{"id":23784,"date":"2015-05-11T06:43:20","date_gmt":"2015-05-11T06:43:20","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=23784"},"modified":"2015-05-11T06:43:20","modified_gmt":"2015-05-11T06:43:20","slug":"adrian-botez-un-portret","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/05\/11\/adrian-botez-un-portret\/","title":{"rendered":"Adrian Botez: Un portret"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>\u0162inea, pe raftul din mijloc al bibliotecii, proptit de un suport de carton, un portret fotografic, al unei femei. Se uita destul de des la el \u2013 \u015fi c\u0103dea pe g\u00e2nduri, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd \u00eel privea.<\/p>\n

El nu era Hugh Grant \u015fi nici Brad Pitt, iar ea, cea din fotografie, nu era nici ea, la r\u00e2ndul ei, Demi Moore, nici Julia Roberts. El era un b\u00e2tr\u00e2n, de 60 de ani (a\u015fezat, acum, \u00eentr-un c\u0103rucior, \u00een fa\u0163a bibliotecii), iar cea din portretul fotografic era mama sa. Mama sa, care nu murise de mult, dar murise foarte departe. At\u00e2t de departe, \u00eenc\u00e2t el nici nu apucase, la \u00eenceput, s\u0103-\u015fi fac\u0103 vreme s\u0103 mearg\u0103 la morm\u00e2ntul ei\u2026 pentru ca, apoi, din pricina unei paralizii, instantanee, a ambelor picioare, s\u0103 nici nu mai poat\u0103 a se g\u00e2ndi c\u0103 va mai ajunge, vreodat\u0103, la acel morm\u00e2nt prea \u00eendep\u0103rtat, al mamei sale.<\/p>\n

Iar acum \u015ftia, f\u0103r\u0103 nicio urm\u0103 de \u00eendoial\u0103, c\u0103 el \u00eensu\u015fi nu va mai putea ajunge niciodat\u0103, la acel morm\u00e2nt dindeparte: \u00eei venise verdictul (definitiv \u015fi irevocabil!), de la laboratorul clinicii metropolei. Metastaz\u0103 generalizat\u0103. \u00cenc\u0103 dou\u0103-trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de via\u0163\u0103, maximum\u2026<\/p>\n

\u2026De ce, deci \u2013 de ce, oare, ne-am apucat noi s\u0103 vorbim, despre ace\u015fti doi oameni, cu totul \u015fi cu totul insignifian\u0163i, din imensul show al lumii terestre, din care ei nu se vedeau, nici m\u0103car ca fiind cei din urm\u0103 dintre figuran\u0163i\u2026?<\/p>\n

P\u0103i, dintr-un motiv destul de evident \u015fi simplu: personal, ne-am s\u0103turat, p\u00e2n\u0103 peste cap, de lumea aceasta de staniol r\u0103p\u0103nos\u2026 \u2013 lume a gesturilor televizate, de fiecare sear\u0103, a p\u0103pu\u015filor de cear\u0103, patetice \u015fi stupide, bronzate \u015fi conservate, constant, la soarele \u201chappy end<\/strong><\/em>\u201d-urilor cretine\u2026ne-am s\u0103turat, ne-am intoxicat grav \u015fi \u00een mod cu totul nepl\u0103cut, din pricina lumii acesteia decorative \u015fi goale, \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor de goale\u2026 o lume moart\u0103 din start: lumea vedetelor (de televiziune, de filme, vedete de ziare, vedete \u015fi \u201cvip<\/strong><\/em>\u201d-uri de mahala\u2026sc\u00e2rbo\u015fenii demne de gropile de gunoi ale spiritului uman, aflat \u00een plin proces de extinc\u0163ie!). Voim s\u0103 vedem, pentru c\u00e2teva clipe, m\u0103car, o secven\u0163\u0103 din via\u0163a vie, o secven\u0163\u0103 \u00een care piep\u0163ii c\u0103m\u0103\u015fii pu\u0163inilor oameni r\u0103ma\u015fi pe planet\u0103 se ridic\u0103, nu din comand\u0103 regizoral\u0103, ci din pricina unei respira\u0163ii poate nu v\u00e2njoase, dar adev\u0103rate<\/strong>! \u2013 respira\u0163ii iscate din procese vitale reale, respira\u0163ii ca nevoi disperate, ale unor oameni oarecare, de a-\u015fi demonstra c\u0103, \u00eenc\u0103, mai tr\u0103iesc, c\u0103, \u00eenc\u0103, pot s\u0103 strige ei<\/strong> (ce vor!), cu gura \u015fi din sufletul lor<\/strong>, de\u015firat de frustr\u0103ri dureroase \u015fi de necazuri, \u015fi de cotidienele r\u0103zboaie ale traiului \u00een aceast\u0103 lume, absurd\u0103, crud\u0103 \u015fi stupid\u0103\u2026piep\u0163i ai unei c\u0103m\u0103\u015fi care nu e \u00eemb\u00e2csit\u0103 de tot soiul de deodorante, din reclamele televizate, care-\u0163i sparg ochii\u2026 \u2013 ci sunt piep\u0163i de c\u0103ma\u015f\u0103 mirosind, vag, dar s\u0103n\u0103tos, a transpira\u0163ie\u2026\u015fi se ridic\u0103, m\u00e2ndr\u0103, deasupra piep\u0163ilor de c\u0103m\u0103\u015fi, o frunte lucioas\u0103, de om liber \u015fi viu, da, o frunte sc\u00e2nteind de c\u0103ldur\u0103 \u015fi de un metabolism duduind, \u00een plin\u0103 \u015fi victorioas\u0103, extrem de dramatic\u0103 func\u0163ionare \u2013 o lume f\u0103r\u0103 farduri, f\u0103r\u0103 rujuri\u2026 \u2013 nu tu coafare, nu tu cartoane, bannere \u015fi fronturi imense de strategii de imagine.<\/p>\n

Nu, nicicum o lume vulgar\u0103! \u2013 dar o lume care s\u0103 zv\u00e2cneasc\u0103 de zv\u00e2cnetul sufletului, iar nu de (\u015fi la!) indica\u0163iile regizorale!<\/p>\n

\u2026Un b\u0103tr\u00e2n care prive\u015fte, dus pe g\u00e2nduri, portretul unei mame care a murit, cu c\u00e2teva luni bune \u00een urm\u0103. Un b\u0103tr\u00e2n care \u00ee\u015fi amintea cum, \u00een copil\u0103rie, \u00eendurase, f\u0103r\u0103 s\u0103 cr\u00e2cneasc\u0103, b\u0103t\u0103i zdravene, de la, pe atunci, destul de t\u00e2n\u0103ra sa mam\u0103, care n-avea de g\u00e2nd s\u0103 accepte ca fiul ei s-ajung\u0103 un golan, un depravat, un mincinos \u015fi un derbedeu\u2026 \u2013 ci-\u015fi lua m\u0103suri, din timp, tax\u00e2nd, drastic, ori\u015fice ie\u015fire nelalocul ei, a b\u0103iatului\u2026pe care, cu at\u00e2ta \u00eengrijorare, \u00eel visa, treaz\u0103 \u015fi \u00een somn, ajuns om cu r\u0103spundere, om printre oameni, un om \u00eentreg \u2013 iar nu o loaz\u0103 \u201cinsan\u0103<\/strong><\/em>\u201d, nu un parazit \u015fi un lene\u015f (inutil \u015fi periculos!), nu un individ f\u0103r\u0103 obraz \u015fi f\u0103r\u0103 vreun rost \u00een lume\u2026<\/p>\n

\u2026Iar copilul de atunci \u00eendurase, scr\u00e2\u015fnind \u00een t\u0103cere, b\u0103t\u0103ile \u00eengrijor\u0103rii de mam\u0103, dar nu-\u015fi ceruse, niciodat\u0103, iertare. Pentru ce f\u0103cuse, pentru ceea ce ea se temea, teribil, s\u0103 nu cumva s\u0103 fac\u0103\u2026nu copilul ei, nu!<\/p>\n

\u00cen vocabularul lui nu existase, nici atunci \u015fi nici mai t\u00e2rziu, cuv\u00e2ntul \u201ciertare<\/strong><\/em>\u201d\u2026Scr\u00e2\u015fnea, r\u0103bda, t\u0103cea, repeta (eventual) faptele ur\u00e2te (sau, din lehamite, c\u0103uta s\u0103 inventeze altele noi, la fel de r\u0103u prevestitoare, pentru viitorul s\u0103u de \u201com \u00eentre oameni<\/strong><\/em>\u201d\u2026), dar orgoliul era mai puternic dec\u00e2t sensibilitatea lui nativ\u0103, dec\u00e2t fiorii de iubire \u015fi de \u00een\u0163elegere, fa\u0163\u0103 de \u00eengrijor\u0103rile mamei sale, r\u0103mas\u0103 v\u0103duv\u0103 de t\u00e2n\u0103r\u0103\u2026 \u015fi care numai pe el \u00eel avea, \u015fi care, evident, \u00ee\u015fi construia n\u0103dejdi, n\u0103dejdi dezn\u0103d\u0103jduite\u2026prin \u015fi pentru el, cel viitor\u2026dar tot mai mult p\u0103leau n\u0103dejdile ei, fa\u0163\u0103 cu \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2narea \u015fi \u201cc\u0103po\u015fenia<\/strong><\/em>\u201d lui\u2026exasperante, am\u00e2ndou\u0103! \u2013 \u015fi ea pl\u00e2ngea, \u00een\u0103bu\u015fit (dup\u0103 ce-i aplica, aproape cu cruzime, at\u00e2t de severele \u015fi disperatele \u201ccorec\u0163iuni<\/strong><\/em>\u201d!) \u2013 \u2026pl\u00e2ngea de se topea, cu capul afundat \u00een pern\u0103, s\u0103 n-o aud\u0103 el\u2026s\u0103 n-o vad\u0103, cumva, \u00een aceste clipe de vinovat\u0103 sl\u0103biciune!<\/p>\n

\u2026Un b\u0103tr\u00e2n care se certase, cu acea mam\u0103, nu doar \u00een copil\u0103ria \u015fi \u00een tinere\u0163ile lui, ci chiar \u015fi pe c\u00e2nd ea \u00eenc\u0103 tr\u0103ia-supravie\u0163uia (datorit\u0103 unui organism cu o rezisten\u0163\u0103 incredibil\u0103 \u015fi tragic\u0103!), cu toate cancerele adunate \u015fi activate \u00eentr-\u00eensa\u2026se certase cu mama sa chiar cu patru-cinci ani \u00eenainte de a o conduce la groap\u0103, cu fruntea plecat\u0103 de triste\u0163e (tot a\u015fa cum, \u015fi ea, plecase de-aici, cu fruntea aburit\u0103, mereu, ne\u00eencetat, de nemul\u0163umiri \u015fi de infinite nelini\u015fti\u2026- \u2026da, chiar \u015fi o mam\u0103 de 90 de ani, poate fi nelini\u015ftit\u0103, pentru fiul ei\u2026!)\u2026 se certase cu ea chiar cu patru-cinci ani \u00eenainte, c\u00e2nd el se mai putea, \u00eenc\u0103, aventura, s\u0103 ajung\u0103 \u00een acel or\u0103\u015fel de munte, coco\u0163at printre ceruri, nori \u015fi brazi\u2026.ca s\u0103 se certe cu mama sa.<\/p>\n

Se certase cu ea, mereu, nu neap\u0103rat din r\u0103utate, dar, evident, nici din\u2026afec\u0163iune (\u015fi, \u00een niciun caz, cu sufletul\u2026\u201ccordial<\/strong><\/em>\u201d!) \u2013 c\u00e2t din orgoliu, din oboseal\u0103 (\u015fi dezgust de via\u0163\u0103\u2026), dar \u015fi din spirit de contradic\u0163ie, reciproc! \u2013 cu acea femeie, la care \u0163inea, \u015fi pe care, \u00een definitiv, o admira mult (f\u0103r\u0103 o vorb\u0103 ie\u015fit\u0103 din gur\u0103!), pentru inteligen\u0163a ei deosebit\u0103, \u015fi o \u015fi iubea, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd (dar \u00een mod foarte secret!), pentru modul frust \u00een care-i \u201cturna<\/strong><\/em>\u201d ea, de la obraz, adev\u0103ruri nu din cale-afar\u0103 de pl\u0103cute. \u015ei, e drept, nu totdeauna \u2013 adev\u0103ruri adev\u0103rate, ci, uneori, \u015fi jum\u0103t\u0103\u0163i de adev\u0103ruri\u2026 dar care, musai, trebuiau \u201cdesc\u0103rcate<\/strong><\/em>\u201d!<\/p>\n

\u2026Un b\u0103tr\u00e2n, care se certase, o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103, cu o femeie mult mai b\u0103tr\u00e2n\u0103 dec\u00e2t el. O femeie stra\u015fnic de autoritar\u0103, care \u0163inea la el, dar refuzase, toat\u0103 via\u0163a ei, s\u0103-i arate afec\u0163iunea pe care i-o purta. \u015ei i-o purtase, afec\u0163iunea asta (oamenii, dup\u0103 cum \u015ftim, nici nu pot tr\u0103i f\u0103r\u0103 un strop de afec\u0163iune, m\u0103car\u2026) \u2013 da, \u00eel iubise chiar, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103\u2026 \u2013 dar nu \u015ftiuse cum s\u0103 \u015fi le exprime, afectele \u015fi iubirea asta\u2026\u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu par\u0103 slab\u0103 (c\u00e2nd era mai t\u00e2n\u0103r\u0103), \u015fi s\u0103 nu par\u0103 caraghioas\u0103, o lingu\u015fitoare senil\u0103, ori siropoas\u0103 (c\u00e2nd ajunsese mult prea b\u0103tr\u00e2n\u0103, de-acum\u2026): atunci c\u00e2nd se dusese s-o vad\u0103, ultima oar\u0103 (pe c\u00e2nd el, b\u0103tr\u00e2nul de-acum, \u00eenc\u0103 putea s\u0103 umble, c\u00e2t de c\u00e2t, singur\u2026) \u2013 \u015fi o aflase, m\u0103cinat\u0103 de cancere, pe patul de suferin\u0163\u0103\u2026abia mai putea femeia s\u0103 \u00eeng\u00e2ne cuvintele, pe care, o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103, le \u00eengr\u0103m\u0103dise, \u00een sufletul ei\u2026\u015fi, pentru c\u0103 nu mai auzea, nu mai vedea (dec\u00e2t printr-o cea\u0163\u0103 deas\u0103!), nu mai era \u00een stare s\u0103 rosteasc\u0103, clar, cuvinte, i-a apucat, pe pip\u0103ite, m\u00e2na lui dreapt\u0103, a b\u0103tr\u00e2nului de acum (care, cu un an \u00eenainte, nu fusese chiar at\u00e2t de b\u0103tr\u00e2n\u2026doar pu\u0163in\u2026) \u015fi i-o dusese la buze, s\u0103rut\u00e2ndu-i-o\u2026<\/p>\n

\u2026C\u00e2t de stupid este, nu-i a\u015fa, s\u0103 vorbim despre dragostea a doi b\u0103tr\u00e2ni, mam\u0103 \u015fi fiu\u2026?! \u2013 c\u00e2nd lumea asta a\u015fteapt\u0103, cu aviditate vorace, doar pove\u015fti \u015fi filme de dragoste, \u00eentre perechi tragice, de tineri, abia ajun\u015fi la adolescen\u0163\u0103 (dac\u0103 autorul sau regizorul supraliciteaz\u0103 un pic, se ajunge chiar la dragostea dintre doi \u201clocuitori<\/strong><\/em>\u201d \u015fi paznici, statornici, ai oli\u0163elor\u2026)! Dar, pentru Dumnezeu! \u2013 dragostea, fie ea \u015fi \u00eent\u00e2rziat\u0103, tot dragoste se cheam\u0103. \u015ei, dac\u0103, \u00een cazul unor tineri de liceu, dragostea asta este un fenomen absolut firesc \u015fi banalizat, de c\u00e2nd cu Shakespeare (de c\u00e2nd cu \u201cRomeii<\/strong><\/em>\u201d \u015fi \u201dJulietele<\/strong><\/em>\u201d sale!) \u2013 \u00een cazul unor b\u0103tr\u00e2ni, ea, dragostea, devine (\u00een ochii popula\u0163iei Terrei, a \u201cnoroadelor<\/strong><\/em>\u201d a\u015fa-zis \u201ccivilizate<\/strong><\/em>\u201d) \u2013 cumva, maladiv\u0103, un fenomen de excentricitate, dac\u0103 nu chiar pervers\u2026ba chiar de-a dreptul revolt\u0103tor, dispre\u0163uit, scuipat \u015fi batjocorit, cu maxim\u0103 furie, ca Hristos la Gavafta\u2026 \u2013 de ce nu?<\/p>\n

\u2026B\u0103tr\u00e2nul \u00ee\u015fi aducea aminte, acum, \u00een fa\u0163a portretului fotografic, de un moment care-l marcase, \u00eentr-un trecut destul de \u00eendep\u0103rtat\u2026c\u00e2nd el avea vreo 35-40 de ani (vede\u0163i cum, de la o v\u00e2rst\u0103, nu mai socote\u015fti anii care au trecut, a\u015fa, bob cu bob! \u2013 ci aproxim\u0103rile devin tot mai uria\u015fe: numeri anii vie\u0163ii tale trecute din cinci \u00een cinci, din zece \u00een zece\u2026): era, \u00eenc\u0103 de-atunci, suspect de un cancer (dar atunci nu fusese\u2026 \u2013 evident, dintr-un capriciu al sor\u0163ii, care s-a jucat, totdeauna, cu el, ca \u015foarecele cu pisica!), \u015fi st\u0103tea, \u00een a\u015fteptarea verdictului, pe o banc\u0103, \u00een apropierea cabinetului de investiga\u0163ii \u201cfinale<\/strong><\/em>\u201d. Banca f\u0103cea parte, era \u00eenglobat\u0103 \u015fi \u00eengropat\u0103, \u00eentr-un rond de trandafiri, imens\u2026\u015fi, de\u015fi nu se vedeau, existau, dincolo de banca asta, din zece \u00een zece metri, b\u0103nci asem\u0103n\u0103toare, jur-\u00eemprejur\u2026ascunse printre tufele de trandafiri, crecute at\u00e2t de \u00eenalt, \u00eenc\u00e2t d\u0103deau impresia unor jungle ecuatoriale. Puteai s\u0103 ucizi un om, \u00een aceste p\u0103duri ecuatoriale \u2013 \u015fi nimeni n-ar fi auzit, nici b\u0103nuit, m\u0103car, fapta.<\/p>\n

Deodat\u0103, auzul s\u0103u de om concentrat asupra sor\u0163ii sale, asupra vie\u0163ii sau mor\u0163ii sale (care se decideau, straniu, \u00eentr-un laborator \u00eentunecos, vecin cu gr\u0103dina\u2026se decideau, inflexibil, \u00een fa\u0163a unor ma\u015fin\u0103rii reci \u015fi total insensibile\u2026) \u2013 deodat\u0103, auzul s\u0103u prinse, din zbor, un zgomot pe care nu \u015fi l-ar fi putut \u00eenchipui, niciodat\u0103 \u015fi nicicum, c\u0103 s-ar putea produce \u00een preajma laboratorului sumbru, laboratorul cel decident de via\u0163\u0103 ori moarte: pur \u015fi simplu, auzi \u0163oc\u0103iturile sonore ale unor s\u0103ruturi\u2026date, reciproc, f\u0103r\u0103 jen\u0103! \u2013 sfid\u0103tor, exhibi\u0163ionist!<\/p>\n

Ofuscat, alarmat de aceast\u0103 indecen\u0163\u0103 \u015fi frivolitate extrem\u0103, de incon\u015ftien\u0163a unor tineri\u2026\u00een aceste locuri funeste\u2026se ridic\u0103, dintr-un mic salt, \u015fi d\u0103du la o parte mormanul de trandafiri (care separa banca sa, de urm\u0103toarea banc\u0103!)\u2026Ce-i v\u0103zur\u0103 ochii?<\/p>\n

Doi b\u0103tr\u00e2ni, dar b\u0103tr\u00e2ni imemoriali, b\u0103tr\u00e2ni ca \u00eensu\u015fi timpul (nici sexele nu le erau prea certe: s\u0103 zicem, \u201cel<\/strong><\/em>\u201d \u2013 s\u0103 tot fi avut peste 90-95 de ani, iar, s\u0103 zicem, \u201cea<\/strong><\/em>\u201d \u2013 avea cel pu\u0163in 80 de ani\u2026!), se s\u0103rutau! \u015ei nu, a\u015fa, de form\u0103 \u015fi exhibi\u0163ionist\u2026, ci cu o tandre\u0163e real\u0103, cu o duio\u015fie de poveste valah\u0103 spus\u0103 de bunica, o poveste cu crai \u015fi cr\u0103iese, care \u201cprocreeaz\u0103<\/strong><\/em>\u201d fe\u0163i-frumo\u015fi, la ad\u00e2nc\u0103 b\u0103tr\u00e2ne\u0163e\u2026 \u2013 s\u0103ruturile erau at\u00e2t de incredibil de tandre, date, reciproc, cu infinit\u0103 duio\u015fie\u2026dar \u015fi cu o doz\u0103 de disperare a gesturilor\u2026de parc\u0103, \u00een acel moment, d\u0103duse n\u0103val\u0103, peste ei, peste nebunii cei doi, b\u0103tr\u00e2nii-\u201cfosile<\/strong><\/em>\u201d, nebuni-nebuni! \u2013 f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u015ftie ei dincotro vine! \u2013 d\u0103duse n\u0103val\u0103, din nou, tinere\u0163ea, peste ei\u2026tinere\u0163ea lor, de at\u00e2t de mult\u0103 vreme, trecut\u0103 (crezuser\u0103, ambii, \u00een mod sigur, c\u0103 o uitaser\u0103 \u015fi \u00eei uitase \u015fi ea, la r\u00e2ndul ei \u2013 definitiv!), tinere\u0163ea lor, r\u0103t\u0103cit\u0103 nu se \u015ftie pe unde\u2026\u015fi, acum, c\u00e2nd d\u0103duse n\u0103val\u0103 peste ei, lu\u00e2ndu-i cu totul prin surprindere, nu voiau s-o scape, nu voiau s\u0103-i dea drumul\u2026\u00eei ap\u0103rau prezen\u0163a \u015fi revenirea, din toate slabele, dar, parc\u0103, ren\u0103scutele lor puteri, de alt\u0103dat\u0103!<\/p>\n

\u2026Cei doi b\u0103tr\u00e2ni tocmai aflaser\u0103 diagnosticul (pe care li-l adusese \u00eensu\u015fi Profesorul, \u015feful cabinetului!) \u2013 acela\u015fi rezultat, pentru am\u00e2ndoi: metastaz\u0103 \u00een ultima faz\u0103\u2026<\/p>\n

\u2026B\u0103tr\u00e2nul din c\u0103rucior, cu m\u00e2inile pe genunchii mor\u0163i, cu fruntea \u00eengropat\u0103 \u00een piept, st\u0103tu a\u015fa, c\u00e2teva minute bune, \u00eenfr\u00e2nt, \u00een fa\u0163a amintirii. Apoi, cu un gest cl\u0103tinat, nesigur, parc\u0103 b\u00e2jb\u00e2ia \u00een \u00eentunericul unei cripte, \u00ee\u015fi \u00eentinse m\u00e2na dreapt\u0103 c\u0103tre portretul fotografic din fa\u0163a sa, de pe raftul din mijloc al bibliotecii\u2026\u00ee\u015fi apropie portretul de fa\u0163\u0103 \u015fi de ochi: mama (ar\u0103ta, \u00een portret, ca de 30 de ani\u2026) \u015fi b\u0103tr\u00e2nul ei fiu, care-\u015fi ar\u0103ta, din plin, cei 60 de ani\u2026se privir\u0103, o clip\u0103, fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103, mama \u015fi fiul\u2026cu un fel de ostilitate tandr\u0103, pe care nu \u015fi-o permit dec\u00e2t oamenii care se cunosc de o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103. \u015ei buzele ve\u015ftede ale b\u0103tr\u00e2nului se apropiar\u0103 de chipul din portret, \u015fi se lipir\u0103, \u00eendelung, de fruntea femeii din portret. Se auzi, ca un murmur, vocea, r\u0103gu\u015fit\u0103 de emo\u0163ie, a b\u0103tr\u00e2nului din c\u0103rucior:<\/p>\n

-Iart\u0103-m\u0103, mam\u0103\u2026<\/p>\n

Era pentru prima oar\u0103, \u00een via\u0163a lui, c\u00e2nd \u00eendr\u0103znise s\u0103-\u015fi treac\u0103 peste orice orgoliu\u2026Acum, \u00eenainte cu c\u00e2teva ceasuri (cel mult, zile\u2026), distan\u0163\u0103 de moarte, b\u0103tr\u00e2nul \u201c\u00ee\u015fi \u00eembog\u0103\u0163ea vocabularul<\/strong><\/em>\u201d\u2026cu un cuv\u00e2nt care, \u00een aceste clipe, ultimele (de pe marginea morm\u00e2ntului), i se ar\u0103ta at\u00e2t de pre\u0163ios\u2026mai pre\u0163ios dec\u00e2t toat\u0103 via\u0163a lui zdren\u0163uit\u0103 de ne\u00eempliniri, de certuri (cu to\u0163i \u015fi cu toate!), de cumplite dezam\u0103giri\u2026C\u00e2t de liber era pieptul lui (\u2026pieptul lui de b\u0103tr\u00e2n, nebun orgolios, imobilizat \u00een c\u0103rucior\u2026), acum, dup\u0103 ce d\u0103duse afar\u0103 dintr-\u00eensul acel cuv\u00e2nt, care nu se d\u0103duse ie\u015fit, o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103!<\/p>\n

***<\/p>\n

\n

Adrian Botez<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u0162inea, pe raftul din mijloc al bibliotecii, proptit de un suport de carton, un portret fotografic, al unei femei. Se [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-23784","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23784","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23784"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23784\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23787,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23784\/revisions\/23787"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23784"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23784"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23784"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}