{"id":22398,"date":"2015-03-27T00:17:07","date_gmt":"2015-03-27T00:17:07","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=22398"},"modified":"2015-03-27T00:17:07","modified_gmt":"2015-03-27T00:17:07","slug":"getta-berghoff-violoncelul-din-central-dizengoff","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/03\/27\/getta-berghoff-violoncelul-din-central-dizengoff\/","title":{"rendered":"Getta BERGHOFF: Violoncelul din central Dizengoff"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>S-a \u00eent\u00e2mplat \u00een toamna abia sf\u00e2r\u015fit\u0103, la Tel Aviv, c\u00e2nd traversam Dizengoff la intersec\u0163ia cu Bar Kochba. Natura \u00eembr\u0103case haina culorilor descompuse ale verii consumate \u00eentre griji, ruine \u015fi clim\u0103 fierbinte. La intrarea \u00een cl\u0103direa marelui magazin \u201eHamashbir\u201d e paz\u0103, tablou intrat \u00een obi\u015fnuin\u0163a noastr\u0103 ca un lucru firesc al vie\u0163ii. Mai spre col\u0163ul str\u0103zii privirea mea prinde violoncelul \u015fi arcu\u015ful \u015fi, imaginea neconturat\u0103 m\u0103 oblig\u0103 s\u0103 opresc, s\u0103-l aflu pe interpret. \u00cen urechi \u00eemi ajunge Elgar, \u00eencetinesc pasul s\u0103 fiu sigur\u0103 c\u0103 urechea nu m\u0103 \u00een\u015fal\u0103, unde-i interpretul?<\/p>\n

\n

Interpreta, dup\u0103 toate deduc\u0163iile mele. O podoab\u0103 capilar\u0103 \u00eenc\u0103run\u0163it\u0103 de viforni\u0163ele vie\u0163ii cade \u00een \u015fuvi\u0163e r\u0103sfirate, dezordonate peste capul aplecat ca o jerb\u0103 ofilit\u0103 pe un morm\u00e2nt fastuos. Umerii apleca\u0163i \u00eembr\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 violoncelul.<\/p>\n

\n

Am r\u0103mas locului la trei metri distan\u0163\u0103. Perfec\u0163iunea interpret\u0103rii m\u0103 \u00eenfioar\u0103, m\u0103 derut\u0103 faptul c\u0103 nu se folose\u015fte de nici o partitur\u0103. Nici interpreta nu m\u0103 vede pe mine. E dus\u0103 cu piesa lui Elgar \u00eentr-o lume a fascina\u0163iei retr\u0103it\u0103 cu intensitatea poate asem\u0103n\u0103toare cu a tr\u0103irilor ce l-au inspirat pe Elgar s\u0103 scrie compozi\u0163ia, atunci la sf\u00e2r\u015fitul primului r\u0103zboi, l\u0103s\u00e2ndu-l pe el epuizat \u015fi dezam\u0103git, \u00eenrobit \u00een durerea mor\u0163ii so\u0163iei.<\/p>\n

\n

Cu g\u00e2ndul la Elgar am r\u0103mas \u00een mijlocul trotuarului, izbit\u0103 \u00eentr-o parte \u015fi alta de lumea gr\u0103bit\u0103 de pe strad\u0103. Aceast\u0103 pies\u0103 de concert \u2013 un apel al lui Elgar de a pune cap\u0103t tuturor r\u0103zboaielor, e potrivit\u0103 acestor zile tomnatece, triste \u015fi triumfale c\u0103ci mor\u0163ii no\u015ftri n-au murit, tr\u0103iesc \u00een noi. Ca ni\u015fte intru\u015fi nedemni \u015fi g\u0103l\u0103gio\u015fi, monedele turbur\u0103 lini\u015ftea de c\u00e2te ori sunt aruncate \u00een cutia violoncelului.<\/p>\n

\n

C\u00e2nd piesa de concert s-a terminat, femeia \u015fi-a ridicat umerii, \u015fi-a \u00een\u0103l\u0163at capul \u015fi am v\u0103zut-o deschiz\u00e2nd ochii. Eu aveam impresia c\u0103 atunci se trezise: o fa\u0163\u0103 deschis\u0103, nefardat\u0103 cu urme de riduri pe obrazul mat ca p\u00e2r\u00e2ia\u015fele de munte \u00eensemnate pe o hart\u0103. \u015ei-a a\u015fezat arcu\u015ful pe cutie, a deschis un termos din care b\u0103use lichidul din pahar. N-am observat-o c\u00e2nd reluase arcu\u015ful c\u0103ci eu, cu m\u00e2na \u00eempotmolit\u0103 \u00een po\u015feta totdeauna plin\u0103 de h\u00e2rtii cu \u015fi f\u0103r\u0103 trebuin\u0163\u0103, tr\u0103iam dilema mea, s\u0103-i dau ceva, s\u0103 \u00eendr\u0103znesc? Monedele de metal din cutia \u00eentredeschis\u0103 sclipeau \u00een ochii mei \u00een semn afirmativ. Merita, c\u00e2t un bilet de concert.<\/p>\n

\n

La aceast\u0103 concluzie ajunsesem c\u00e2nd tocmai recunoscusem o melodie de cu totul alt\u0103 factur\u0103. Violoncelista d\u0103dea via\u0163\u0103 c\u00e2ntecului israelian \u201e\u0162ara noastr\u0103 mic\u0103\u201d. Am r\u0103mas s\u0103 ascult, nu at\u00e2t melodia \u00eendr\u0103git\u0103 de toat\u0103 \u0163ara, ci jalea ce izvora din interpretarea ei. M-am aplecat spre cutie, am \u00eencurcat ni\u015fte cuvinte \u00eentre mul\u0163umesc \u015fi pardon, cu inten\u0163ia s\u0103 dispar c\u00e2t mai repede din acel perimetru.<\/p>\n

\n

\u00cen ziua urm\u0103toare, c\u00e2nd am trecut pe Dizengoff \u00een acela\u015fi loc, am traversat pe cel\u0103lalt trotuar, prev\u0103z\u0103toare s\u0103 nu m\u0103 recunoasc\u0103. O v\u0103zusem de departe \u015fi de ast\u0103 dat\u0103 m\u0103 furi\u015fasem cu discre\u0163ie dup\u0103 col\u0163ul str\u0103zii Bar Kochba. Nimerisem la Mendelssohn, sigur, o partitur\u0103 pentru un trio sau poate un quartet \u00een care violoncelul intervine cu patim\u0103, cu sobrietate \u015fi romantism, peste drum de locul unde m\u0103 oprisem \u00een strad\u0103, condus\u0103 de ilustra anonim\u0103. \u015ei eu, neru\u015finat\u0103, mi-am privit ceasul de pe m\u00e2n\u0103, m\u00e2nat\u0103 de timpul meu, s\u0103 hot\u0103r\u0103sc c\u00e2t \u00eemi pot permite s\u0103 r\u0103m\u00e2n. Pentru mai mult\u0103 siguran\u0163\u0103 m-am sprijinit de un gard de piatr\u0103 scund, numai bine s\u0103-mi odihnesc un picior. De la acea distan\u0163\u0103 \u00eemi permiteam s\u0103 o privesc \u00een voie. Avea pe ea tot o bluz\u0103 alb\u0103, o fust\u0103 imprimat\u0103 \u00een nuan\u0163e cenu\u015fii, capul tot plecat \u015fi umerii \u00eendoi\u0163i anume s\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015feze violoncelul. Urm\u0103ream gra\u0163ia bra\u0163elor \u00een m\u00e2nuirea arcu\u015fului. S\u0103 m\u0103 las furat\u0103 de muzica lui Mendelssohn? Am respirat prelung urm\u0103rind muziciana la col\u0163ul str\u0103zii\u2026<\/p>\n

\n

Ca \u015fi ieri, c\u00e2nd \u015fi-a terminat piesa a sorbit c\u00e2teva \u00eenghi\u0163ituri din termosul cu care f\u0103cusem cuno\u015ftin\u0163\u0103 o zi \u00een urm\u0103. \u015ei tot pe nea\u015fteptate trecuse la Bruch, poate Fantastica sco\u0163ian\u0103, dac\u0103 era s\u0103 m\u0103 iau dup\u0103 nuan\u0163ele folclorice M\u0103 g\u00e2ndeam la ea. M\u0103 incita m\u0103iestria, cadrul, triste\u0163ea \u0163inutei ei. Bra\u0163ele \u015fi \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea violoncelului \u00eemi spuneau multe. Uitasem de timpul meu limit\u0103 \u015fi nu am mai privit ceasul. Apoi, am tres\u0103rit c\u00e2nd l-am auzit pe Ceaikovski. M\u0103 momea deci cu melancolia lui Ceaikovski colorat\u0103, cu triste\u0163ea omului consumat \u015fi \u00eenc\u0103 puternic, dornic s\u0103-\u015fi transmit\u0103 mesajul. Trebuia s\u0103 plec. Era imposibil s\u0103 mai r\u0103m\u00e2n, fie chiar \u015fi Ceaikovski.<\/p>\n

\n

Am p\u0103r\u0103sit-o tocmai c\u00e2nd capul \u00eei c\u0103zuse, coama \u00eenc\u0103run\u0163it\u0103 \u015fi r\u0103sfirat\u0103 dezordonat o acopereau a jale. Eram \u00een a treia zi a aceleia\u015fi s\u0103pt\u0103m\u00e2ni c\u00e2nd repetam acest drum. De ast\u0103 dat\u0103 devenisem mai prev\u0103z\u0103toare. Am avut grij\u0103 s\u0103-mi las ziua liber\u0103. Am traversat cu pasul gr\u0103bit drumul de la autobuz p\u00e2n\u0103 \u00een dreptul cl\u0103dirii magazinului Hamashbir s\u0103 o caut din ochii. Ce dezam\u0103gire! Cutia violoncelului nu mai era \u015fi, \u00een picioare, o violonist\u0103, m\u0103runt\u0103 \u015fi maiestoas\u0103 prin felul cum m\u00e2nuia arcu\u015ful pe vioara sprijinit\u0103 sub b\u0103rbie, interpreta un c\u00e2ntec israelian a lui Arik Einstein, \u201ePe drumul spre gimnaziu\u201d.<\/p>\n

\n

Dup\u0103 c\u00e2\u0163iva pa\u015fi, \u00eens\u0103, a zv\u00e2cnit bucuria \u00een mine: uite-o, celista de ieri. Acela\u015fi obraz alb, mat \u015fi ridat, p\u0103rul \u00eenvolburat neobi\u015fnuit de rebel te \u00eendrept\u0103\u0163ea s\u0103 o b\u0103nuie\u015fti c\u0103 trecuse prin situa\u0163ii \u00een care imagina\u0163ia nim\u0103nui n-a p\u0103truns. Atacase un menuet de Paganini. O priveam pe sub pleoape, m\u0103 fascina m\u0103iestria. Chiar \u015fi prestan\u0163a acestei femei \u00eencovoiate deasupra violoncelului cu arcu\u015ful \u00een m\u00e2n\u0103. Ochii \u00eei \u0163inea \u00eenchi\u015fi. Nici de ast\u0103 dat\u0103 n-avea partitur\u0103, nici nu-i trebuia. Totul \u00eei era cunoscut, vedea notele, le citea prin viziunea ei interioar\u0103. Muzica o traversa, ea toat\u0103 era muzic\u0103, nu carne, nu s\u00e2nge, numai vibra\u0163ie \u015fi sunet.<\/p>\n

\n

C\u00e2nd \u015fi-a deschis ochii, i-am prins privirea \u015fi i-am transmis un salut. Cu o destindere imperceptibil\u0103 a pome\u0163ilor obrajilor \u015fi ochii jum\u0103tate acoperi\u0163i, am \u00een\u0163eles c\u0103 primise salutul. Nu gre\u015fisem. \u015ei-a potrivit arcu\u015ful \u015fi-am \u00een\u0163eles imediat c\u0103 \u00eemi r\u0103spunde cu Nocturna. M\u0103 bucuram de compozi\u0163ie \u015fi m\u0103 g\u00e2ndeam la cruzimea destinului. Arie Vardi, Zubin Mehta, nu trec la pas prin asemenea locuri? Nu umbl\u0103 pe bulevardele noastre, la intersec\u0163ii de strad\u0103? Nu s-au oprit niciodat\u0103 s\u0103 asculte f\u0103r\u0103 s\u0103-l \u015ftie pe violonistul de pe strad\u0103? \u201e\u2026 adu, Doamne, pe unul dintre ace\u015ftia \u00een drumul ei\u2026\u201d C\u00e2nd Nocturna elibera ultimele acorduri am salutat-o o dat\u0103 \u00een plus \u015fi \u00een doi pa\u015fi m-am apropiat s\u0103 o \u00eentreb c\u00e2t timp r\u0103m\u00e2ne s\u0103 mai c\u00e2nte. Avea mirarea \u00een priviri \u015fi vorba \u00eei lunecase domoal\u0103 pe buze. \u201eDe ce m\u0103 \u00eentrebi?\u201d A\u015f vrea s\u0103 te cunosc \u015fi s\u0103 prime\u015fti invita\u0163ia mea, aici\u2026 \u015fi semnalasem mai mult din privire, cafeneaua de peste drum.<\/p>\n

\n

* * *<\/p>\n

– \u2026 Str\u0103bunicul meu era latifundiar. To\u0163i feciorii lui au fost trimi\u015fi la studii la Paris: trei au devenit medici, doi, ingineri. Avea str\u0103bunicul o vorb\u0103 ce s-a imprimat \u00een memoria familiei din genera\u0163ie \u00een genera\u0163ie \u201ecopiii evrei trebuie s\u0103 \u00eenve\u0163e, s\u0103 aib\u0103 o profesie, s\u0103 se descurce printre mujici p\u00e2n\u0103 vor ajunge \u00een Palestina\u201d. Tat\u0103l meu era medic, a doua genera\u0163ie de medici \u00een familie \u015fi \u00een Rusia bol\u015fevic\u0103. \u00cen cas\u0103 se f\u0103cea muzic\u0103, \u015fi noi copiii \u015ftiam c\u0103 exist\u0103 undeva o Palestin\u0103 a noastr\u0103.<\/p>\n

\n

A urmat alt\u0103 pauz\u0103 \u015fi o respira\u0163ie ad\u00e2nc\u0103, lung\u0103, dup\u0103 care a sorbit cu paiul sucul din pahar.<\/p>\n

– Tata \u2026 a fost judecat \u00een procesul halatelor albe \u015fi\u2026 terminat.<\/p>\n

\u015ei-a cobor\u00e2t pleoapele s\u0103-\u015fi ascund\u0103 lacrimile \u015fi iar a luat o sorbitur\u0103 cu paiul.<\/p>\n

– Eu \u015fi fratele meu eram la gimnaziu. \u00cen cas\u0103 am \u00eenv\u0103\u0163at \u00eenc\u0103 de mici muzica, eu vioara, el violoncelul.<\/p>\n

Mama ne-a fost profesoar\u0103. \u00centr-o vreme, \u00een tinere\u0163ea ei, mama s-a bucurat de favoarea lui Serghei Prokofiev. O audia de multe ori. Dup\u0103 ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu tata ce s-a \u00eent\u00e2mplat, \u00eentre triste\u0163ea \u015fi frica de umbrele noastre \u015fi teama de a comunica \u00eentre noi, fratele meu \u00eencepuse s\u0103-mi repete vorba din str\u0103buni, mottoul str\u0103bunicului. Nu numai o<\/p>\n

repeta, dar \u00eel sim\u0163eam implicat \u00een acest g\u00e2nd ca \u00eentr-o \u00eendatorire ne\u00eemplinit\u0103, uitat\u0103.<\/p>\n

\n

O team\u0103 cumplit\u0103 a pus st\u0103p\u00e2nire pe mine. Presentimentul c\u0103 face ceva periculos m\u0103 obseda ziua \u015fi noaptea. \u00cencepusem s\u0103 am co\u015fmaruri. \u00cel visam pe fratele meu \u015fi totdeauna \u00eel pierdeam pe drumul spre gimnaziu, \u00een autobuz, \u00eentr-o rigol\u0103 peste a c\u0103rui capac a pus piciorul, ridicat de poli\u0163ie sau chemat la poli\u0163ie. M\u0103 sim\u0163eam traumatizat\u0103 \u015fi de fric\u0103 nu-i puteam vorbi, mi-era team\u0103 s\u0103-i m\u0103rturisesc chinurile mele, m\u0103 temeam s\u0103-l previn, s\u0103-l avertizez.<\/p>\n

\n

S-a oprit din povestit. O sim\u0163eam ostenit\u0103. I-am respectat t\u0103cerea \u00eentr-o lini\u015fte plin\u0103 de \u00eeng\u0103duin\u0163\u0103.<\/p>\n

– \u015ei ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu fratele?<\/p>\n

– A fost arestat. Dup\u0103 15 ani de deten\u0163ie am venit \u00een \u0163ar\u0103, \u00een Palestina str\u0103bunicului nostru. Fratele s-a pierdut de un cancer, mama de at\u00e2tea dureri.<\/p>\n

– E\u015fti o muzician\u0103 foarte bun\u0103, cum de nu te-ai prezentat la un concurs?<\/p>\n

– N-am putut, n-am vrut s\u0103 evadez din durerile mele. Durerea \u015fi amintirile sunt tot ce mi-au r\u0103mas. \u015ei apoi, sunt prea b\u0103tr\u00e2n\u0103. Cei tineri au \u015fanse, au via\u0163a \u00eenainte.<\/p>\n

\n

\u00cencepusem s\u0103 m\u0103 sucesc \u00een scaun, s\u0103 m\u0103 b\u00e2lb\u00e2i\u2026<\/p>\n

– Uite ce, vreau s\u0103 te rog s\u0103 prime\u015fti un bilet sau contravaloarea lui la un concert a lui Zubin Mehta, s\u0103-l rogi s\u0103 te audieze. Nu se poate s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 indiferent la talentul t\u0103u, care n-are nici o leg\u0103tur\u0103 cu v\u00e2rsta. C\u00e2n\u0163i la dou\u0103 instrumente\u2026 Spuneai c\u0103 ai \u00eenv\u0103\u0163at vioara. Acuma, \u00eens\u0103, c\u00e2n\u0163i la violoncel. De ce?<\/p>\n

– De dorul fratelui meu.<\/p>\n

 <\/p>\n

Getta BERGHOFF<\/strong><\/p>\n

\n

 <\/p>\n<\/div>\n

* Din volumul \u201eFemei \u015fi destine\u201d, Editura Ofakim, Tel-Aviv, 2015<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

S-a \u00eent\u00e2mplat \u00een toamna abia sf\u00e2r\u015fit\u0103, la Tel Aviv, c\u00e2nd traversam Dizengoff la intersec\u0163ia cu Bar Kochba. Natura \u00eembr\u0103case haina [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-22398","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22398","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22398"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22398\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22401,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22398\/revisions\/22401"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22398"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22398"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22398"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}