{"id":23159,"date":"2015-04-17T09:51:31","date_gmt":"2015-04-17T09:51:31","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=23159"},"modified":"2015-04-17T09:59:45","modified_gmt":"2015-04-17T09:59:45","slug":"daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie%e2%80%a6%e2%80%9d-cap-xvi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/04\/17\/daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie%e2%80%a6%e2%80%9d-cap-xvi\/","title":{"rendered":"Daris Basarab: \u201dN-a fost s\u0103 fie\u2026\u201d Cap. XVI"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Cap. XVI<\/strong><\/p>\n

Am mai spus-o \u0219i o mai repet, apari\u021bia Cristinei, a lui Kitty, cum \u00eei spunea Florinu\u021b, nu \u0219tiu de cine \u00eenv\u0103\u021bat, a \u201dreformat\u201d, un termen la mod\u0103 ast\u0103zi, stilul nostru de via\u021b\u0103. Huzurul celor \u201ddimpreun\u0103\u201d, privit cu ne\u00eencredere de buna noastr\u0103 Mami, a luat-o razna peste dealurile timpului, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 doar izul unor zile de neuitat, arhivat cu grij\u0103 \u00een stiva de memorii. Nu mai apucam s\u0103 rememor\u0103m orele, zilele, nop\u021bile studen\u021biei, consumate pe str\u0103zile, parcurile, pie\u021bele, ora\u0219ului, la facultate sau la opera, sau la concerte. Mai mult auzeam aduceri aminte ale celor care ne-au cunoscut, ne-au simpatizat, ne-au admirat cu invidie. Auzeam deseori un remember, servit cu tot tac\u00e2mul, de colegi, sau asisten\u021bi, sau chiar profesori, de a c\u0103ror aten\u021bie ne-am bucurat \u201dpe ne ve\u201d, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi b\u0103nuit interesul ce-l st\u00e2rneam. Erau binevenite astfel de clipe \u00een noul stil de via\u021b\u0103 pe care-l adaptam pe nesim\u021bite la noua noastr\u0103 calitate de famili\u0219ti atesta\u021bi, cu acte \u00een regul\u0103. Eram p\u0103rin\u021bi, aveam copilul nostru, aveam griji \u0219i noi nevoi, eram mereu admonesta\u021bi de Mami, la orice i se p\u0103rea a fi o abatere, \u00eenv\u0103\u021bam din mers s\u0103 renun\u021b\u0103m la libertatea de mai de ieri, \u00eenv\u0103\u021bam s\u0103 d\u0103ruim dragoste f\u0103r\u0103 rezerve, necondi\u021bionat\u0103, ghemotocului de om, care ne subordona \u201dpreten\u021biilor sale\u201d \u00een modul cel mai natural, specul\u00e2nd orice f\u0103r\u00e2m\u0103 de sl\u0103biciune. Eu, cel pu\u021bin, eram un fel de sclav, \u00eentr-o dictatur\u0103 instaurat\u0103, f\u0103r\u0103 amestecul nim\u0103nui, de acest prunc, aparent neajutorat, care comanda totul. Nostim era faptul c\u0103, experien\u021ba lui Mami, care crescuse doi copii \u00een condi\u021bii deosebit de grele, \u00een fa\u021ba nepoatei, devenea neajutorat\u0103, ne\u00eendem\u00e2natic\u0103 \u00een m\u00e2nuirea pruncu\u021bului. De Babi ce s\u0103 mai spun? C\u00e2nd venea ora \u00eemb\u0103ierii, niciuna nu \u00eendr\u0103znea s-o \u021bin\u0103 deasupra apei. Tremurau la g\u00e2ndul c-ar putea s-o scape din m\u00e2ini. Ce puteam face dec\u00e2t s\u0103 intervin cu vasta mea experien\u021b\u0103. Drept c\u0103 primeam laudele de cuviin\u021b\u0103. O puneam pe palma st\u00e2ng\u0103 cu spatele ei \u0219ubred, o plimbam deasupra apei \u0219i prin ap\u0103 \u0219i cu palma dreapt\u0103 o f\u0103ceam s\u0103 se simt\u0103, probabil \u00een raiul ei de copil. Z\u00e2mbea, r\u00e2dea, scuipa stropii de ap\u0103 ce mai ajungeau la guri\u021b\u0103, nu se gr\u0103bea de loc. C\u00e2nd m\u0103 opream d\u0103dea imediat semne de nemul\u021bumire a\u0219a c\u0103 o b\u0103i\u021b\u0103 nu putea dura doar c\u00e2teva minute. Era distractiv, v-o spun cu toat\u0103 sinceritatea. Doamnele, \u201dele\u201d de mai t\u00e2rziu, se minunau de at\u00e2ta \u00eendem\u00e2nare, m\u0103 flatau f\u0103r\u0103 rezerve \u0219i, de fapt, se distrau. Sunt convins c\u0103 marea prietenie dintre fiic\u0103 \u0219i tat\u0103 s-a n\u0103scut din primele luni de via\u021b\u0103 ale Cristinei, \u00een bra\u021bele mele de alinare, sau, \u0219i mai sigur, \u00een cada de baie. Mami era \u00een elementul ei. S-a apucat de gr\u0103din\u0103rit. Terenul din fa\u021ba apartamentului era ideal pentru a\u0219a ceva. O scotea pe Cristina \u00een c\u0103rucior, o a\u0219eza la umbr\u0103 \u0219i f\u0103cea minuni cu r\u0103sadurile de flori pe care \u0219i le procura te miri de unde. To\u021bi au luat-o de \u201dDoamna Boris\u201d \u00een frunte cu precupe\u021bele care se opreau la poart\u0103 ademenind-o cu tot fellul de \u201dbun\u0103t\u0103\u021bi\u201d. \u0218i chiar erau. Untul, ca\u0219ul, br\u00e2nza de vaci, zarzavaturile, \u0219i mai nu \u0219tiu ce, erau din gospod\u0103riile care-\u0219i mai p\u0103strau statutul de \u201dvia\u021b\u0103 la \u021bar\u0103\u201d. Neav\u00e2nd gospod\u0103rii mai r\u0103s\u0103rite, cu so\u021bii \u00eemplica\u021bi \u00een via\u021ba de mineri sau de constructori de \u0219antier, nu aveau de suferit pe linie de colectivizare. A\u0219ezarea la poalele mun\u021bilor, i-a favorizat din acest punct de vedere, \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor \u0219i at\u00e2t de hulit. \u0218i mai era ceva care o \u00eenc\u00e2nta pe Mami. Cur\u0103\u021benia, grija cu care \u00ee\u0219i ofereau produsele, acest spirit pe care l-am admirat at\u00e2t de mult, specific pentru \u021aara Mo\u021bilor, pe care \u00eel afi\u0219au cu dezinvoltur\u0103. Cum s\u0103 nu te atrag\u0103?! Un relief fantastic \u0219i oameni dintr-o bucat\u0103! Cu toate c\u0103 era var\u0103, r\u0103sadurile lui Mami au crescut, au \u00eenflorit, au umplut de culoare acel spa\u021biu neluat p\u00e2n\u00e2 atunci \u00een seam\u0103. Toamna gr\u0103dina era o realitate pe care o priveam cu pl\u0103cere \u0219i m\u00e2ndrie pe geamul aproape permanent deschis. La aer Cristina era cuminte \u0219i dormea lini\u0219tit \u0219i mult sub supravegherea nelipsitului Florinu\u021b al ei. Gr\u0103dina \u00een floare, cu cei doi \u201dprieteni\u201d \u0219i ei \u00eenfloritori, prezentau un tablou atractiv pentru trec\u0103torii care se opreau z\u00e2mbind, sprijinindu-se de gardul din stinghii de lemn aranjate cu m\u0103iestrie. \u00centrarea \u00een blocuri era \u00eendreptat\u0103 spre \u0218trand. Un gard bine g\u00e2ndit pentru a nu permite prichindeilor s\u0103 treac\u0103 direct spre bazin, delimita curtea dintre cele dou\u0103 blocuri mici. Priveli\u0219tea spre \u0218trand, o gr\u0103din\u0103 frumoas\u0103, cu un bazin de inot de 25 m \u0219i o trambulin\u0103 ca la carte, atr\u0103gea privirile celor din blocuri \u0219i ale neast\u00e2mp\u0103ra\u021bilor copii, odihnindu-le. Copiii cre\u0219teau sub supravegherea permanent\u0103 a p\u0103rin\u021bilor, f\u0103r\u0103 c\u00e2ini vagabonzi, f\u0103r\u0103 vagabonzi chiar. Pot spune c\u0103 locuin\u021ba primit\u0103 a fost un adev\u0103rat dar care ne-a ajutat s\u0103 uit\u0103m perioada de priva\u021biuni de la baraca de pe malul Cri\u0219ului Negru. \u0218i cum timpul curge la vale precum r\u00e2ul sc\u0103pat din mun\u021bi, a sosit \u0219i iarna cu farmecele pe care doar copiii \u0219tiu s\u0103 le guste. Cr\u0103ciunul era \u00een preg\u0103tire, un brad superb \u0219i-a g\u0103sit cu greu loc \u00een camer\u0103, zg\u00e2riind nemilos cu v\u00e2rful, tavanul imaculat. L-am \u00eempodobit ca pentru Cristina, l-am umplut cu globuri, dintre care multe au ajuns la Bucure\u0219ti \u0219i d\u0103inuie, superbe, dup\u0103 o jum\u0103tate de secol. Betele \u0219i lum\u00e2n\u0103ri. Totul se f\u0103cea pe viu. Lum\u00e2n\u0103rile aranjate judicios, ardeau, sub supraveghere, de adev\u0103ratelea. Superb, dar \u0219i riscant. \u0218i \u00een \u00eent\u00e2mpinarea Cr\u0103ciunului, Mami, cu multiplele sale rela\u021bii, a adus de la Biserica Romano-Catolic\u0103 din Va\u0219c\u0103u, preotul pentru botez. Era angajamentul meu de la cununia religioas\u0103 de la Oradea. Bucuria botezului \u0219i, inerent a Cr\u0103ciunului era c\u00e2t pe ce s\u0103 se termine r\u0103u. Obiceiul vechi de a aprinde lum\u00e2n\u0103rile din pom \u0219i-a ar\u0103tat col\u021bii. Flac\u0103ra unei lum\u00e2n\u0103ri \u0219i-a \u00eentins bra\u021bul \u0219i a prins o crengu\u021b\u0103 aparent nevinovat\u0103. Pomul a prins via\u021b\u0103 cuprins de primele fl\u0103c\u0103ri sc\u0103pate de sub control. Panic\u0103 inerent\u0103, dar via\u021ba de laborator de chimie \u0219i-a l\u0103sat amprenta asupra prezen\u021bei de spirit a celor doi chimi\u0219ti din cas\u0103. O g\u0103leat\u0103 cu ap\u0103 adus\u0103 \u00eentr-o frac\u021biune de secund\u0103, alte vase cu ap\u0103 aduse de Mami \u0219i nenorocirea care plutea sub ochii no\u0219tri s-a potolit l\u0103s\u00e2nd o balt\u0103 de ap\u0103 pe du\u0219umea \u0219i un miros de brad ars \u00een aer. O lec\u021bie aspr\u0103 \u0219i un exemplu pentru prietenii c\u0103rora le-am relatat \u00eent\u00e2mplarea \u00eembr\u0103c\u00e2nd totul \u00eentr-un avertisment f\u0103r\u0103 echivoc. Eram \u00eenc\u0103 foarte tineri dar via\u021ba ne servea lec\u021bii f\u0103r\u0103 menajamente, iar maturizarea se accentua zi de zi. C\u00e2nd nu mai e\u0219ti singur, c\u00e2nd r\u0103spunzi de siguran\u021ba celor din jur, nu numai c\u0103 \u00eenmagazinezi experien\u021b\u0103, dar, poate cel mai important, \u00ee\u021bi creezi reflexe salvatoare care \u00ee\u021bi sar \u00een ajutor \u00een marele neprev\u0103zut care este via\u021ba de zi cu zi.<\/p>\n

Anul 1959 a \u00eenceput sub auspiciile unor promisiuni concrete. Toma, prezent din ce \u00een ce mai des la \u0218tei, \u00eenarmat cu mo\u0219tenirea l\u0103sat\u0103 de Puiu M\u0103nescu, a urmat un drum mult mai prudent. Cu firea lui de diplomat, s-a apropiat de conduc\u0103torii sovietici, i-a flatat pentru realiz\u0103ri, \u0219i cum era un partener de pahar redutabil, s-a aciuat \u00een cercul lor de vajnici b\u0103utori. Aceste mici agape i-au asigurat o atmosfer\u0103 de lucru convenabil\u0103 \u0219i, vorba \u0219oricelului \u00eendr\u0103zne\u021b, \u201dce nu spune omul la be\u021bie\u201d, a cules f\u0103r\u0103 efort multe informa\u021bii pre\u021bioase privitoare la planurile \u201dpartenerilor ocupan\u021bi\u201d. Ne-a acordat, c\u00e2torva dintre noi, \u00eencredere, ne-a atras spre planurile lui ascunse \u0219i ne-a promis c\u0103 vom ateriza la Bucure\u0219ti pentru a \u00eenfiin\u021ba un Centru de Cercet\u0103ri pentru Metale Rare \u0219i Radioactive. Nu mai eram simpli executan\u021bi de analize chimice \u0219i fizico-chimice, eram culeg\u0103tori de informa\u021bii privind activitatea complex\u0103 desf\u0103\u0219urat\u0103 pe \u0219antier. Eram tineri, \u0219tiam s\u0103 memor\u0103m, a\u0219a c\u0103 nu am trecut la noti\u021be, nu am transmis date dec\u00e2t prin viu grai, \u0219i asta numai lui Toma. \u00cen acest an am f\u0103cut destule drumuri la Bucure\u0219ti, mi-am f\u0103cut intrare la Institu\u021bii de Cercetare, Geologic\u0103 sau Minier\u0103, lucru care nu a fost greu de realizat fiind primit \u0219i c\u0103utat chiar, pentru apartenen\u021ba mea la o ramur\u0103 at\u00e2t de \u201docult\u0103\u201d la noi, cum era Cercetarea Tehnologic\u0103 Nuclear\u0103. Nu mai spun c\u0103 Babi era foarte \u00eenc\u00e2ntat\u0103 de aceste excursii \u0219tiind s\u0103 comande cu competen\u021b\u0103 \u201dde toate\u201d de la Romarta, de la \u00eembr\u0103c\u0103minte la parfumuri \u0219i alte atrac\u021bii feminine. Era at\u00e2t de \u00eenc\u00e2ntat\u0103 de cump\u0103r\u0103turile f\u0103cute, \u00eenc\u00e2t am ajuns s\u0103 fiu apreciat de prietenele noastre, femei de care nu am stat niciodat\u0103 la distan\u021b\u0103 \u0219i, \u00eens\u0103rcinat cu tot felul de misiuni. Realitatea ce pare neverosimil\u0103 azi, chiar \u0219i pentru noi f\u0103pta\u0219ii, este c\u0103 Romarta era la \u00een\u0103l\u021bime. Bluze, jersee, rochii din materiale \u201ds\u0103n\u0103toase\u201d de neg\u0103sit ast\u0103zi nici \u00een marile magazine ale unor firme zgomotoase care ne-au invadat comer\u021bul, cu pre\u021buri de lux, neav\u00e2nd nimic \u00een comun cu adev\u0103rata calitate. \u0218i ce frumoase erau! De pantofi ce s\u0103 mai spun. De atunci Doamna mea, cum mai t\u00e2rziu avea s\u0103-i spun\u0103 Mihai R\u0103dulescu, n-a mai umblat dec\u00e2t pe tocuri cui, de 8-10 cm. \u0218i n-a fost un moft de moment. A\u0219a a \u021binut-o p\u00e2n\u0103-n iarna lui 1980 \u0219i nu mai \u0219tiu c\u00e2t, c\u00e2nd, \u00eentr-o escapad\u0103 pe la Eva, de pe Magheru, pe \u00eenghe\u021b, \u0219i-a fracturat m\u00e2na dreapt\u0103. Era \u00een ajunul plec\u0103rii la Sofia, \u00eentr-o misiune de standardizare a metodelor chimice de analiz\u0103. \u0218i n-a mai plecat. \u0218i cum nu numai ea era cu moda, m-am luat \u0219i eu dup\u0103 nebunia vremii \u0219i mi-am cump\u0103rat o motociclet\u0103 de 125, Un MZ-eu din RDG. Mi-a prins bine prietenia cu Fane de la Baza \u0218tei, unde am luat primele lec\u021bii de conducere auto. Eram st\u0103p\u00e2n dar f\u0103r\u0103 carnet. M-am programat, m-am prezentat la proba practic\u0103 \u0219i m-am oprit \u00een fa\u021ba \u0218efului. Cum totul a mers ca pe roate, am ridicat m\u00e2inile de bucurie \u0219i neatent am ciupit pu\u021bin trotuarul cu roata. Normal, \u0218eful m-a tr\u00e2ntit \u0219i m-a am\u00e2nat pentru luna viitoare. \u201dCum s\u0103 iei m\u00e2inile de pe ghidon, tovar\u0103\u0219e?!\u201d\u2026Nu m-am l\u0103sat \u0219i i-am propus s\u0103 repet proba \u00een seria de dup\u0103amiaz\u0103 cu riscul de a pierde taxa la un nou e\u0219ec. \u0218efu a acceptat, am mai dat o dat\u0103 proba de conducere \u0219i totul a mers ca pe roate. De glumele amicilor \u00eens\u0103, n-am sc\u0103pat mult timp. Pentru un lungan ca mine, motocicleta era cum era, dar nu m\u0103 mul\u021bumea. N-a trecut prea mult timp \u0219i m-am reorientat spre o pies\u0103 de toat\u0103 frumuse\u021bea, tot din RDG, un motor \u00een doi timpi de 250. Am ales doi timpi, \u0219tiind c\u0103 era un motor nervos, cu demarare excelent\u0103 \u0219i deci bun la drum lung. Ar\u0103ta superb, un fel de vernil-argintiu, av\u00e2nd \u0219eile bej, foarte comode. Alerga foarte bine, iar faptul c\u0103 era nervoas\u0103, te scotea din situa\u021bii neprev\u0103zute, dintre care una nu s-a l\u0103sat prea mult a\u0219teptat\u0103. La c\u00e2\u021biva kilometri de \u0218tei, \u00een direc\u021bia Oradea, era comuna Rieni unde \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 privesc pe s\u0103turate o comoar\u0103 de biseric\u0103 din lemn, de prin secolul XVIII. Drumul prin sat era ca un \u0219arpe. Aveai impresia c\u0103 e\u0219ti undeva pe serpentine. Am intrat voios \u00een sat, cu Babi \u00een spate, \u00eembr\u0103cat\u0103 cu o bluz\u0103 ro\u0219ie. \u00centr-o curb\u0103 cam aspr\u0103, cu asfalt \u00een lucru \u0219i gr\u0103mezi de pietre ale drumarilor pe margini, am ocolit prima g\u0103mad\u0103 de pietre c\u00e2nd, de undeva de pe lateral, a \u021b\u00e2\u0219nit dup\u0103 noi o bivoli\u021b\u0103 furioas\u0103. Zic eu c\u0103 a sup\u0103rat-o bluza ro\u0219ie. C\u00e2nd am sim\u021bit-o aproape prin retrovizoare, am accelerat brusc, am luat \u00een piept gr\u0103mada urm\u0103toare de pietre, cu Babi aproape \u00een aer din cauza \u0219ocului, iar eu, atent la urm\u0103ritoarea neagr\u0103 ca smoala \u0219i cu coarnele \u00eendreptate \u00eenainte, am continuat cursa p\u00e2n\u0103 am sc\u0103pat \u00een curba salvatoare care se deschidea \u00een fa\u021ba noastr\u0103. Am oprit l\u00e2ng\u0103 o poart\u0103 s\u0103 v\u0103d ce face partenera mea de drum. \u201dHai, coboar\u0103 \u0219i tu! Am sc\u0103pat\u2026\u201d \u201dNu pot, c\u0103 m\u0103 doare fundul\u2026m-am lovit c\u00e2nd ai s\u0103rit peste gr\u0103mada de pietre\u2026\u201d \u0218i nu glumea, au trecut zile bune p\u00e2n\u0103 s\u0103 poat\u0103 umbla dreapt\u0103. \u00cencet, \u00eencet, am s\u0103 ajung \u0219i la alte n\u0103zb\u00e2tii, dar mai e pu\u021bin p\u00e2n\u0103 atunci. Cum am mai spus, anul 1959 a fost plin de evenimente printre care ritmul de \u00een\u0103l\u021bare al pruncului era \u00een topul observa\u021biilor. Ni se p\u0103rea nou\u0103, sau a\u0219a cresc copiii, iar lipsa nostr\u0103 de experien\u021b\u0103 ne f\u0103cea s\u0103 ne minun\u0103m de orice.<\/p>\n

Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 la altceva nu ne mai zbura g\u00e2ndul. Din contra, activitatea din laborator s-a intensificat, g\u00e2ndul la confruntarea ce urma s-o am cu unul din cele mai prestigioase Institu\u021bii de cercetare, cel al lui Rusanov, de la Moscova, care mergea cot la cot cu cel din Statele Unite a lui Ahrens, m\u0103 \u00eempingea \u00een munca de verificare dar \u0219i de continu\u0103 documentare. \u00cemi f\u0103cusem oarecum un statut \u00een Analiza Spectrofotometric\u0103, aveam \u00eencredere \u00een for\u021bele proprii, eram recunoscut \u00een marile laboratoare analitice din Bucure\u0219ti \u0219i Baia Mare, dar, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, to\u021bi eram la \u00eenceput de drum \u0219i o atestare era a\u0219teptat\u0103 nu numai de mine, dar \u0219i de lumea marilor beneficiri cum erau geologii. Am F\u0103cut o vizit\u0103 la Facultatea de Fizic\u0103 din cadrul Universit\u0103\u021bii din Bucure\u0219ti, l-am cunoscut pe \u0219eful lucr\u0103rilor de laborator spectral, un conferen\u021biar, am plecat cam dezumflat dar i-am aranjat o vizit\u0103 oficial\u0103 la laboratorul \u201dmeu\u201d, cum \u00eemi pl\u0103ea s-o spun. A venit \u0219i \u00eenc\u00e2ntat de dota\u021bia laboratorului a \u00eencercat s\u0103-mi fie de folos. Totul a fost OK p\u00e2n\u0103 \u00een clipa \u00een care, lipsind pu\u021bin din laborator, s-a a\u0219ezat la Microfotometru pentru a-i \u201dverifica\u201d, cum spunem ast\u0103zi, setarea. C\u00e2nd m-am \u00eentors am constatat dezastrul. Se apucase de ceva care-l dep\u0103\u0219ea total, a dat peste cap aparatul \u0219i disperat, mi-a spus c\u0103 aparatul este defect din fabric\u0103. Am r\u0103mas surprins, dar \u0219i bulversat, cuno\u0219team aparatul, o bijuterie nem\u021beasc\u0103 \u0219i am \u00eencercat s\u0103-l descos pu\u021bin. Omul, adic\u0103 conferen\u021biarul \u0219i \u0219eful de lucr\u0103ri de la Fizic\u0103, era dus cu pluta. Am \u00een\u021beles unde gre\u0219ise, am \u00eencercat s\u0103-l dumiresc, dar jenat \u0219i mai ales c\u0103pos, a \u021binut-o pe a lui. Neav\u00e2nd ce face, l-am rugat, cam dur, e adev\u0103rat s\u0103 plece \u0219i s\u0103 nu se mai \u00eentoarc\u0103 niciodat\u0103. I-am semnat delega\u021bia pentru cinci zile, fictive, bine\u00een\u021beles, ca s\u0103 \u00eencaseze diurna \u0219i i-am dorit drum bun. Am luat aparatul dereglat de la cap\u0103t, am ref\u0103cut drumul \u0219tiut cu speran\u021ba c\u0103 nu voi \u00eent\u00e2lni ceva de nereparat, \u0219i dup\u0103 dou\u0103 zile lungi, am z\u00e2mbit \u00een\u021beleg\u0103tor c\u0103tre nelipsi\u021bii mei parteneri de lucru, Ala \u0219i \u021aig\u0103nu\u0219. Ala \u0219i-a f\u0103cu cruce mul\u021bumind Celui de Sus, \u00een timp ce \u021aig\u0103nu\u0219 trecea \u00een revist\u0103 tot bagajul de \u00eenjur\u0103turi, f\u0103r\u0103 nicio jen\u0103. C\u00e2te ceva din cele servite, \u021big\u0103ne\u0219ti get-beget, mi-au r\u0103mas \u00een memorie pentru \u201dla nevoie\u201d. Cum Kitty trecuse anul \u0219i \u021bop\u0103ia c\u00e2t era ziua de lung\u0103 prin ograda noastr\u0103, \u00eempreun\u0103 cu nelipsitul ei admirator Florinu\u021b, trebuia oarecum supravegheat\u0103, cotrob\u0103ind peste tot. Locul ei preferat pentru \u201dmedita\u021bie\u201d era gardul care ne desp\u0103r\u021bea de \u0219trand, unde \u00ee\u0219i strecura obr\u0103jorii prntre stinghiile gardului \u0219i contempla. Era locul ei preferat pe care avea s\u0103-l caute \u0219i \u00een anii urm\u0103tori, vis\u00e2nd, probabil la ziua c\u00e2nd va putea s\u0103 treac\u0103 dincolo. Iarna avea s\u0103 mai tulbure via\u021ba ei de copil fericit \u0219i atunci trebuia s\u0103 g\u0103sim o cale care s-o ast\u00e2mpere, s\u0103 provoace acele explozii de r\u00e2s cristalin, pe care nu le voi uita niciodat\u0103. Jocul nostru se desf\u0103\u0219ura pe covor unde ne t\u0103v\u0103leam, alergam \u00een patru labe. Oboseam am\u00e2ndoi \u0219i ne refugiam \u00een fotoliu c\u00e2nd se cuib\u0103rea la pieptul meu l\u0103s\u00e2nd impresia c\u0103 doarme. La prima mi\u0219care necontrolat\u0103 a mea, deschidea ochii z\u00e2mbind \u0219i \u00eencepea s\u0103 m\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie pe fa\u021b\u0103 \u0219i s\u0103 se joace cu pletele mele. Dac\u0103 ne surprindea Mami auzeam, ca de pe o plac\u0103 stricat\u0103, acelea\u0219i vorbe de repro\u0219: \u201dBoris, Boris, a\u0219a nu se educ\u0103 un copil! R\u0103sf\u0103\u021bul \u0103sta se r\u0103sfr\u00e2nge asupra mea c\u00e2nd nu e\u0219ti acas\u0103. Boala r\u0103sf\u0103\u021bului se vindec\u0103 greu\u2026\u201d \u201dMami drag\u0103, c\u00e2t am fost mic, fiind mezinul familiei, am fost r\u0103sf\u0103\u021bat de \u00eentreaga familie \u0219i mai ales de bunica \u0219i uite, nu sunt chiar o piaz\u0103 rea\u2026\u201d \u201dVoi crede\u021bi c\u0103 un copil este o juc\u0103rie\u2026am avut doi \u0219i nu a fost u\u0219or\u2026Nu erau nici vremuri favorabile \u0219i nici eu nu aveam timp de r\u0103sf\u0103\u021b\u2026V-a\u021bi distrat cu studen\u021bia \u0219i acum v\u0103 distra\u021bi \u0219i de-a p\u0103rin\u021bii. Educa\u021bia unui copil trebuie s\u0103 \u00eenceap\u0103 din fa\u0219\u0103\u2026\u0218i eu am gre\u0219it. Uite, Babu\u021bi, se logode\u0219te \u0219i nici nu m\u0103 anun\u021b\u0103!?\u201d \u201dUrma s\u0103 venim la S\u00e2ntana, dar a venit tu\u0219a \u0219i a stricat surpriza\u2026\u201d \u201dC\u0103 bine zici, surpriza\u2026Se pare c\u0103 v-a\u021bi potrivit\u2026S\u0103 nu \u0219tie nici fratele meu Andrei?!\u201d \u201dN-am \u00eendr\u0103znit\u2026nu-i pl\u0103ceau pletele mele\u2026Bine c\u0103 s-a terminat cu bine p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, vorba lui Shakespeare!\u201d Realitatea a fost c\u0103 ne-am \u00een\u021beles bine. Am aflat \u0219i eu pe surse c\u0103 m\u0103 l\u0103uda. Ba\u0219ca, era fericit\u0103 c\u0103 m\u0103 \u00een\u021belegeam foarte bine cu Niki, sau Puiu, cum \u00eei spunea sculptorului, devenind o important\u0103 punte de leg\u0103tur\u0103 cu n\u0103b\u0103d\u0103iosul artist plastic.<\/p>\n

Ianuarie 1960 a \u00eenceput cu plecarea la Moscova, la Institutul lui Rusanov. Totul a \u00eenceput bine, am fost primit de profesor \u0219i de t\u00e2n\u0103rul, dar \u0219i principalul s\u0103u colaborator, Hitrov, \u0218mecherescu, pe limba noastr\u0103, pe m\u00e2na c\u0103ruia m-a l\u0103sat. Fiind \u00een delega\u021bie din partea unui Sovrom de-al lor, mi s-a re\u021binut o camer\u0103 \u00een frumosul Hotel Ucraina, de fapt o mic\u0103 garsonier\u0103, \u0219i cu un bufet la etajul respectiv, de unde m\u0103 aprovizionam cu chefir de calitate excep\u021bional\u0103. \u00cen pauza de pr\u00e2nz coboram \u00eempreun\u0103 cu noii colegi la cantina institutului unde se m\u00e2nca mai mult dec\u00e2t bine. Vorbeam fluent rusa \u0219i am fost l\u0103udat pentru accent. La un moment dat, un mucalit, m-a \u00eentrebat de unde sunt, pentru c\u0103 nu par de-al lor. C\u00e2nd le-am spus de unde vin, m-a l\u0103murit. \u201dTe-am filat nu dup\u0103 accent ci dup\u0103 al t\u0103u POFTIM? la fiecare pas. La noi se vorbe\u0219te simplu, cu Ceee?\u2026Noi suntem mai din topor \u0219i nici nu ne d\u0103m seama\u2026Important e c\u0103 ne placi, dorogoi Bar\u00eds!\u201d \u0218i a\u0219a am r\u0103mas, Dragul Boris, care era mereu \u00eentrerupt din lucru pentru a le relata despre via\u021ba din Rom\u00e2nia. De la ei am \u00eenv\u0103\u021bat multe trucuri, tehnici de laborator, care nu apar de regul\u0103 \u00een c\u0103r\u021bile tip\u0103rite. Hitrov \u0103sta, cam de v\u00eersta mea, era cu adev\u0103rat m\u00e2na dreapt\u0103 a profesorului. Urm\u0103toarea edi\u021bie a lucr\u0103rii \u201dBazele Analizei Spectrale Cantitative a Minereurilor \u0219i Mineralelor\u201d a ap\u0103rut cu Hitrov coautor, iar activitatea lui practic\u0103 \u00een laborator m-a impresionat, m-a cucerit. Luna petrecut\u0103 la Moscova nu se putea limita doar la activitatea mea \u00een cadrul Institutului, a\u0219a c\u0103, \u00een timpul liber am luat-o la plimbare. Am intrat la Muzeul de art\u0103 Pu\u0219kin, la care am revenit de dou\u0103 ori. Aveai de toate, de la icoanele lui Rubl\u00ebv, la tablourile lui Repin sau minunile Navale ale lui A\u00efvazovski. Mi-a atras aten\u021bia Repin cu Ivan cel Groaznic omor\u00e2ndu-\u0219i fiul. Impresionant este pu\u021bin spus. Cutremur\u0103tor! Ghidul surprins de timpul acordat de mine acestei picturi magistrale, mi-a relatat un incident petrecut cu ani \u00een urm\u0103 \u00een fa\u021ba tabloului. Mi-a atras aten\u021bia asupra unui loc anume din care nu am \u00een\u021beles nimic. Tabloul nu p\u0103rea s\u0103 prezinte nimic deosebit. Un student de la Arte Plastice, nu a mai rezistat nervos \u00een fa\u021ba scenei \u0219i cu un cu\u021bit a sf\u0103rtecat p\u00e2nza \u00een dreptul r\u0103nii din care s\u00e2ngele \u021b\u00e2\u0219nea \u0219uvoi. Restaurarea a acoperit \u201dcrima\u201d exaltatului artist de o manier\u0103 incredibil\u0103. Pus \u00een cuno\u0219tin\u021b\u0103 de cauz\u0103, am c\u0103utat urma dezastrului, dar mi-a fost imposibil s-o decelez. Nu era primul caz \u00een istoria muzeelor de art\u0103 plastic\u0103, am mai auzit cazuri similare, dar, acum la v\u00e2rsta mea matusalemic\u0103, mi-aduc aminte de anul 1972, c\u00e2nd f\u00e2c\u00e2nd diapozitive cu Piet\u00e1 de la Sf\u00e2ntul Petru din Roma, ajuns a doua zi acas\u0103, am auzit la radio cum un exaltat de sculptor maghiar, dup\u0103 plecarea mea, a intrat cu ciocanul \u00een magnifica sculptur\u0103 a lui Michelangelo. Dar, cum am spus-o, s-a \u00eent\u00e2mplat cu mult dup\u0103 anii amintirilor ce le r\u00e2sfoiesc, la o \u00eentoarcere dintr-o misiune \u00een Algeria. La Moscova mai aveam ceva \u00een g\u00e2nd. S\u0103 prind un concert simfonic \u00een Sala Ceaikovski, \u0219i m\u0103car un spectacol de oper\u0103 sau balet, la Bol\u00ef\u0219oi. La casa de bilete am cerut un bilet vorbind \u00een francez\u0103. Spre surprinderea mea mi-a \u00eenm\u00e2nat un program al s\u0103pt\u0103m\u00e2nii \u0219i printr-o invita\u021bie prin gesturi \u00eenso\u021bite de un z\u00e2mbet \u00eencurajator m-a \u00eendemnat s\u0103 aleg. \u0218i am ales, marcat de emo\u021bii, un program cald: Simfonia a 6-a Patetica a lui Ceaikovski \u0219i Concertul pentru Vioar\u0103 \u0219i Orchestr\u0103 \u00een Re de Brahms. La oper\u0103, la \u201dBoli\u0219oi\u201d, am vorbit \u00eentr-o limb\u0103 rus\u0103 voit stricat\u0103 \u0219i am ob\u021binut un bilet la Lacul Lebedelor a lui Ceaikovski. Au fost dou\u0103 seri fantastice. Eram \u00een \u021bara baletului clasic \u0219i spectacolul m-a fermecat peste m\u0103sur\u0103. Scena enorm\u0103, ansamblul, orchestra \u0219i soli\u0219tii duceau spectacolul \u00eentr-o atmosfer\u0103 de perfec\u021biune. La acea vreme nu cuno\u0219team nume, dar soli\u0219tii \u0219i ansamblul formau un tot indisolubil. La Sala Ceaikovski, Sala Alb\u0103, cum am denumit-o, cu o acustic\u0103 recunoscut\u0103 \u00een lumea \u00eentreag\u0103, m-am a\u0219ezat condus \u00eentr-una din lojile din balcoanele laterale, \u00eentr-o lini\u0219te morm\u00e2ntal\u0103. Nimeni nu vorbea, nimeni nu se mi\u0219ca. To\u021bi a\u0219teptau. Am stat ca \u0219i ei, speriat s\u0103 nu fac vreo mi\u0219care, s\u0103 nu deranjez lini\u0219tea dinaintea furtunii. Se auzeau discret sunetele provenind de la ultimele acord\u0103ri ale instrumentelor \u0219i, furtuna s-a dezl\u0103n\u021buit la apari\u021bia dirijorului. Sala \u00eentreag\u0103 \u00een picioare \u00eel ova\u021biona pe, deloc t\u00e2n\u0103rul, dar chipe\u0219ul conduc\u0103tor, aplecat cu respect \u00een fa\u021ba fanilor s\u0103i. Impunea \u021binuta, impunea z\u00e2mbetul de mul\u021bumire, impunea p\u0103rul s\u0103u alb-alb, \u00een plete. Nu-mi erau cunoscute nume a\u0219a c\u0103 participam \u00een necuno\u0219tin\u021b\u0103 de cauz\u0103, cople\u0219it de emo\u021bie. Eram absorbit de atmosfer\u0103. Deodat\u0103 totul a amu\u021bit. Vr\u0103jitorul s-a \u00eendreptat, s-a \u00eentors cu fa\u021ba spre orchestr\u0103 \u0219i cu un gest scurt, cu bagheta, a dezl\u0103n\u021buit farmecul muzicii pe p\u0103m\u00e2nt. Era primul meu mare concert, \u00eentr-o sal\u0103 extraordinar\u0103, cu un public amator, cunosc\u0103tor, disciplinat. Prin nivelul nesperat la care se manifesta via\u021ba muzical\u0103 a ora\u0219ului, Moscova m-a cucerit. Dup\u0103 concert am plecat s\u0103 m\u0103 plimb pe bulevardele largi ale marelui ora\u0219. Am f\u0103cut turul Kremlinului, am \u00eencetinit pasul \u00een dreptul monumentului funerar al lui Lenin, Stalin se mutase \u00eentr-o ni\u0219\u0103 a zidului Kremlinului, lucru dezaprobat de genera\u021bia a treia, am \u00eenconjurat fermecat Biserica \u201dVasili\u00ef Blaj\u00ebn\u00e2i\u201d, o capodoper\u0103 a arhitecturii biserice\u0219ti. Am urmat cheiul lini\u0219titului Canal al Moscovei \u0219i, mort de obosit am ajuns la Hotelul Ucraina.<\/p>\n

\u00centr-una din zile m-am \u00eencumetat s\u0103 fac o vizit\u0103 familiei Baibakov, cuno\u0219tin\u021be de la \u0218tei. Ea o chimist\u0103 de clas\u0103 care s-a ocupat un timp de instruirea Margar\u00edtei, el, Geolog \u0218ef pe \u0219antierul de la \u0218tei, un tip deosebit, tob\u0103 de carte \u0219i de experien\u021b\u0103, dar, din p\u0103cate distrus de vodc\u0103. Acesta a fost \u0219i motivul retragerii lui. Ceea ce a r\u0103mas de la el, \u00een afara amintirilor din campaniile geologilor a fost conturarea z\u0103c\u0103mintelor de uraniu din Banat \u0219i a celor din Carpa\u021bii Orientali. \u0218tiam c\u0103 locuiau \u00een apropiere de hotelul Ucraina a\u0219a c\u0103 am pornit \u00een cercetare. Am trecut de o linie de blocuri mari iar surpriza a fost pe m\u0103sura termenului. Blocurile erau perdeaua de protec\u021bie care ascundea o bun\u0103 parte din Moscova veche. Nu mi-a venit s\u0103 cred. Casele, mici, toate pe o form\u0103, erau ni\u0219te construc\u021bii vechi din lemn, din grinzi masive. Am g\u0103sit adresa, am sunat \u0219i strig\u0103te de bucurie au izbucnit la deschiderea u\u0219ii. Dou\u0103 camere, o buc\u0103t\u0103rie, un grup sanitar \u0219i un antreu la intrare. Primire emo\u021bionant\u0103, cu o Baibakova \u00een verv\u0103 \u0219i un fost Geolog \u0218ef, lini\u0219tit, dac\u0103 nu chiar smerit, dar bucuros de oaspe\u021bi. Masa s-a umplut de bun\u0103t\u0103\u021bi aduse de gazd\u0103 \u0219i de sticle cu vodk\u0103 scoase la iveal\u0103 de Baibakov. Pahare pline ridicate la \u00een\u0103l\u021bimea ochilor, c\u00e2te o urare \u0219i, o alt\u0103 surpriz\u0103, Baibakov ating\u00e2nd paharul cu buzele \u0219i pun\u00e2ndu-l pe mas\u0103. Mi-a z\u00e2mbit citind pe chipul meu nedumerirea \u0219i a \u0219optit \u201dnu mai merge, ficatul m-a tr\u0103dat\u2026\u201d A fost o sear\u0103 pl\u0103cut\u0103 plin\u0103 de amintiri. Am plecat cu imaginea Moscovei de alt\u0103dat\u0103, parc\u0103 p\u0103strat\u0103 ca pies\u0103 de muzeu, \u0219i nu numai ca imagine, dar \u0219i prin con\u021binut. Speciali\u0219ti, expu\u0219i la munc\u0103 \u00een condi\u021bii periculoase, departe de cas\u0103, \u00eentor\u0219i acas\u0103 bolnavi, nu erau r\u0103spl\u0103ti\u021bi nici m\u0103car cu o locuin\u021b\u0103 la nivelul unor preten\u021bii pe deplin meritate. Moscova cosmetizat\u0103 arat\u0103 ca o mare metropol\u0103, \u0219i asta este partea scenei cu care vin \u00een contact str\u0103inii. Ceea ce se mai poate vedea \u00een culise este uneori cu totul \u0219i cu totul altceva.<\/p>\n

\u00cencheierea misiunii mele a fost de bun augur pentru mine. Niobiul semnalat de mine era chiar Niobiu \u0219i \u00een cazul cercetat nu avea nimic cu Tantalul, sau cu alte rarit\u0103\u021bi g\u0103sibile \u00een mineralul Pyrochlor. M-am \u00eentors la \u0218tei cu un certificat de confirmare \u0219i cu un bra\u021b de discuri cu muzic\u0103 simfonic\u0103 \u0219i de oper\u0103. Am g\u0103sit \u0219i tot felul de accesorii pentru atelierul meu de foto-amator, ceea ce mi-a adus doar b\u0103taie de cap. A trebuit s\u0103 consum nop\u021bi, \u0219i nu pu\u021bine, ca s\u0103 satisfac rug\u0103min\u021bile prietenilor no\u0219tri. F\u0103ceam sute \u0219i sute de poze, care mai de care mai n\u0103stru\u0219nice, \u00een baia transformat\u0103 \u00een camer\u0103 obscur\u0103, \u00eempreun\u0103 cu Marga. Lucra minu\u021bios dar c\u0103sca la fiecare cinci minute. Era mai greu s\u0103 m\u0103 \u021bin de ea chiar \u0219i \u00een compara\u021bie cu r\u0103bdarea de care d\u0103deam dovad\u0103 pe vremea studen\u021biei noastre. Important era c\u0103 prietenii r\u0103m\u00e2neau mul\u021bumi\u021bi \u0219i nu se jenau s\u0103 repete cererea pentru a satisface obliga\u021biile fa\u021b\u0103 de rude. Perioada m-a marcat at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t am r\u0103mas cu un \u201db\u00e2rrr\u2026\u201d fa\u021b\u0103 de orice \u00eencercare de a mai face poze clasice. Noroc cu tehnica electronic\u0103 ale c\u0103rei facilit\u0103\u021bi m-au scutit \u0219i de pozele cu nemiluita, \u0219i de scrisul la ma\u0219ina de scris, chiar dac\u0103 a fost conceput\u0103 ca pentru avoca\u021bi. A mo\u0219tenit-o Marga de la Unchiul Andrei, cel certat cu pletele mele. Succesul de la Moscova mi-a mai s\u0103ltat un pic aura de care m\u0103 bucuram \u0219i, de ziua minerului, pe plaja de la Mamaia, directorul \u021aurcanu, \u00eent\u00e2mpl\u0103tor Boris \u0219i el, mi-a spus c\u0103 am primit Ordinul Muncii. O nou\u0103 tevatur\u0103 \u00een via\u021ba mea legat\u0103 de faptul c\u0103 nu eram membru de partid, \u0219i deci, inapt pentru a\u0219a o onoare. Din capul locului mi-am spus \u201dN-a fost s\u0103 fie\u201d, dar s-au izbit de faptul c\u0103 aceste ordine erau semnate de Sus, deci intangibile. Solu\u021bia g\u0103sit\u0103 de cei de la partid mi-a mai adus o b\u0103taie de cap, eu, vinovat f\u0103r\u0103 vin\u0103, dar asta cu alt\u0103 ocazie.<\/p>\n

~ Va urma ~<\/p>\n

Daris Basarab alias Boris David<\/strong><\/p>\n

Bucure\u0219ti<\/p>\n

17 Aprilie 2015<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cap. XVI Am mai spus-o \u0219i o mai repet, apari\u021bia Cristinei, a lui Kitty, cum \u00eei spunea Florinu\u021b, nu \u0219tiu [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-23159","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23159","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23159"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23159\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23162,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23159\/revisions\/23162"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23159"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23159"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23159"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}