{"id":24089,"date":"2015-06-01T20:06:51","date_gmt":"2015-06-01T20:06:51","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=24089"},"modified":"2015-06-02T18:26:07","modified_gmt":"2015-06-02T18:26:07","slug":"mihaela-gheorghiu-calatorie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/06\/01\/mihaela-gheorghiu-calatorie\/","title":{"rendered":"Mihaela Gheorghiu – C\u0103l\u0103torie"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

C\u0102L\u0102TORIE<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Plou\u0103 cu stropi mici, nehot\u0103r\u00e2\u021bi, apoi din ce in ce mai conving\u0103tor, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd firele sub\u021biri si argintii de ap\u0103 scald\u0103 \u00eentregul parbriz. Trecem printr-un sat cu case \u00eenalte, albe, r\u0103s\u0103rind dintre brazi.<\/p>\n

Cobor\u00e2m.<\/p>\n

Ruinele cet\u0103\u021bii \u00eemi st\u0103ruie \u00eentr-un col\u0163 al memoriei, fiecare piatra se leag\u0103 \u00een sus \u0219i-n jos de un axon \u0219i de o stea, alc\u0103tuind lan\u021bul enigmatic de sinapse care-mi reconstruie\u0219te \u00een fa\u0163a ochilor amfiteatrul cu valurile lui succesive \u0219i cu \u0219an\u021bul din mijlocul arenei. Acolo au luptat gladiatori, iar s\u00e2ngele lor negru s-a infiltrat \u00een p\u0103m\u00e2ntul umed.<\/p>\n

Doru fr\u00e2neaz\u0103 brusc \u00een spatele unei c\u0103ru\u021be pline cu dovleci galbeni.<\/p>\n

Plou\u0103 din ce \u00een ce mai tare, \u0219terg\u0103toarele bat ritmat din aripile de cauciuc.<\/p>\n

Printre ruine a dat col\u0163 iarba. Firele verzi, \u00eensetate de lumin\u0103, danteleaz\u0103 oasele cet\u0103\u021bii, \u00eengrop\u00e2nd, milimetru cu milimetru, craniul poros \u00een care a fost odat\u0103 memorie \u0219i voin\u021b\u0103. Lanurile de porumb m\u0103rginesc \u00a0forul roman, cu tulpinile lor uscate, ar\u0103mii prin care ferestruie\u0219te v\u00e2ntul.<\/p>\n

Deschid fereastra. Mireasma toamnei umple spa\u021biul prismatic al ora\u0219ului, desen\u00e2nd frunze aurii de stejar pe case, str\u0103zi, dealuri, r\u00e2uri.<\/p>\n

O mare cupola viorie se ridica peste acoperi\u0219uri, ca o membrana \u00eenc\u0103 umeda, desprinsa de pe un bob de strugure. O privesc cu ochi mari, clipind des, iar lumina fragmentata de ploaie \u00eemi str\u0103bate cristalinul r\u0103sturn\u00e2nd brazii si st\u00e2lpii de \u00eenalta tensiune cu v\u00e2rful in jos, pe suprafa\u021ba inundata de parfumul frunzelor de vie.<\/p>\n

O nervura alb\u0103, ca o linie tras\u0103 cu creta, \u00eemparte \u00een dou\u0103 \u0219oseaua v\u00e2n\u0103t\u0103 \u0219i moale, ca un aluat de p\u00e2ine.<\/p>\n

Cl\u0103dirile par fragile, construite din cea\u021b\u0103 \u0219i p\u00e2nz\u0103 de p\u0103ianjen. V\u0103d, prin pere\u021bi, contururi \u00eentunecate: un dulap, o mas\u0103, un scaun, un pian. Iar ploaia bate cu degete repezi, \u00een acoperi\u0219urile translucide ca o placent\u0103. Pe trotuar trec umbre cu umbrele ca ni\u0219te ciuperci. Ferestrele \u0219i u\u0219ile parc\u0103 se resorb, casele seam\u0103n\u0103 cu ni\u0219te crustacei \u00a0uria\u0219i, \u00eenveli\u021bi \u00een foi\u0163e transparente.<\/p>\n

\u00cemi fr\u0103m\u00e2nt degetele str\u00e2nse de doua inele de argint, m\u0103 ridic \u0219i trec prin geamul hialin. Sandalele mi se afund\u0103 \u00een asfaltul de aluat, \u00een timp ce m\u0103 apropii de \u0219coala primar\u0103. \u00cemi reprim ame\u021beala \u0219i frica \u0219i \u00eentind m\u00e2na spre zidul pufos. Nu e nici un zid. E ceva catifelat \u015fi viu, \u00eemp\u00e2nzit de capilare sub\u021biri, ca un labirint.<\/p>\n

Privesc \u00een\u0103untru. Ceea ce mi se p\u0103reau \u00eenainte dulapuri, scaune, paturi, sunt degete, genunchi, buze, pleoape \u015fi un uria\u0219 cordon ombilical ce \u00eenconjoar\u0103 trupul fragil ce se formeaz\u0103 \u00een fa\u021ba m\u00e2inilor mele.<\/p>\n

Marele lui ochi albastru \u0219i rotund, ca un lac \u00eentre mun\u021bi, se lipe\u0219te de placenta str\u0103vezie. \u00cen penumbra catifelat\u0103 a pupilei se descompune, ca un evantai, toamna. \u00cenf\u0103\u0219urat\u0103 \u00een m\u0103tasea privirii, m\u0103 scufund \u00een irisul imens al c\u0103rui contur violet a devenit acum mai pregnant \u015fi \u00eenot printre celulele viorii p\u00e2n\u0103 \u00een centrul min\u0163ii mele, acolo unde tocmai se na\u0219te lumina. Ochi \u00een ochi, \u021beast\u0103 \u00een \u021beast\u0103, cu fratele meu t\u0103cut.<\/p>\n

\u00cencep sa strig, dar glasul nu-mi str\u0103bate p\u00e2n\u0103 la urechi. Se love\u0219te de foi\u0163e, de petale \u0219i membrane concentrice, apoi se r\u0103sfr\u00e2nge \u00een amurgul mov, printre copaci, ca ni\u0219te frunze de cea\u0163\u0103 \u0219i turle ce zboar\u0103 u\u0219or, prin aerul stins, p\u00e2n\u0103 la ochiul orb al parbrizului. Ma\u0219ina se opre\u0219te \u00een fa\u0163a casei mele, albe \u015fi solide, ca o insul\u0103 \u00een imensitatea oceanului.<\/p>\n

C\u00e2inele \u00eencepe s\u0103 latre \u00een timp ce eu descui, cu greu, poarta verde, de fier. Cupola viorie s-a transformat \u00een nori repezi, fluizi, cu spin\u0103rile cenu\u0219ii.<\/p>\n

Urc sc\u0103rile, str\u0103bat coridorul lung, cu parchet de stejar \u015fi intru \u00een baie. Deschid robinetul \u015fi m\u0103 privesc \u00een oglinda de deasupra chiuvetei. Ochii mei\u2026frumo\u0219ii mei ochi c\u0103prui. \u0218i lini\u0219tea parfumat\u0103 p\u0103trunde osmotic prin membrana de sticl\u0103, care m\u0103 reflect\u0103 pe mine cu buclele arcuite \u0219i m\u00e2nu\u021bele de copil.<\/p>\n

Apa rece \u00eemi alb\u0103stre\u0219te palmele, e at\u00e2t de rece apa curg\u00e2nd \u00een ovalul chiuvetei cu sclipiri de mercur. Frumo\u0219ii t\u0103i ochi c\u0103prui privesc printre pleoapele mele, f\u00e2lf\u00e2ind u\u0219or din genele cafenii.<\/p>\n

Dode, \u00eengerii au aripi de cea\u0163a?<\/p>\n

Copilul purta paltona\u0219 \u00een carouri \u015fi c\u0103ciuli\u0163a alb\u0103. Se plimba, cu bunicul de m\u00e2n\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul satului. Acolo, realitatea devenea nesigur\u0103, zidurile caselor se pr\u0103bu\u0219eau \u00een ele \u00eensele \u015fi totul era \u00eenv\u0103luit \u00eentr-o ceata alb\u0103, de diamant. Palma lui mare \u015fi aspra m\u0103 \u021binea stins.<\/p>\n

– Dode, cine st\u0103 acolo?<\/p>\n

\u0218i copilul ar\u0103ta cu degetul c\u0103tre o casa cu etaj, una din pu\u0163inele case cu etaj din sat.<\/p>\n

Ochii lui se dilatau a z\u00e2mbet, z\u00e2mbet cald \u0219i bun.<\/p>\n

– Dode, hai mai repede acas\u0103, c\u0103 ne prinde noaptea.<\/p>\n

Copilul \u00eel trage pe bunic de m\u00e2n\u0103.<\/p>\n

\u00centunericul avea, \u00een vremea aceea, nenum\u0103rate bra\u021be de fum, venea ca v\u00e2ntul, r\u0103pind \u0219i dizolv\u00e2nd totul \u00een calea lui.<\/p>\n

S-a l\u0103sat noaptea din cer, lipind lespezi vinete pe ferestrele casei.<\/p>\n

\u00cenchid robinetul \u015fi m\u0103 \u0219terg \u00eendelung pe m\u00e2ini. Pa\u0219ii mei sun\u0103 a gol pe coridorul lung.<\/p>\n

Aprind focul \u00een sob\u0103 \u00a0\u015fi m\u0103 lipesc cu spatele de teracot\u0103.<\/p>\n

V\u00e2ntul alearg\u0103 pe str\u0103zi cu labe de leu, \u0219erpii \u00ee\u0219i leap\u0103d\u0103 solzii de aur pe frunzele copacilor.<\/p>\n

Anul \u0103sta, toamna are g\u00e2tul de brum\u0103\u2026<\/p>\n

Anul \u0103sta, toamna are ochii de struguri..<\/p>\n

Copilul desprinde din vie ciorchini grei, ca seara lui octombrie, picur\u00e2nd galbene jocuri de lumin\u0103 printre frunzele b\u0103tute cu aram\u0103.<\/p>\n

– E\u0219ti oarb\u0103, toamn\u0103, auzi! Ai nevoie de un baston de fulgi.<\/p>\n

Toamna urc\u0103 dintr-o c\u0103limar\u0103 de cerneal\u0103, tras\u0103 de razele lunii.<\/p>\n

– Daca cineva mai striga, cerneala o s\u0103 acopere lumea. Sufletele voastre sunt bolnave. Inimile voastre sunt de piatr\u0103!<\/p>\n

Timpul se m\u0103soar\u0103 \u00een frunze care cad.<\/p>\n

Copilul striga la stele.<\/p>\n

Cerneala se vars\u0103 pe str\u0103zi, pe copaci, pe zidurile albe ale caselor, \u00een iarba aurie, pe m\u00e2inile tale \u00eencruci\u0219ate.<\/p>\n

\u020an casa bunicilor e lini\u0219te.<\/p>\n

Singur\u0103tatea mea urla la lun\u0103.<\/p>\n

Bunicul, cu p\u0103rul nins \u0219i ochi c\u0103prui, str\u0103bunica \u015fi m\u00e2inile ei br\u0103zdate de cute ad\u00e2nci sunt sub p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n

Umbrele lor s-au imprimat \u00een tencuiala zidurilor, \u00een transparen\u0163a vitrinelor. Le poart\u0103 pa\u0219ii doar covoarele. Iar eu zg\u00e2rii cu unghiile peretele scorojit \u0219i m\u0103 ascund sub pielea zb\u00e2rcit\u0103 a zugr\u0103velii, sap labirinturi cu degetele \u00eens\u00e2ngerate ca s\u0103-i g\u0103sesc, s\u0103 m\u0103 reg\u0103sesc pe mine, \u00eentreag\u0103.<\/p>\n

Trec din camer\u0103 \u00een camer\u0103, \u00eencet, cu luminile stinse. \u00cemi umplu alveolele cu aerul din casa bunicilor. Miroase a nuc, a mobil\u0103 veche, a h\u00e2rtie creponat\u0103, a vanilie, a copil cu p\u0103rul de aur, a ochelari de bunic, a \u00eenceput de mirare.<\/p>\n

Miroase a mine, cu ani in urma.<\/p>\n

prea multe m\u0103\u0219ti<\/p>\n

ar trebui s\u0103 fie p\u0103s\u0103ri\u2026ochii s\u0103 se umple de zbor. S\u0103 p\u0103\u0219esc descul\u021b\u0103 prin iarba unui conflict interior<\/p>\n

Copilul avea o cutie de creioane colorate, primit\u0103 \u00een dar de la mo\u0219 Nicolae \u015fi m\u00e2zg\u0103lea, pe foi albe de h\u00e2rtie, st\u00e2lpi de telegraf cu r\u00e2ndunele negre \u0219i oameni cu capul oval \u0219i trei fire de par, lungi \u0219i r\u0103zle\u021be.<\/p>\n

Cine sunt eu? De unde vin?<\/p>\n

A fost odat\u0103\u2026un castel alb cu bol\u021bi de marmur\u0103, cu por\u021bi m\u00e2ndre \u015fi \u00eenalte.<\/p>\n

Focul arde \u00een soba cu limbi de balaur. Dode \u00ee\u0219i ia ochelarii cu ram\u0103 galben\u0103, se a\u0219az\u0103 pe fotoliu \u015fi deschide cartea de basme.<\/p>\n

\u0218i castelul alb avea aripi de pas\u0103re m\u0103iastr\u0103.<\/p>\n

Era o vreme cenu\u0219ie, opac\u0103, numai bun\u0103 de spus pove\u015fti.<\/p>\n

– \u0218i \u00een fiecare noapte, castelul se ridica peste c\u00e2mpia de argint\u00a0 a lunii.<\/p>\n

Copilul se urca pe genunchii bunicului, privind poza cu castelul care zboar\u0103 cu aripi ce\u021boase de luna.<\/p>\n

O b\u0103taie in u\u0219\u0103.<\/p>\n

Tresar.<\/p>\n

\u00cemi adun g\u00e2ndurile, m\u0103 reconstruiesc.<\/p>\n

– O urgen\u0163\u0103!<\/p>\n

Sar din pat, \u00eemi at\u00e2rn \u00een grab\u0103 stetoscopul la g\u00e2t, apuc tensiometrul \u015fi ies gr\u0103bit\u0103 din camera de garda.<\/p>\n

Un b\u0103tr\u00e2n, 71 de ani, respira greu, probabil edem pulmonar acut.<\/p>\n

\u00cemi recompun expresia fe\u0163ei \u015fi intru hot\u0103r\u00e2ta \u00een sala de urgen\u0163e.<\/p>\n

– Buna seara. Sunt medicul de garda. De c\u00e2nd e \u00een starea asta?<\/p>\n

Nu a\u0219tept r\u0103spunsul.<\/p>\n

-Oxigen, prinde-i o linie, \u00eei recoltezi s\u00e2nge, doua fiole de Furosemid.<\/p>\n

\u020al \u00eenso\u0163esc pe coridorul lung \u015fi \u00eentortocheat, ca un labirint. U\u015file salonului de terapie intensiv\u0103 se deschid scurt \u015fi se \u00eenchid \u00een urma noastr\u0103, zdren\u021buind t\u0103cerea.<\/p>\n

Pe fereastr\u0103, noaptea mu\u015fca din luna cu col\u021bi de mistre\u021b. E lini\u0219te pe strada din fa\u0163a spitalului.<\/p>\n

Simt singur\u0103tatea ca pe o punc\u021bie pleural\u0103 chinuitoare, din care a ie\u0219it un strop de \u00eentuneric.<\/p>\n

Ochii b\u0103tr\u00e2nului cer\u0219esc mila.<\/p>\n

\u020ai iau tensiunea: 180\/90 mmHg. \u020ai ascult pl\u0103m\u00e2nul, \u00eei iau pulsul.<\/p>\n

– Vreo infec\u021bie respiratorie recent\u0103? \u020ai \u00eentreb \u00eencet.<\/p>\n

Apoi, imediat, cu glas aspru:<\/p>\n

– Doua fiole, am spus! Nitroglicerin\u0103 pe injectomat!<\/p>\n

Cear\u0219aful alb, ca h\u00e2rtia\u00a0\u00a0\u00a0 se str\u00e2nge spasmodic \u00eentre degetele albe \u015fi \u00eemb\u0103tr\u00e2nite. Ecranul monitorului se desparte \u00een c\u0103r\u0103ri fosforescente.<\/p>\n

– A\u021bi avut \u015fi durere \u00een piept?<\/p>\n

B\u0103tr\u00e2nul d\u0103 din cap, afirmativ.<\/p>\n

Se lupt\u0103 pentru fiecare respira\u021bie. Are pic\u0103turi translucide de transpira\u021bie pe cre\u0219tet. Fata \u00eei tr\u0103deaz\u0103 un efort incredibil pentru fiecare gur\u0103 de aer. Ochii \u00eei sunt c\u0103prui \u015fi umezi, u\u0219or oblici.<\/p>\n

– \u00cenc\u0103 dou\u0103 fiole de Furosemid!<\/p>\n

-Am fost ast\u0103zi la cumnat, la frate-su, a fost ziua lui. Seara, dintr-o dat\u0103 n-a mai putut s\u0103 respire.<\/p>\n

-Pe la ce or\u0103?<\/p>\n

-Pe la 8-9.<\/p>\n

– Acum e trecut de miezul nop\u021bii. De ce a\u021bi a\u0219teptat at\u00e2t?<\/p>\n

– Am crezut c\u0103 trece.<\/p>\n

– Trebuia s\u0103 suna\u021bi salvarea \u015fi s\u0103-l aduce\u021bi imediat!<\/p>\n

Femeia a z\u00e2mbit, parc\u0103 ironic.<\/p>\n

-A mai fost a\u0219a. \u0218i a sc\u0103pat..<\/p>\n

Are ochi verzi, r\u0103i, \u0219i p\u0103rul f\u0103cut permanent.<\/p>\n

Privesc din nou ecranul monitorului \u0219i m\u0103 nelini\u0219tesc.<\/p>\n

Lumina neoanelor e palid\u0103, difuz\u0103, ca un lan\u021b de silabe pierdut \u00een cea\u0163\u0103.<\/p>\n

Simt o prezen\u0163\u0103 ambigua, \u00eentunecat\u0103, ca un cavaler f\u0103r\u0103 umbr\u0103\u00a0 \u00een aerul greu al salonului de terapie intensiv\u0103. \u020an halat alb, m\u0103 sprijin de peretele scorojit de durere \u015fi a\u0219tept. \u00cemi \u00eencord voin\u021ba \u0219i \u00eemi ascut armele de lupt\u0103.<\/p>\n

Stau la p\u00e2nd\u0103, ca un v\u00e2n\u0103tor de lei, atent\u0103 la fiecare respira\u021bie, la fiecare contrac\u021bie cardiac\u0103 vizibil\u0103 pe ecranul monitorului, la fiecare pic\u0103tur\u0103 care curge din perfuziile translucide, at\u00e2rnate ca ni\u0219te baloane de s\u0103pun pe stative.<\/p>\n

– \u00cenc\u0103 dou\u0103 fiole\u2026<\/p>\n

Trebuie, trebuie s\u0103 ias\u0103 din edemul pulmonar.<\/p>\n

Evaluez alte op\u021biuni.<\/p>\n

Iau tensiunea.<\/p>\n

M\u0103resc \u00a0ritmul perfuziei de Nitroglicerin\u0103.<\/p>\n

Cavalerul f\u0103r\u0103 umbr\u0103, cu sabia de cea\u0163\u0103\u00a0 \u00een spinare, \u00ee\u0219i rote\u0219te privirea.<\/p>\n

Pleca\u021bi, voi, cavaleri f\u0103r\u0103 chip, cu sabia pe cea\u0163\u0103 c\u0103lc\u00e2nd\u2026<\/p>\n

Chipul b\u0103tr\u00e2nului arat\u0103 durere \u015fi resemnare.<\/p>\n

Dode a murit singur.<\/p>\n

Dode are acum aripi de cea\u0163\u0103.<\/p>\n

Pe morm\u00e2ntul lui cresc crizanteme albe.<\/p>\n

Dode nu mai poate s\u0103 spun\u0103 nimic.<\/p>\n

A plouat aspru, r\u0103scolind p\u0103m\u00e2ntul , la \u00eenmorm\u00e2ntarea lui.<\/p>\n

N-am fost acolo.<\/p>\n

L-am v\u0103zut ultima dat\u0103 plec\u00e2nd la gar\u0103. Avea p\u0103l\u0103ria lui gri, de var\u0103.<\/p>\n

Era septembrie.<\/p>\n

\u0218i acum e septembrie.<\/p>\n

Ar fi trebuit s\u0103 merg cu el. Ar fi trebuit s\u0103 fiu acolo.<\/p>\n

A\u015f fi luptat.<\/p>\n

A\u015f fi luptat, p\u00e2n\u0103 la moarte, cu acel cavaler f\u0103r\u0103 chip.<\/p>\n

L-a\u015f fi \u021binut de m\u00e2n\u0103.<\/p>\n

L-a\u015f fi \u021binut \u00een bra\u021be.<\/p>\n

Dode a murit singur. \u020an casa bunicilor. \u020an casa copil\u0103riei mele.<\/p>\n

Bra\u0163ul fotoliului era rupt.<\/p>\n

Eu n-am fost acolo.<\/p>\n

Sunt aici, acum, pentru un b\u0103tr\u00e2n str\u0103in, cu ochi c\u0103prui. Sunt aici, acum, pentru Dode.<\/p>\n

A \u00eenceput s\u0103 plou\u0103. Cu lacrimi de cea\u0163\u0103. Plou\u0103 s\u0103lbatic. Cavalerii f\u0103r\u0103 chip \u00ee\u0219i m\u00e2n\u0103 caii \u00een galop. Miroase a palid\u0103 destr\u0103mare.<\/p>\n

Dode purta iarna c\u0103ciul\u0103 de astrahan. C\u00e2nd intra de la cur\u0103\u021batul z\u0103pezii, \u00ee\u0219i \u00eenc\u0103lzea m\u00e2inile deasupra plitei din buc\u0103t\u0103rie.<\/p>\n

\u020ai era mereu frig. Fusese prizonier de r\u0103zboi. A m\u0103r\u0219\u0103luit iarna de la P\u0103uli\u0219 p\u00e2n\u0103 \u00een Ungaria \u0219i apoi Austria. Cu lan\u021buri la picioare. F\u0103r\u0103 manta. Cei care c\u0103deau, erau omora\u021bi.<\/p>\n

\u00ce\u0219i \u00eenc\u0103lzea m\u00e2inile deasupra sobei \u015fi spunea pove\u015fti. Citea din Fra\u021bii Grimm sau povestea din copil\u0103ria lui, dintr-un sat din Oltenia. Erau cinci fra\u021bi, el fiind cel mai mare. Mergea la scoal\u0103 urcat pe locomotiva \u0219i s\u0103rea la o curb\u0103, unde trenul \u00ee\u0219i \u00eencetinea viteza. Erau p\u0103duri nesf\u00e2r\u0219ite \u015fi doar un sat cu case albe. \u0218i o f\u00e2nt\u00e2na cu ciutura.<\/p>\n

O mam\u0103 aspr\u0103, care a \u00eenv\u0103\u021bat odat\u0103 cu ei, cei cinci copii s\u0103 citeasc\u0103. O mam\u0103 care a v\u00e2ndut porumbul \u015fi gr\u00e2ul ca sa-l dea la \u0219coal\u0103.<\/p>\n

O copil\u0103rie descul\u021ba vara.<\/p>\n

Un bunic care m\u0103 privea cu at\u00e2ta dragoste.<\/p>\n

Mo\u0219 Martin \u00eenva\u021b\u0103 alfabetul.<\/p>\n

A\u2026un\u00a0 A str\u00e2mb de tipar.<\/p>\n

B\u2026<\/p>\n

-Dode, Dode sun\u0103 soneria, a venit domnul Der.<\/p>\n

\u0218i Dode se ducea la poart\u0103, ca s\u0103 m\u0103 fac\u0103 s\u0103 r\u00e2d.<\/p>\n

B N N<\/p>\n

– Uite, mami, am scris banane!<\/p>\n

– Domnu\u2019 Gheorghe! Domnu\u2019 inginer! striga domnul Der, cel adev\u0103rat la poarta.<\/p>\n

– Dode, hai sa ne prefacem c\u0103 nu suntem acas\u0103!<\/p>\n

– Dode, a\u0219a piure bun nu face nimeni!<\/p>\n

Iar Dode r\u00e2dea \u015fi-i cre\u0219tea inima \u00een piept.<\/p>\n

Dode m\u0103 ducea \u0219i m\u0103 aducea de la engleza, Dode m\u0103 ducea \u0219i m\u0103 aducea de la \u015fcoal\u0103.<\/p>\n

Dode ne a\u0219tepta iarna, la gar\u0103 c\u00e2nd veneam cu Oari \u00een vacan\u0163a de Cr\u0103ciun.<\/p>\n

Dode se uita la Actualit\u0103\u021bi \u015fi citea Magazin Istoric.<\/p>\n

Dode avea nevoie de\u00a0 \u201einvita\u021bii speciale\u201d ca s\u0103 vin\u0103 la mas\u0103.<\/p>\n

Dode nu se uita la filme-adormea. Dode citea pove\u015fti.<\/p>\n

Dode cump\u0103ra p\u00e2ine \u015fi lubeni\u021b\u0103.<\/p>\n

Dode m\u00e2nca usturoi doar s\u00e2mb\u0103t\u0103 seara, ca sa nu-l miroas\u0103 oamenii la lucru. Dode spunea: \u201eiar \u0219i-a luat m\u0103mica-ta cu\u021bitul la br\u00e2u\u201d. Atunci se numea : Gheorghe!<\/p>\n

Dode juca badminton.<\/p>\n

C\u00e2nd a murit Dode, s-a oprit ceasul.<\/p>\n

Era diminea\u021b\u0103 \u015fi m-am trezit \u00een \u021bipete. Ciudat. Era o zi cu soare, tramvaiele circulau prin fa\u0163a blocului, oamenii mergeau gr\u0103bi\u021bi sau agale pe strad\u0103, frunzele \u00eenc\u0103 aureau \u00een copaci.<\/p>\n

\u00cen salonul de terapie intensiv\u0103, b\u0103tr\u00e2nul respira acum, mai u\u0219or.<\/p>\n

\u00cemi mul\u021bume\u0219te din priviri.<\/p>\n

So\u021bia lui doarme pe un scaun.<\/p>\n

Eu \u00eei m\u00e2ng\u00e2i u\u0219or degetele br\u0103zdate de cute ad\u00e2nci, \u015fi parc\u0103 \u00eel \u021bin de m\u00e2n\u0103 pe Dode.<\/p>\n

Cavalerul f\u0103r\u0103 chip a f\u00e2lf\u00e2it lung din aripi \u015fi a plecat.<\/p>\n

M\u0103 \u00eentorc \u00een camera de gard\u0103.<\/p>\n

E 4:30, picioarele m\u0103 dor cumplit, toat\u0103 oboseala unei zile \u0219i nop\u021bi de gard\u0103 mi se adun\u0103 \u00een plexul solar, apoi se \u00eenal\u021b\u0103 ca un abur translucid \u0219i se r\u0103sp\u00e2nde\u0219te \u00een \u0219ira spin\u0103rii, \u00eentunec\u00e2nd-mi reac\u021biile.<\/p>\n

M\u0103 privesc \u00een oglind\u0103.<\/p>\n

Am aceea\u0219i ochi c\u0103prui \u015fi cearc\u0103ne ad\u00e2nci, violete.<\/p>\n

Deschid robinetul. Las apa s\u0103 curg\u0103, \u0219uvoi transparent \u00een p\u0103tratul chiuvetei. M\u0103 sp\u0103l \u00eendelung pe fa\u0163\u0103, pe m\u00e2ini.<\/p>\n

-Cine sunt eu? De unde vin? \u0218i unde m\u0103 duc?<\/p>\n

pot s\u0103 pictez<\/p>\n

prea multe m\u0103\u0219ti<\/p>\n

pe z\u0103pezi<\/p>\n

pot s\u0103 r\u0103t\u0103cesc mir\u0103ri pe str\u0103zi t\u0103cute de tei<\/p>\n

sa aud t\u00e2mpla toamnei b\u0103t\u00e2nd-mi \u00een fereastr\u0103<\/p>\n

\u020an oglind\u0103, fratele meu t\u0103cut m\u0103 deseneaz\u0103 din\u0103untru \u00een afar\u0103 cu fire sub\u021biri. Dintr-o parte, m\u0103 prive\u0219te cavalerul t\u0103cut, cu aripi de fier, nedeschise.<\/p>\n

Ies repede din camera de gard\u0103 \u015fi fug \u00een terapie. B\u0103tr\u00e2nul doarme lini\u0219tit cu masca de oxigen pe fa\u0163\u0103.<\/p>\n

Pe coridoare- doar lini\u015fte.<\/p>\n

\n

By Dr. Mihaela Gheorghiu<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u0102L\u0102TORIE   Plou\u0103 cu stropi mici, nehot\u0103r\u00e2\u021bi, apoi din ce in ce mai conving\u0103tor, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd firele sub\u021biri si argintii [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-24089","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24089","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24089"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24089\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24092,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24089\/revisions\/24092"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24089"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24089"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24089"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}