{"id":24197,"date":"2015-06-14T06:33:23","date_gmt":"2015-06-14T06:33:23","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=24197"},"modified":"2015-06-14T06:33:23","modified_gmt":"2015-06-14T06:33:23","slug":"prof-constantin-t-ciubotaru-eu-am-pitici-pe-creier-de-aceea-scriu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/06\/14\/prof-constantin-t-ciubotaru-eu-am-pitici-pe-creier-de-aceea-scriu\/","title":{"rendered":"Prof. Constantin T. Ciubotaru: Eu am pitici pe creier, de aceea scriu"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Eu am pitici pe creier, de aceea scriu<\/strong><\/p>\n

\u201e\u015ei ne d\u0103ruie\u015fte nou\u0103, Doamne, cu inima neadormit\u0103 \u015fi treaz\u0103 s\u0103 petrecem toat\u0103 noaptea vie\u0163ii acesteia priveghind \u015fi cuv\u00e2nt\u00e2nd la lucrarea poruncilor Tale cele negr\u0103ite. Pentru ce, Doamne, stai departe de noi? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz? Cel ce face nedreptatea, pe sine se binecuv\u00e2nteaz\u0103. Dar face pe altul s\u0103 sufere! Cu limba noastr\u0103 ne vom m\u0103ri, cu cuvintele cerc\u0103m s\u0103 \u00een\u0163elegem, cu ele ne rug\u0103m. Ce bine ar fi dac\u0103 ura noastr\u0103 ar r\u0103m\u00e2ne \u00eenaintea \u00eenve\u015fm\u00e2nt\u0103rii ei \u00een cuvinte! Cuv\u00e2ntul artistului, al celui care propov\u0103duie\u015fte ar trebui s\u0103 fie curate, argint l\u0103murit de foc, cur\u0103\u0163at de \u015fapte ori de p\u0103m\u00e2nt \u015fi tot ce-i \u00eentunec\u0103 str\u0103lucirea.<\/p>\n

\u00cen sufletul omului se ascunde g\u00e2ndul. \u00cen g\u00e2nd, omul nefericit \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u015fi ascund\u0103 durerea, care durere zace acolo zi \u015fi noapte. Durerea cea mai mare este aceea c\u0103 nu totdeauna ne putem face \u00een\u0163ele\u015fi, c\u0103 nu-i \u00een\u0163elegem pe ceilal\u0163i …<\/p>\n

\u00a0Ce ar fi s\u0103 o scoatem la lumin\u0103? S-o l\u0103s\u0103m v\u00e2ntului s-o bat\u0103, soarelui s-o ard\u0103, ploii s-o cure\u0163e, frigului s-o congeleze, z\u0103pezii s\u0103-i fac\u0103 flori de ghea\u0163\u0103, apoi o ducem sub fum de lum\u00e2nare, pe care s\u0103 picure ceara. Iert\u0103rii \u015fi toleran\u0163ei. De ce, Doamne, omul simte tot timpul dorin\u0163a de a vicleni prin cuvinte? Nu ca s\u0103 fac\u0103 r\u0103u, nu s\u0103 oc\u0103rasc\u0103, ci din pl\u0103cerea de a m\u00e2ng\u00e2ia cuvintele \u00eentr-o \u0163es\u0103tur\u0103 de idei nea\u015fteptat\u0103, aruncat\u0103 pe h\u00e2rtie … De ce m\u0103 simt adesea pom neroditor \u015fi m\u0103 tem c\u0103 va sosi vremea t\u0103ierii, dar nu m\u0103 sperii, nu \u0163ip, nu pl\u00e2ng, dimpotriv\u0103, caut s\u0103 \u00een\u0163eleg mersul lucrurilor, s\u0103 accept c\u0103 sunt aproape de cap\u0103t, s\u0103-l accept ca pe un dat … D\u0103-mi, Doamne, inim\u0103 curat\u0103, minte treaz\u0103, cuno\u015ftin\u0163\u0103 ner\u0103t\u0103cit\u0103 spre c\u00e2\u015ftigarea \u015fi \u00eencredin\u0163area adev\u0103rului!\u201d<\/p>\n

\u00a0C.T.C.<\/p>\n

————————–<\/p>\n

\u00a0\"\"<\/a>Taina scrisului? Nu cred. O meserie, da, are o tain\u0103 pe care me\u015fterul o comunic\u0103 ucenicului. Am citit kilometri de m\u0103rturii \u015fi studii legate de aceat\u0103 idee. Concluzia mea: Scrisul este un talent. Sunt mii sau poate milioane de oanmeni care au \u00eencercat s\u0103 scrie. Au r\u0103mas cei considera\u0163i genii sau mari talente: Homer, Shakespeare, Balzac sau Tolstoi, Eminescu, Creang\u0103, Caragiale \u015fi al\u0163i \u015fi contesta\u0163i, dar mai ales aprecia\u0163i. Dac\u0103 ar exista o \u201etain\u0103\u201d, oare s\u0103 se fi p\u0103strat a\u015fa de bine c\u0103 nimeni n-a descifrat-o?<\/p>\n

\u00a0Sunt feciorul unor \u0163\u0103rani care au r\u0103mas la coada vacii, fiindc\u0103 s-au gr\u0103bit s\u0103 se \u00eensoare de tineri. Fra\u0163ii \u015fi surorile p\u0103rin\u0163ilor au plecat la meserii sau la \u015fcoli. Ruda cea mai celebr\u0103 a noastr\u0103 era v\u0103rul drept al mamei, scriitorul Eusebiu Camilar, c\u0103s\u0103torit cu Magda Isanos.<\/p>\n

Se vizita cu unchii \u015fi m\u0103tu\u015file care locuiau la Suceava sau Bucure\u015fti. Nu era normal ca idealul meu s\u0103 fie acela de a ajunge scriitor? Din cei 14 fra\u0163i, au tr\u0103it 8, doar eu a f\u0103cut o facultate. Sim\u0163eam c\u0103 am ceva de spus oamenilor, asta mai ales dup\u0103 ce am citit c\u0103r\u0163i m\u0103surate \u00een metri cubi (majoritatetea traduse din ruse\u015fte). Prin clasa a VI-a, fiind s\u0103raci, ne d\u0103dea m\u00e2ncare la cantina \u015fcolii. Eram conduc\u0103torul unit\u0103\u0163ii de pionieri din sat – prima genera\u0163ie. Am scris un articol la \u201eSc\u00e2nteia Pionierului\u201d: \u201cSoarele nu r\u0103sare la noi \u00een cas\u0103!\u201d.<\/p>\n

\u00a0\u201eA\u015fa se nume\u015fte intov\u0103r\u0103\u015firea din Ude\u015fti, Suceava. Tata n-a semnat cererea, de\u015fi a c\u0103p\u0103tat mai multe semne de l\u0103murire pe coaste.<\/p>\n

– De ce, m\u0103 tat\u0103, l-am \u00eentrebat cu lacrimi \u00een ochi.<\/p>\n

– N-am putut, b\u0103iete.<\/p>\n

– \u015etii c\u0103 m-au dat afar\u0103 de la cantin\u0103? Iar s\u0103 rabd de foame, asta vrei? Spune-mi de ce n-ai semnat!<\/p>\n

– Fiindc\u0103 nu \u015ftiu s\u0103 scriu\u201d<\/p>\n

Pe mine m-au scos \u00een careu, mi-au luat func\u0163ia \u015fi cravata. Cic\u0103 nu le mai meritam.<\/p>\n

Nici la colectiv n-a vrut s\u0103 se scrie tata \u015fi la dispozi\u0163ia unui Bob, la care am fost cu alte zeci de oameni \u00een audien\u0163\u0103 ne-a spus textual: \u201ePartidul nu are nevoie de oameni de\u015ftep\u0163i, ci de solda\u0163i care s\u0103 urmeze linia!\u201d. Eram o m\u00e2n\u0103 de om, dar \u015ftiu c\u0103 am \u00eentrebat: \u201eDumneata e\u015fti un om inteligent sau un linior?\u201d A r\u00e2s \u015fi ne-a dat voie s\u0103 d\u0103m admiterea la Boto\u015fani. 94 feciori de \u0163\u0103rani nel\u0103muri\u0163i \u015fi meseria\u015fi. Patru locuri. Am intrat, dar f\u0103r\u0103 burs\u0103, de\u015fi aveam o medie foarte mare …<\/p>\n

Am scris al doilea articol, tot la \u201eSc\u00e2nteia tineretului\u201d. care a ap\u0103rut prin februarie: \u201eSunt fecior de Bolohan!\u201d. \u201eStr\u0103bunicul meu era din Reusenii lui \u015etefan cel Mare \u015fi a\u015fa se numea: Bolohan! A fost printre cei care s-au al\u0103turat preotului Andrei din Ude\u015fti, care la 1777 s-a opus semn\u0103rii tratatului de supunere a bisericii ortodoxe fa\u0163\u0103 de \u00eemp\u0103r\u0103teasa Maria Tereza. 30 de ani, p\u0103rintele \u015fi cei care au refuzat s\u0103 semneze peti\u0163ia de supunere au fos prigoni\u0163i. Tata a fost prizonier la ru\u015fi \u015fi a lucrat patru ani la colhoz. De aceea nu vrea s\u0103 semneze. E problema lui. Cinci dintre fra\u0163i sunt muncitori \u015fi func\u0163ionari. Dac\u0103 n-ave\u0163i nevoie de noi de ce nu ne l\u0103sa\u0163i s\u0103 emigr\u0103m \u00een lumea larg\u0103?\u201d<\/p>\n

Dup\u0103 o lun\u0103 mi-au dat burs\u0103 \u015fi fra\u0163ii mei au fost reangaja\u0163i. Am fost coleg de clas\u0103 cu Mihai Ursachi. Eram \u00eendemna\u0163i s\u0103 ne batem joc de el \u015fi de cei care scriau poezii. Dar eu acas\u0103 aveam c\u00e2teva caiete cu povestiri \u015fi un proiectat roman: \u201cZodia cumpenelor\u201d. Aveam, fiindc\u0103 mama a rupt foi ca s\u0103 \u00eenf\u0103\u015foare ou\u0103le c\u00e2nd mi le trimitea la liceu, iar tata spunea c\u0103 foaia de maculator scris\u0103 e mai bun\u0103 ca foi\u0163\u0103 de \u0163igar\u0103 dec\u00e2t cea curat\u0103 … La repro\u015ful meu, mama m-a consolat: \u201eLas\u0103, b\u0103iete, c\u0103 o s\u0103 scrii altele, c\u0103 fabrica de caiete merge!\u201d\u00a0 Student \u00een anul al doilea m-a \u201edebutat\u201d Geo Dumitrescu \u00eentr-o culegere de \u201eCei care promit\u201d, \u00een \u201eGazeta literar\u0103\u201d, la \u201ePo\u015fta redac\u0163iei\u201d, cu schi\u0163a \u201eIdeile mari se nasc \u00een pat!\u201d Mai \u0163in minte c\u0103 printre condi\u0163ii era \u015fi materialul din care e f\u0103cut patul, salteaua \u015fi momentul c\u00e2nd vine ideea … Majoritatea celor celebre au fost mai \u00eent\u00e2i visate \u015fi fiindc\u0103 + 99% dintre oameni uit\u0103 visele, eroul meu, un \u015eef de CAP nu avea dec\u00e2t idei mici …<\/p>\n

Din anul al treilea de studen\u0163ie, \u00een urma unui concurs am devenit, p\u00e2n\u0103 \u00een 1965, secretarul subredac\u0163iei revistei \u201cVia\u0163a studen\u0163easc\u0103\u201d din Ia\u015fi. Au mai concurat doi b\u0103ie\u0163i cu nume de haiduci, al\u0163ii spun c\u0103 de bandi\u0163i, care au devenit, unul prozator de talent, cel\u0103lalt publicist infatuat … \u00cendrum\u0103tor era domnul profesor C. Ciopraga. M-a rugat s\u0103 nu le spun asta colegilor mei. \u201eC\u00e2t tr\u0103i\u0163i!\u201d. O fac acum cu ad\u00e2nc\u0103 recuno\u015ftin\u0163\u0103 fiindc\u0103 ne \u00eent\u00e2lneam la \u201eCelula 11, o c\u0103m\u0103ru\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 geam, joia, la Casa Studen\u0163ilor, c\u00e2nd tineretul dansa madison \u015fi pinguinul, iar noi, cei patru, c\u0103ci mai era o Cornelie, ( Of, doctori\u0163o, c\u0103 multe nop\u0163i mi-ai furat)\u201d. Dar acum te \u00eentreb de ce n-ai insistat s\u0103 \u201cevadez\u201d \u015fi eu. Pe unde mai e\u015fti? Doamne, c\u0103 multe am \u00eenv\u0103\u0163at atunci despre cum ar trebui s\u0103 se scrie. \u015ei am \u00een\u0163eles c\u0103 lampadoforii ca Maiorescu \u015fi Lovinescu \u00ee\u015fi au marele lor merit …<\/p>\n

\u00cen acei ani m\u0103 \u00eent\u0103lneam cu domnul Eusebiu Camilar, care venea mai des pe acas\u0103, fiindc\u0103 o avea pe maic\u0103-sa, m\u0103tu\u015fa Natalia cam bolnav\u0103, iar eu aveam un frate felcer pe care-l c\u0103utam prin sat sau satele din jur \u2013 \u00eempreun\u0103 – ca s\u0103-i fac\u0103 injec\u0163ie noaptea … \u015fi discut\u00e2nd… \u201eam pus\u201d de un voluma\u015f de proz\u0103 scurt\u0103, cu o povestire, \u201eDor \u015fi Dora\u201d, care a ap\u0103rut dup\u0103 … 37 de ani, \u00een 2001. Asta fiindc\u0103 \u00een 1965, c\u00e2nd mergeam cu visata mea carte de debut la Bucure\u015fti s\u0103 mai st\u0103m de vorb\u0103, unchiul meu a plecat dintre noi.<\/p>\n

\u00a0Am avut promisiuni de la Mihai Gafi\u0163a, dar l-a luat Cutremurul … La \u201eCartea rom\u00e2nesc\u0103\u201d un oarecare Escu mi-a b\u0103ut vinul, dar nu mi-a schimbat destinul. M-a dat pe m\u00e2na unui referent, care m-a dat pe alte m\u00eeini, gradate, fiindc\u0103 nu erau mul\u0163umi\u0163i cu varianta propus\u0103. Mi s-a cam leh\u0103me\u0163it de am\u00e2n\u0103ri, prelucr\u0103ri. La un moment dat romanul meu \u201eR\u0103zboiul chibi\u0163ilor\u201d nu-mi mai pl\u0103cea nici mie, parc\u0103 nu mai era al meu. Dup\u0103 un BT, \u00een 1973 am renun\u0163at s\u0103 mai caut varianta dorit\u0103 de redactor. Tot dup\u0103 peste 35 de ani, adu\u00e2nd ce am mai putut recupera am rescris romanul care a ap\u0103rut \u00een … 2011!<\/p>\n

La sertar au stat ani buni \u015fi \u201eSecuri\u015ftii au fost extratere\u015ftri\u201d, varianta \u201eGirueta\u201d, \u015fi \u201eSuflete casante\u201d, dar mai ales \u201ePiticii pe creier\u201d, roman g\u00e2ndit la liceu ca o \u201eZodie a cumpenelor\u201d \u015fi ap\u0103rut la Timi\u015foara prin \u00eendemnul \u015fi sprijinul a doi oameni-prieteni \u00eei consider eu, Adrian Dinu Rachieru \u015fi Constantin C\u0103lin.<\/p>\n

Crede\u0163i \u00een teoria existen\u0163ei unor Linii astrale ale sufletelor noastre? C\u0103 la un moment dat ne sunt date ni\u015fte \u00eent\u00e2lniri cu oameni care ne schimb\u0103, curbeaz\u0103 sau bucleaz\u0103 traiectoria vie\u0163ii? \u00cen anul 2000 mi s-a spus de acas\u0103 c\u0103 m-a c\u0103utat Mircea Mortici, cons\u0103tean-reporter teritorial la \u201eRadio Rom\u00e2nia\u201d. Publicasem trei c\u0103r\u0163i, una de umor, dou\u0103 de teatru scurt, radiofonic. \u00cen Teleorman eram cunoscut, acas\u0103, deloc. L-am g\u0103sit al\u0103turi de al\u0163i viitori prieteni, George Muntean, Liviu Popescu \u015fi Emil Satco. \u201eTransfug, tr\u0103d\u0103tor\u201d \u015fi alte epitete fiindc\u0103 m\u0103 \u201elep\u0103dasem\u201d de bucovineni \u015fi nu participam la Festivalul na\u0163ional \u201eIsanos-Camilar\u201d. M-am scuzat c\u0103 nu voiam s\u0103 profit de pe urma asta, dar … prin ei \u015fi mai ales prin fratele de suflet C.Bl\u0103naru am \u201erevenit\u201d pe meleagurile natale, am fost primit \u00een Societatea Scriitorilor Bucovineni, am publicat \u00een \u201eBucovina literar\u0103\u201d …<\/p>\n

Primirea \u00een U.S.R. \u00eemi las\u0103 un gust amar, de\u015fi George Muntean mi-a dat prima recomandare. Al\u0163i amici au ezitat: cred c\u0103 merit\u0103 s\u0103 reproduc motive: \u201eN-am avut timp s\u0103 te citesc. Ce-ar fi s\u0103-mi sintetizezi, la un mic \u015fi un \u015fpri\u0163 … Acas\u0103 trebuie s\u0103-mi scriu capodopera\u201d (Cred c\u0103 mai ciobesc sau cioplesc la ea, \u00eenc\u0103 n-am cuno\u015ftin\u0163\u0103 c\u0103 a fost tip\u0103rit\u0103!). \u015eau c\u0103 \u015fi a\u015fa sunt prea mul\u0163i scriitori … Mi s-a repro\u015ft c\u0103 n-am b\u0103tut la anume Por\u0163i \u00cemp\u0103r\u0103te\u015fti! M\u0103 tem c\u0103 mia de cuvinte n-ajunge pentru a epuiza acest subiect.<\/p>\n

Amintesc doar c\u0103 \u00een 2009 mi s-au publicat trei povestiri \u00een antologia \u201eMemorie di una Dittatura\u201d, 2009, Torino, Italia. \u00cen acela\u015fi an Funda\u0163ia Cultural\u0103 a Bucovinei \u00eemi atribuia \u201ePremiul pentru proz\u0103 Satiric\u0103\u201d, pentru romanul \u201eSecuri\u015ftii au fost extratere\u015ftri\u201d, care \u00een anul urm\u0103tor, 2010 fost traduas \u00een spaniol\u0103: \u201eLos securistas fueron extraterrestres\u201d, Madrid, 2010, (Prologo per Fabianni Belemuschi. Editor, Tudor \u015eerb\u0103nescu…) Am deschis colec\u0163ia \u201ePropuestas\u201d a Editurii \u201eNiram Art\u201d, urmat de Vozganian, Lungu, \u015etefan Mitroi \u015fi al\u0163ii.<\/p>\n

\u00cen 2010 primeam premiul pentru creativitate ini\u0163iat de \u201eCasa Naamans\u201d pentru scriitori francofili \u015fi ap\u0103ream \u00een Antologia \u201eNaji Naaman’s Literary Prizes\u201d, 2010, Liban. \u00cen 2011 mi s-a tradus parte din cartea despre \u201eSpania \u015fi C\u0103p\u015funarii care protesteaz\u0103 \u00eentre Picioarele Europei\u201d, varianta rom\u00e2n\u0103: \u201eOle! Ole! Ole! Unde mi-am b\u0103gat picioarele\u201d, cea spaniol\u0103 (lansat\u0103 la Madrid, noiembrie, 2011) s-a numit \u201eAventura en tirra de Cervantes\u201d, prologo de Diego Vadollo Lopez. Editura \u201eNiram Art\u201d (Editor Tudor \u015eerb\u0103nescu) Madid-Lisabona-Berlin.\u00a0 Unii nu pot s\u0103 scrie, al\u0163ii nu \u015ftiu, majoritatea nu cred c\u0103 ar putea face asta, nici c\u0103 se poate \u015fi altfel. \u015ei mai sunt mul\u0163i dintre cei care pot, eu am avut cel pu\u0163in o sut\u0103 de elevi care aveau o sensibilitate deosebit\u0103, sim\u0163ul metaforei, dar fie c\u0103 nu credeau \u00een ei, fie c\u0103 cei din jurul lor i-au descurajat. De fapt noi, rom\u00e2nii n-am cultivat scrisul.<\/p>\n

\u00a0\"\"<\/a>De ce scriu? \u00cencerc s\u0103-i feresc pe oameni de banalitatea existen\u0163ei, s\u0103 le relev frumosul din ei \u015fi din jurul lor. Pentru c\u0103 revin, noi mai degrab\u0103 veget\u0103m, vie\u0163uim de\u015fi avem o tradi\u0163ie \u00een cultivarea frumosului aplicat\u0103 mai ales la lucrurile din jurul nostru, la c\u00e2ntece \u015fi-n proverbe, toate acestea \u015fi celelalte care formeaz\u0103 cultura popular\u0103 \u015fi au fost mo\u015ftenite.<\/p>\n

Pentru cine scriu? Pentru pu\u0163ini care mai citesc. Pentru cei care descoper\u0103 c\u0103 dincolo de fiin\u0163\u0103 exist\u0103 \u015fi sentiment, suflet, afec\u0163iune. S\u0103 le ofer o alt\u0103 variant\u0103 la existen\u0163a pe care o duc. Eu n-am nici o amintire vesel\u0103. Motivam doamnei Simona Botezan c\u0103 \u201eAmerica din inima mea\u201d, vol I, \u201eO rom\u00e2nc\u0103 la Washington D.C.\u201d \u015fi \u201cIarba verde de aiurea\u201d (vol. al UU-lea de C.T.C.) aduc o cu totul alt\u0103 prezentare a Americii … Dar de doi ani cartea st\u0103 la sertar. Criz\u0103 mare, mon\u015fer! \u00cen memoria mea \u015fi a familiei am r\u0103mas un pl\u00e2ng\u0103te\u0163. Pentru c\u0103 am avut altfel de juc\u0103rii? Pentru c\u0103 din c\u0103\u015ftile g\u0103site pe c\u00e2mp, prin p\u0103dure mi-am f\u0103cut oli\u0163\u0103 de noapte? Din proiectile, popice? C\u0103 am mutilat copaci \u015fi schilodit p\u0103s\u0103ri fiindc\u0103 pistoale erau peste tot? C\u0103 am fost a\u015fa de slab \u00eenc\u00eet la vizita medical\u0103, dup\u0103 ce am m\u00e2ncat trei pepeni mi-au pus pietroaie-n buzunar ca s\u0103 am greutatea necesar\u0103? Apoi am pl\u00e2ns de fric\u0103 …<\/p>\n

Din liceu am devenit eu juc\u0103ria fricii c\u0103 voi fi retrimis la sap\u0103, deoarece tata nu voia s\u0103 se fac\u0103 colectivist. Tot l-au f\u0103cut! Cinci ani am uitat de fric\u0103, \u00een anii de studen\u0163ie.<\/p>\n

Ca angajat frica de a nu deveni ciripitor a \u0163inut c\u00e2t a durat \u015fi regimul. Au fost anii boteza\u0163i \u201eFrica de fric\u0103\u201d. \u015ei totu\u015fi, \u00een tot acest timp, pe furi\u015f, mi-am f\u0103cut o juc\u0103rie numai a mea: cuvintele. Cu ele-mi construiam castele, m\u0103 \u00eembr\u0103cam \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fte, \u00eemi mobilam vastele mele apartamentele imaginare. Ca s\u0103 nu m\u0103 fac de r\u00e2s, am botezat cuvintele \u201epitici\u201d. Pentru c\u0103 scriitorii nu sunt oameni obi\u015fnui\u0163i. P\u0103rin\u0163ii, bunicii lor au fost morari, bl\u0103nari, ciubotari. Ne-am p\u0103strat numele, dar av\u00e2nd pitici pe creier, am devenit scriitori.<\/p>\n

Scriu mai ales fiindc\u0103 am constatat c\u0103 mul\u0163i dintre cei din jurul nostru au uitat de r\u0103zboi, tifos, de secet\u0103, de abuzurile fo\u015ftilor \u015fi actualilor potenta\u0163i. De zilele c\u00e2nd camioanele c\u0103rau gr\u00e2ul spre marele frate \u015fi \u0163\u0103ranii furau \u00een s\u0103cule\u0163i special f\u0103cu\u0163i c\u00e2t s\u0103 aib\u0103 de o coliv\u0103. \u015eti\u0163i c\u0103 \u00een timpul evacu\u0103rii fra\u0163ii mei mai mari, apoi \u015fi eu, treceam linia frontului ca s\u0103 \u201efur\u0103m\u201d de la casele noastre o traist\u0103 de boabe, de fasole? \u015ei c\u0103 unii au fost \u00eempu\u015fca\u0163i? C\u0103 pe timpul tifosului mor\u0163ii erau c\u0103ra\u0163i ca lemnele, f\u0103r\u0103 sicriu, f\u0103r\u0103 prapuri, f\u0103r\u0103 s\u0103-i pl\u00e2ng\u0103 cei dragi \u015fi erau \u00eengropa\u0163i \u00eentr-un fost tran\u015feu unul peste altul? C\u0103 jum\u0103tate din s\u0103tenii pleca\u0163i au f\u0103cut grev\u0103 fiindc\u0103 au fost da\u0163i afar\u0103 deoarece p\u0103rin\u0163ii lor nu voiau s\u0103 se \u00eenscrie la colectiv? C\u0103 satele s-a golit fiindc\u0103 s\u0103rb\u0103torile trebuiau transformate \u00een zile de munc\u0103 voluntar\u0103. C\u0103 acum satele sunt \u015fi mai pustii ca oric\u00e2nd? Nu \u015fti\u0163i de ce? Oare cineva n-ar trebui s\u0103 consemneze astea pentru ca s\u0103 se afle cum au dus-o bunicii?\u00a0 Unele se uit\u0103, pe altele noi le facem uitate tocmai fiindc\u0103 ne punem \u00eentrebarea: \u201eDe ce s\u0103 scriu?\u201d Pentru c\u0103 sunt unul dintre ferici\u0163ii famili\u015fti virtuali! Da! Fac parte din cea mai original\u0103 familie, cea a iubitorilor de cuv\u00e2nt frumos exprimat sau a metafori\u015ftilor!<\/p>\n

\u00a0Anul trecut, \u00een Madrid mi-am g\u0103sit o sor\u0103 geam\u0103n\u0103 \u00eentru metafor\u0103: Ionela Flood. Tot aici l-am descoperit pe v\u0103rul Marin Tra\u015fc\u0103, asta prin doi mari prieteni, Romeo Niram \u015fi Teo \u015eerb\u0103nescu.\u00a0 De aici am mai plecat cu al\u0163i prieteni care au scris despre mine, despre care am \u00eens\u0103ilat c\u00e2teva cuvinte: George Roca, din Sydney \u015fi prin el pe Octavian Curpa\u015f, Arizona, iar acesta mi-a f\u0103cut \u201ecuno\u015ftin\u0163\u0103\u201d pe net cu doamna Simona Botezan, din Washington DC, care va deveni \u201en\u0103shica\u201d mea, eu fiind \u201efinul Funny\u201d. \u015ei a\u015fa familia mea de metafori\u015fti s-a mai m\u0103rit cu c\u00e2\u0163iva amici precum Fabianni Belemuski, primul traduc\u0103tor al meu \u00een spaniol\u0103. Cu Diegon Vadillo Lopez, al doilea. Cu profesorul universitar, exegetul, Hector Martinez Sanz. Cu artistul \u015fi omul cu cea mai cald\u0103 inim\u0103, Antonio Calderon de Jesus! Cu istoricul \u015fi pictorul Constantin Popa. Cu poeta Ariadna Petri. Cu doamna Sanda Darolti \u015fi publicista Giorgiana Stroe, poeta \u015fi pictori\u0163a Eugenia Dumitriu, Alexandru Toma \u015fi Maricica Manciuc, iar mai nou cu doamna Elena Buic\u0103 (teleorm\u0103neanc\u0103) \u015fi Veronica Pavel Lerner, ambele tr\u0103ind \u00een Canada, cu Georgeta Resteman din Cipru… Poate scriu pentru poetul George Filip \u015fi Alex Cet\u0103\u0163eanu din Canada de care m\u0103 leag\u0103 o sincer\u0103 amici\u0163ie … metaforic\u0103. Sigur scriu \u015fi pentru finan\u0163ista Cornelia (Salcher) St\u0103nescu \u015fi domnul Hanes din Viena!<\/p>\n

Pentru cine scriu? Pentru milenarii \u00eempr\u0103\u015ftia\u0163i \u00een toat\u0103 \u0163ara, de la fratele de suflet C. Bl\u0103naru \u015fi confratele Emilian Marcu din Ia\u015fi, la doamna Doina Cernica, Carmen Veronica Steiciuc, Nic. C\u00e2rlan, Liviu Popescu, C. Arcu, Ion Beldeanu din Suceava, la C. C\u0103lin \u015fi Calistrat Costin colegi \u015fi amici din secolul trecut, la Ion P\u0103ji\u015fteanu, din Bac\u0103u, Mihai Merticaru din Piatra Neam\u0163, Vasile Ghica, Tecuci, Loredana D\u0103nil\u0103, Slobozia, Emil Iliescu, Chitila… Entuziasta \u015fi poate cea mai sincer\u0103 prieten\u0103 de pe net, Mihaela Dordea, sau Mircea Colo\u015fenco, sau Vladimir Alexandrescu, din Bucure\u015fti?<\/p>\n

Pentru Corneliu Vasile, Caracal, Ion Georgescu, Tufeni, Gigi Smarandache \u015fi ceilal\u0163i metafori\u015fti din Slatina?\u00a0 Poate pentru cele peste dou\u0103 duzini de \u201emileni\u015fti\u201d din Teleorman, care au scris despre c\u0103r\u0163ile mele, care le-au citit \u015fi m-am \u00eendemnat s\u0103 mai p\u0103c\u0103tuiesc?!? Pe care s\u0103-i citez ca s\u0103 nu-i sup\u0103r pe ceilal\u0163i? Liviu Com\u015fia sau Mihai Petrescu? Stan V. Cristea, Vasile Delceanu sau prof. Alex. Dina, \u015et. Marinescu? Florina Isache, Stelian Ciampuru, doctorul Viorel Dinu, Nicoleta Milea. George Tutc\u0103l\u0103u, D. Ciocan, Ciprian Anghel, Costel P\u0103un? \u015ei poate mai scriu m\u0103car pentru 2-3% dintre cei 15.000 fo\u015fti elevi?<\/p>\n

Ce este o carte, m-a \u00eentrebat Eusebiu Camilar. O construc\u0163ie. Care are con\u0163inut \u015fi form\u0103. Din c\u0103r\u0103mizi, ciment, marmur\u0103 \u015fi alte materiale cu care po\u0163i ridica un palat, o vil\u0103, o cas\u0103 obi\u015fnuit\u0103 un grajd \u015fi un cote\u0163! (Un baron local a adus marmur\u0103 de Carrara \u015fi a proruncit s\u0103 se ridice cea mai cea cocin\u0103. Dup\u0103 ce i-a pus troc spoit cu aur a b\u0103gat acolo c\u00e2\u0163iva porci. \u015eti\u0163i ce au constata cu uimire martorii? C\u0103 foarte repede m\u0103rea\u0163a construc\u0163ie a devenit cocin\u0103!). C\u0103r\u0103mizile din care se face o carte se numesc cuvinte. Arhitectul va ridica un palat, o oper\u0103 de art\u0103. La fel se poate \u00eent\u00e2mpla \u015fi cu scriitorul. S\u0103 realizeze o capodoper\u0103 sau cea mai banal\u0103 maculatur\u0103. Cartea este \u00eens\u0103 \u015fi altceva. Copertele, con\u0163inutul, tehnoredactarea, sunt p\u0103r\u0163i componente care presupun oameni cu o anumit\u0103 preg\u0103tire … Odat\u0103 con\u0163inutul realizat orice editur\u0103 o va transforma \u00een carte … Dac\u0103 \u201espune\u201d ceva nou, va interesa pe cel care o deschide, deci va st\u00e2rni curiozitatea cititorului. Dac\u0103 nu, va ajunge maculatur\u0103…<\/p>\n

\n

Prof. Constantin T. Ciubotaru<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Eu am pitici pe creier, de aceea scriu \u201e\u015ei ne d\u0103ruie\u015fte nou\u0103, Doamne, cu inima neadormit\u0103 \u015fi treaz\u0103 s\u0103 petrecem [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-24197","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24197","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24197"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24197\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24202,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24197\/revisions\/24202"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24197"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24197"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24197"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}