{"id":22389,"date":"2015-03-26T19:33:26","date_gmt":"2015-03-26T19:33:26","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=22389"},"modified":"2015-03-26T19:33:26","modified_gmt":"2015-03-26T19:33:26","slug":"vavila-popovici-umbrele-noastre","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/03\/26\/vavila-popovici-umbrele-noastre\/","title":{"rendered":"Vavila Popovici: Umbrele noastre"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: justify;\" align=\"right\"><em><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" id=\"irc_mi\" class=\"alignleft\" src=\"http:\/\/www.pasi.ro\/imagini\/art\/Vavila.jpg\" alt=\"\" width=\"250\" height=\"358\" \/>\u201eNici noaptea p\u0103m\u00e2ntului, noaptea cea mai mare, nu e noapte, ci doar o umbr\u0103 \u00eentr-un univers de lumin\u0103.\u201d<\/em><em><\/em><\/p>\n<p align=\"right\">&#8211;\u00a0 Lucian Blaga<\/p>\n<p align=\"right\">\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0 \u00cen viziunea filozofului idealist sicilian Giovanni Gentile (1875-1944) con\u0219tiin\u021ba \u2013 sentiment, intui\u021bie pe care fiin\u021ba uman\u0103 o are despre propria existen\u021b\u0103 &#8211; se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 ca o sfer\u0103 a c\u0103rei raz\u0103 este infinit\u0103, pentru c\u0103<em> \u201eorice sfor\u021bare s-ar face \u00een scopul de a g\u00e2ndi sau a se \u00eenchipui alte lucruri \u0219i con\u0219tiin\u021be \u00een afara con\u0219tiin\u021bei noastre, acele lucruri \u0219i con\u0219tiin\u021be r\u0103m\u00e2n \u00een\u0103untrul ei, prin chiar faptul \u00eensu\u0219i c\u0103 sunt puse de noi, fie chiar ca exterioare nou\u0103. Acest \u00een afar\u0103 e totdeauna \u00een\u0103untru, ar\u0103t\u00e2nd un raport \u00eentre doi termeni care, exteriori unul fa\u021b\u0103 de altul, sunt am\u00e2ndoi interiori con\u0219tiin\u021bei\u201d.<\/em> \u00cen toat\u0103 opera lui pune ad\u00e2nca \u00een\u021belepciune a filozofiei cre\u0219tine: <em>\u201eOmul este o etern\u0103 f\u0103g\u0103duin\u021b\u0103\u201d,<\/em> adev\u0103r dob\u00e2ndit \u00een urma unei analize profunde a sufletului omenesc, ajung\u00e2nd la concluzia c\u0103 exist\u0103 o realitate ideal\u0103 \u00een spirit, etern\u0103, o realitate unde nu mai domin\u0103 legea mecanismului sau a cauzalit\u0103\u021bii, proprie naturii, ci aceea a libert\u0103\u021bii \u0219i a scopului. Este de ajuns s\u0103 privim \u00een jur cu ochii min\u021bii, pentru a sim\u021bi toat\u0103 m\u0103re\u021bia nem\u0103rginit\u0103 a operei dumnezeie\u0219ti, dar \u0219i a celei umane, creatoare a lumii morale. Interesant\u0103 este reflec\u021bia sa asupra trecutului omului, asupra c\u0103ruia dac\u0103 privim, ne d\u0103m seama de lipsa de experien\u021b\u0103 din trecut, c\u00e2nd ne manifestam ca ni\u0219te copii, ceea ce ne face s\u0103 \u00een\u021belegem dezvoltarea noastr\u0103 progresiv\u0103 ca oameni \u0219i \u00eentreg procesul de transformare, de imperfec\u021bia vie\u021bii noastre spirituale, care se maturizeaz\u0103 \u00een decursul vie\u021bii. Lumea moral\u0103 este creat\u0103 \u0219i sus\u021binut\u0103 \u00eencontinuu de vigoarea spiritual\u0103 a fiec\u0103ruia dintre noi; pentru fiecare ea are valoare, pentru c\u0103 este crea\u021bia noastr\u0103, voin\u021ba noastr\u0103 \u00een mi\u0219care. De aceea, <em>\u201edac\u0103 societatea ne apare ca un sistem de sfere concentrice care iradiaz\u0103 din personalitatea noastr\u0103 cea mai intim\u0103, atunci putem spune c\u0103 \u00eentreg sistemul este imanent \u00een acest \u201enoi\u201d intim\u201d.<\/em> A tr\u0103i nu \u00eenseamn\u0103 doar a se \u00eemplini pe sine, ci \u00a0a primi \u0219i pe \u201ecel\u0103lalt\u201d\u00a0 cu care s\u0103 stabile\u0219ti drepturi \u0219i datorii. Omul se poate sustrage oric\u0103rei leg\u0103turi sociale externe, spune filozoful, poate s\u0103-\u0219i interzic\u0103 a fi fiu, tat\u0103, cet\u0103\u021bean, dar nu poate s\u0103 nu \u021bin\u0103 seam\u0103 de \u201ecel\u0103lalt\u201d care e \u00een el \u00eensu\u0219i, pentru c\u0103 atunci ar \u00eensemna a nu g\u00e2ndi, a nu se dezvolta ca spirit: <em>\u201eCel\u0103lalt pe care-l prime\u0219te \u00een interiorul s\u0103u este Eul, tot ceea ce omul a sim\u021bit, a cunoscut, a spus sau a g\u00e2ndit. Cel dint\u00e2i tribunal din multele tribunale ale p\u0103m\u00e2ntului \u0219i cerului este cel din interiorul nostru, \u00eentre noi \u0219i \u201ecel\u0103lalt\u201d pe care noi \u00eel facem judec\u0103torul nostru\u201d. <\/em>Judec\u0103torul vede umbrele sufletului.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0 <em>Umbra<\/em> este prima cu care ne confrunt\u0103m atunci c\u00e2nd \u00eencepem auto-analiza. \u00cen psihologie se vorbe\u0219te despre rela\u021biile dintre incon\u0219tient \u0219i con\u0219tient: dominarea incon\u0219tientului de c\u0103tre con\u0219tient care apare \u00een st\u0103rile de afect, de trans\u0103 creatoare \u0219i duce la \u201e\u00een\u0103l\u021barea omului\u201d, sau de dominarea incon\u0219tientul asupra con\u0219tientului \u00een cazuri patologice, care duce la proces de degradare, regresie. \u00cenv\u0103\u021b\u0103tura cre\u0219tin\u0103 ne vorbe\u0219te despre con\u0219tiin\u021b\u0103 ca fiind <em>\u201ejudec\u0103torul neadormit \u0219i aspru, care nu se poate cump\u0103ra cu nimic \u0219i care se pronun\u021b\u0103 asupra fiec\u0103rei fapte, ar\u0103t\u00e2nd dac\u0103 aceasta este bun\u0103 sau rea\u201d.<\/em> Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur spune: <em>\u201eC\u00e2nd Dumnezeu l-a f\u0103cut pe om, a s\u0103dit \u00een fiecare judecata nemincinoas\u0103 a binelui \u0219i a r\u0103ului, adic\u0103 regula con\u0219tiin\u021bei\u201d, <\/em>con\u0219tiin\u021b\u0103 care nu dispare niciodat\u0103 din sufletul omului.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0 Umbrele care se v\u0103d \u00een realitate, sunt zone \u00een care o lumin\u0103 nu poate ajunge atunci c\u00e2nd un obiect opac exist\u0103 \u00eentre sursa de lumin\u0103 \u0219i zona umbrei. Uneori jocul de lumini \u0219i umbre creeaz\u0103 imagini surprinz\u0103toare, care pur \u0219i simplu fascineaz\u0103, alteori sperie. Dar, a\u0219a cum aceste zone de lumin\u0103 \u0219i \u00eentuneric alterneaz\u0103 vizual, lumea noastr\u0103 spiritual\u0103 este tot un joc de lumini \u0219i umbre care se combin\u0103 \u00eentr-un mod pl\u0103cut sau \u00eenfrico\u0219\u0103tor.<em> <\/em>O astfel de<em> umbr\u0103<\/em> este considerat\u0103, de cele mai multe ori, a fi partea \u00eentunecat\u0103 a sufletului. Ea nu este \u00eentunericul, fiindc\u0103 putem distinge ceva, pe c\u00e2nd \u00een \u00eentuneric \u00een zadar orbec\u0103im, nimic nu mai putem distinge. <em>Umbra<\/em> echivaleaz\u0103 cu incon\u0219tientul personal descoperit de psihanalistul vienez Sigmund Freud (1856-1939). Astfel, ea con\u0163ine tot ceea ce refuleaz\u0103 cineva, respins fiind de <em>supraeu<\/em>. El a explicat apari\u021bia manifest\u0103rilor nevrotice datorit\u0103 reful\u0103rii unor traume emo\u021bionale, ascunse \u00een incon\u0219tient. A asociat astfel de con\u0163inuturi refulate cu pulsiunile sexuale \u015fi agresive, f\u0103c\u00e2ndu-i pe unii s\u0103 cread\u0103, mai \u00een glum\u0103, mai \u00een serios, c\u0103 \u00a0Freud <em>\u201ea pus sexul \u00een locul min\u021bii\u201d.<\/em><em><\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0 Lumea \u00een care tr\u0103im este o lume ame\u021bitoare a jocului de lumini \u0219i umbre. Umbrele, precum o mantie, ascund universuri \u00eentregi ale sufletelor pe care noi nu le putem vedea, doar presupune, sim\u021bi. De multe ori le c\u0103ut\u0103m \u00een zadar, ele nu se dezv\u0103luie, fiindc\u0103 omul zilelor noastre ascunde cu o stra\u0219nic\u0103 dib\u0103cie ceea ce nu vrea s\u0103 se vad\u0103 \u0219i la care nici nu vrea uneori s\u0103 renun\u021be. Con\u0219tientiz\u0103m, sau nu, c\u0103 ele exist\u0103 \u00een noi, vrem sau nu vrem s\u0103 le \u00eenl\u0103tur\u0103m. Multe umbre ale noastre le trecem \u00een uitare, iar \u00eentr-un final ele ajung s\u0103 \u00eentunece sufletul nostru. Umbra poate juca \u0219i rolul invers: din \u00eentuneric (incon\u0219tient) este adus\u0103 la lumin\u0103. Dup\u0103 o perioad\u0103 \u00een care este g\u0103zduit\u0103 \u00een incon\u0219tientul sufletului, procesul aducerii la lumin\u0103 poate fi dificil. Umbra poart\u0103 sub bra\u021bul ei cartea intim\u0103 a secretelor noastre, din care, cu mai mult sau mai pu\u021bin curaj, scoatem c\u00e2te un capitol la lumin\u0103. A\u0219a se \u00eent\u00e2mpl\u0103, \u00een ad\u00e2ncul sufletului unde se afl\u0103 lumini \u0219i umbre, binele al\u0103turi de r\u0103u! Balan\u021ba se \u00eenclin\u0103 c\u00e2nd spre unul, c\u00e2nd spre altul, timpul determin\u0103 mi\u0219carea \u0219i mi\u0219carea determin\u0103 schimbarea. Umbrele \u0219i luminile sunt cele care ne fac s\u0103 tr\u0103im toat\u0103 gama de emo\u021bii \u0219i sentimente, ele reprezint\u0103 \u201ecromatica\u201d sufletului, fiecare p\u0103cat \u00ee\u0219i are locul \u00een umbra sufletului, iar lumina d\u0103 sens vie\u021bii noastre, \u0219tiut fiind totodat\u0103 c\u0103 <em>\u201eomul istoric nu poate dep\u0103\u0219i termenii dialectici ai existen\u021bei, da \u0219i nu!\u201d<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0 Mintea uneori nu poate \u00een\u021belege, nu poate c\u00e2nt\u0103ri c\u00e2t de bine sau r\u0103u este a scoate umbra la lumin\u0103, fiindc\u0103 timpul, cel care na\u0219te lumini \u0219i umbre adaug\u0103 tot mai multe evenimente care pot \u00eengreuna boccelu\u021ba secretelor (umbrelor) din cartea vie\u021bii noastre. Secretul apare prin simpla trimitere a umbrei \u00een uitare, deci sunt lucruri pe care noi le d\u0103m uit\u0103rii, ele devin secrete \u0219i pot purta pecetea p\u0103catelor: du\u0219m\u0103niei, certei, geloziei, egoismului, ne\u00een\u021belegerii, spiritului de partide, invidiei, m\u00e2ndriei, minciunii.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0 \u00cemi amintesc de metafora atribuit\u0103 de c\u0103tre poetul nostru Vasile Voiculescu (1884-1963), marelui Shakespeare: <em>\u201eOceanule de geniu, ce-neci chiar \u0219i uitarea\u201d, <\/em>fiindc\u0103 \u201ePoetul din Avon\u201d scotea umbrele la lumin\u0103, aleg\u00e2nd deznod\u0103m\u00e2ntul prin moarte, ca o sinistr\u0103 pedeaps\u0103 a p\u0103catului f\u0103cut.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0 Tr\u0103im ast\u0103zi \u00eentr-o lume de informa\u021bii \u0219i ispite, via\u021ba se schimb\u0103 de la o zi la alta, vin evenimente noi, necunoscute, emo\u021biile sunt at\u00e2t de puternice \u00eenc\u00e2t mintea nu face fa\u021b\u0103 pentru a le \u00eenregistra, p\u0103stra \u0219i a le trimite \u00een uitare. Ele se ascund \u00een sufletul nostru, uneori ne protejeaz\u0103, deoarece altfel am fi captivii prea puternicelor emo\u021bii. Doar amintirea cu puterea ei ajut\u0103 la scoaterea din uitare.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>\u00a0\u00a0 <\/em>Uneori uit\u0103m ceea ce vrem sau ceea ce trebuie s\u0103 uit\u0103m, pentru a face loc altor evenimente din via\u021b\u0103. Uit\u0103m ce am vrut s\u0103 uit\u0103m, dar \u0219tim cumva, c\u0103 ceva-ceva am trimis \u00een uitare. Acel ceva se \u0219terge din memoria noastr\u0103, a\u0219a cum se \u0219terge o urm\u0103 de pe un perete, prin zugr\u0103virea lui. Umbra ne devine prieten\u0103 \u00een momentul \u00een care accept\u0103m faptul c\u0103 \u00een noi exist\u0103 secrete care necesit\u0103 a fi scoase la lumin\u0103. Inima \u0219i mintea vor lucra \u00een acest scop. Zugr\u0103veala va fi dat\u0103 la o parte \u0219i vom \u00eencerca s\u0103 lumin\u0103m urmele descoperite. Dac\u0103 vom \u00eenlocui umbrele cu lumini, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ne-am luminat via\u021ba.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0 Pe parcursul celor dou\u0103zeci \u0219i patru de ore ale existen\u021bei, nu totul se \u00eenf\u0103ptuie\u0219te \u00een acela\u0219i fel; avem clipe luminoase, dar se ivesc \u0219i umbre. Oare de ce? Lucreaz\u0103 dialectica lumii &#8211; plusurile \u0219i minusurile se caut\u0103, se atrag, se anuleaz\u0103 sau se resping. Arti\u0219tii, de exemplu, \u00een momentele lor de inspira\u021bie, au clipe luminoase, despre care filozoful nostru Petre \u021au\u021bea spunea: \u201e<em>Un g\u00e2nd lumineaz\u0103 ca un fulger\u201d. <\/em>La fel \u0219i istoria, ne spune scriitorul austriac \u0218tefan Zweig, \u00een cartea sa<em> Orele astrale ale omenirii<\/em>: <em>\u201eIstoria pe care o admir\u0103m ca pe cea mai mare poet\u0103, cea mai mare artist\u0103 a tuturor timpurilor, nici ea nu este \u00een permanen\u021b\u0103 creatoare. \u0218i \u00een acest \u00ab\u00a0tainic atelier al lui Dumnezeu\u00a0\u00bb, cum o nume\u0219te Goethe cu venera\u021bie, se petrec nespus de multe lucruri oarecare, banale, cotidiene. \u0218i aici, ca pretutindeni \u00een art\u0103 \u0219i \u00een via\u021b\u0103, momentele sublime, de neuitat, sunt rare [&#8230;] A\u0219a cum \u00een v\u00e2rful paratr\u0103snetului se concentreaz\u0103 electricitatea \u00eentregii atmosfere, a\u0219a se adun\u0103, \u00een cel mai restr\u00e2ns interval de timp, o ne\u00eenchipuit\u0103 bog\u0103\u021bie de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri\u2026\u201d.<\/em> Numero\u0219i istorici au ajuns ca \u0219i Zweig, la concluzia c\u0103 deznod\u0103m\u00e2ntul b\u0103t\u0103liei de la Waterloo i-ar fi putut fi favorabil nu lui Wellington, ci lui Napoleon: \u00eent\u00e2rzierea cu dou\u0103 ore \u00een adunarea armatei lui Napoleon pentru atac, \u00eencredin\u021barea unui comandant lipsit de ini\u021biativ\u0103 o manevr\u0103 de importan\u021b\u0103 cov\u00e2r\u0219itoare. \u00cen fine, Zweig presupune c\u0103 ar fi putut fi altul rezultat b\u0103t\u0103liei de la Waterloo, altul ar fi putut fi destinul Europei\u2026 Dar, iat\u0103, c\u0103 au fost momente luminoase \u00een via\u021ba lui Napoleon, dar au fost \u0219i umbre, momente prost inspirate. Se spune c\u0103 a gre\u0219i este omenesc \u0219i din gre\u0219eli se \u00eenva\u021b\u0103. Dar un conduc\u0103tor nu are voie s\u0103 gre\u0219easc\u0103, fiindc\u0103 \u00een urma gre\u0219elilor lui, sufer\u0103 cei mul\u021bi care l-au ales, i-au acordat \u00eencrederea, dar care, din p\u0103cate nu au v\u0103zut sau nu au dat importan\u021b\u0103 umbrelor sufletului s\u0103u. Istoria ne-a oferit multe exemple.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0 \u00a0Medicul, psihologul elve\u021bian Carl Gustav Jung (1875-1961) considera c\u0103 \u00een incon\u0219tientul nostru exist\u0103 for\u021be ce dormiteaz\u0103, \u0219i ele sunt gata s\u0103 rup\u0103 z\u0103gazurile tuturor perceptelor morale. Ceva, cineva la un moment dat \u00eentunec\u0103 mintea. Nu putem stabili, spunea tot el, care sunt deficien\u021bele con\u0219tiin\u021bei epocii noastre, dec\u00e2t observ\u00e2nd ce fel de reac\u021bii declan\u0219eaz\u0103 ele \u00een incon\u0219tient: <em>\u201ePuterile umbrei, precum primitivismul, violen\u021ba, dac\u0103 se ivesc la un num\u0103r mare de indivizi, ele se \u00eensumeaz\u0103, formeaz\u0103 o mas\u0103 care \u00ee\u0219i alege conduc\u0103torul \u0219i care poate fi incon\u0219tient de responsabilitatea ce-i revine, \u0219i datorit\u0103 inferiorit\u0103\u021bii sale, poate avea cea mai cumplit\u0103 sete de putere. Umbrele sufletului lui determin\u0103 suferin\u021be \u0219i distrugeri\u201d<\/em>. Care ar fi remediul? Numai dac\u0103 individul este \u00een stare s\u0103 zdruncine pu\u021bin ra\u021biunea sa adormit\u0103 \u0219i sentimentele sale umane ad\u00e2nc \u00eengropate \u00een suflet, se poate trezi con\u0219tiin\u021ba \u0219i se poate face ordine \u00een g\u00e2ndurile sale, spunea tot Jung. Atunci apare lic\u0103rirea de speran\u021b\u0103, lumina \u00ee\u0219i face loc \u00een \u00eentunericul instalat\u2026 Iat\u0103 de ce trebuie g\u0103si\u021bi \u0219i ale\u0219i conduc\u0103tori morali! Din experien\u021ba vremurilor s-a ajuns la concluzia c\u0103 dezvoltarea unei societ\u0103\u021bi, mersul \u0219i dob\u00e2ndirea unei civiliza\u021bii, a ordinii, s-a ob\u021binut cu astfel de oameni. Important este efortul de a ra\u021biona \u00eentr-o alegere. <em>\u201eSomnul ra\u021biunii na\u0219te mon\u0219tri\u201d<\/em> a strigat romanticul pictor spaniol Francisco Goya (1746-1828). Apropo de acest uzitat dicton, scriitorul rom\u00e2n Octavian Paler (1926-2007) exprima p\u0103rerea sa despre somnul ra\u021biunii: <em>\u201e\u2026 Da, e adev\u0103rat, probabil. Dar \u0219i somnul dragostei na\u0219te mon\u0219tri\u2026\u201d. <\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0 Sfin\u021bii P\u0103rin\u021bi spun c\u0103 sufletul omului este precum ceara, materie care poate fi imprimat\u0103, modelat\u0103. Apel\u00e2nd la o analogie, spun: \u201e<em>a\u0219a cum ceara este f\u0103cut\u0103 din polenul florilor, tot a\u0219a \u0219i sufletul este alc\u0103tuit din polenul virtu\u021bilor. Dumnezeu fiind Adev\u0103rul &#8211; Binele \u00een sine, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u0219i sufletul, \u00een intimitatea alc\u0103tuirii sale este lumin\u0103, o lumin\u0103 care se poate \u00eembog\u0103\u021bi prin fapte bune sau se poate mic\u0219ora prin cele rele. [\u2026] tot astfel, fiecare dintre noi, cu partea de \u00eentuneric ascuns\u0103 \u00een suflet ca o cetate \u00eent\u0103rit\u0103 a satanei, alc\u0103tuim \u00eempreun\u0103, suflet l\u00e2ng\u0103 suflet, cetate l\u00e2ng\u0103 cetate, un regat al \u00eentunericului. \u00cen consecin\u021b\u0103, a\u0219a cum un regat cuprinde \u00een sine mai multe cet\u0103\u021bi iar mai multe regate formeaz\u0103 o \u00eemp\u0103r\u0103\u021bie, tot a\u0219a permitem existen\u021ba \u00een lume a unei \u00eemp\u0103r\u0103\u021bii populate de demoni. Aceast\u0103 antitez\u0103 a \u00cemp\u0103r\u0103\u021biei cerurilor, \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia \u00eentunericului, este \u00een fiecare suflet care tr\u0103ie\u0219te p\u0103catul \u00eentr-o form\u0103 sau alta\u201d. <\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0 Incon\u0219tien\u021ba oamenilor se va putea \u00eenlocui, sunt de p\u0103rere unii, cu omul con\u0219tient a fi autorul drumului s\u0103u. Schimbarea se face din interiorul individului spre exterior, calitatea societ\u0103\u021bii \u00eencepe a se forma deci, cu starea de spirit a individului.\u00a0\u00a0 Scoaterea umbrelor la lumin\u0103 se poate face cu efort, cu bun\u0103tate \u0219i cu dragoste de semeni. Exist\u0103 umbre, dar exist\u0103 \u0219i <em>\u201euniversul de lumin\u0103\u201d<\/em>!<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0 C. G. Jung \u00eencheie un articol al s\u0103u intitulat <em>\u201eB\u0103<\/em><em>t\u0103lia \u00eempotriva umbrei\u201d<\/em> cu \u00a0propunerea de a \u00a0\u00eencerca extragerea de \u00eenv\u0103\u021b\u0103minte din cele \u00eent\u00e2mplate \u00een anii celui de &#8211; al doilea r\u0103zboi mondial, articol ce con\u021bine idei generale aplicabile oric\u00e2nd \u0219i oriunde \u00een lume: <em>\u201ePuterea distructiv\u0103 a armelor noastre a dep\u0103\u0219it orice m\u0103sur\u0103 \u0219i asta oblig\u0103 omenirea s\u0103-\u0219i pun\u0103 \u00eentrebarea de natur\u0103 psihologic\u0103: este oare starea spiritual\u0103 \u0219i moral\u0103 a oamenilor care hot\u0103r\u0103sc folosirea acestor arme pe m\u0103sura enormelor urm\u0103ri pe care le-ar putea avea?\u201d<\/em><\/p>\n<p><em>\u00a0<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: center;\"><strong>Vavila Popovici<\/strong> \u2013 Carolina de Nord<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eNici noaptea p\u0103m\u00e2ntului, noaptea cea mai mare, nu e noapte, ci doar o umbr\u0103 \u00eentr-un univers de lumin\u0103.\u201d &#8211;\u00a0 Lucian [&#038;hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-22389","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22389","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22389"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22389\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22391,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22389\/revisions\/22391"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22389"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22389"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22389"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}