u00e2tea dezam\u0103giri m\u0103rturisite cu subtilitate \u015fi precau\u0163ie. Prindeam cuvintele r\u0103zle\u0163ite de via\u0163\u0103 \u015fi r\u0103v\u0103\u015fite prin mormanul masacrat al h\u00e2rtiilor disparate, \u00eempr\u0103\u015ftiate ca flori risipite din care se desprindea mereu o alt\u0103 petal\u0103 ve\u015ftejit\u0103, ca un parfum de via\u0163\u0103 terminat\u0103.<\/p>\n

\n

Am purtat cutia pe bra\u0163e, cu sim\u0163\u0103m\u00e2ntul c\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015fam co\u015fciugul cu mor\u0163ii dragi \u015fi cu acest g\u00e2nd i-am condus pe ultimul drum \u00een pasul cu care traversam strada. De\u015fertasem con\u0163inutul \u015fi eu r\u0103m\u0103sesem locului ca \u00een fa\u0163a unui morm\u00e2nt abia acoperit unde parte din mine se identifica cu ei. M\u0103 st\u0103p\u00e2neau regretele de cele f\u0103ptuite, mustrat\u0103 de con\u015ftiin\u0163\u0103, de masacrul f\u0103ptuit. Pierdusem prietenia prietenilor mei, am avut sentimentul singur\u0103t\u0103\u0163ii \u015fi \u00eenv\u0103luit\u0103 \u00eentr-o mantie rece, sufletul mi-a \u00eenghe\u0163at. Tr\u0103iam singur\u0103tatea, aceea\u015fi ca \u00een zilele prezente resim\u0163ite de \u00eentreaga \u0163ar\u0103 \u2026 Eu de una singur\u0103, f\u0103r\u0103 de prieteni, Ea de una singur\u0103 du\u015fm\u0103nit\u0103 de to\u0163i.<\/p>\n

\n

\u00censingurarea, aceast\u0103 cumplit\u0103 stare a\u015fezat\u0103 pe umeri, m\u0103 \u00eentorcea spre cas\u0103. C\u00e2nd am \u00eent\u00e2lnit oglinda am \u015ftiut de unde-mi vine \u00eentristarea: pierdusem firul vie\u0163ii, acela al scrisului f\u0103r\u0103 s\u0103 reg\u0103sesc capetele s\u0103 le \u00eennod! C\u00e2nd scrii, evadezi din lumea ta f\u0103r\u0103 s\u0103 te mi\u015fti din scaun, te \u00eenfunzi \u00eentre idei ca \u00eentr-o p\u0103dure deas\u0103 de umbre \u015fi lumini, imagini \u015fi oameni se contureaz\u0103 din frunzi\u015ful imaginar, o raz\u0103 de soare \u015f i o pat \u0103 umbr i t \u0103 \u00eempl ine\u015f te o imagine, o diversitate de situa\u0163ii t raverseaz\u0103 \u00een goan\u0103 g\u00e2ndur i le nehot\u0103r\u00e2t\u0103 cu ce s\u0103 \u00eencep. Chipuri conturate din trecut m\u0103 viziteaz\u0103 c\u00e2nd de fapt am \u00een fa\u0163\u0103 lumea \u00een care exist, alte imagini, alte m\u0103\u015fti. H\u0103l\u0103duind \u00een scaun m\u0103 simt satisf\u0103cut\u0103 de c\u00e2te ori \u00eemi reu\u015fe\u015fte scrisul, reconfortat\u0103 \u00een noaptea \u00eenv\u0103luit\u0103 de lini\u015fte c\u00e2nd ideile se leag\u0103, uneori m\u0103 vestejesc spre zori \u015fi cad \u00eentr-un somn ad\u00e2nc, scurt \u015fi reconfortant reg\u0103sindu-m\u0103 \u00eentr-acela\u015fi scaun \u015fi \u00een fa\u0163a mea o nou\u0103 diminea\u0163\u0103.<\/p>\n

\n

\u00cen preajma noastr\u0103 s-au \u00eent\u00e2mplat at\u00e2tea \u015fi continu\u0103 s\u0103 se \u00eent\u00e2mple. Evenimentele par adunate \u00eentr-o carte imaginar\u0103 \u015fi nescris\u0103, o frunz\u0103resc mental \u015fi m\u0103 \u00eentreb cu ce s\u0103 \u00eencep? Scrisul r\u0103m\u00e2ne o ac\u0163iune tonic\u0103 fa\u0163a \u00een fa\u0163\u0103 cu nebunia Lumii. Caut creionul. S\u0103-l fi ros viermele care se zv\u00e2rcolea \u00een calea mea? Nici nu-l mai vreau, nu-mi trebuie, am claviatura calculatorului. Uneori \u00eent\u00e2rzii \u00een fa\u0163a ecranului, vizitez blogurile. Ce e un blog? O mic\u0103 carte de vizit\u0103, dovada c\u0103 exi\u015fti, un sunet c\u00e2t un \u0163iuit de trompet\u0103, s\u0103 te faci auzit, o autoam\u0103gire, o cochet\u0103rie cu tine \u00eensu\u0163i, o risip\u0103 de ore, un exerci\u0163iu de antrenament al spiritului s\u0103 nu amor\u0163easc\u0103, s\u0103 nu piard\u0103 vitalitatea, teama s\u0103 nu ne ajung\u0103 b\u0103tr\u00e2ne\u0163ile, un joc al modernit\u0103\u0163ii, al b\u0103tr\u00e2nilor r\u0103ma\u015fi \u00een cas\u0103. Ori eu vreau altceva, caut drumul \u00eentoarcerii.<\/p>\n

\n

Scriem literatur\u0103 \u00een limba adus\u0103 \u00een noi devenit\u0103 aici minoritar\u0103. Scriitorul ocole\u015fte locul \u00een care tr\u0103ie\u015fte pentru c\u0103 e str\u0103in de realit\u0103\u0163ile vie\u0163ii locale. Subiectul \u015fi-l urc\u0103 \u00een \u00een\u0103l\u0163imile cere\u015fti, printre nourii instabili, traverseaz\u0103 distan\u0163e, grani\u0163e, \u00eentorc\u00e2ndu-se la casa bunicii sau a lor, acolo unde si-au \u00eengropat dorul de care acum \u015fi-l amintesc \u015fi \u00eel dezgroap\u0103! Sap\u0103 \u00een groapa amintirilor \u015fi dezgroap\u0103 pove\u015fti din acele meleaguri, alte timpuri. Nimeni nu-i inspirat de un subiect al locului, al noii noastre patrii, ceva \u00eent\u00e2mplat \u00een zilele noastre, sub nasul nostru! Nimeni nu vede, nu miroase, nici duhoarea, nici mireasma, nimeni nu se implic\u0103 \u00een ziua care a trecut, nici \u00een cea prezent\u0103, nici nu e observat ca un subiect interesant. Parc\u0103 aceste situa\u0163ii nu ar apar\u0163ine vie\u0163ii de aici, sau noi nu am fi de-ai locului. Turi\u015fti de-ar fi \u015fi \u00eentorc\u00e2ndu-se acas\u0103 ar publica un reportaj.<\/p>\n

\n

Din c\u00e2te incredibile \u00eent\u00e2mpl\u0103ri se petrec la noi, nu se ive\u015fte din condeiul nim\u0103nui o Karenin\u0103 str\u0103mutat\u0103 aici, eroina mustrat\u0103 de con\u015ftiin\u0163\u0103, dezgustat\u0103 de via\u0163\u0103, una contemporan\u0103 cu noi care nu se arunc\u0103 pe \u015finele trenului \u00eentre Beniamina \u015fi Haifa, una care \u00eenfrunt\u0103 via\u0163a, protesteaz\u0103 \u00een gura mare \u015fi nimeni n-o ascult\u0103, consum\u0103 droguri, p\u0103r\u0103se\u015fte \u0163ara \u015fi familia, pleac\u0103 \u00een lume, \u00ee\u015fi caut\u0103 meleagurile \u015fi recunoa\u015fte \u00eenstr\u0103inarea, nu \u00eent\u00e2lne\u015fte pe nimeni cunoscut \u00een strad\u0103. Via\u0163a e \u00een cimitirele pe unde n-a trecut \u00eenc\u0103 buldozerul. Peste tot \u00eent\u00e2lne\u015fte o lume r\u0103zvr\u0103tit\u0103, dur\u0103. Str\u0103bate \u00eentunericul, traverseaz\u0103 drumuri pestilen\u0163iale, murdare \u015fi dezam\u0103git\u0103 de tot ce a \u00eent\u00e2lnit, se \u00eentoarce obosit\u0103 acas\u0103, vede locul cu al\u0163i ochi \u015fi \u00een\u0163elege c\u0103 Lumea nu o po\u0163i schimba. Peste tot e o lume r\u0103zvr\u0103tit\u0103, lini\u015fte nu-i nic\u0103ieri \u015fi, pare-se c\u0103 nici acas\u0103!<\/p>\n

\n

Dezr\u0103d\u0103cinarea dintr-un mod de via\u0163\u0103 \u015fi replantarea \u00een alta este asemenea unui transplant chirurgical, nu totdeauna reu\u015fe\u015fte, e\u015fecurile intereseaz\u0103, devin drame, cap\u0103t\u0103 chiar \u201ecircula\u0163ie\u201d uneori devin c\u0103r\u0163i de succes dac\u0103 le scrii \u00een limba \u0163\u0103rii. Citisem de cur\u00e2nd o autobiografie \u201eAmintiri dup\u0103 moartea mea\u201d scris\u0103 de un prodigios ziarist s\u00e2rb n\u0103scut la Novi-Sad, ajuns \u00een \u0163ar\u0103 la 17 ani. El \u00ee\u015fi poveste\u015fte via\u0163a \u015fi drumul spre ziaristic\u0103 la \u00eenceputurile \u00een \u0162ar\u0103, o istorie pe care fiecare dintre noi a tr\u0103it-o reg\u0103sindu-se \u00een acele pagini. Numai c\u0103 pu\u0163ini dintre noi \u015fi-au \u00eensu\u015fit scrisul \u00een limba \u0163\u0103rii.<\/p>\n

\n

Dotat cu o inteligen\u0163\u0103 cultivat\u0103 de p\u0103rintele acestuia, devine ateu dup\u0103 anii deport\u0103rii, totu\u015fi r\u0103m\u00e2ne sensibil la unele \u00eent\u00e2mpl\u0103ri mistice: povestea vrabiei care intrase pe fereastra buc\u0103t\u0103riei dup\u0103 moartea soacrei, ocole\u015fte interiorul, se a\u015faz\u0103 pe frigider, prive\u015fte femeia din cas\u0103 \u015fi zboar\u0103 afar\u0103 spre alt\u0103 locuin\u0163\u0103, intr\u0103 pe alt\u0103 fereastr\u0103, popose\u015fte pe alt frigider dintr-o alt\u0103 buc\u0103t\u0103rie a aceleia\u015fi familii \u2026 povestioara \u00eemi \u00eentoarce g\u00e2ndurile spre misticismul care deseori m\u0103 viziteaz\u0103 \u015fi pe mine f\u0103r\u0103 vizite pe fereastr\u0103 \u015fi \u00eemi aminte\u015fte de cuvintele lui Newton: \u201eDumnezeu e infinit, El nu e timp \u015fi nu spa\u0163iu dar exist\u0103 de c\u00e2nd Lumea \u015fi m\u00e2na Lui e \u00een toate\u201d.<\/p>\n

\n

Din paginile ziarului Yediot Aharonot, o ton\u0103 de h\u00e2rtii \u00een ziua de Vineri , \u00eemi lunecase o bro\u015fur\u0103, supliment al ziarului care, rostogolit\u0103 \u00een c\u0103dere, r\u0103mase deschis\u0103 la o pagin\u0103 cu fotografia unui actor c\u0103ruia i se spunea \u201ecel dint\u00e2i \u00een comedie\u201d \u015fi totu\u015fi o sf\u00e2r\u015fise tragic pun\u00e2ndu-\u015fi cap\u0103t zilelor \u00eentr-o celul\u0103 a \u00eenchisorii. \u201ede cea f\u0103cut-o?\u201d era \u00eentrebarea cu care \u00eent\u00e2mpinasem fotografia \u2026 \u00ce\u015fi adora copiii, nu refuza vie\u0163ii nici o pl\u0103cere, nici cea a c\u00e2\u015ftigului, nici a risipei, nu refuza un act de caritate c\u00e2nd era solicitat, era actor pe scen\u0103, un exaltat \u00een via\u0163\u0103, gustase gloria scenei. M\u00e2nat de un spirit negustoresc care dep\u0103\u015fea adesea previziunile celor mai versa\u0163i negustori, realiza acte de caritate costisitoare \u015fi le recupera din c\u00e2teva spectacole. \u201eCel dint\u00e2i \u00een comedie\u201d voia s\u0103 acapareze culisele vie\u0163ii teatrale. Ambi\u0163ia l-a dus pe drumul pierzaniei! C\u00e2nd con\u015ftientizase faptele n-avea dec\u00e2t unica solu\u0163ie, cea la care recursese. Hot\u0103r\u00e2rea de<\/p>\n

a-\u015fi lua via\u0163a reliefeaz\u0103 cel\u0103lalt chip al actorului, omul care-\u015fi distruse cu m\u00e2inile lui ce avea mai pre\u0163ios, demnitatea, celui dint\u00e2i \u00een comedie! C\u00e2nd joci o comedie nu e\u015fti sigur dac\u0103, \u00een finalul ei comedia e comedie sau tragedie, c\u0103ci via\u0163a toat\u0103 e o tragedie! \u00ce\u015fi m\u00e2njise via\u0163a \u015fi acum nu putea \u015fterge petele care nu se sp\u0103lau cu nici un solvent \u015fi nimeni nu era dispus s\u0103-l ajute, iar jocul lui \u2013 ultimul \u2013 din actul piesei \u00een devenire voia s\u0103 lase cuv\u00e2nt Demnit\u0103\u0163ii!<\/p>\n

\n

Ca mul\u0163i al\u0163ii \u00eentemni\u0163a\u0163i, s-ar fi putut resemna cu anii deten\u0163iei redus\u0103 la jum\u0103tate \u00eentr-o conduit\u0103 \u201ebun\u0103, penitenciar\u0103\u201d pl\u0103tindu-\u015fi gre\u015felile \u00een haine de pu\u015fc\u0103ria\u015f. Cu spiritul protestator \u00eencins putea scrie \u00een deten\u0163ie pove\u015fti pentru copii, piese de teatru sau propria lui \u201e\u00eempotmolire\u201d satiriz\u00e2nd cu marele lui talent lumea \u00een care tr\u0103im, era un prilej fericit s\u0103 descrie cum devenise \u201ecoleg\u201d cu un ho\u0163 care-\u015fi v\u00e2r\u00e2se m\u00e2inile \u00een cassa milelor<\/p>\n

motiv\u00e2nd c\u0103 n-avea posibilitatea \u015fi timpul s\u0103 controleze sursele at\u00e2tor \u00eencas\u0103ri sau, coleg cu criminalii care-\u015fi fac studiile \u00een anii deten\u0163iunii, \u00een contul statului \u015fi a democra\u0163iei noastre nelimitat\u0103 cu care ne m\u00e2ndrim.<\/p>\n

\n

Demnitatea lui p\u0103tat\u0103, nes\u0103buin\u0163a f\u0103ptuit\u0103, omul din el, nu \u015fi le putea ierta\u2026 La toate astea g\u00e2ndeam c\u00e2nd am \u00eemp\u0103turit bro\u015fura acoperindu-i chipul \u015fi sf\u00e2r\u015fitul nea\u015fteptat. Ve\u015fmintele de sf\u00e2nt erau mici pentru el! I se atribuiau \u201ep\u0103c\u0103to\u015fenii\u201d omene\u015fti, inerente, dar lumea noastr\u0103 a fost creat\u0103 pentru sfin\u0163i? b\u0103rba\u0163i? Nici unul dint re noi , b\u0103rba\u0163i sau femei nu \u00eentruchip\u0103m perfec\u0163iunea, aspir\u0103m doar la ea. El, primul \u00een comedie, cum voia s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 era dintr-acei defini\u0163i Sarea P\u0103m\u00e2ntului \u015fi \u00eenconjurat de o pleiad\u0103 de prieteni \u2013 avea at\u00e2\u0163ia! unde Doamne au disp\u0103rut? \u2013 totdeauna cu urechea plecat\u0103 la strig\u0103tul\u00a0 disperatului \u015ftia s\u0103 ajute, r\u0103spundea la ac\u0163iuni de ajutorare \u015fi colecta sume imense pentru salvarea multor vie\u0163i. Peste dosarul acuzator se adun\u0103 praful \u015fi nepermisa indiferen\u0163\u0103 a noastr\u0103. Ce s-ar mai putea reabilita acum dup\u0103 o via\u0163\u0103 terminat\u0103 dintr-o ra\u0163iune r\u0103t\u0103cit\u0103 \u00eentr-o lume cl\u0103dit\u0103 str\u00e2mb? \u201eZE MA \u015eE YEI\u015e \u2013 asta-i ce a r\u0103mas\u201d era intitulat articolul.<\/p>\n

\n

S-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 g\u0103sesc \u00een dev\u0103lm\u0103\u015fie prin care trecuse biblioteca, dou\u0103 volume necitite ale lui Nicolae Breban, c\u0103ruia \u00eei restituisem \u015fi acum \u00eentregul raft de\u015fi scrisul lui e inegal apreciat valoric. \u201eSensul vie\u0163ii\u201d era \u00een bibliotec\u0103 de c\u00e2\u0163iva ani \u015fi nu-l citisem! Ce-i drept, m\u0103 intereseaz\u0103 alt fel de literatur\u0103 \u00een timpul din urm\u0103 dar, cum nu-mi g\u0103seam ast\u00e2mp\u0103r \u015fi titlul \u00eemi suna incitant, – sensul vie\u0163ii \u2013 \u201ecine-l poate defini c\u00e2nd fiecare umbl\u0103 pe alt\u0103 c\u0103rare, caut\u0103 \u015fi degust\u0103 altceva \u015fi declar\u0103 recurs \u00een instan\u0163e diferite?\u201d vorbeam cu mine hot\u0103r\u00e2t\u0103 s\u0103 m\u0103 apropii de filozofia lui Breban.<\/p>\n

\n

C\u00e2ndva, deliberat mi-l alesesem mentor, dup\u0103 ce gustasem din FRANCISCA \u015fi DRUMUL LA ZID, urm\u0103rindu-l ani la r\u00e2nd cu tot ce publica, astfel pot afirma c\u0103 \u00eel citisem aproape \u00een \u00eentregime. Con\u015ftient de reala lui valoare \u015fi militant \u00een spiritul unei literaturi \u00een<\/p>\n

pas cu timpurile pe care le-a traversat, are curajul criticii celor mai notorii personalit\u0103\u0163i, o face f\u0103r\u0103 s\u0103 cru\u0163e pe nimeni, cu elegan\u0163a care-l caracterizeaz\u0103, cu inepuizabila argumentare a\u015fternut\u0103 \u00een fraze de jum\u0103t\u0103\u0163i de pagini, mai mult dec\u00e2t s\u0103-\u015fi strige nedreptatea, arat\u0103 fa\u0163eta omeneasc\u0103. \u201eAdev\u0103ratele legende \u00eencep cu cele false\u201d, noteaz\u0103 mentorul meu \u00eentr-un volum intitulat \u201eO carte primejdioas\u0103\u201d, cred eu, incomod\u0103. Dincolo de literatura scris\u0103 care adesea \u00ee\u0163i cere efortul s\u0103 \u00een\u0163elegi ceea ce vrea s\u0103 spun\u0103 autorul, se simte \u00een paginile lui pruden\u0163a, c\u0103ci a scris \u00eentr-un regim totalitar. \u00cei reg\u0103seam de ast\u0103 dat\u0103 \u00een paginile lui Breban pe contemporanii mei, ai genera\u0163iei mele, pleiada de scriitori prin\u015fi \u00een varii situa\u0163ii, \u00eendur\u00e2nd seismele nea\u015fteptate ale istoriei \u015fi<\/p>\n

lupta pentru afirmare. Ajuns\u0103 la acest g\u00e2nd recunosc c\u0103 \u201eafirmarea\u201d e o maladie scriitoriceasc\u0103, pe undeva \u00eendrept\u0103\u0163it\u0103 dac\u0103 e\u015fti cu adev\u0103rat scriitor. Maestrul, mentorul meu, amintea \u015fi de Nichita St\u0103nescu \u201eautor de excep\u0163ie printre excep\u0163ii\u201d cum \u00eel definise el, \u201ev\u00e2rf nu numai al literaturii, dar \u015fi al na\u0163iei sale, ins contradictoriu \u015fi profund misterios, ca orice geniu \u2026\u201d<\/p>\n

\n

Citeam despre Nichita reamintindu-mi venera\u0163ia, iubirea pe care i-o p\u0103strasem, o iubire inocent\u0103, declamatorie, pur\u0103 ca primele iubiri ivite \u00een sufletul adolescentin al unei fete, c\u0103ci \u015fi Nichita f\u0103cea parte din iubirile mele. Mentorul meu e preocupat \u00een paginile c\u0103r\u0163ii de lupta acerb\u0103 \u00eentre exila\u0163i \u015fi cei r\u0103ma\u015fi \u00eenl\u0103untrul cortinei! Denigrarea, denigr\u0103rile r\u0103m\u00e2n marile pl\u0103ceri ale faimo\u015filor condeieri, se \u00eentrec \u00een a le scrie cu pl\u0103cerea cu care-\u015fi trudesc fiecare oper\u0103 \u015fi trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 se dovedesc mae\u015ftri! Citeam \u015fi m\u0103 amuzam cum, personalit\u0103\u0163i marcante, doc\u0163i, reac\u0163ioneaz\u0103 ca \u00een nevinovatele zile ale copil\u0103riei. M\u0103 delectam de reg\u0103sirea unor consemn\u0103ri despre genera\u0163ia din care, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi scris la acea vreme, f\u0103ceam \u015fi eu parte, le-am tr\u0103it, le-am auzit.<\/p>\n

\n

Dup\u0103 ce mi-am restabilit interiorul, mirosul proasp\u0103t \u00eemi desf\u0103ta n\u0103rile \u015fi ochii se \u00eenc\u00e2ntau de fiecare col\u0163 care ascunde \u201epoetica\u201d lui Nichita sau Amihay. Nam reactualizat drume\u0163iile mele matinale dar am c\u0103utat \u00een discotec\u0103 c\u00e2teva discuri din compozitorii \u201emari\u201d \u015fi l-am ales pe Mendelssohn \u015fi Chopin \u00een c\u00e2teva interpret\u0103ri ale lui Murray Perahia \u015fi Ida Cernecka. Cine-o mai \u0163ine minte? \u00cen comoditatea fotoliului am repetat discul de trei ori.<\/p>\n

\n

Nu-mi ascund v\u00e2rsta, dar nu m\u0103 simt b\u0103tr\u00e2n\u0103, recunosc doar cifra care e a mea \u015fi e \u00eenscris\u0103 pe frontispiciul foii medicale de c\u00e2te ori m\u0103 duc la medic. Cu caractere \u00eengro\u015fate ea str\u0103luce\u015fte ca \u00een alte timpuri, \u00een ziare ap\u0103rea chipul unui fraudator deasupra c\u0103rei fotografii scria wanted! Nici seara la o plimbare nu mi-e permis s\u0103 ies, ocolesc situa\u0163iile c\u0103ci nu-mi place s\u0103 aud \u00eentrebarea, nuan\u0163a ironic\u0103 \u201eunde umbl\u0103 o femeie singur\u0103 \u00een noapte, nu auzi c\u00e2te se \u00eent\u00e2mpl\u0103?\u201d \u015ei se \u00eent\u00e2mpl\u0103, nu numai \u00een noapte ci \u015fi \u00een plin\u0103 zi \u015fi-mi amintesc de familia care plecase \u00eentr-o dup\u0103 amiaz\u0103 \u00een plimbare pe nisipul m\u0103rii, tat\u0103l, mama \u015fi doi copii. Acolo a nimerit-o glon\u0163ul ie\u015fit din arma unui mafiot \u2026 Totul ne e scris, spun eu, unde, nu se \u015ftie, dar \u00eensemnate \u00een imensa Carte a Destinului, te identific\u0103 \u015fi te nimere\u015fte.<\/p>\n

\n

Am avut totu\u015fi favoarea s\u0103 fiu invitat\u0103 de bodyguarzii mei la o plimbare pe faleza Jaffo. Cum invita\u0163ia venise pe nea\u015fteptate, vibra \u00een mine bucuria iminent\u0103, \u00eent\u00e2lnirea cu Marea mi-a trezit emo\u0163ii ca \u00eent\u00e2lnirea cu o dragoste a tinere\u0163ii. N-o v\u0103zusem de ani \u015fi m\u0103 fascinase s\u0103 o reg\u0103sesc neast\u00e2mp\u0103rat\u0103, unduioas\u0103 \u00een nuan\u0163ele de verde-albastru. La picioarele ei, ora\u015ful de peste 3000 de ani nu \u00eemb\u0103tr\u00e2nea, a r\u0103mas o cetate durat\u0103 deasupra evenimentelor. Oamenii \u00een pa\u015fi de plimbare au tinere\u0163ea \u00een priviri, purt\u00e2nd cu m\u00e2ndrie neaua v\u00e2rstelor \u00een feericul luminilor, plimb\u0103re\u0163i pe falez\u0103\u2026 O plimbare seara \u00een Jaffo dezminte tot ceea ce buletinele de \u015ftiri transmit zilnic. Se v\u0103d blocurile r\u0103s\u0103rite \u015fi cele \u00eenc\u0103 pe schele. Ne-am a\u015fezat \u015fi noi la o mas\u0103 de unde aveam priveli\u015ftea nocturn\u0103 a Jaffei situat\u0103 la \u00een\u0103l\u0163ime, cu apa m\u0103rii care lovea talazurile \u015fi magnificul peisaj telavivian reflectat \u00een ap\u0103 ca un nud admirat \u00eentr-o galerie.<\/p>\n

\n

Priveli\u015ftea telavivian\u0103 at\u00e2t de frumoas\u0103 reflectat\u0103 te \u00eendrept\u0103\u0163e\u015fte s\u0103 g\u00e2nde\u015fti c\u0103 Tel Aviv e Buricul P\u0103m\u00e2ntului, iar Israelul at\u00e2t de mic \u015fi ne\u00eensemnat pe hart\u0103 arat\u0103 o periferie a acestuia. \u00cemprejur mirosuri de pesc\u0103rie, gr\u0103tar iar \u00een aer r\u0103sun\u0103 amestecul de glasuri \u00een ebraica \u00eemp\u0103m\u00e2ntenit\u0103 \u015fi celelalte limbi ale mapamondului. \u201eMam\u0103, pe unde-\u0163i umbl\u0103 g\u00e2ndurile?\u201d m-a \u00eentrebat unul din bodyguarzi.<\/p>\n

\n

O \u015ftire transmis\u0103 la postul de radio al Armatei \u00een ast\u0103 diminea\u0163\u0103 m-a aruncat parc\u0103 \u00een neant. Am \u00eenghe\u0163at de groz\u0103via faptului \u00eent\u00e2mplat \u015fi nu-mi puteam \u00eenchipui scena oribilei crime s\u0103v\u00e2r\u015fite, nu suportam ideea existen\u0163ei acelui monstru deghizat \u00een chip de tat\u0103, capabil s\u0103\u015fi ucid\u0103 copiii, trei la num\u0103r, lua\u0163i pe r\u00e2nd la m\u0103cel\u0103rit ca vitele la abator. Simt acut revolta, m\u0103 \u00eentristeaz\u0103 dureroasa constatare a dec\u0103derii umane, ideea \u00eemi repugn\u0103, m\u0103 simt strangulat\u0103, parc\u0103, de acea m\u00e2n\u0103 criminal\u0103 \u015fi nu pot \u00eendep\u0103rta din mintea mea imaginea monstrului biped gr\u0103bit s\u0103 dea drumul nebuniei care-l st\u0103p\u00e2ne\u015fte,<\/p>\n

pun\u00e2nd m\u00e2na pe cu\u0163it. Cum e posibil? Nefericirea a doi so\u0163i se r\u0103sfr\u00e2nge \u00een via\u0163a copiilor? \u00centrebarea m\u0103 conduce \u00een tainele vie\u0163ii de familie, \u00een intimitatea vie\u0163ii \u00een doi, una mie, una \u0163ie, juma-juma se \u00eemparte via\u0163a, avu\u0163iile \u015fi calvarul cu grij\u0103 ca acele c\u00e2ntarului s\u0103 nu devieze, s\u0103 nu \u00een\u015fele pe vreunul \u015fi astfel via\u0163a de familie continu\u0103\u2026 Cine p\u0103trunde dincolo de u\u015fa ferecat\u0103 a nefericirii \u00een familie? Cine-\u015fi asum\u0103 dreptul? Doar poli\u0163ia, sosit\u0103 dup\u0103 dezastru \u2026<\/p>\n

\n

De la Grecii antici, cred, a r\u0103mas legenda: c\u0103minul se \u00eentemeiaz\u0103 numai atunci c\u00e2nd femeia aduce focul din vatra sacr\u0103 a mamei pentru a-l aprinde \u00een propriul ei c\u0103min. \u00cen zilele noastre cred eu, la \u00eentemeierea unui c\u0103min \u015fi femeia \u015fi b\u0103rbatul trebuie s\u0103 scormone \u00een vatra sacr\u0103 de-acas\u0103, s-aduc\u0103 focul s\u0103 ard\u0103 \u00een noul lor c\u0103min. Simt, parc\u0103, pr\u0103bu\u015findu-se o lume, am viziunea co\u015fmareasc\u0103 \u00een care \u00eemi apar, ie\u015find dintre d\u0103r\u00e2m\u0103turi, infirmi, coco\u015fa\u0163i, pitici pe dou\u0103 picioare deformate, purt\u00e2nd cu ei, cioburile unor vie\u0163i distruse, urmele unor speran\u0163e \u00een\u015felate, ruinele unor familii sf\u0103r\u00e2mate.<\/p>\n

\n

Demonii din noi, acele for\u0163e nev\u0103zute, ascunse, insufl\u0103 \u00een om \u015fi dragoste \u015fi ur\u0103, \u015fi adora\u0163ie \u015fi repulsie, ne \u00eempinge la fapte m\u0103re\u0163e dar \u015fi la gesturi nebune\u015fti. Aceia\u015fi demoni care \u015fterg din om sentimentele de apropiere \u00eentre doi oameni pe drumul \u00eenfirip\u0103rii familiei! Nimic nu mai e sf\u00e2nt, nici via\u0163a b\u0103rbatului, nici via\u0163a femeii, nici via\u0163a copiilor adu\u015fi pe lume, toate se v\u00e2nd \u015fi se cump\u0103r\u0103, murd\u0103rite sau ucise.<\/p>\n

\n

M\u0103 sim\u0163eam \u00eenfrico\u015fat\u0103 de oribila for\u0163\u0103 a r\u0103ului care zace, ascuns\u0103 \u00een c\u00e2te o fiin\u0163\u0103 omeneasc\u0103. Angoasat\u0103 de asemenea vedenii, \u00eemi g\u0103seam ad\u0103post acas\u0103, \u00een turnul meu de filde\u015f. Aveam cu mine Tolba plin\u0103 \u015fi sufletul purt\u00e2nd o teribil\u0103 povar\u0103 care se cerea desc\u0103rcat\u0103. Fiecare \u00eent\u00e2mplare c\u0103p\u0103ta \u00een mine un r\u0103sunet amplu \u015fi se cerea povestit\u0103. \u00cen fiecare povestire pe care mi-o schi\u0163am \u00een imagina\u0163ie, g\u0103seam alte sensuri \u015fi detalii, reg\u0103seam startul de unde s\u0103-mi continui scrisul. S\u0103-mi descarc sufletul de greutatea imaginilor, a timpurilor pe care le tr\u0103isem \u015fi le tr\u0103im.<\/p>\n

 <\/p>\n

Getta Berghoff<\/strong><\/p>\n

\n

* Din volumul \u201eFemei \u015fi destine<\/strong>\u201d, Editura Ofakim, Tel-Aviv, 2015<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Trecuse peste mine vara cu p\u00e2rjolul fierbinte canicular, \u00een interiorul dezmembrat de h\u00e2r\u0163\u00e2itul sfredelului \u015fi invazia prafului din pere\u0163ii perfora\u0163i, [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-21772","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21772","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21772"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21772\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21775,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21772\/revisions\/21775"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21772"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21772"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21772"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}