{"id":24462,"date":"2015-07-16T09:35:33","date_gmt":"2015-07-16T09:35:33","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=24462"},"modified":"2015-07-16T09:35:33","modified_gmt":"2015-07-16T09:35:33","slug":"gabriela-calutiu-sonnenberg-pentru-eternitate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/07\/16\/gabriela-calutiu-sonnenberg-pentru-eternitate\/","title":{"rendered":"Gabriela C\u0103lu\u021biu Sonnenberg: Pentru eternitate"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Spune, zicala francofonilor c\u0103 \u201cpartir, c\u2019est mourir un peu\u201d.\u00a0 Eu\u00a0 \u00eencep s\u0103 cred c\u0103 e valabil\u0103 \u015fi reciproca. \u201cVenir, c\u2019est na\u00eetre un peu\u201d. De ce nu? Este, mai ales pentru noi, rom\u00e2nii pleca\u0163i din \u021bar\u0103,\u00a0 noi cei care obi\u015fnuim s\u0103 venim \u00een Rom\u00e2nia prin vacan\u0163e a\u015fa cum \u00een copil\u0103rie mergeam vara la bunici. Nu e obligatoriu ca incursiunile \u00een trecut s\u0103 provoace remu\u015fc\u0103ri \u0219i lacrimi.<\/p>\n

\n

Atunci c\u00e2nd nu mai e\u0219ti sigur dac\u0103 satul \u00een sine, ca localitate, mai exist\u0103, e nevoie de mult\u0103 imagina\u0163ie pentru a mai crede c\u0103 acolo se depoziteaz\u0103 \u201deternit\u0103\u021bile noastre cumulate\u201d. Dar iat\u0103 c\u0103 vara aceasta m-a catapultat exact \u00een acel tablou rural neverosimil despre care credeam c\u0103 ar fi disp\u0103rut demult. \u00cen concediul anual din Rom\u00e2nia m-am \u00eencumetat de data aceasta s\u0103 vizitez satul bunicilor, un loc despre care nici nu mai eram sigur\u0103 dac\u0103 a fost cu adev\u0103rat.<\/p>\n

\n

Ve\u015fnicia, cea care \u00een dulcea viziune a lui Lucian Blaga s-ar fi n\u0103scut la sat, nu e \u00eentotdeauna aceea\u015fi. Pu\u0163in rest r\u0103m\u00e2ne dintr-o \u201ceternitate\u201d confundat\u0103 cu ceva care s-ar putea declina la plural. O eternitate, dou\u0103 eternit\u0103\u0163i? A mea, a ta, a noastr\u0103?<\/p>\n

\n

Auzisem c\u0103-n localitatea uitat\u0103 de lume casele se d\u0103r\u0103p\u0103neaz\u0103 \u015fi oamenii se pr\u0103p\u0103desc, a\u0219a c\u0103 m-am a\u0219teptat s\u0103 nu mai \u00eent\u00e2lnesc dec\u00e2t o m\u00e2n\u0103 de b\u0103tr\u00e2ni \u00eensingura\u021bi \u015fi c\u00e2teva gospod\u0103rii pustiite. Nu numai c\u0103 nu mi s-au adeverit temerile, ba dimpotriv\u0103, am fost chiar surpins\u0103 de pu\u0163inul cu care s-a schimbat \u00eentre timp peisajul pe care nu-l mai v\u0103zusem din copil\u0103rie. Chiar dac\u0103 n-am con\u0219tientizat p\u00e2n\u0103 acum, mi-a lipsit ceva.<\/p>\n

\n

N-a fost nevoie de multe cuvinte pentru a dibui c\u0103r\u0103rile demult \u015ftiute, intrarea \u00een \u201eGura Hudi\u0163ii\u201d, poteca spre biserica din deal, piatra sub care p\u0103stram cheia de la\u00a0 \u00ab\u00a0casa dinaintre\u00a0\u00bb sau lan\u0163ul care \u0163ine porticul \u00eenchis, ca s\u0103 nu intre nepoftit\u0103 ciurda de\u00a0\u201eghibole\u201d. Au re\u00eenviat fantasmagoric fizionomii uitate, ale unor oameni care \u015fed pe b\u0103ncile de pe la por\u0163i, d\u00e2nd cump\u0103nit bine\u0163e, cobor\u00e2\u0163i parc\u0103 dintr-un film alb-negru. Fire\u015fte, mul\u0163i au disp\u0103rut, dar sunt \u015fi destui nou-veni\u0163i, cu gospod\u0103rii a\u015fezate, c\u0103ru\u0163e, animale domestice \u015fi chiar \u015fi copii de \u015fcoal\u0103, care nu sunt doar \u00een vacan\u0163\u0103 la bunici.<\/p>\n

\n

Chipurile \u0163\u0103ranilor din satul bunicii le-am recunoscut imediat, poate pentru c\u0103 ei au fost primii pe care ochii mei de prunc i-a v\u0103zut la \u00een via\u021b\u0103. Sau poate c\u0103 realmente ei nu s-au schimbat prea mult, \u00eencremeni\u0163i \u00een f\u0103ga\u015ful unei vie\u0163i egale, constan\u0163i \u00een straiele lor sobre, tipice rom\u00e2ne\u015fti.<\/p>\n

\n

\u00ab\u00a0N\u0103-i fi tu copila ai mic\u0103 a lui Ditu lui Ionu\u2019 \u00a0lui Ion Niculii\u00a0?\u00a0\u00bb – m\u0103-ntreab\u0103 un vecin cu privirea sfredelitoare, pe care mi-l amintesc de la sap\u0103, de la locul nostru din \u201er\u00e2p\u0103\u201d. \u00cen \u00eentrebarea sa, Gustinul Melentii \u2013 a\u015fa se nume\u0219te s\u0103teanul cu pricina – \u00a0mi-a pomenit f\u0103r\u0103 dificultate str\u0103mo\u015fii p\u00e2n\u0103 la a treia genera\u0163ie. \u00cemi vine s\u0103-i pup m\u00e2na \u0219i s\u0103-i\u00a0 r\u0103spund cu \u00ab\u00a0onoarea e de partea mea\u00a0\u00bb. \u0218i m\u0103 simt ca la decernarea premiilor Oscar…<\/p>\n

\n

Pe drumul spre \u201ct\u00e2n\u0103rog\u201d, o femeie cu \u201e\u015fur\u0163\u0103\u201d se repede entuziasmat\u0103 spre mama, exclam\u00e2nd: \u00ab\u00a0Getu\u0163o, mai \u015ftii tu c\u00e2nd erai fat\u0103 de m\u0103ritat \u015fi m-ai c\u00e2ntat pe mine mireas\u0103\u00a0?\u00a0\u00bb.\u00a0 Mi-am \u00eenchipuit un fel domni\u015foar\u0103 de onoare, \u00eentr-o form\u0103 arhaic\u0103: mama, o m\u00e2ndr\u0103 renumit\u0103 pe atunci, floare printre tinerele \u00eenv\u0103\u021b\u0103toare, cu voce de privighetoare (pe are eu nu o am; nu chiar totul se \u201drecicleaz\u0103\u201d \u00een via\u021b\u0103).<\/p>\n

\n

Renume \u015fi nume; multe din numele de aici sunt neobi\u015fnuite: \u00a0Candit (cu \u201et\u201d, nu ca personajul din Voltaire), Sanvina, Susana (cu \u201es\u201d!), Amalia, Samoil\u0103, Aurente, Laurean. Sun\u0103 de parc\u0103 le-ar fi inversat cineva literele. \u00a0De unde or fi venit ele?<\/p>\n

\n

Trec\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 c\u0103minul cultural am dat de magazinul s\u0103tesc. \u201cBolda\u201d, acum \u00eenchis\u0103, mirosea pe vremuri a boboroan\u0163e \u015fi a petrol de lamp\u0103. St\u0103 pustie, ca \u015fi sediul \u201cColectivei\u201d care a acrit multe inimi de \u0163\u0103rani, \u00eemping\u00e2ndu-i spre colectivizarea for\u0163at\u0103. Nici localul \u00een care cr\u00e2\u015fmarul Ilarie servea rachie creierelor \u00eenfierb\u00e2ntate nu mai e \u00een folosin\u0163\u0103. Aflu c\u0103 s\u0103tucul ne\u00eensemnat a fost unul din cele mai temute cuiburi legionare.<\/p>\n

\u015ei mai aflu c\u0103 bunicul bunicului meu a fost cel dint\u00e2i rom\u00e2n \u00a0\u00eempropriet\u0103rit de groful ungur, \u00een semn de recunoa\u0219tere a meritelor fa\u021b\u0103 de familia latifundiarilor. Abia acum \u00een\u0163eleg de ce Mo\u015fu\u2019 a murit ne\u00eemp\u0103cat, dup\u0103 ce a renun\u0163at \u00een favoarea \u201cpropriet\u0103\u0163ii \u00eentregului popor\u201d la tot ce agonisise. Mie de ce nu mi-a spus nimeni mai dinainte toate astea? Pentru c\u0103 nu era bine pentru mine, b\u0103nuiesc.<\/p>\n

\n

C\u00e2t de anevoioas\u0103 \u015fi istovitoare trebuie s\u0103 fi fost transformarea tat\u0103lui meu din t\u00e2n\u0103r intelectual de pe sate, care visa la drepturi egale pentru to\u021bi, \u00een \u00eenver\u015funat oponent al regimului comunist, pe care securi\u015ftii \u00eel amenin\u0163au cu eliminarea de la facultate a fiicelor sale?! Cum de i s-a \u00eent\u00e2mplat asta tocmai lui, el care \u00een tinere\u0163e a s\u0103pat cu elan \u0219i entuziasm la \u015fantierul de tineret pentru conducta de gaz metan Agnita-Botorca?!<\/p>\n

\n

Satul are Po\u015ft\u0103, Telefoane, Vulcanizare \u015fi multe case \u00een renovare. Didactic, clo\u015ftile r\u00e2c\u00e2ie p\u0103m\u00e2ntul, \u00eenconjurate de puii pestri\u0163i care le imit\u0103 vioi. C\u00e2inii latr\u0103, caii forn\u0103ie, pisicii alearg\u0103 sprinteni, cumpenele de pe la f\u00e2nt\u00e2ni sc\u00e2r\u0163\u00e2ie, clopotele bat, e via\u021b\u0103 peste tot. \u015ei zgomot.\u00a0 Bel\u015fug nu este, dar e forfot\u0103. Iar\u00a0 nou\u0103 parc\u0103 ne-a mai venit inima la loc.<\/p>\n

\n

\u015ei iar m\u0103 duce g\u00e2ndul la eternitate, a\u015fa cum se vede ea dinspre sat. Sau mai bine zis dinspre dealul Bendorfului (oh pardon: Bene\u0219ti!), locul din care se poate arunca o ultim\u0103 privire \u00eenapoi. O zical\u0103 din familia noastr\u0103 aminte\u015fte de un frate de-al bunicului, care, la emigrarea \u00een America ar fi oprit carul \u00een v\u00e2rful dealului, arunc\u00e2nd o ultim\u0103 privire peste a\u015fezarea natal\u0103. Cu obid\u0103 st\u0103p\u00e2nit\u0103 se pare c\u0103 ar fi strigat: \u201eNo satule, zece ani de luna lui mai po\u0163i s\u0103 stai, p\u00e2n\u0103 oi apuca tu s\u0103 m\u0103 mai vezi o dat\u0103\u201d. St\u0103 satul \u015fi ast\u0103zi, ca pe atunci. Unde era s\u0103 se duc\u0103?<\/p>\n

\n

Mai lipsesc ceva ani buni p\u00e2n\u0103 se vor fi adunat lunile lui florar pentru deceniul de absen\u0163\u0103 promis de str\u0103mo\u0219ul meu, la fel de emigrant ca \u0219i mine. Pentru c\u0103 numai o lun\u0103 pe an se num\u0103r\u0103, luna mai, nu s-au scurs \u00eenc\u0103 cei o sut\u0103 dou\u0103zeci de ani necesari. M\u0103 tem \u00eens\u0103 c\u0103 satul nu s-ar l\u0103sa impresionat nici cu at\u00e2t. Poate c\u0103 tot Blaga avea dreptate: din perspectiva satului, eternitatea e pur \u015fi simplu mai \u00eenc\u0103p\u0103toare…<\/p>\n

\n

Mi-a r\u0103mas \u00eentip\u0103rit\u0103 \u00een minte imaginea a unei cruci la margine de drum, v\u0103zut\u0103 din mersul ma\u015finii, undeva pe-o vale din Podi\u015ful Transilvaniei. Flancat\u0103 de dou\u0103 buchete de flori, se desena alb\u0103 pe fond verde, \u00een fa\u0163a unui lan de porumb. Sun\u0103 funebru, dar realmente avea o pozi\u0163ie demn\u0103 de invidiat. At\u00e2rnat\u0103 de \u00ab\u00a0g\u00e2tul\u00a0\u00bb crucii, o ghirland\u0103 din flori de c\u00e2mp amintea de ritualurile de bun venit de prin arhipelagurile de la tropice: \u201eBun venit \u00een eternitate!\u201d<\/p>\n

\n

De n-ar fi \u00eendoiala. Oare ce-o fi dincolo? Dincolo de dealul Bendorfului, dincolo de ocean, dincolo de ve\u015fnicie?<\/p>\n

\n

S\u0103 nu uit s\u0103-mi pun \u00een bagaj o plas\u0103 de virgule c\u00e2nd plec iar din \u0163ar\u0103! \u00cemi trebuie ca s\u0103 pun accentele \u015fi \u00a0tremele pe sub caracterele rom\u00e2ne\u015fti, la \u0163-urile de sub \u201c\u0163uic\u0103\u201d sau \u201c\u0163ar\u0103\u201d \u015fi pentru \u201e\u0103\u201d de la \u201cacas\u0103\u201d. Oriunde se \u00a0\u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 fie casa mea.<\/p>\n

\n

\n

Gabriela C\u0102LU\u0162IU SONNENBERG<\/strong><\/p>\n

c\u0103l\u0103torind prin lume…<\/strong><\/p>\n

15 iulie 2015<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Spune, zicala francofonilor c\u0103 \u201cpartir, c\u2019est mourir un peu\u201d.\u00a0 Eu\u00a0 \u00eencep s\u0103 cred c\u0103 e valabil\u0103 \u015fi reciproca. \u201cVenir, c\u2019est [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-24462","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24462","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24462"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24462\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24465,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24462\/revisions\/24465"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24462"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24462"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24462"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}