{"id":23558,"date":"2015-04-27T17:07:05","date_gmt":"2015-04-27T17:07:05","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=23558"},"modified":"2015-04-27T17:07:05","modified_gmt":"2015-04-27T17:07:05","slug":"vavila-popovici-intre-ultima-pirueta%e2%80%9d-si-nopti-albe%e2%80%9d-interviu-realizat-de-emilia-tutuianu-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/04\/27\/vavila-popovici-intre-ultima-pirueta%e2%80%9d-si-nopti-albe%e2%80%9d-interviu-realizat-de-emilia-tutuianu-2\/","title":{"rendered":"Vavila Popovici \u00eentre ,,ultima piruet\u0103\u201d \u015fi ,,nop\u0163i albe\u201d- Interviu realizat de Emilia \u0162u\u0163uianu"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/em>Un covor de frunze ar\u0103mii fo\u015fne\u015fte sub pa\u015fii no\u015ftri \u00eentomna\u0163i. Ne bucur\u0103 mereu toamna, ca un timp al unei delicate melancolii, dar \u015fi ca timp al rodului. Suntem \u00een toamna anului 2014. Ultima piruet\u0103, un roman de o delicat\u0103 vibra\u0163ie epico-liric\u0103, purt\u00e2nd semn\u0103tura scriitoarei Vavila Popovici, a trezit \u00een fiin\u0163a mea dorin\u0163a de a purta\u00a0un dialog cu autoarea acestei c\u0103r\u0163ii. Mai \u00eent\u00e2i a fost frumuse\u0163ea acestui titlu, ludic \u015fi grav, totodat\u0103. Lumea spectacolului \u015fi ideea lumii ca dans m-au atras mereu, cu o for\u0163\u0103 c\u0103reia nu am \u015ftiut cum s\u0103 \u00eei rezist. Asociam aceast\u0103 lume cu cea sugerat\u0103 de un alt titlu, de poem de ast\u0103 dat\u0103, care m-a emo\u0163ionat: Piticul din cafea. \u00cen plus, \u00eenc\u0103 de acum doi ani,\u00a0pe adresa redac\u0163iei revistei roma\u015fcane Melidonium poposeau mailuri cu texte\u00a0purt\u00e2nd semn\u0103tura scriitoarei care ne trimitea g\u00e2nduri, pagini \u015fi articole de departe, din Statele Unite, unde locuie\u015fte acum. \u00cencet, timpul a statornicit o fructuoas\u0103 \u015fi benefic\u0103 colaboratore cu revista din vechiul t\u00e2rg medieval al Moldovei. Citindu-i cu aten\u0163ie eseurile, am remarcat o constant\u0103 umanist\u0103 \u015fi clasic\u0103 \u00een tot ceea ce primeam la redac\u0163ie. Scriitoarea are o \u00eencredere nezdruncinat\u0103 \u00een tot ceea ce dureaz\u0103, \u00een efortul omului ca fiin\u0163\u0103 creatoare, ordonatoare. Actul cultural reprezint\u0103 pentru acest scriitor o form\u0103 de rostuire a individului, dar \u015fi a unui neam. Scrierile sale propun cititorului un univers special \u015fi spontaneitatea creatoare ce poart\u0103 amprenta specific\u0103 celor care au scris \u00een exil.<\/strong><\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu<\/strong>: M-a fascinat titlul uneia dintre c\u0103r\u0163ile dumneavoastr\u0103. B\u0103nuiesc c\u0103 intui\u0163i care este aceasta. Am p\u0103truns \u00een lumea pe care cartea mi-a adus-o aproape ca \u00eentr-un univers imponderabil. Am o mare nedumerire: lumea epico-literar\u0103 a scriitoarei Vavila Popovici a fost determinat\u0103 de ambian\u0163a moral\u0103 \u015fi literar\u0103 \u00een care a tr\u0103it \u015fi tr\u0103ie\u015fte, sau este rezultatul spontan al imagina\u0163iei? Scriitorii penduleaz\u0103 mereu \u00eentre realitate \u015fi imaginar, \u00eentre Realia \u015fi transfigurarea acesteia \u00een litera stacojie. Pentru dumneavoastr\u0103 cum este aceast\u0103 rela\u0163ie dintre lumea adev\u0103rat\u0103 \u015fi universul literar pe care, cu generozitate \u015fi bucurie, \u00eel oferi\u0163i cititorilor?<\/strong><\/p>\n

\"\"Vavila Popovici<\/strong>: \u00cen primul r\u00e2nd, \u0163in s\u0103 v\u0103 mul\u0163umesc pentru prietenia \u015fi \u00eencrederea pe care mi-a\u0163i acordat-o atunci c\u00e2nd a\u0163i propus ideea acestui interviu. Sunt sigur\u0103 c\u0103 v\u0103 referi\u0163i la romanul Ultima piruet\u0103 care a ap\u0103rut \u00een 2003. Cred c\u0103 lumea nu se trezise \u00eenc\u0103 din co\u015fmarul tr\u0103it dup\u0103 1989, ororile acelui timp din vremea ocupa\u0163iei bol\u015fevice fiind \u00eenc\u0103 ascunse cu team\u0103 \u015fi grij\u0103, a\u015f putea spune. Eu purtam \u00een suflet amintirile, m\u0103rturisirile oamenilor apropia\u0163i, tr\u0103irile lor. \u201eVia\u0163a nu poate fi cunoscut\u0103 ra\u0163ional, ci numai experimental\u201d, spunea Dumitru St\u0103niloae. Prea mult timp t\u0103cerea acoperise trecutul \u0163\u0103rii, adev\u0103rata ei istorie, a\u015fa \u00eenc\u00e2t m-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 scriu. Nu voi spune c\u00e2t de apropia\u0163i mi-au fost acei oameni, nu acest lucru conteaz\u0103, de\u015fi multe \u00eentreb\u0103ri de acest gen au ap\u0103rut la lansarea c\u0103r\u0163ii. Pentru mine era important a scoate la lumin\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103rile, pentru a trezi con\u015ftiin\u0163e. Este microromanul unei vie\u0163i, al luptei pentru supravie\u0163uire. A punctat bine scriitorul Ion Georgescu \u00een cronica sa: \u201eMarile situa\u0163ii existen\u0163iale, la scara vie\u0163ii unei femei, Laura, protagonista c\u0103r\u0163ii, sunt dezvoltate \u00eentr-o linie epic\u0103 ce ridic\u0103 puncte dure de reflec\u0163ie asupra a ceea ce suntem \u015fi a ceea ce trebuie s\u0103 fim c\u00e2nd fundamentul tr\u0103irii este dragostea\u201d. Despre via\u0163a femeii \u00een trecutul nostru nu prea \u00eendep\u0103rtat am scris \u015fi \u00een c\u0103r\u0163ile: Mai sunt b\u0103rba\u0163i buni, Cartea mamei. Am scris cu credin\u0163a c\u0103 cititorul, la sf\u00e2r\u015fitul c\u0103r\u0163ii, \u00ee\u015fi va pune \u00eentrebarea: De ce s-au \u00eent\u00e2mplat toate acestea? Din vina cui? \u015ei cum va trebui s\u0103 ac\u0163ion\u0103m pentru a nu mai exista at\u00e2ta suferin\u0163\u0103?<\/em><\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu: Prin urmare, cartea este o lume adev\u0103rat\u0103, sau a\u015fa ar trebui s\u0103 deducem, asem\u0103narea universului creat cu realitatea fiind foarte mare. O copie, cel pu\u0163in, a acesteia, prin mimesis, oricum, mult mai filosofic\u0103 dec\u00e2t istoria, dar nu mai tragic\u0103 dec\u00e2t aceasta\u2026<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici<\/strong>: Este o rememorare a unui timp, dublat\u0103 de introspec\u0163ie \u015fi analiz\u0103 (aceasta din urm\u0103 l\u0103sat\u0103 mai mult \u00een seama cititorului), fiindc\u0103 suferin\u0163a las\u0103 urme \u00een sufletul oamenilor, a femeii \u00een special. \u015ei mai cred c\u0103 puritatea e o virtute care poate fi recucerit\u0103 \u015fi din acest motiv am \u201e dezbr\u0103cat\u201d sufletul unei femei. Pentru fiecare roman am avut un proiect, uneori nu \u015ftiam prea bine unde m\u0103 voi opri cu construc\u0163ia, cum voi sf\u00e2r\u015fi, fiindc\u0103 \u00een afara proiectului, \u00een timpul construc\u0163iei \u2013 cum \u00eemi place s\u0103 spun \u2013 lucra imagina\u0163ia \u00eempreun\u0103 cu \u201ec\u0103r\u0103mizile\u201d (faptele) cunoscute, deci construiam cu amintiri, dar \u015fi cu imagina\u0163ia pe care unii o consider\u0103 \u201eputere a sufletului\u201d. Am construit clepsidric vie\u0163ile \u00een cele c\u00e2teva romane, adic\u0103 le-am l\u0103sat s\u0103 curg\u0103 din perioada copil\u0103riei \u015fi, de multe ori, ajung\u00e2nd c\u0103tre sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii. A\u015f mai putea spune c\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103, atunci c\u00e2nd scrii amintindu-\u0163i, s\u0103 apar\u0103 un g\u00e2nd al contrazicerii, al luptei, o competi\u0163ie \u00eentre amintirea ca vis \u015fi ra\u0163iunea ca realitate, ca un posibil echilibru, dac\u0103 vre\u0163i, \u00eentre cele dou\u0103 for\u0163e ale sufletului creator. Poate aici intervine g\u00e2ndul moralizator al scriitorului. Totu\u015fi, o analiz\u0103 a vie\u0163ii nu poate fi dec\u00e2t justi\u0163iar\u0103. Alteori, \u00een jurnale de exemplu, am plecat de la prezent \u015fi m-am raportat la trecut, la amintire.<\/em><\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu: Exist\u0103 \u00eentotdeauna o \u00eentemeiere moral\u0103 \u00een romanele dumneavoastr\u0103, un g\u00e2nd superior care \u00eencheag\u0103 imaginile, visul \u015fi faptele tr\u0103ite?<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici<\/strong>: Nu pot spune c\u0103 am tr\u0103it \u00eentr-o ambian\u0163\u0103 special\u0103, moral\u0103. Mereu m-am acomodat vremurilor \u015fi oamenilor, pentru a nu-i incomoda, dar \u00een sinea mea a lucrat spiritul de observa\u0163ie, logica unor ac\u0163iuni; \u201ec\u00e2ntarul\u201d c\u00e2t \u015fi visele. Mi-am imaginat vie\u0163i care pot fi corectate, salvate, cu speran\u0163a \u00een bine. Romanele mele, ca de altfel ale multor scriitori, con\u0163in adev\u0103r \u015fi fic\u0163iune, \u00een propor\u0163ii diferite. Cert este c\u0103 au la baz\u0103 un crez. Construc\u0163ia vie\u0163ii trebuie s\u0103 se ridice pe o funda\u0163ie solid\u0103. Unii \u00eens\u0103 ignor\u0103 rolul funda\u0163iei, construc\u0163iile se ridic\u0103, dar se pr\u0103bu\u015fesc\u2026 Vrei, nu vrei, acel crez apare. Nu te po\u0163i ascunde nici de tine, nici de ceilal\u0163i.<\/em><\/p>\n

Emilia \u021au\u021buianu: A fost greu drumul parcurs de dumneavoastr\u0103? Orice fiin\u0163\u0103 uman\u0103 are nevoie, \u00een decursul vie\u0163ii sale, de mituri explicative pentru a se putea \u00een\u0163elege pe sine \u015fi raporturile sale cu lumea. A\u0163i crezut \u00een Dumnezeu \u2026\u00een destin?<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici.:<\/strong> Am crezut \u00eentotdeauna c\u0103 deasupra noastr\u0103 este Creatorul care vegheaz\u0103 \u015fi de care nu trebuie s\u0103 uit\u0103m \u00een nici un moment al ac\u0163iunilor noastre; o con\u015ftiin\u0163\u0103 suprem\u0103, de la care a pornit totul, o \u201es\u0103m\u00e2n\u0163\u0103\u201d care rode\u015fte continuu \u00een timp \u015fi spa\u0163iu. Totodat\u0103 mi-am format o idee despre destin, definit \u00een dic\u0163ionar ca soart\u0103, viitor, pe care nu am abandonat-o: ne na\u015ftem pentru a c\u0103l\u0103tori pe un drum, func\u0163ie de \u00eenzestr\u0103rile cu care suntem crea\u0163i. Acea c\u0103l\u0103torie este via\u0163a noastr\u0103, de care trebuie s\u0103 avem grij\u0103 pentru a putea ajunge la sf\u00e2r\u015fitul ei. C\u0103ile sunt alese de noi \u015fi suntem ajuta\u0163i, ori \u00eempiedica\u0163i de cei din jur. Este at\u00e2t de important\u0103 alegerea noastr\u0103 personal\u0103 \u015fi ajutorul celor de l\u00e2ng\u0103 noi! Dac\u0103 nu putem avea libertatea alegerii din cauza piedicilor, fr\u00e2nelor care ni se pun, sigur c\u0103 nu putem merge pe drumul dorit, nici nu putem atinge scopul con\u015ftientizat \u2013 de unii mai devreme, de al\u0163ii mai t\u00e2rziu, \u015fi de al\u0163ii chiar niciodat\u0103. Avem fiecare o existen\u0163\u0103 dat\u0103, un timp convenit \u201e\u00een secret\u201d \u00eentre Divinitatea cerului \u015fi trupul p\u0103m\u00e2ntului, care include timpul \u015fi spa\u0163iul \u00een care construim destinul, adic\u0103 via\u0163a noastr\u0103. O construim cu interiorul nostru sufletesc prin ac\u0163iunile noastre, cu ordinea bunului sim\u0163 \u015fi a celei impuse de societatea \u00een care tr\u0103im. C\u00e2nd gre\u015fim, suntem avertiza\u0163i de con\u015ftiin\u0163a noastr\u0103, f\u0103r\u00e2m\u0103 din Con\u015ftiin\u0163a divin\u0103, ale c\u0103rei legi sunt de necontestat, precum \u015fi de legile f\u0103cute de cei care conduc societatea, inspirate \u015fi ele din Con\u015ftiin\u0163a Divin\u0103, dar nu \u00eentotdeauna bine realizate. (\u00cenc\u0103 din antichitate a fost divinizat\u0103 ordinea cosmic\u0103, v\u0103z\u00e2nd cum se r\u0103sfr\u00e2nge asupra lumii noastre). Libertatea uman\u0103 exist\u0103 prin alegerea c\u0103ilor de construire a vie\u0163ii, c\u0103i bune sau rele. Judecata min\u0163ii precum \u015fi sim\u0163irile sufletului ne ajut\u0103 \u00een alegere. Abaterea de la calea bun\u0103 are \u00eentotdeauna consecin\u0163ele ei negative. Fie c\u0103 este determinat\u0103 de individ, fie de societate.<\/em><\/p>\n

Emilia \u021au\u021buianu: Mi-a pl\u0103cut \u00eentotdeauna un g\u00e2nd al lui Aristotel din Poetica, cum c\u0103 arta e tot istorie, e tot realitate, dar una net superioar\u0103 celei din urm\u0103, \u0219i mult mai filosofic\u0103, mai concentrat\u0103 \u0219i prin urmare mai simbolic\u0103, f\u0103c\u00e2nd mai u\u0219or accesibil sensul, ideea. Dumneavoastr\u0103, \u00een ce rela\u021bie v\u0103 plasa\u021bi cu istoria ?<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici:<\/strong> Trecutul trebuie rev\u0103zut, reconsiderat \u015fi rea\u015fezat corect \u00een filele istoriei. Istoria \u0219i literatura p\u0103streaz\u0103 amintirile vie\u021bii, dar le abordeaz\u0103 diferit \u0219i poate nu \u00eendeajuns. Literatura, iat\u0103, vine \u00een sprijinul istoriei. Sunt \u201ez\u0103c\u0103minte de via\u0163\u0103\u201d cum le nume\u015fte Nicolae Iorga \u015fi ele trebuie s\u0103 fie folosite de c\u0103tre istorici. Unele am\u0103nunte din c\u0103r\u021bile mele scrise, cred c\u0103 pot ajuta istoria. Credin\u0163a, ad\u00e2nc \u00eenr\u0103d\u0103cinat\u0103 \u00een sufletul rom\u00e2nesc, asigur\u0103 respectarea legilor morale, d\u0103 stabilitate at\u00e2t individului c\u00e2t \u015fi societ\u0103\u0163ii. Am tr\u0103it \u00eentr-un timp istoric al necredin\u021bei, un timp \u00een care nu au contat legile morale. Existen\u0163a Divinit\u0103\u0163ii ar fi trebuit mai mult intuit\u0103 \u015fi mai pu\u0163in explicat\u0103. Mul\u0163i \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 explice, s-au \u00eencurcat, s-au izbit de limitele cunoa\u015fterii noastre sau ale \u00een\u0163elegerii \u015fi nu au mai g\u0103sit-o. Cred c\u0103 trebuie s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 Dumnezeu este absent pentru sim\u0163urile noastre de care dispunem acum, dar este prezent, cople\u015fe\u015fte spiritul nostru, fiindc\u0103 \u00eel putem g\u00e2ndi, \u00eel putem intui, ne putem bucura de cele create \u0219i putem a urma c\u0103i bune \u00een via\u021b\u0103.<\/em><\/p>\n

Emilia \u021au\u021buianu: V\u0103 m\u0103rturisesc c\u0103 atunci c\u00e2nd v-am v\u0103zut prima dat\u0103 chipul am tres\u0103rit\u2026 Aveam \u00een fa\u0163\u0103 un chip d\u0103ltuit de natur\u0103. Am intuit, am sim\u0163it c\u0103 elegan\u0163a \u015fi sensibilitatea din spatele chipului nu puteau fi dec\u00e2t ale unei foste balerine. Nu \u015ftiam nimic din trecutul dumneavoastr\u0103, dar prin prisma experien\u0163ei \u015fi a profesiei mele v-am ghicit destinul ,,fr\u00e2nt\u201d. Exprimarea nonverbal\u0103 a elegan\u0163ei, a emo\u0163iilor, a g\u00e2ndurilor, a fr\u0103m\u00e2nt\u0103rilor omene\u015fti prin limbajul trupului este posibil\u0103 doar anumitor oameni. Baletul este \u00een foarte str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu termenul de catharsis \u015fi pu\u0163ini oameni pot s\u0103 \u00eel ating\u0103. Am observat c\u0103 exist\u0103 \u00een scrierile dumneavoastr\u0103 o lume nou\u0103 \u015fi un om nou, devenit ideal. C\u00e2t de mult v-a ajutat baletul s\u0103 ajunge\u0163i la aceast\u0103 form\u0103 de percep\u0163ie? Cu siguran\u0163\u0103, \u00een momente dificile din via\u0163a noastr\u0103 realiz\u0103m c\u0103 destinul fiec\u0103ruia dintre noi nu poate fi \u2026negociat. A existat un astfel de moment \u00een via\u0163a dumneavoastr\u0103?<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici<\/strong>: Ave\u0163i dreptate \u00een aprecierea dansului ca o art\u0103 nonverbal\u0103 prin care exteriorizezi emo\u0163iile cu ajutorul trupului pe care \u0163i l-a d\u0103ruit Dumnezeu. Dans\u00e2nd, \u00eencerci zborul. Desprinderea de p\u0103m\u00e2nt pentru c\u00e2teva clipe te face s\u0103 sim\u0163i corpul u\u015for, flexibil, \u00eenvingi gravita\u0163ia. Senza\u0163ia de zbor este extraordinar\u0103! Spunea cineva: \u201e\u00een dans ai clipe c\u00e2nd grani\u0163a fiin\u0163ei tale nu mai este at\u00e2t de clar\u0103; te tope\u015fti \u015fi te contope\u015fti cu Cosmosul\u201d. Baletul este o art\u0103 \u015fi de efectul artei asupra individului s-au ocupat filozofi, scriitori. Aristotel, care a fost interesat \u0219i de art\u0103 \u0219i de func\u021bia ei filosofic\u0103, de termenii de mimesis \u015fi catharsis, ajunsese la concluzia c\u0103 arta are efect purificator, adic\u0103 are puterea de a anula suferin\u0163e, preocup\u0103ri meschine \u0219i egoiste, \u015fi de a-l face pe om s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een lumea fic\u0163iunii: \u201ea-l elibera de pasiunile josnice\u201d. Schiller a explicat \u00een modul s\u0103u: \u201eFrumosul mediaz\u0103 \u00eentre sensibil \u015fi ra\u0163ional, \u00eenal\u0163\u0103, elibereaz\u0103\u201d. Nietzsche nu credea dec\u00e2t \u00eentr-un zeu care \u015ftie s\u0103 danseze. De ce? \u201ePentru c\u0103 dansul are multipl\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103, el e nu doar un simbol, ci este via\u0163\u0103, devenire, muzic\u0103\u201d. Se spune c\u0103 grecii \u00een\u0163elegeau bine rela\u0163ia \u00eentre minte, corp \u015fi suflet \u015fi considerau c\u0103 arta poate fi pl\u0103cut\u0103 lui Dumnezeu, dar c\u0103 poate fi \u015fi instrument al Diavolului. Aveau dreptate, fiindc\u0103 exist\u0103, \u00een special \u00een zilele noastre, o deviere a adev\u0103ratului scop al artei, a frumuse\u0163ii ei. Benedetto Croce considera c\u0103 arta este o activitate prin acea for\u0163\u0103 a pasiunii care alung\u0103 pasivitatea. \u00cen fine, eu cred c\u0103 dansatorul este cel mai altruist om al artei, fiindc\u0103 lucreaz\u0103 cu trupul p\u00e2n\u0103 la extenuare, pentru a-l bucura \u015fi a-l elibera pe spectator, a-l \u00een\u0103l\u0163a spiritual. Poate de aceea, de c\u00e2te ori am comentat un spectacol de balet, am spus c\u0103 senza\u0163ia, la terminarea unui spectacol de balet, este aceea de plutire, de a te sim\u0163i mai u\u015for, mai bun. Sigur c\u0103 acelea\u0219i afirma\u021bii pot fi valabile \u015fi pentru celelalte arte.<\/em><\/p>\n

Emilia \u021au\u021buianu: Prin urmare, a\u021bi dansat \u0219i dumneavoastr\u0103, asemenea zeilor\u2026<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici: <\/strong>Da, dansul a fost visul meu de adolescent\u0103. S\u0103 fi fost o nebunie? De multe ori m\u0103 visam dans\u00e2nd \u00een aer\u2026 Se spune c\u0103 \u00een via\u0163\u0103 trebuie s\u0103 fii tenace, s\u0103 insi\u015fti, dar \u015fi insisten\u0163a are motiva\u0163iile \u015fi limitele ei. Trebuia s\u0103 v\u0103d realitatea, societatea \u00een care eram obligat\u0103 s\u0103 tr\u0103iesc \u015fi s\u0103 supravie\u0163uiesc \u00eempreun\u0103 cu p\u0103rin\u0163ii mei. R\u0103spunderea era cu at\u00e2t mai mare, cu c\u00e2t am fost singur\u0103 la p\u0103rin\u0163i \u015fi i-am v\u0103zut \u00eentr-un moment c\u00e2nd via\u0163a lor se schimbase din cauza regimului. Am avut o copil\u0103rie \u015fi o parte a adolescen\u0163ei nespus de frumoas\u0103, \u00een care s-au n\u0103scut visele! La \u00eenceput nu cuno\u015fteam greut\u0103\u0163ile vie\u0163ii fiindc\u0103 eram obi\u015fnuit\u0103 cu traiul lor fericit, iar c\u00e2nd via\u0163a s-a schimbat, m-au ferit de traume (nu \u015ftiu c\u00e2t de bine au f\u0103cut), mi-am dat \u00eens\u0103 seama singur\u0103, mai t\u00e2rziu. Din averea pe care mi-o preg\u0103tiser\u0103 nu s-a ales nimic, \u015fi pentru a putea pleca la examenul de admitere, a trebuit s\u0103 fac\u0103 ni\u015fte v\u00e2nz\u0103ri de obiecte. Respins\u0103 la examenul de admitere, \u00een acel an 1952, am \u00eencercat realizarea visului, ca fiind singura cale posibil\u0103 de a merge \u201emai departe\u201d. Nu, nu cred c\u0103 a fost destinul, a fost conjunctura politic\u0103 a \u0163\u0103rii noastre, c\u00e2nd certificatul de noble\u0163e era \u201eoriginea s\u0103n\u0103toas\u0103\u201d, c\u00e2nd pilele \u015fi rela\u0163iile \u00eencepuser\u0103 s\u0103 aib\u0103 pre\u0163 \u015fi au putut s\u0103 schimbe a\u015fa zisele \u201edestine\u201d ale multora. Unii s-au descurcat g\u0103sind c\u00e2te o cale a compromisului. Cer\u00e2nd acceptul p\u0103rin\u0163ilor, m-am prezentat la concursul Operei pentru dansatori. Am fost cea mai t\u00e2n\u0103r\u0103 concurent\u0103 \u015fi mi s-a propus o \u015fcolarizare, pentru preg\u0103tirea de intrare \u00een corpul de balet al Operei. Trebuia s\u0103-mi perfec\u0163ionez tehnica dansului. Faptul c\u0103 nu am ob\u0163inut acel certificat de s\u0103n\u0103tate necesar \u015fcolariz\u0103rii, din cauza inimii, m-a trezit \u015fi mai mult din visul meu pentru cariera pe care o visam. Schimb\u00e2nd auto-biografia, am putut intra la Institutul Politehnic din Ia\u015fi. \u00cen acest ora\u0219 m-am c\u0103s\u0103torit \u015fi am terminat Institutul Politehnic din Gala\u0163i. \u015ei s\u0103 v\u0103 r\u0103spund la ultima \u00eentrebare din acest m\u0103nunchi de \u00eentreb\u0103ri. M\u0103rturisesc c\u0103 a existat un moment tragic \u00een via\u0163a mea, c\u00e2nd am crezut c\u0103 a fost o lovitur\u0103 a sor\u0163ii, la pierderea prietenului de via\u0163\u0103. Atunci am \u00eentrebat cerul: \u201eDe ce, Doamne\u201d? Ca s\u0103 ajung la concluzia c\u0103 \u00een drumul vie\u0163ii noastre s-au pus bariere voite. Poate gre\u015fesc, nu pot fi o Vitoria Lipan pentru a descoperi adev\u0103rul. Dumnezeu \u015ftie! Fiecare \u00ee\u015fi fundamenteaz\u0103 via\u0163a prin justific\u0103ri. Pentru unii, care nu au tr\u0103it sau nu au \u00een\u0163eles acele vremi, sigur c\u0103 justific\u0103rile pot p\u0103rea simple fantezii. Sunt scrise \u00een volumul memorialistic \u201ePreaplinul T\u0103cerilor \u2013 Via\u021ba \u00een comunism\u201d.<\/em><\/p>\n

Emilia \u021au\u021buianu:Ce model din lumea artei, a baletului v-a fascinat?<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici:<\/strong> \u00cen copil\u0103rie, decupam fotografii ale balerinelor din revistele p\u0103rin\u0163ilor. \u00cemi f\u0103cusem un album cu dansatorii vremurilor de atunci. \u00cemi amintesc de Isadora Duncan care ar\u0103ta ca o regin\u0103 \u00een fotografii. M\u0103 impresionase tragica ei via\u0163\u0103. Re\u0163inusem c\u0103 fusese c\u0103s\u0103torit\u0103 cu poetul rus Esenin. Chiar dac\u0103 leg\u0103tura lor nu a fost de durat\u0103, \u00eemi \u00eenchipuiam momentele \u00een\u0103l\u0163\u0103toare pe care, probabil, le \u00eencercaser\u0103 am\u00e2ndoi, cuplul balerin\u0103 \u2013 poet. Ginger Rogers, o actri\u0163\u0103 \u015fi dansatoare, cu partenerul ei de dans Fred Astaire. Apoi am \u00eenceput s\u0103 dansez, am urmat paralel cu liceul teoretic, Conservatorul maghiar din Tg. Mure\u015f, clasele Pian \u015fi Balet. Mai t\u00e2rziu, \u00een Ia\u015fi fiind, m-am angajat la Teatrul Na\u0163ional ca dansatoare, din dorin\u0163a de a dansa, dar \u015fi pentru a m\u0103 putea \u00eentre\u0163ine, \u00eentruc\u00e2t p\u0103rin\u0163ii nu m\u0103 puteau ajuta. Bine\u00een\u0163eles c\u0103 nu era dansul pe care-l visam, erau scene de dans din anumite piese.<\/em><\/p>\n

Emilia \u021au\u021buianu: Muzica \u0219i dansul sunt considerate arte sincretice, \u00eempreun\u0103 cu poezia, \u00een cazul poemului mitic, a textului ritualic. Ce rela\u021bie avea\u021bi cu muzica \u00een acea vreme?<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici:<\/strong> Iubeam muzica, iar dansul era geam\u0103nul muzicii. Citisem \u015fi despre Ana Pavlova, aflasem despre via\u0163a ei, profesoara mea de dans fusese eleva Galinei Ulanova, supranumit\u0103 \u201esufletul inefabil \u015fi geniul baletului rus\u201d de c\u0103tre compozitorul Prokofiev. Profesoara \u00eemi povestise c\u0103 p\u0103rin\u0163ii Galinei, balerini fiind, nu au vrut ca fiica lor s\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015feze o astfel de carier\u0103, ci s\u0103 aib\u0103 o meserie din care s\u0103 poat\u0103 s\u0103-\u015fi asigure existen\u0163a. Urma cursurile de balet, dar nu-i pl\u0103cea baletul \u015fi mai t\u00e2rziu s-a \u00eendr\u0103gostit de el \u015fi a dob\u00e2ndit marele succes. Ce capricioas\u0103 este via\u0163a noastr\u0103 prin sim\u0163irile ei! \u00cemi povestise c\u00e2t de minunat\u0103 era: frumoas\u0103 \u015fi talentat\u0103. M\u0103 rog, a fost un vis frumos, acela de a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa aceast\u0103 art\u0103. Dar, ca orice vis prea frumos, s-a terminat foarte repede. Am scris \u00een Popasurile vie\u0163ii c\u00e2te ceva despre visul meu de a deveni balerin\u0103.<\/em><\/p>\n

Emilia \u021au\u021buianu: Fiin\u0163a uman\u0103, ipostaziat\u0103 necurmat \u00een acel eu personal care este ,,scena\u201d pe care se desf\u0103\u015foar\u0103 via\u0163a fiec\u0103ruia dintre noi, destinul nostru oscileaz\u0103 permanent \u00eentre propriile pulsiuni ce se vor satisf\u0103cute imediat \u015fi presiunile pe care lumea exterioar\u0103 sau ordinea moral\u0103 le exercit\u0103 asupra lui. \u00cen jocul acesta de lumini \u0219i umbre, de for\u0163e obscure, dionisiace, sau ordonatoare, apolinice, Eul \u00ee\u015fi construie\u015fte propria sa existen\u0163\u0103. Dac\u0103 ar fi s\u0103 ne \u00eentoarcem \u00een timp, cum v\u0103 aminti\u0163i casa \u00een care a\u0163i v\u0103zut lumina zilei, unde a\u0163i f\u0103cut primii pa\u015fii, a\u0163i \u0163esut primele vise \u015fi dorin\u0163e? Ce rela\u021bie ave\u021bi cu acel grund al vie\u021bii dumneavoastr\u0103?<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici:<\/strong> Nu-mi amintesc de primii pa\u015fi f\u0103cu\u0163i pe p\u0103m\u00e2ntul dragii, dulcii noaste Bucovine. Doar din povestirile p\u0103rin\u0163ilor. Primele mele imagini, amintiri sunt din Ardeal, din localitatea C\u00e2mpeni, unde a poposit familia mea. Acolo eram \u00een mijlocul naturii, p\u0103rin\u0163ii m\u0103 plimbau pe malul Arie\u015fului, prin p\u0103duri, prin locurile din \u00eemprejurimi. Ceva mai t\u00e2rziu, au ap\u0103rut primele vise, \u00een ora\u015ful Alba-Iulia, poate \u015fi pentru c\u0103 locuiam undeva la marginea ora\u015fului, treceam zilnic prin Cetate s\u0103 ajung la \u015fcoal\u0103, umblam liber\u0103 pe coclauri dup\u0103 flori de c\u00e2mp \u015fi fluturi\u2026 Acolo am dansat pentru prima oar\u0103; la serbarea de sf\u00e2r\u015fit de an, \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarea m-a \u00eembr\u0103cat \u00eentr-o rochie albastr\u0103, cu aripi, aveam rolul \u00eengerului. Acolo am ie\u015fit prima oar\u0103 singur\u0103 pe scen\u0103 \u015fi am recitat o poezie. Mamele pl\u00e2ngeau \u015fi eu eram a\u015fa de mic\u0103 \u015fi ne\u015ftiutoare! Nu \u00een\u0163elegeam momentul istoric, nu \u015ftiam de ce pl\u00e2ng mamele. Am explicat \u00een cartea Popasurile vie\u0163ii. \u015ei mai t\u00e2rziu au ap\u0103rut \u015fi primele dorin\u0163e, cele ale iubirii, \u00een ora\u015ful de peste Jiu, c\u00e2nd acest sentiment fascinant, l-am exprimat \u00een primele mele versuri. Acolo am dansat pe scen\u0103, am \u00eenceput lec\u0163iile de pian, am \u00eenceput s\u0103 practic sportul. Acolo am legat prima mea prietenie cu o coleg\u0103 minunat\u0103, cu care mai t\u00e2rziu, prin plecarea mea, am pierdut leg\u0103tura. Ajung\u00e2nd \u00een ora\u015ful de pe Mure\u015f, dorin\u0163ele mele deveniser\u0103 pasiuni: dansul \u015fi muzica. Eram singura din clasa liceului teoretic care frecventam \u201eConservatorul maghiar\u201d, devenit ulterior \u201e\u0218coala Popular\u0103 de Art\u0103\u201d, \u00een speran\u0163a unei cariere artistice. N-a fost s\u0103 fie!<\/em><\/p>\n

Emilia \u021au\u021buianu: Poezia dumneavoastr\u0103 poart\u0103 amprenta trecutului \u015fi alunec\u0103 \u00een prezent, ca o lumin\u0103 cald\u0103, aduc\u0103toare de iubire. A\u015f putea spune, citindu-v\u0103 versurile, c\u0103 sentimentul de dragoste a fost cel care v-a c\u0103l\u0103uzit peste tot \u00een lume\u2026 Acest sentiment v-a ajutat s\u0103 v\u0103 salva\u0163i c\u00e2nd era\u0163i \u00een Rom\u00e2nia?<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici:<\/strong> Da, dragostea de c\u0103min, de partenerul de via\u0163\u0103, de copii, de profesie. La mine dragostea s-a \u00eencununat cu sentimentul datoriei. Eram con\u015ftiincioas\u0103, munceam cu d\u0103ruire. Cred c\u0103 am mo\u015ftenit o parte din genele tat\u0103lui meu, care era punctual, corect, muncitor \u015fi \u00eenzestrat cu anumite talente. Avea \u00een plus o imagina\u0163ie \u015fi o r\u0103bdare de invidiat. Intuiam c\u0103 dragostea este creatoare de frumos, c\u0103 lipsa ei poate distruge frumuse\u0163ea vie\u0163ii, iar indiferen\u0163a ne scoate din condi\u0163ia de om. Dar, a\u015fa cum spunea \u015fi Octavian Paler, \u201edragostea nu este numai flori, z\u00e2mbete, iubire, ci \u00eenseamn\u0103 \u015fi lacrimi, dorin\u0163\u0103, pasiune \u015fi de aceea pu\u0163ini au privilegiul de a-i descoperi puterea\u201d. Nu \u015ftiu cum ar fi via\u0163a f\u0103r\u0103 dragoste. Nici nu vreau s\u0103 mi-o imaginez, fiindc\u0103 ar fi fost ca un de\u015fert lipsit de vegeta\u0163ie, adic\u0103 de alte minunate virtu\u0163i pe care le cheam\u0103. Dragostea este c\u0103l\u0103uza vie\u0163ii noastre, este steaua nev\u0103zut\u0103 a inimii. Octavian Paler spunea c\u0103 \u201eo via\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 dragoste este asemenea unui an f\u0103r\u0103 prim\u0103var\u0103\u201d. \u00cen cartea de cuget\u0103ri Fulgura\u0163ii am scris despre dragoste c\u0103 este bunul cel mai de pre\u0163 al sufletului. \u015ei am mai scris c\u0103 dintre toate m\u0103rile p\u0103m\u00e2ntului, Marea Dragostei are cea mai mare \u00eentindere \u015fi ad\u00e2ncime.
\n<\/em>
\nEmilia \u021au\u021buianu: Realiz\u0103rile profesionale din \u0163ar\u0103 au fost evidente \u015fi totu\u015fi v-a\u0163i desprins de \u0163ar\u0103 \u015fi\u2026 a\u0163i plecat. Evenimente din \u0163ar\u0103 nu au c\u00e2nt\u0103rit \u00een decizia dumneavoastr\u0103?<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici<\/strong>: Decizia mi-a apar\u0163inut c\u00e2nd am primit invita\u0163ia copiilor. Am considerat c\u0103 locul meu este l\u00e2ng\u0103 copii, f\u0103c\u00e2nd abstrac\u0163ie de spa\u0163iul \u00eendr\u0103git p\u00e2n\u0103 atunci \u015fi de prietenii pre\u0163io\u015fi pe care i-am avut \u0219i pe care, din fericire, \u00eei mai am. Aveam o v\u00e2rst\u0103 destul de \u00eenaintat\u0103, r\u0103m\u0103sesem singur\u0103, pierdusem partenerul de via\u0163\u0103 \u015fi la scurt timp \u015fi p\u0103rin\u0163ii. Am intuit c\u0103 mult timp nu va fi bine \u00een \u0163ara mea, dup\u0103 cum se porniser\u0103 lucrurile, spre o via\u0163\u0103 abuziv de materialist\u0103 \u015fi negustoreasc\u0103, \u00een spre care au n\u0103v\u0103lit mul\u0163i oameni f\u0103r\u0103 valoare \u00een func\u0163iile cheie din economie, politic\u0103 \u015fi nu numai. Dar nu acesta a fost motivul plec\u0103rii mele, dup\u0103 cum v-am spus. Eram de acum pensionar\u0103, aveam o oarecare libertate. C\u00e2nd am ajuns aici, am regretat faptul c\u0103 am o v\u00e2rst\u0103 \u00eenaintat\u0103 \u015fi c\u0103 nu am f\u0103cut acest pas mai devreme, s\u0103 m\u0103 pot integra \u00een ritmul vie\u0163ii de aici. Dar, po\u0163i \u015fti c\u00e2nd trebuie f\u0103cut \u015fi c\u00e2t de bine este s\u0103 ai o mare schimbare \u00een via\u021b\u0103?<\/em><\/p>\n

Emilia \u021au\u021buianu: La dumneavoastr\u0103 credin\u0163a izvor\u0103\u015fte din convingere, iar poezia izvor\u0103\u015fte din medita\u0163ie. Cum \u0219i de ce a\u021bi ajuns la aceast\u0103 viziune despre lume \u0219i despre art\u0103?<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici:<\/strong> Medita\u0163ia \u00eenseamn\u0103 a asculta cerul, Divinitatea. A\u015fa se spune. Este o practic\u0103 ce duce la cunoa\u015fterea de sine, elimin\u0103 agita\u0163ia min\u0163ii \u015fi tensiunile interioare. \u00cen acea stare de medita\u0163ie coboar\u0103 inspira\u0163ia \u2013 sunetul care \u201eSe aude, nu se caut\u0103, se ia, nu se \u00eentreab\u0103 cine d\u0103\u2026\u201d, dup\u0103 cum spunea Petre \u0162u\u0163ea. Scriam din \u0219i pentru sufletul meu. Meditam c\u00e2teva clipe \u0219i scriam. Poezia se scrie \u00een t\u0103cere \u015fi \u00een singur\u0103tate, ceea ce \u00eeng\u0103duie medita\u0163ia. Este, de altfel, primul pas, dup\u0103 care imaginezi un dialog, cu tine \u00eensu\u0163i sau cu o fiin\u0163\u0103 imaginar\u0103, fiindc\u0103 ai descoperit o stare de conflict \u00een g\u00e2ndurile tale. Poezia izvor\u0103\u015fte din partea cea mai intim\u0103 a fiin\u0163ei noastre \u015fi de cele mai multe ori se asemuie\u015fte cu rug\u0103ciunea. Uneori vine ca un refren. Pentru c\u0103 o consider regina scrierilor, am definit-o c\u00e2ndva: \u201ePoezia e aura unei piese a lui Shakespeare.\/ E melodia c\u00e2ntat\u0103\/ pe strunele viorii Stradivarius.\/ E culoarea \u015fi lumina\/ dintr-un tablou a lui Rembrandt.\/ E marmor\u0103 de Carara\/ d\u0103ltuit\u0103 de Michelangelo.\/ E pirueta Anei Pavlova\u201d.<\/em><\/p>\n

Emilia \u021au\u021buianu: Crede\u021bi \u00een prejudecata c\u0103 exist\u0103 poezie \u0219i poezie feminin\u0103?<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici<\/strong>: Da! Exist\u0103 un filon de durere \u00een sufletul fiec\u0103rei femei, poate mai pu\u0163in existent la b\u0103rba\u0163i. Ei scriu altfel poezia, sunt mai telurici, noi femeile \u2013 mai cosmice. Mircea Eliade \u00een cartea Oceanografia scria: \u201eAvem l\u00e2ng\u0103 noi oameni foarte de\u015ftep\u0163i, foarte originali \u015fi foarte erudi\u0163i, c\u0103rora le lipse\u015fte, totu\u015fi, stilul, adic\u0103 via\u0163a proprie, ierarhic\u0103, ritmic\u0103, a adev\u0103rurilor adunate. [\u2026] Dac\u0103 g\u0103sim adev\u0103ruri vii, vom g\u0103si \u015fi stilul vie\u0163ii adev\u0103rate, care e ritmic\u0103, armonic\u0103 cosmicizat\u0103\u201d. Cred c\u0103 are mare dreptate! C\u00e2nd exist\u0103 \u201eadev\u0103ruri vii\u201d, tr\u0103ite intens de femeie, ele definesc un stil, fermec\u0103torul stil poetic. Mai rar un poet ca Lucian Blaga, \u00een poezia c\u0103ruia iubirea mistuitoare are o combustie cosmic\u0103 \u0219i exemplific poezia \u201eNoi \u0219i p\u0103m\u00e2ntul\u201d: \u201e\u00cen zori c\u00e2nd ziua va aprinde noaptea,\/ c\u00e2nd somnul nop\u021bii o s\u0103 piar\u0103 dus\/ de-un v\u00e2nt spre-apus\/ \u00een zori de zi a\u0219 vrea s\u0103 fim \u0219i noi\/ cenu\u0219\u0103,\/ noi \u0219i p\u0103m\u00e2ntul\u201d. Orice poet se m\u0103rturise\u015fte \u00een scris cuiva, \u00een t\u0103cerea \u015fi singur\u0103tatea pe care le caut\u0103 \u015fi le g\u0103se\u015fte. Poate, citindu-i versurile, c\u00e2te o fiin\u0163\u0103 \u00ee\u015fi alin\u0103 triste\u0163ea, dorul, fiindc\u0103 poezia relev\u0103 parfumul celor mai frumoase flori din g\u00e2ndul lui.
\n<\/em>
\nEmilia \u021au\u021buianu: Viziunea dumneavoastr\u0103 despre poezie ne m\u0103rturise\u015fte nu numai bog\u0103\u0163ia spiritual\u0103 a Poetului, dar ea poart\u0103 \u0219i aura \u015fi frumuse\u0163ea locului de unde a\u0163i plecat, de unde v-a\u0163i desprins. E adev\u0103rat c\u0103 ducem cu noi, \u00een momentul ie\u0219irii din matricea geografic\u0103 real\u0103, o matrice stilistic\u0103 profund\u0103, personal\u0103, a\u0219a cum credea Lucian Blaga? Exist\u0103 un imaginar colectiv care ne urmeaz\u0103, care ne \u00eenso\u021be\u0219te destinic p\u00e2n\u0103 la final? V-a\u0163i atins de ,,Pas\u0103rea m\u0103iastr\u0103\u201d a lui Br\u00e2ncu\u015fi? Cum au fost anii petrecu\u0163i peste ocean?<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici: <\/strong>O, da! Matricea incon\u0219tientului nostru denumit\u0103 de Lucian Blaga \u201ematricea stilistic\u0103\u201d, caracteristic\u0103 spiritului, trece cu pa\u0219i t\u0103cu\u021bi \u00een activitatea noastr\u0103 creatoare. Ea d\u0103 un sens \u00een\u021belegerii noastre, o nuan\u021beaz\u0103 diferit. Probabil am purtat aceast\u0103 matrice! Deduc c\u0103 a\u021bi citit cele scrise \u00een Jurnal american, dup\u0103 vizitarea Muzeului Metropolitan din New York. Nu am avut voie s\u0103 ating Pas\u0103rea, dec\u00e2t cu ochii \u015fi cu inima. A\u015f fi dorit s\u0103 o cuprind cu bra\u0163ele a\u015fa cum cuprinzi un copac, cu credin\u0163a c\u0103 el te simte. Nu \u015ftiam dinainte c\u0103 exist\u0103 un spa\u0163iu amenajat pentru lucr\u0103rile lui Br\u00e2ncu\u015fi \u015fi c\u00e2nd am ajuns \u00een acel spa\u0163iu \u015fi am v\u0103zut \u00eent\u00e2i Pas\u0103rea M\u0103iastr\u0103, numit\u0103 \u015fi Pas\u0103rea \u00een v\u0103zduh, marmura ei str\u0103lucind, \u00een\u0103l\u0163\u00e2ndu-se spre cer, apoi Muza adormit\u0103, Portretul lui Nancy Cunard, ambele din bronz, am avut o stare de exaltare, pe care nu mi-am putut-o ascunde. \u00cen acele momente am consumat o mare parte din energie, a trebuit s\u0103 m\u0103 a\u015fez pe un scaun, s\u0103 pot privi \u00een continuare, s\u0103 pot medita. P\u0103strasem p\u00e2n\u0103 atunci \u00een minte lucr\u0103rile lui din Tg. Jiu, ora\u015ful altei p\u0103r\u0163i a copil\u0103riei mele. Tat\u0103l meu \u00eemi vorbise mult despre Br\u00e2ncu\u015fi, explicase copilului care eram pe atunci, semnifica\u0163ia lucr\u0103rilor artistului. Printre altele, mi-am amintit \u015fi de r\u0103spunsul lui Br\u00e2ncu\u015fi la \u00eentrebarea care a fost ideea de la care a pornit la \u00eenf\u0103ptuirea operei Pas\u0103rea m\u0103iastr\u0103: \u201eAm \u015flefuit materia pentru a afla linia continua \u015fi c\u00e2nd am constatat c\u0103 n-o pot afla, m-am oprit. Parc\u0103 cineva nev\u0103zut mi-a dat peste m\u00e2ini\u201d. Am scris despre lucr\u0103rile lui \u00een Popasurile vie\u0163ii.<\/em><\/p>\n

Emilia \u021au\u021buianu: Exist\u0103 un scriitor sau un citat care v-a c\u0103l\u0103uzit drumul?\u2026sau o poveste pe care nu o pute\u0163i uita?<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici<\/strong>: Drumul \u00een literatur\u0103 mi l-am f\u0103cut singur\u0103, cu greu \u015fi destul de t\u00e2rziu. Nu am avut timp de rela\u0163ii \u00een lumea scrisului. Ele au fost pu\u0163ine \u015fi, poate, prea pu\u0163in semnificative pentru drumul poeziei. I-am trimis dou\u0103 poezii lui Marin Sorescu \u015fi mi le-a publicat de \u00eendat\u0103 \u00een revista sa. M-am bucurat \u00een acel moment. \u00cencrederea \u00eens\u0103 \u00een poezia scris\u0103 mi-au acordat-o mai mul\u0163i oameni. Primul care a crezut \u00een poezia mea a fost so\u0163ul meu, iubitor de literatur\u0103, muzic\u0103, istorie \u015fi \u00een primul r\u00e2nd de profesia sa, cu care m-am c\u0103s\u0103torit la v\u00e2rsta de 21 de ani \u015fi care mi-a urm\u0103rit evolu\u0163ia. Al doilea a fost v\u0103rul lui, poetul Marcel Gafton, care avea un \u015farm deosebit, m\u0103 \u00eentreba mirat dac\u0103 \u015ftiu ce am scris \u00eentr-o anume poezie\u2026 \u015fi-mi spunea, tot entuziasmat \u015fi glumind: \u201ed\u0103-mi mie acest vers\u201d\u2026 Al treilea a fost poetul Nicolae Ioana care mi-a apreciat versurile \u015fi a scris un articol elogios. Dar c\u00e2nd am \u00eencercat s\u0103 public, materialul a fost refuzat de marile edituri din Capital\u0103, iar manuscrisul a fost pierdut. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, pove\u015fti ur\u00e2te, sau oameni ur\u00e2\u0163i?<\/em><\/p>\n

Emilia \u021au\u021buianu: Fiecare \u0163ar\u0103 are cultura sa, iar oamenii ei au o anume viziune despre lume \u015fi despre via\u021ba. C\u00e2t de greu sau c\u00e2t de u\u015for a fost s\u0103 v\u0103 adapta\u0163i la un nou stil de via\u0163\u0103?<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici:<\/strong> Greu! cu tot entuziasmul \u015fi bucuria mea, a fost greu. Poate \u015fi pentru c\u0103 aveam o v\u00e2rst\u0103 destul de \u00eenaintat\u0103 la sosirea mea pe acest alt continent, dar \u00een compensa\u0163ie, mi-am l\u0103rgit orizontul cunoa\u015fterii, am avut condi\u0163ii favorabile scrierii \u015fi public\u0103rii. M-am izbit de alt\u0103 mentalitate, alt comportament, alte obiceiuri. Am avut de \u00eenv\u0103\u0163at. De fapt, omul \u00eenva\u0163\u0103 toat\u0103 via\u0163a, dac\u0103 vrea, bine\u00een\u0163eles! Am mai vizitat \u015fi alte \u0163\u0103ri, am v\u0103zut c\u0103 fiecare \u0163ar\u0103 este altfel, are alte legi dup\u0103 care se conduc oamenii, a\u015fa ca \u00eentr-o familie unit\u0103, dar pe acest continent mi s-a p\u0103rut totul mult mai deosebit. Trebuie s\u0103 fii preg\u0103tit, s\u0103 ai deschidere pentru a primi noul, pentru a te adapta, dar por\u0163i \u00een sufletul t\u0103u, mult mai pregnant, \u201ecasa\u201d din care ai plecat. Contactul cu o alt\u0103 lume \u00ee\u0163i \u00eembog\u0103\u0163e\u015fte cunoa\u015fterea, te oblig\u0103 s\u0103 prive\u015fti via\u0163a \u00een profunzimea ei pentru a o \u00een\u0163elege. Po\u0163i citi multe, po\u0163i auzi multe, dar ceea ce vezi cu ochii t\u0103i, cu sim\u0163urile tale, te apropie de adev\u0103r.<\/em><\/p>\n

Emilia \u021au\u021buianu: Roiuri de impostori bat azi la poarta politicului pentru a-\u015fi satisface ambi\u0163iile de parvenire. Unii sunt la\u0219i, dar nu renun\u021b\u0103 la parvenire, al\u0163ii aleg tr\u0103darea, minciuna, \u0219i, din nefericire, lista ar putea continua. \u0218i aceasta doar pentru a reu\u015fi. Demnitatea a devenit ceva rar\u2026 Cum v\u0103 imagina\u0163i Rom\u00e2nia peste 30 de ani?<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici<\/strong>: Rom\u00e2nia parcurge o criz\u0103 economic\u0103, politic\u0103, social\u0103, dar \u015fi una profund\u0103, o criza moral\u0103, care ne afecteaz\u0103 pe to\u0163i, la nivelul individului, familiei \u015fi chiar al na\u0163iunii. Cred c\u0103 ceea ce ar trebui acum, ar fi crearea unei solidarit\u0103\u0163i, \u00een nevoia de schimbare, \u00een primul r\u00e2nd a mentalit\u0103\u0163ii, cu scopul compens\u0103rii regresului ultimilor ani \u015fi al ob\u0163inerii unui progres. Am mai scris despre aceast\u0103 cerin\u0163\u0103 \u00een eseurile mele. Oamenii trebuie s\u0103 munceasc\u0103, nu s\u0103 chirdoseasc\u0103 timpul cu vorbe, promisiuni, aranjamente numai \u00een interes personal. Mul\u0163i s-au orientat spre politic\u0103, tocmai de a sc\u0103pa de munc\u0103, crez\u00e2nd c\u0103 astfel se pot \u00eembog\u0103\u0163i \u015fi conduce mul\u0163imea. O schimbare a mentalit\u0103\u0163ii se face cu energie \u015fi de aceast\u0103 energie beneficiaz\u0103 tinerii care trebuie s\u0103 fie dispu\u015fi s\u0103 o consume pentru binele acestei \u0163\u0103ri, \u021bin\u00e2nd cont de sfaturile \u00een\u0163elepte ale oamenilor cu experien\u0163\u0103 \u015fi judecat\u0103. Conduc\u0103torul va trebui s\u0103 detroneze mentalitatea mafiot\u0103 a politicienilor, cu r\u0103d\u0103cini \u00een mentalitatea comunist\u0103. Numai cu un conduc\u0103tor respectabil putem avea un viitor luminos. Poporul rom\u00e2n nu s-a dezmin\u0163it dec\u00e2t atunci c\u00e2nd a fost tiranizat, c\u00e2nd a avut conduc\u0103tori nedemni. Din acele perioade a \u015ftiut cu \u00een\u0163elepciune s\u0103 ias\u0103 la lumin\u0103. Rom\u00e2nii sunt r\u0103bd\u0103tori, pa\u015fnici, dar \u015fi r\u0103bdarea lor are o limit\u0103, a\u015fa \u00eenc\u00e2t ei intuiesc momentul c\u00e2nd trebuie s\u0103 ac\u0163ioneze \u015fi \u00een ce mod. C. R\u0103dulescu Motru vorbea de oamenii de voca\u0163ie care deschid calea genera\u0163iilor noi: \u201eAt\u00e2t pre\u0163uie\u015fte un popor, c\u00e2t pre\u0163uiesc oamenii s\u0103i de voca\u0163ie. Suntem un neam bogat \u00een \u00eensu\u015firi suflete\u015fti. Locuim pe un p\u0103m\u00e2nt m\u0103nos \u015fi unitar din punct de vedere geografic [\u2026] Oamenii de voca\u0163ie nu ne lipsesc\u201d. Istoria \u0163\u0103rii noastre a cunoscut n\u0103v\u0103liri \u015fi pustiiri periodice \u00een urma r\u0103zboaielor de cotropire \u015fi a confrunt\u0103rilor de interese \u00eentre diverse puteri, poporul a fost deseori amenin\u0163at de politica \u015fi \u0163elurile expansioniste ale unor mari imperii, dar a supravie\u0163uit datorit\u0103 calit\u0103\u0163ilor sale. Trebuie s\u0103 \u015ftim ce \u015fi c\u00e2t dator\u0103m celor dinaintea noastr\u0103 care au luptat pentru men\u0163inerea fiin\u0163ei rom\u00e2ne\u015fti. \u201eEi, \u00eenainta\u015fii no\u015ftri, dau aplec\u0103ri, \u00eentors\u0103turi de spirit, \u00eendemnuri \u015fi putin\u0163e de fapte\u201d, scria Nicolae Iorga. Av\u00e2nd \u00een vedere aceast\u0103 tenacitate a poporului, putem \u00eentrez\u0103ri viitorul luminos al unei Rom\u00e2nii Mari. Nu sunt cuvinte mari, cred c\u0103 \u021bara mea le merit\u0103!<\/em><\/p>\n

Emilia \u021au\u021buianu: A\u0163i publicat mai multe\u00a0volume de versuri \u015fi proz\u0103. \u00cen Rom\u00e2nia aproape nu se g\u0103sesc aceste c\u0103r\u0163i. Foarte pu\u0163ini rom\u00e2ni cunosc opera poetei \u015fi scriitoarei Vavila Popovici, dar sunte\u0163i foarte cunoscut\u0103 \u00een str\u0103in\u0103tate, unde a\u0163i primit importante premii. A\u015f dori s\u0103 rememor\u0103m aceste momente importante din via\u0163a dumneavoastr\u0103.<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici:<\/strong> M-a\u0163i determinat s\u0103 num\u0103r c\u0103r\u0163ile. Sunt 19 c\u0103r\u0163i de proz\u0103 \u015fi 14 de versuri, \u00een total 33 de c\u0103r\u0163i. Sper s\u0103-mi dea Dumnezeu zile \u015fi s\u0103n\u0103tate, s\u0103 mai pot scrie. Sper! Nu m\u0103 pot l\u0103uda cu multe premii, fiindc\u0103 nici nu am participat la multe concursuri. Se spune c\u0103 pentru a c\u00e2\u015ftiga la loterie, trebuie \u00eent\u00e2i s\u0103 joci! Uneori din lips\u0103 de \u00eencredere \u00een cei care puteau juriza produc\u0163iile literare, dar de cele mai multe ori din lips\u0103 de \u00eencredere \u00een mine. V\u0103 m\u0103rturisesc c\u0103 toat\u0103 via\u0163a am avut \u00eendoieli, sunt o fire prea pu\u0163in optimist\u0103 cu privire la rezultatele pe care le ob\u0163in, dar poate uneori e bine s\u0103 fii mai pesimist, s\u0103 pui r\u0103ul \u00eenainte, pentru a nu avea dezam\u0103giri \u015focante. Via\u0163a m-a \u00eenv\u0103\u0163at acest lucru. Uneori credeam \u00een valoarea scrierilor mele, alteori le g\u0103seam prea modeste, poate este un punct slab al sufletului, dar niciodat\u0103 nu am sim\u0163it sentimentul \u00eenfr\u00e2ngerii totale. M-a ajutat puterea sufletului. \u015etiam c\u0103 ne\u00eencrederea total\u0103 te poate anula ca scriitor. Am fost con\u015ftient\u0103 de faptul c\u0103 trebuia s\u0103 nu public toate poeziile scrise, sau c\u0103 trebuia s\u0103 le mai revizuiesc, con\u0163inutul prozei s-o mai piept\u0103n, dar eram ner\u0103bd\u0103toare s\u0103 v\u0103d cartea publicat\u0103, mi-era team\u0103 de fiecare dat\u0103 c\u0103 se poate \u00eent\u00e2mpla s\u0103 nu o mai pot publica. Deci, asupra stilului trebuia s\u0103 mai veghez, dar aveam \u00een minte \u015fi spusele lui Mircea Eliade, cum c\u0103 \u00een zilele de ast\u0103zi (ast\u0103zi la vremea lui \u015fi mai abitir acum!) nu se mai \u0163ine seam\u0103 at\u00e2t de mult de stil, con\u015ftien\u0163i de scurtimea vie\u0163ii, de problemele ei multe, trebuie s\u0103 ne gr\u0103bim. Mi-au pl\u0103cut frazele: \u201eTrebuie s\u0103 privim adev\u0103rul \u00een fa\u0163\u0103: c\u0103 toate ostenelile noastre pe acest p\u0103m\u00e2nt sunt pieritoare, c\u0103 nu merit\u0103 nici o revenire \u015fi nici o perfec\u0163ionare dup\u0103 ce a trecut ceasul care le-a cerut\u2026 [\u2026] Perfec\u0163iunea scrisului \u00ee\u015fi avea un rost numai c\u00e2nd se credea, \u00eenc\u0103, \u00een \u201estil\u201d. Pe atunci autorul \u00ee\u015fi lucra fiecare pagin\u0103, \u00ee\u015fi ordona cartea, \u00ee\u015fi transcria de \u015fapte ori manuscrisul\u201d.<\/em>
\n Primul meu premiu a fost ob\u0163inut \u00een 1983, \u201ePremiul Editurii Eminescu\u201d, \u00een \u0163ara noastr\u0103. Dintr-o \u201erev\u0103rsare toren\u0163ial\u0103\u201d a sute de manuscrise (ca s\u0103 m\u0103 laud!), au fost selec\u0163iona\u0163i 13 poe\u0163i \u015fi a ap\u0103rut cartea cu acest titlu. Am aflat rezultatul mult mai t\u00e2rziu, mult dup\u0103 apari\u0163ia c\u0103r\u0163ii \u00een 1988. Era momentul unei cumpene din via\u0163a mea. \u00cen anul 2004 am primit \u201ePremiul pentru literatur\u0103 al revistei Arge\u015f\u201d; \u00een 2008 \u2013 Premiul I \u201eFemeia<\/em> \u00een cultur\u0103\u201d- concurs \u201eFemina 2008\u201d edi\u0163ia X-a, jubiliar\u0103 (jude\u0163 Arge\u015f); \u00een 2011 \u2013 premiul pentru activitate literar\u0103, cu titlul de \u201eFiic\u0103 a Arge\u015fului\u201d. Alte premii de care m-am bucurat foarte mult, a fost premiul interna\u0163ional al Academiei \u201eIl Convivio\u201d din Italia, \u201ePrimo Premiu Absoluto\u201d ob\u0163inut de cur\u00e2nd, \u00een vara anului 2014, pentru volumul de versuri \u201eLove Story\u201d; recentul premiu al Presei Rom\u00e2ne\u0219ti Nord-Americane \u201e First Place Culture 2014\u201d \u0219i Diploma de excelen\u021b\u0103 a ziarului Arge\u0219 din Rom\u00e2nia pentru \u00eentreaga activitate desf\u0103\u0219urat\u0103 pe meridianele lumii, d\u0103ruit\u0103 chiar de ziua mea, 24 ianuarie 2015.<\/em><\/p>\n

Emilia \u021au\u021buianu: Citind numai titlurile volumelor dumneavoastr\u0103: Nop\u0163i albe, Dragostea mea cea mare, Dincolo de noapte, Piticul din cea\u015fca de cafea (m\u0103rturisesc c\u0103 mi-a pl\u0103cut mult acest titlu), Ultima piruet\u0103, cititorul este provocat s\u0103 v\u0103 citeasc\u0103. Aceste titluri de carte \u00eencorporeaz\u0103 at\u00e2tea tr\u0103iri \u00eenc\u00e2t e\u015fti tentat s\u0103 scormone\u015fti dup\u0103 ele. C\u00e2nd vom g\u0103si c\u0103r\u0163ile dumneavoastr\u0103 \u00een libr\u0103riile din Rom\u00e2nia?<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici:<\/strong> Nu \u015ftiu, chiar nu \u015ftiu! Editurile cu care am colaborat au avut mici posibilit\u0103\u0163i de a \u00eencheia contracte cu libr\u0103riile din \u0163ar\u0103. Editura \u201eCarminis\u201d din Pite\u015fti reu\u015fise s\u0103 \u00eencheie un contract cu libr\u0103ria \u201eEminescu\u201d din Capitala \u0163\u0103rii \u2013 Bucure\u015fti, \u015fi acolo a existat, cred c\u0103 mai exist\u0103, exemplare din Cartea mamei. Libr\u0103riile din Pite\u015fti au primit c\u00e2teva din c\u0103r\u0163ile mele. C\u00e2t am fost \u00een \u0163ar\u0103, m-am interesat s\u0103 ajung\u0103 c\u0103r\u0163ile la Biblioteca \u201eDinicu Golescu\u201d din ora\u015ful Pite\u015fti \u015fi la Biblioteca Na\u0163ional\u0103 din Capital\u0103, trimise de edituri. De asemenea \u015ftiu c\u0103 Biblioteca din Tg. Mure\u015f are c\u00e2teva exemplare din c\u0103r\u0163ile mele. De cur\u00e2nd am trimis Bibliotecii Na\u0163ionale c\u00e2teva exemplare ale penultimei c\u0103r\u0163i ap\u0103rute \u00een acest an \u2013 Articole \u015fi eseuri vol. IV\u201d \u2013 rug\u00e2nd conducerea Bibliotecii s\u0103-mi confirme primirea prin e-mail \u015fi s\u0103 dispun\u0103 \u00eenregistrarea lor. Nu am primit nici un r\u0103spuns.<\/em><\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu: Adev\u0103rat, \u00eemi aminti\u0163i iar\u0103\u015fi de cuvintele lui Petre \u0162u\u0163ea: \u201eSe aude, nu se caut\u0103, se ia, nu se \u00eentreab\u0103 cine d\u0103\u2026\u201d, evolu\u0103m extrem de greu\u2026Dar s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00een registrul poesis-ului: Cum este toamna la poalele Mun\u0163ilor Apala\u015fi? Seam\u0103n\u0103 cu magia culorilor de acas\u0103 sau ele sunt numai acas\u0103?<\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici:<\/strong> Natura este darnic\u0103 \u015fi frumoas\u0103 \u00een multe locuri ale globului. Sigur c\u0103 duc dorul locurilor pline de farmec vizitate \u00een \u0163ar\u0103, \u015fi au fost multe, dar acum \u00eencerc s\u0103 m\u0103 bucur de splendoarea locului \u00een care m\u0103 aflu. Aici, \u00een Statele Unite, multe case se afl\u0103 \u00een p\u0103duri, printre copaci, uneori aproape nici nu le z\u0103re\u015fti trec\u00e2nd pe autostr\u0103zi. Este ceva s\u0103lbatec, dar fascinant! Casa \u00een care locuiesc are o gr\u0103din\u0103, nu prea mare, cu copaci \u2013 brazi, stejari, ziua ascult uneori c\u00e2ntul p\u0103s\u0103rilor, diferit de cel al p\u0103s\u0103rilor noastre, v\u0103d poposind pe crengi, dar \u015fi \u0163op\u0103ind prin iarb\u0103, Pas\u0103rea Colibri, Pas\u0103rea Cardinal pictat\u0103 \u00een ro\u015fu \u2013 simbolul statului Carolina de Nord -, alte p\u0103s\u0103ri colorate \u00een albastru \u015fi galben, fluturi de toate culorile, c\u00e2te o broasc\u0103 \u0163estoas\u0103 r\u0103t\u0103cit\u0103 \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte loc printre ulucile gardului, veveri\u0163ele escaladeaz\u0103 copacii \u00een c\u0103utarea hranei, c\u00e2te o c\u0103prioar\u0103 sau cerb se culcu\u015fe\u015fte \u00een spatele cur\u0163ii, seara broscu\u0163ele din copaci \u00ee\u015fi \u00eencep concertul, alteori licuricii str\u0103bat spa\u0163iul gr\u0103dinii\u2026 Este frumos, pentru cine are timp s\u0103 priveasc\u0103 \u015fi s\u0103 se bucure.<\/em>
\n Frumuse\u0163ea acestui anotimp, toamna, este cu adev\u0103rat a p\u0103durii. Lan\u0163ul mun\u0163ilor Apala\u015fi (Appalachian), mun\u0163i vechi ai planetei, nu foarte \u00eenal\u0163i, ce se \u00eentind din Canada p\u00e2n\u0103 \u00een sud-vestul Americii, desf\u0103\u015fur\u00e2ndu-se paralel cu coasta de est a Americii de nord, e pres\u0103rat cu variate soiuri de copaci, predomin\u00e2nd stejarul \u015fi la \u00een\u0103l\u0163imi mai mari, bradul. Am descris-o \u00een cartea File de jurnal \u2013 \u00censemn\u0103ri din lumea nou\u0103, atunci c\u00e2nd am vizitat ace\u015fti mun\u0163i. Mun\u0163ii sunt la o distan\u0163\u0103 destul de mare de ora\u015ful nostru, cam la aceea\u015fi distan\u0163\u0103 fiind \u015fi Oceanului Atlantic, dar excursia s-a putut face \u00een timpul unei zile, dus \u015fi \u00eentors. Pornind de diminea\u0163\u0103, am str\u0103b\u0103tut drumul cu ma\u015fina, ne-am mai oprit \u015fi am mers pe c\u0103r\u0103rile mun\u0163ilor \u015fi am ajuns pe v\u00e2rful Muntelui Mitchell, la o altitudine de peste 2000 metri. Am privit de acolo apusul soarelui \u00een spatele mun\u0163ilor \u015fi reflexele luminii descompuse \u00een culori. Mi se p\u0103rea c\u0103 soarele nu voia s\u0103 apun\u0103, mai voia s\u0103 priveasc\u0103 frumuse\u0163ea mun\u0163ilor, \u00een acea zi lini\u015ftit\u0103 de toamn\u0103. Fiindc\u0103 obi\u015fnuiesc s\u0103 \u00eencep orice capitol cu un moto, descrierea din carte a avut cuvintele lui Pascal: \u201ePrin spa\u0163iu, universul m\u0103 cuprinde\/ \u015fi m\u0103 \u00eenghite ca pe un punct;\/ prin g\u00e2ndire eu \u00eel cuprind\u201d.<\/em><\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu: V\u0103 mul\u0163umesc pentru acest ,,zbor\u201d \u00een spa\u0163iul astral al versurilor, izvor\u00e2te din prea plinul sentimentelor,\u00a0\u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea impresiilor dvs. de via\u0163\u0103. V\u0103 doresc mult succes \u015fi v\u0103 mai a\u015ftept\u0103m \u00een paginile revistei Melidonium.<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un covor de frunze ar\u0103mii fo\u015fne\u015fte sub pa\u015fii no\u015ftri \u00eentomna\u0163i. Ne bucur\u0103 mereu toamna, ca un timp al unei delicate [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-23558","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23558","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23558"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23558\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23561,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23558\/revisions\/23561"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23558"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23558"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23558"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}