{"id":22782,"date":"2015-04-06T06:56:15","date_gmt":"2015-04-06T06:56:15","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=22782"},"modified":"2015-04-06T06:57:36","modified_gmt":"2015-04-06T06:57:36","slug":"getta-berghoff-la-caesarea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/04\/06\/getta-berghoff-la-caesarea\/","title":{"rendered":"Getta BERGHOFF: La Caesarea"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Unde oare am \u00eent\u00e2lnit noi, doamnele, vreun b\u0103rbat mustrat de con\u015ftiin\u0163\u0103? Cine l-a v\u0103zut scriind \u00een capul foii de h\u00e2rtie a\u015fezate \u00eenadins pe masa lui de lucru: \u201eajut\u0103-m\u0103 Doamne s\u0103 scap de lene, de irascibilitate \u015fi de lips\u0103 de caracter\u201d?<\/p>\n

Florica \u00ee\u015fi fuma \u0163igara \u015fi \u00eei savura aroma, a\u015fezat\u0103 pe o piatr\u0103 care-i l\u0103sa picioarele s\u0103 fie sc\u0103ldate de tivul valului ajuns la ele \u015fi absorbit apoi de nisipul umed. \u015eu\u015foteala m\u0103rii acoperit\u0103 de mantia nop\u0163ii, luminile reflectate \u00een ap\u0103, juc\u0103u\u015fe, veneau spre ea ca licuricii leg\u0103na\u0163i de valurile m\u0103rii, \u00eentre\u0163in\u00e2ndu-i pacea sufleteasc\u0103 \u015fi puterea medita\u0163iei. Ce idee minunat\u0103 s\u0103 se a\u015feze pe-aceast\u0103 piatr\u0103! Venise pe func\u0163ie de \u015fofer, s\u0103-\u015fi conduc\u0103 fata la concertul de la Caesarea. Pe ea \u015fi pe prietena ei \u2013 soldate \u00een termen – care \u015fi-au cump\u0103rat fiecare biletul pentru concert. Costul biletului \u015eo\u015fanei \u00eel suportase tat\u0103l ei. Ea doar a adus-o cu ma\u015fina \u015fi a r\u0103mas pe malul m\u0103rii, p\u00e2n\u0103 la terminarea concertului.<\/p>\n

Concertul valurilor era cel care \u00eei stimula g\u00e2ndurile iar rotocoalele de fum ale \u0163ig\u0103rii o purtau pe urmele anilor vie\u0163ii ei. Peste c\u00e2\u0163iva ani va ob\u0163ine \u015fi ea statutul de pensionar\u0103 \u015fi via\u0163a ei va fi, poate, altfel. Ea va fi mai liber\u0103, \u00ee\u015fi va permite ceea ce via\u0163a nu i-a permis \u00een to\u0163i ace\u015fti ani.<\/p>\n

\u2026Pentru Andrei, din Florica devenise \u201eFloricica mea\u201d \u015fi \u00eempreun\u0103 au \u00eentors spatele locurilor natale, obiceiurilor \u00een care s-au format, culturii asimilate, singura avu\u0163ie pentru v\u00e2rsta lor, \u015fi au plecat. Au f\u0103cut \u015fi ei ca to\u0163i cei care, \u00een acei ani, aveau posibilitatea s\u0103 ias\u0103 din \u0163ar\u0103. S\u0103 emigreze \u00een Israel. Erau ferici\u0163i cei care aveau unde pleca. Plecarea! Cine, pe atunci nu se trezea diminea\u0163a cu acest g\u00e2nd? C\u00e2\u0163i dintre oameni, ajun\u015fi la exasperare, la disperare, nu se hr\u0103neau cu speran\u0163a evad\u0103rii \u015fi nu adormeau \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa\u0163i de acest vis?<\/p>\n

Pentru Andrei \u015fi Florica, visul \u00eemplinit era chiar mai frumos dec\u00e2t realitatea. \u00cen diminea\u0163a \u00een care, trezi\u0163i de razele unui soare darnic ce trimitea s\u0103ge\u0163i aurite \u00een fereastr\u0103, vestind ziua nou\u0103, cei doi se minunau de neb\u0103nuitele minun\u0103\u0163ii ale visului realizat \u2026 \u00cen urm\u0103 doar cu o zi p\u0103r\u0103siser\u0103 o lume \u00eenghe\u0163at\u0103, cov\u00e2r\u015fit\u0103 de o iarn\u0103 grea. \u00cen acea prim\u0103 diminea\u0163\u0103 \u00een Israel, c\u00e2nd au deschis tem\u0103tori fereastra, o briz\u0103, pentru ei necunoscut\u0103, cu arom\u0103 de p\u0103dure \u015fi de livad\u0103, n\u0103v\u0103li peste ei. Sau \u00eentors \u00een patul din odaie pierz\u00e2ndu-se \u00een \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103rile fericirii momentului, \u00een s\u0103rut\u0103ri, \u00een m\u00e2ng\u00e2ieri reciproce \u015fi \u00een dorin\u0163a unui somn recuperator, dup\u0103 at\u00e2tea emo\u0163ii. \u015ei-ar fi \u00eendeplinit dorin\u0163a dac\u0103 n-ar fi izbucnit zb\u00e2rn\u0103itul ceasului de\u015ftept\u0103tor, a\u015fezat pe jos, \u00eenadins aproape de pat. Ceasul le vestea c\u0103 e ora scul\u0103rii, c\u0103 e t\u00e2rziu. S-au repezit la baie \u015fi \u00eenghesui\u0163i sub acela\u015fi du\u015f, au l\u0103sat apa cald\u0103 s\u0103 curg\u0103 peste ei, abandona\u0163i \u00een r\u0103sf\u0103\u0163. Ap\u0103 cald\u0103, minune de mult uitat\u0103! De at\u00e2ta fericire, \u015fi-au apropiat buzele \u0163uguiate, \u015fi au r\u0103mas \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa\u0163i \u00eentr-un s\u0103rut prelungit, l\u0103s\u00e2nd apa cald\u0103 s\u0103-i m\u00e2ng\u00e2ie. Dar timpul nu le \u00eeng\u0103duia s\u0103 se zbenguie prea mult: Repede, s\u0103 prindem masa, \u015fi la lec\u0163ii!<\/p>\n

Cursul de limb\u0103, pe majoritatea celor din clas\u0103 i-a cam speriat. Cel mai greu le venea s\u0103 se obi\u015fnuiasc\u0103 cu sensul diferit al scrierii. Caietul se deschidea invers, ca \u015fi scrisul, de la dreapta la st\u00e2nga, iar cuvintele ebraice nu sem\u0103nau cu ale nici uneia dintre limbile \u015ftiute de ei. Dar elanul \u015fi optimismul tinere\u0163ii, ca \u015fi speran\u0163ele comune, \u00eei uneau pe to\u0163i, f\u0103r\u0103 nici o deosebire de v\u00e2rst\u0103 sau origine, astfel c\u0103 marocani, libanezi, rom\u00e2ni, sud-africani, ru\u015fi \u015fi francezi \u00eencepeau s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 \u00eentr-o limb\u0103 devenit\u0103 a tuturora, o limb\u0103 universal\u0103, comun\u0103. Se interesa fiecare de profesia celuilalt. Printre noii veni\u0163i, predominau cei de-o origine cu a lor, caza\u0163i \u00eempreun\u0103 \u00een C\u0103minul cartierului Ghilo \u00een Ierusalim. Am\u00e2ndoi erau ingineri, tineri, proaspe\u0163i absolven\u0163i de facultate \u015fi deocamdat\u0103 singura lor dificultate era \u00eensu\u015firea limbii, acomodarea cu scrisul ebraic, limitat aproape exclusiv, pe consoane. Vocalele trebuia s\u0103 le ghice\u015fti unde \u015fi cum s\u0103 le folose\u015fti. Dar unele gre\u015feli inerente, pentru \u00eenceput erau tolerate, \u015fi profesorul \u015fi elevul le tratau cu un z\u00e2mbet \u00eeng\u0103duitor \u015fi o leg\u0103nare a capului care spunea doar \u201eVai, vai, ajut\u0103-ne, Doamne s\u0103 le \u0163inem minte\u201d.<\/p>\n

Dou\u0103 luni mai t\u00e2rziu, c\u0103p\u0103tar\u0103 curaj s\u0103 converseze unul cu cel\u0103lalt \u00een ivrit c\u00e2nd se \u00eent\u00e2lneau pe drumul ce ducea spre sala de cursuri. Din p\u0103cate, conversa\u0163ia se \u00eempleticea repede \u015fi erau nevoi\u0163i s\u0103 caute refugiul \u00eentr-o limb\u0103 comun\u0103. Printre cei din grup\u0103, mul\u0163i vorbeau limba lor natal\u0103, dar to\u0163i ace\u015ftia aveau un statut de practician de \u00eendelungat\u0103 profesie \u015fi se \u00eencumetaser\u0103 totu\u015fi s\u0103 vin\u0103. Ei n-aveau la activul lor practica, dar aveau tinere\u0163ea, o valoare minimalizat\u0103 la anii lor. Dup\u0103 alte c\u00e2teva luni frun\u0163ile lor se \u00eencruntau de ner\u0103bdare.<\/p>\n

Fiecare se \u00eentreba \u00eengrijorat: \u201eC\u00e2nd voi reu\u015fi oare s\u0103 \u00eentre\u0163in un interviu \u00een c\u0103utarea unui loc de munc\u0103?\u201d Florica buchisea ziarele la foaia de publicitate, mai ales \u00een edi\u0163ia de sf\u00e2r\u015fit de s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, luat\u0103 de la administra\u0163ia C\u0103minului.<\/p>\n

– Uite ceva care ar putea s\u0103 ne intereseze, cite\u015fte \u015fi tu! \u015ei \u00eei \u00eentinse pagina \u015fi locul unde f\u0103cuse o subliniere. R\u0103mas\u0103 \u00een picioare, Florica a\u015ftepta r\u0103bd\u0103toare s\u0103 aud\u0103 p\u0103rerea lui Andrei. \u00cel urm\u0103ri p\u00e2n\u0103 termin\u0103 de citit:<\/p>\n

– Ei, ce zici? \u00eei zbur\u0103 de pe buze ner\u0103bdarea.<\/p>\n

– Nu zic nimic, veni r\u0103spunsul lui, urmat de o declara\u0163ie \u00eend\u00e2rjit\u0103 \u015fi m\u00e2ndr\u0103: \u201eNu sunt dispus s\u0103 m\u0103 b\u00e2lb\u00e2i la un interviu. O s\u0103 m\u0103 duc c\u00e2nd o s\u0103 simt c\u0103 pot formula o fraz\u0103 ca lumea.\u201d<\/p>\n

Era o perioad\u0103 \u00een care se perindau rudele lor carei z\u0103p\u0103ceau cu sfaturile. Vorbe, vorbe \u015fi ceva bani strecura\u0163i discret \u00een buzunarul lui Andrei sau \u00een po\u015feta pe care Florica o l\u0103sa s\u0103 at\u00e2rne pe cuierul de la intrare. La fiecare vizit\u0103 auzeau discursul standard care era servit noilor veni\u0163i: \u201eS\u0103 nu v\u0103 sim\u0163i\u0163i jigni\u0163i, a\u015fa e obiceiul, fiecare nou venit trebuie \u00eencurajat. Ajut\u0103m \u015fi noi cu c\u00e2t putem, sunte\u0163i doar la \u00eenceput de drum \u015fi deocamdat\u0103 v\u0103 trebuie r\u0103bdare, adic\u0103 savlanut , acesta-i cuv\u00e2ntul ebraic pe care trebuie s\u0103-l \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i bine \u015fi s\u0103-l \u0163ine\u0163i minte.\u201d \u00centr-o bun\u0103 zi s-au dus s\u0103 caute servici \u015fi, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, au reu\u015fit am\u00e2ndoi s\u0103 g\u0103seasc\u0103.<\/p>\n

Florica trase din \u0163igar\u0103, urm\u0103rind apoi rotocoalele de fum \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-se, de parc\u0103 o chemau s\u0103 mearg\u0103 dup\u0103 ele, s\u0103 recheme \u00eempreun\u0103 amintirile… Doi \u015foferi, Florica \u015fi Andrei, pe o singur\u0103 ma\u015fin\u0103! Am\u00e2ndoi aveau carnet de conducere, dar ma\u015fina era numai una, iar ei f\u0103r\u0103 practic\u0103. Urcau am\u00e2ndoi \u015fi \u015fofau pe r\u00e2nd. C\u00e2nd \u015fedea pe dreapta, Florica \u00eel aten\u0163iona pe cel de la volan: \u201eAi grij\u0103, trebuie s\u0103 treci pe culoarul din st\u00e2nga, uit\u0103-te ce-\u0163i vine din spate\u201d. Iar Andrei se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 riposteze, iritat: \u201eAi sau nu ai \u00eencredere \u00een mine!?\u201d Florica avea grij\u0103 s\u0103-l \u00eempace: \u201eAm, sigur c\u0103 am, dar e prima noastr\u0103 curs\u0103 \u015fi \u015foseaua e aglomerat\u0103, fii atent, trebuie pruden\u0163\u0103\u201d. Dar Andrei nu se l\u0103sa \u00eemp\u0103cat: \u201eAlt\u0103 dat\u0103 nu mai mergi cu mine\u2026 fiecare pleac\u0103 de unul singur\u201d.<\/p>\n

Dumnezeu i-a ajutat \u015fi au ajuns s\u0103 plece, zi de zi, \u00eempreun\u0103, diminea\u0163a, la servici. Trebuiau s\u0103 ajung\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eent\u00e2rziere la cele dou\u0103 destina\u0163ii. Andrei se sim\u0163ea dator s\u0103-\u015fi conduc\u0103 Floricica p\u00e2n\u0103 la u\u015fa institu\u0163iei. Ciorov\u0103ielile inerente, matinale, erau uitate, ei \u00ee\u015fi \u0163uguiau buzele, se s\u0103rutau odat\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103 odat\u0103, p\u00e2n\u0103 ce Floricica era nevoit\u0103 s\u0103 coboare. Din spate, o alt\u0103 ma\u015fin\u0103 claxona cer\u00e2ndu-le s\u0103 elibereze locul. Iar Andrei, f\u0103c\u00e2nd pe \u0163\u00e2fnosul, \u00eentreba:<\/p>\n

– Ce se gr\u0103be\u015fte a\u015fa dumnealui? N-am voie s\u0103-mi s\u0103rut nevasta? S\u0103 \u015ftie toat\u0103 lumea c\u0103 e\u015fti so\u0163ia mea \u015fi floricica mea! Cine-i \u0103la?<\/p>\n

– De unde vrei s\u0103 \u015ftiu, o fi \u015fi el un angajat, poate vreun \u015fef de serviciu, nu-i cunosc \u00eenc\u0103 pe to\u0163i. \u015ei ce m\u0103 intereseaz\u0103? Dar acum, nu-l st\u00e2rni, c\u0103 trebuie \u015fi el s\u0103 ponteze la intrare. Andrei ced\u0103 \u015fi, pentru aceast\u0103 concesie, primi \u00eenc\u0103 un s\u0103rut\u2026 Eram foarte m\u00e2ndri c\u0103 avem am\u00e2ndoi servici, dar asta ne obliga s\u0103 p\u0103r\u0103sim imediat c\u0103minul unde eram caza\u0163i ca noi veni\u0163i. Fo\u015ftii colegi de clas\u0103 de la cursul de \u00eenv\u0103\u0163are a limbii ne felicitau \u015fi pe undeva le sim\u0163eam invidia. \u201eAveau nevoie de ingineri \u00een domeniul nostru.<\/p>\n

\u0102sta a fost norocul nostru\u2026\u201d le explica Florica, motiv de enervare pentru Andrei: \u201eCe trebuia s\u0103 te explici\u2026?\u201d<\/p>\n

Florica inspir\u0103 ad\u00e2nc mirosul de alge al m\u0103rii \u015fi mai trase un fum de \u0163igar\u0103. \u00ce\u015fi sim\u0163ea parc\u0103 imagina\u0163ia \u00eenfierb\u00e2ntat\u0103 de amintirile acelor zile de \u00eenceput \u015fi scoase din fiin\u0163a ei un lung oftat. Imaginile trecutului nu \u00eencetau s\u0103 se perinde \u00een fa\u0163a ochilor ei l\u0103untrici:<\/p>\n

– De la Agen\u0163ia Evreiasc\u0103 ne-a fost repartizat un apartament \u00een Ierusalimul de r\u0103s\u0103rit. Trei camere! Ingineri fiind, puteam primi chiar patru, \u00een aceea\u015fi zon\u0103, dar ceva mai departe… Bani, de unde bani? Aveam deja rate la ma\u015fin\u0103, iar noi eram presa\u0163i s\u0103 p\u0103r\u0103sim c\u0103minul. Norocul nostru a fost c\u0103 apartamentul nostru nu era \u00eenc\u0103 terminat, astfel c\u0103 ni s-a mai prelungit \u015federea la c\u0103min, condi\u0163ionat\u0103 de o plat\u0103 lunar\u0103. Invita\u0163i la neamuri sfaturile, din partea lor, curgeau ca merele coapte c\u00e2nd scuturi pomul dar, aici, \u00een fiecare m\u0103r c\u0103zut sim\u0163eam c\u0103 se ascunde un viermi\u015for, o aluzie:<\/p>\n

– Acum, c\u0103 ave\u0163i dou\u0103 salarii, banca o s\u0103 v\u0103 \u00eemprumute bani, numai s-ave\u0163i grij\u0103, tu, Florica, s\u0103 nu r\u0103m\u00e2i \u00eens\u0103rcinat\u0103, dac\u0103 te aude \u015feful c\u0103 e\u015fti gravid\u0103 nu o s\u0103-\u0163i mai dea definitivarea, se poate \u00eent\u00e2mpla chiar s\u0103 nu te mai vrea la lucru. \u015ei ar fi bine s\u0103-\u0163i schimbi numele: \u201ePerhia\u201d sau \u201e\u0162via\u201d, floare \u00een limba ebraic\u0103. La asta din urm\u0103, Andrei le replic\u0103 fudul:<\/p>\n

– Ce-ave\u0163i voi cu Floricica mea?! E Floricica mea, a mea \u015fi a\u015fa \u00eei r\u0103m\u00e2ne numele: Florica. Nic\u0103ieri \u00een lume nu g\u0103si\u0163i floare ca ea. Eu t\u0103ceam, nu mai era nevoie s\u0103 replic. Ajungea interven\u0163ia lui Andrei. \u00cen acele clipe realizam c\u00e2t \u00eemi ador b\u0103rbatul. \u00cemi ziceam c\u0103 dragostea noastr\u0103 va \u00eenvinge toate obstacolele. \u015ei mi-am tras scaunul mai aproape de al lui \u2026<\/p>\n

– \u201eV\u0103 ajung numai trei camere\u201d \u2026 fu ultimul verdict al familiei, la care nici unul dintre noi n-a f\u0103cut comentarii. Au urmat zile agitate, ne mutam \u00eentr-un apartament de patru camere, patru camere goale \u00een care am b\u0103gat doar dou\u0103 paturi \u015fi saltele primite de la serviciul de absorb\u0163ie \u015fi o mas\u0103 cu dou\u0103 taburete pe care le-am a\u015fezat direct la buc\u0103t\u0103rie unde st\u0103team \u015fi ne minunam de obiectele tehnice ultramoderne, cump\u0103rate mult mai ieftin, av\u00e2nd dreptul ca noi veni\u0163i, la scutire de impozite. Brusc, Florica \u00ee\u015fi aminti de ziua c\u00e2nd a deschis un caiet \u00een care \u00eencepu s\u0103-\u015fi noteze datoriile contractate \u015fi ratele care trebuiau pl\u0103tite lunar\u2026<\/p>\n

– Doamne! rosti Florica dup\u0103 ce rev\u0103zu tot ce notase, \u015firul datoriilor era lung. \u201eO s\u0103 ne mai r\u0103m\u00e2n\u0103 oare \u015fi bani de m\u00e2ncare?\u201d se \u00eentreba ea, speriat\u0103. At\u00e2ta \u00ee\u015fi dorea ea, atunci, s\u0103 le r\u0103m\u00e2n\u0103 destui bani s-o scoat\u0103 la cap\u0103t de la un salariu la altul. Andrei veni s\u0103 vad\u0103 ce-a notat \u00een caiet. Florica \u00eei \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi \u00eengrijorarea ei. Andrei, \u00een loc s\u0103 o \u00eencurajeze, \u00eei tr\u00e2nti o replic\u0103 menit\u0103 parc\u0103 s\u0103-i m\u0103reasc\u0103 temerile:<\/p>\n

– De foamea, frica \u015fi frigul din Rom\u00e2nia am sc\u0103pat, aici ne a\u015fteapt\u0103 altele, n-ai grij\u0103, o s\u0103 ne ajung\u0103 din urm\u0103.<\/p>\n

Cele mai pl\u0103cute plimb\u0103ri ale noastre erau \u00een zilele de S\u00e2mb\u0103t\u0103 c\u00e2nd d\u0103deam c\u00e2te o rait\u0103 prin t\u00e2rgul ar\u0103besc. De acolo ne-am cump\u0103rat ni\u015fte taburete joase din piele de c\u0103mil\u0103, pe care le-am \u00eempr\u0103\u015ftiat prin odaia mare, adic\u0103 salonul, iar pe la col\u0163uri am a\u015fezat c\u00e2te un vas \u00eenalt din aram\u0103 b\u0103tut\u0103 sau din sticl\u0103 de Hebron. \u00cen cas\u0103 am p\u0103strat una din cele dou\u0103 l\u0103zi cu care am venit, s\u0103 \u0163in\u0103 loc, provizoriu, de garderob\u0103. Din cele dou\u0103 l\u0103zi, totaliz\u00e2nd cele 140 kilograme permise s\u0103 lu\u0103m cu noi la plecarea din Rom\u00e2nia, una era plin\u0103 cu c\u0103r\u0163i. Pentru acestea am \u00een\u0103l\u0163at singuri, pe doi st\u00e2lpi de metal, ni\u015fte rafturi \u2026 Pe ele \u015fi-au g\u0103sit locul biografii de Henri Troyat, c\u00e2teva monografii, volume de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 \u015fi universal\u0103. Ne minunam constat\u00e2nd ce aer impun\u0103tor a c\u0103p\u0103tat odaia mare cu biblioteca aranjat\u0103, cu perdelele aduse de-acas\u0103, at\u00e2rnate la fereastr\u0103!<\/p>\n

Emo\u0163ionat\u0103 de toate aceste aduceri aminte, Florica dibui dup\u0103 cutia din care scoase o alt\u0103 \u0163igar\u0103. Tem\u0103toare, i-am comunicat lui Andrei noutatea:<\/p>\n

– Iubitule, cred c\u0103 am sfeclit-o. Mi-e team\u0103 c\u0103 am r\u0103mas gravid\u0103 \u2026<\/p>\n

Andrei nu p\u0103ru deloc speriat, dimpotriv\u0103, m\u00e2ndru \u015fi st\u0103p\u00e2n pe sine, f\u0103cu remarca, umfl\u00e2ndu-se \u00een pene:<\/p>\n

– Ai v\u0103zut ce de\u015ftept am fost c\u0103 am luat un apartament mare?! De ce s\u0103-\u0163i fie fric\u0103?<\/p>\n

– S\u0103 n-am necazuri la serviciu \u2026<\/p>\n

– Ce necazuri? Dac\u0103 \u0163i-o spune careva ceva, s\u0103 r\u0103spunzi c\u0103 un copil nu e nici o problem\u0103 pentru tine. Mama-soacr\u0103 o s\u0103 \u0163i-l creasc\u0103. E nebun\u0103 dup\u0103 un nepot.<\/p>\n

– \u015ei tu crezi c\u0103 chiar a\u015fa va fi? \u015ei eu \u00eel vreau de\u015fi via\u0163a o s\u0103 ne fie foarte grea acum, cu at\u00e2tea datorii.<\/p>\n

– Eu o s\u0103 te ajut.<\/p>\n

Florica \u00ee\u015fi aminti de \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea de-atunci, c\u00e2nd se plimbau pe uli\u0163ele \u00eenguste ale vechiului t\u00e2rg ar\u0103besc, t\u00e2rguind c\u00e2te ceva pentru casa nou\u0103. \u015ei Andrei s-a \u0163inut de cuv\u00e2nt. Serile, sp\u0103la vasele, l\u0103s\u00e2nd-o pe Florica s\u0103 se odihneasc\u0103. Ea mo\u0163\u0103ia \u015fi auzea zgomotul vaselor sparte. Dup\u0103 fiecare sear\u0103 de \u201eajutor\u201d r\u0103m\u00e2neau cu un pahar sau o farfurie mai pu\u0163in, dar ea z\u00e2mbea mul\u0163umit\u0103 \u015fi \u00eendr\u0103gostit\u0103 de sufletul bun al lui Andrei \u015fi \u00ee\u015fi relua lectura p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd somnul o dobora.<\/p>\n

– Floricica mea – venise atunci Andrei la patul ei de lehuz\u0103, emo\u0163ionat \u015fi cu bra\u0163ul \u00eenc\u0103rcat de flori – mi-ai d\u0103ruit un b\u0103iat \u015fi pentru asta va trebui s\u0103 \u00eendeplinim datinile tradi\u0163ionale evreie\u015fti, ca s\u0103 ne fie bine nou\u0103 \u015fi copilului \u2026 \u015fi Andrei a\u015fez\u0103 un s\u0103rut pe buzele ei uscate. Florica \u00eei c\u0103uta privirea, apoi \u00eei spuse: \u201eS\u0103 faci ce crezi c\u0103 e bine, dar s\u0103 \u015ftii c\u0103 Dalai Lama ne spune c\u0103 cea mai bun\u0103 religie este aceea care te apropie de Dumnezeu \u015fi face din tine o persoan\u0103 mai bun\u0103. Am citit asta c\u00e2nd mi-a c\u0103zut \u00een m\u00e2n\u0103 un interviu cu Dalai Lama al unui g\u00e2nditor brazilian, renovator al teologiei libert\u0103\u0163ii\u201d.<\/p>\n

Andrei r\u0103spunse m\u00e2ndru de sine \u015fi de femeia iubit\u0103 care \u00eel \u00een\u0103l\u0163ase la rangul de tat\u0103:<\/p>\n

– Pe toate le \u015ftii, Floricica mea, nu degeaba cite\u015fti at\u00e2tea c\u0103r\u0163i!<\/p>\n

Dup\u0103 trei luni de la na\u015ftere duceau copilul la cre\u015f\u0103. Florica se \u00eentreba adeseori dac\u0103 s\u0103 apeleze la Andrei \u015fi \u00ee\u015fi r\u0103spundea c\u0103 lui nu-i putea formula nici o preten\u0163ie \u00een plus. Sp\u0103latul vaselor, ajutor nem\u0103rturisit nim\u0103nui din familie, era contribu\u0163ia lui cea mai valoroas\u0103. O babysitter nu-\u015fi puteau permite nici pentru c\u00e2teva ore de dup\u0103 amiaz\u0103. Soacra? Cum s\u0103-i interpreteze absen\u0163a? \u015ei, ca s\u0103 fim drep\u0163i, nici nu e obligat\u0103; dac\u0103 nu ne ajut\u0103 \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u2026 trebuie s\u0103 ne lipsim de ajutorul ei. Asta e!<\/p>\n

Astfel l-a crescut pe Bobocel. A\u015fa-i spuneau rom\u00e2ne\u015fte, Ni\u0163an, adev\u0103ratul lui nume din acte, \u00eensemn\u00e2nd \u00een ebraic\u0103, \u201eboboc\u201d. Bobocel se bucura cel mai mult de zilele c\u00e2nd erau acas\u0103 \u015fi mama \u015fi tat\u0103l lui. Cre\u015ftea frumos. \u00cen fiecare zi, p\u0103rin\u0163ii descopereau noi\u00a0 semne ale evolu\u0163iei lui. La \u00eenceput, copilul \u00eei urm\u0103rea cu ochii, apoi le-a d\u0103ruit primul z\u00e2mbet, uneori \u00ee\u015fi ridica pumni\u015forii \u00een care str\u00e2ngea cu toat\u0103 puterea juc\u0103ria \u015fi o ducea la gur\u0103. Apoi s-a ridicat pe bra\u0163e \u015fi, singurel, se opintea cu picioarele p\u00e2n\u0103 a reu\u015fit s\u0103 se ridice. Apoi c\u0103dea \u00een popone\u0163 \u015fi iar se ridica.<\/p>\n

Seara, Florica \u015fi Andrei c\u0103deau obosi\u0163i, somnul \u00eei prindea \u00eenainte de a apuca s\u0103 se \u00eembr\u0103\u0163i\u015feze, iar diminea\u0163a se trezeau \u00eentor\u015fi cu spatele unul la cel\u0103lalt. Floricica, trezit\u0103 prima, \u00eel mai l\u0103sa pe Andrei s\u0103 doarm\u0103. S\u0103rea din pat, gr\u0103bit\u0103 s\u0103-\u015fi str\u00e2ng\u0103 rufele de pe fr\u00e2nghie, puse de cu sear\u0103 la uscat. Eventual mai punea la sp\u0103lat o alt\u0103 serie de rufe toate programate la alt\u0103 temperatur\u0103, poate se termin\u0103 sp\u0103latul lor \u015fi le pune \u015fi pe ele la uscat. Florica se mi\u015fca repede, toate le executa ca un automat perfect \u2026 Hrana pentru Bobocel. \u201eAcu\u015fi se scoal\u0103\u201d, vorbea adeseori cu sine. Avea \u00eentotdeauna ceasul pe m\u00e2n\u0103 \u015fi secundele se scurgeau \u00een acord cu mi\u015fc\u0103rile ei. Pe masa din buc\u0103t\u0103rie, trebuie preg\u0103tit \u015fi micul dejun pentru ei. Nu totdeauna \u00eel luau \u00eempreun\u0103, dar Andrei se a\u015feza la masa pe care Florica a aranjat dou\u0103 r\u00e2nduri de tac\u00e2muri: \u201eAndrei, mam\u0103, nu m\u0103 a\u015ftepta, eu mai am pu\u0163in\u0103 treab\u0103, o s\u0103 m\u0103n\u00e2nc pe drum, dup\u0103 ce-l ducem pe Bobocel\u201d.<\/p>\n

Ajuns\u0103 la aceste amintiri, Florica v\u0103zu cum adus de un val, plutea spre ea un trandafir galben. Floarea p\u0103rea s\u0103 valseze \u00een ritmul valurilor. Florica se aplec\u0103, \u00eentr\u0103 doi pa\u015fi \u00een ap\u0103 s\u0103 prind\u0103 trandafirul. \u00cel scutur\u0103 de ap\u0103. Contempl\u00e2ndu-l, se g\u00e2ndea la Andrei \u015fi se \u00eentreba dac\u0103 era cu adev\u0103rat gelos \u00een dragostea ce i-o purta? Apoi se \u00eentreba despre sine, unde \u015fi cu ce gre\u015fise c\u0103 a venit \u00een seara asta singur\u0103 la Caesarea. Privi ceasul. \u00cenc\u0103 o or\u0103 \u015fi concertul se va termina \u015fi-o va \u00eent\u00e2mpina pe \u015eo\u015fana cu prietena ei, acolo unde a l\u0103sat parcat\u0103 ma\u015fina. Apoi, g\u00e2ndurile \u015fi muzica valurilor au \u00eentors-o la Andrei \u2026 Nu inten\u0163iona s\u0103-l judece. Pentru copiii ei a r\u0103mas un tat\u0103 bun, dar pentru ea? Un prieten? Pasiv. Comod. Indiferent. \u201eCea mai \u00eengrozitoare \u00een\u015fel\u0103ciune este a mijlocitorilor dintre Dumnezeu \u015fi oameni\u201d \u00ee\u015fi aminti ea de o fraz\u0103 din Tolstoi. Ce anume l-a determinat s\u0103 se despart\u0103, s-o lase singur\u0103 s\u0103 creasc\u0103 copiii, s\u0103 fac\u0103 fa\u0163\u0103, singur\u0103, nevoilor, capriciilor \u015fi dorin\u0163elor lor?. Fiind \u015fi ea ambi\u0163ioas\u0103, se \u00eentrecea pe sine s\u0103-i demonstreze c\u0103 e capabil\u0103 s\u0103 \u00eenfrunte via\u0163a, ea singur\u0103, dar \u00een sufletul ei dorea s\u0103-l readuc\u0103 pe Andrei acas\u0103. A\u015ftepta s\u0103-\u015fi \u00eendrepte singur gre\u015feala. Se comporta a\u015fa, dar cu gura ei nu i-a adresat chemarea niciodat\u0103. \u201eSperan\u0163a e un r\u0103u pentru cel fericit, un bine pentru cel nenorocit\u201d \u00ee\u015fi zise Florica \u015fi sur\u00e2se, amintindu-\u015fi, din nou, de Tolstoi, cu care era \u00een cap, \u00een ultima vreme. Dup\u0103 ce Andrei a plecat de-acas\u0103, via\u0163a ei p\u0103rea c\u0103 se clatin\u0103. Copiii cre\u015fteau. \u00cen fiecare an alte cerin\u0163e, alte situa\u0163ii c\u0103rora trebuia s\u0103 le fac\u0103 fa\u0163\u0103. Recurse la vechea ei pasiune, lectura. Aceasta deveni un fel de c\u0103l\u0103uz\u0103 a ei \u00een c\u0103utarea sinelui. De\u015fi citise undeva c\u0103 \u201eSinele nu poate fi g\u0103sit \u00een c\u0103r\u0163i, trebuie singur s\u0103-l descoperi, \u00een tine \u00eensu\u0163i\u201d, ea, totu\u015fi, se g\u0103sea pe sine \u00een c\u00e2te o carte.<\/p>\n

De c\u00e2te ori se vorbea de fericire, ea spunea c\u0103 fericirea e \u00een sinea ei, c\u0103ci \u00een sufletul Floric\u0103i domnea pacea. Obosit\u0103, muncit\u0103, adormea lini\u015ftit\u0103 \u015fi se trezea diminea\u0163a cu aceea\u015fi senin\u0103tate care-i lumina fiin\u0163a \u015fi \u00eei d\u0103dea \u00eencredere \u00een ziua care vine. Nu dispera niciodat\u0103, era sigur\u0103 de puterea ei. Fiecare an aducea altceva\u2026 Veni \u015fi ziua c\u00e2nd Bobocel s-a dus la armat\u0103. L-a \u00eenso\u0163it familia \u00eentregit\u0103, mama, tat\u0103l \u015fi surioara lui mai mic\u0103 cu patru ani. Florica trebuia s\u0103-\u015fi \u00eendrepte grijile \u00een alte direc\u0163ii. Situa\u0163iile neprev\u0103zute nu o tulburau, le primea cu luciditate \u015fi calm. Ascult\u00e2nd clipocitul valurilor Florica \u00ee\u015fi \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103 genunchii cu bra\u0163ele, apoi \u00eencerc\u0103 s\u0103-\u015fi destind\u0103 corpul. St\u0103tea a\u015fezat\u0103 pe piatra dintre valuri de mai bine de dou\u0103 ore…<\/p>\n

Acum Bobocel e student, a mo\u015ftenit de la Andrei aptitudinea pentru matematici \u015fi s-a \u00eenscris la fizic\u0103. Dumnezeu s\u0103-i binecuv\u00e2nteze drumul \u00een via\u0163\u0103! Cum spunea cineva: \u201eLegea ac\u0163iunii \u015fi reac\u0163iunii nu se refer\u0103 numai la fizic\u0103. Ea se aplic\u0103 \u015fi la rela\u0163iile umane. Dac\u0103 faci bine \u00een jurul t\u0103u, \u0163i se va r\u0103spunde cu aceea\u015fi moned\u0103. Dac\u0103 e\u015fti incorect \u015fi te compor\u0163i cu r\u0103utate, r\u0103ul se va \u00eentoarce \u00eempotriva ta\u201d. Sau cum obi\u015fnuia s\u0103 spun\u0103 bunica ei, \u015fi avea dreptate: \u201eVei primi \u00eentotdeauna ceea ce dore\u015fti celorlal\u0163i\u201d.<\/p>\n

Florica \u00ee\u015fi rememor\u0103 \u015fi unele din \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile lui Dalai Lama pe care le re\u0163inuse: \u201eA fi fericit nu este m\u00e2na destinului, este mai degrab\u0103 consecin\u0163a op\u0163iunilor tale \u00een comportarea fa\u0163\u0103 de cei din jur\u201d. Re\u0163inuse \u015fi un lan\u0163 de \u00eendemnuri a lui Dalai Lama care i-a pl\u0103cut foarte mult: \u201eIa seama la g\u00e2ndurile tale, c\u0103ci ele vor deveni Cuvinte. Ia seama la cuvintele tale, c\u0103ci ele vor deveni Obiceiuri. Ia seama la obiceiurile tale, c\u0103ci ele \u00ee\u0163i vor modela Caracterul. Ia seama la caracterul t\u0103u c\u0103ci el \u00ee\u0163i va condi\u0163iona Destinul, iar destinul va fi via\u0163a ta\u201d.<\/p>\n

Oare de ce nu-i d\u0103dusem lui Andrei s\u0103 citeasc\u0103 din \u00een\u0163elepciunile lui Dalai Lama? s-a \u00eentrebat Florica \u015fi, cu ambele bra\u0163e, \u00ee\u015fi \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103 genunchii leg\u0103n\u00e2ndu-\u015fi corpul ca-n anii copil\u0103riei. Apoi, peste genunchii \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa\u0163i \u00ee\u015fi aplec\u0103 capul obosit. \u201e\u015ei totu\u015fi nu exist\u0103 religie mai mare ca adev\u0103rul\u201d, rosti Florica, de parc\u0103 discuta cu Andrei.<\/p>\n

Celularul suna \u00een po\u015fet\u0103\u2026 \u015eo\u015fana o vestea c\u0103 o a\u015fteapt\u0103 afar\u0103, la ie\u015fire, \u015fi-o roag\u0103 s\u0103 vin\u0103 s\u0103 le ia.<\/p>\n

\n

 <\/p>\n

Getta BERGHOFF<\/strong><\/p>\n<\/div>\n

* Din volumul \u201eFemei \u015fi destine\u201d, Editura Ofakim, Tel-Aviv, 2015<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Unde oare am \u00eent\u00e2lnit noi, doamnele, vreun b\u0103rbat mustrat de con\u015ftiin\u0163\u0103? Cine l-a v\u0103zut scriind \u00een capul foii de h\u00e2rtie [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-22782","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22782","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22782"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22782\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22785,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22782\/revisions\/22785"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22782"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22782"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22782"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}