{"id":24769,"date":"2015-08-18T16:06:49","date_gmt":"2015-08-18T16:06:49","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=24769"},"modified":"2015-08-18T17:46:46","modified_gmt":"2015-08-18T17:46:46","slug":"interviu-cu-scriitorul-si-omul-de-cultura-ion-marin-almajan","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/08\/18\/interviu-cu-scriitorul-si-omul-de-cultura-ion-marin-almajan\/","title":{"rendered":"\u201eFiat Justi\u021bia, pereat mundus! \u201d – Interviu cu scriitorul \u0219i omul de cultur\u0103 Ion Marin Alm\u0103jan"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Cu \u00eencr\u00e2ncenarea copilului de \u0163\u0103ran \u00een suflet \u015fi \u00eentotdeauna atent s\u0103 nu-\u015fi fac\u0103 de ru\u015fine miile de opinci de \u00eenainta\u015fi, izvor\u00e2t din durerea ad\u00e2nc\u0103 \u015fi de veacuri a Dalbo\u015fe\u0163ului, Ion Marin Alm\u0103jan a devenit cet\u0103\u0163ean de onoare al acestui \u0163inut, at\u00e2t de drag lui, Banatul, prin recunoa\u015fterea din localitatea natal\u0103, cea de la Anina \u015fi, de cur\u00e2nd, a capitalei b\u0103n\u0103\u0163ene, Timi\u015foara. \u00cen scrierile sale nu a uitat niciodat\u0103 locurile copil\u0103riei, Banatul drag lui, dar, deopotriv\u0103, oamenii pe care i-a iubit necondi\u0163ionat atunci c\u00e2nd au dat dovad\u0103 de frumuse\u0163e interioar\u0103 \u015fi cur\u0103\u0163enie sufleteasc\u0103. Urcu\u015ful nu i-a fost u\u015for. Pres\u0103rat cu piedeici \u015fi \u00eencerc\u0103ri de tot felul, a vrut s\u0103 se \u00eenal\u0163e drept, ca miile de str\u0103mo\u015fi, \u015fi nu \u00een genunchi ori t\u00e2r\u00e2\u015f, a\u015fa cum ar fi dorit unii… Este iubit de mul\u0163i, dar \u015fi ur\u00e2t de unii, pentru c\u0103 mai \u00eentotdeauna a fost \u00een func\u0163ii de conducere de la \u00een\u0103l\u0163imea c\u0103rora, din cauza sincerit\u0103\u0163ii \u015fi franche\u0163ii care l-au caracterizat \u015fi care l-au f\u0103cut at\u00e2t de cunoscut, nu a fost niciodat\u0103 comod. Cu aten\u0163ia \u015fi meticulozitatea cu care \u015fi-a scris c\u0103r\u0163ile, \u015fi-a p\u0103zit sufletul de sl\u0103biciuni \u015fi \u00eentin\u0103ciune. Din tinda Bisericii de la Dalbo\u015fe\u0163 a \u00eenv\u0103\u0163at c\u0103 omul este un potir sf\u00e2nt pe care nu trebuie s\u0103-l strive\u015fti, dar deopotriv\u0103 nu ai voie s\u0103-l m\u00e2nje\u015fti, \u015fi nu a jignit pe nimeni, spre a nu fi jignit, \u015fi nu a umilit pe nimeni, spre a nu fi umilit, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u015fi p\u0103streze luminoas\u0103 candela vie\u0163ii… \u00cen acela\u015fi timp, a \u00eencercat s\u0103 ierte umbrele care i-au \u00eencruci\u015fat drumul. Omul \u015fi scriitorul Ion Marin Alm\u0103jan s-a sprijinit \u00eentotdeauna pe credin\u0163\u0103 \u015fi pe Dumnezeu \u015fi, a\u015fa cum a spus de mii de ori, \u201e\u00cen numele Tat\u0103lui, AL Fiului \u015fi AL Sf\u00e2ntului Duh, dup\u0103 aceast\u0103 treime, drag\u0103 lui i-a fost treimea Dalbo\u015fe\u0163 \u2013 Banat \u2013 Rom\u00e2nia, o alt\u0103 treime pe care nu ar schimba-o pentru nimic \u00een lume, o alt\u0103 treime \u00een care a crezut \u015fi pentru care s-a luptat cu neodihn\u0103.<\/p>\n

– Pornim de la Dalbo\u015fe\u0163ul copil\u0103riei…<\/strong><\/p>\n

– Vorbind despre perioada copil\u0103riei, pot spune c\u0103 satul meu natal, Dalbo\u0219e\u021bul copil\u0103riei mele, l-am transpus \u00een toat\u0103 cruda lui realitate \u00een romanul \u201e\u00cen afara gloriei\u201d. Am scris a\u015fa cum a fost. Adev\u0103rat, f\u0103r\u0103 s\u0103 cosmetizez nimic.<\/p>\n

Eu am crescut mai mult \u00een familia bunicilor mei dinspre mam\u0103, oameni nu boga\u021bi, iar bunicul dinspre partea mamei, C\u0103lin, avea s\u0103-mi fie un model de neuitat \u00een decursul vie\u0163ii. Au lucrat cu \u00eend\u00e2rjire cinci hectare de p\u0103m\u00e2nt prost, din zori p\u00e2n\u0103-n noapte, pentru a avea ce s\u0103 m\u0103n\u00e2nce de la o recolt\u0103 la alta. \u00cen cas\u0103, pe jos, era p\u0103m\u00e2nt. Iarna era foarte rece. Pentru a supravie\u021bui iernii, se mai aduceau \u00een cas\u0103 mieii \u0219i purceii. Nu e ceva idilic, e imaginea real\u0103 a acelei case…<\/p>\n

\u00cemi era fric\u0103 de noapte. Am fost un copil sperios, sensibil, \u00eensp\u0103im\u00e2ntat de \u00eentuneric, de moroi, iar lucrurile cele mai frumoase din copil\u0103rie erau tocmai nop\u021bile de iarn\u0103 c\u00e2nd se adunau mai multe familii, la gura sobei, \u0219i se povestea.<\/p>\n

Bunicul a fost \u00een r\u0103zboi \u015fi povestea cum a fost tugf\u00fchrer, cel care f\u0103cea leg\u0103turile \u00eentre unit\u0103\u021bi, \u015fi alerga pe cal, de la o unitate la alta, cu capul lipit de g\u00e2tul animalului ca s\u0103 se fereasc\u0103 de ploaia de gloan\u021be. Tr\u0103iam aceast\u0103 imagine cu toat\u0103 puterea \u015fi mirajul copil\u0103riei… Apoi se mai spuneau \u0219i pove\u0219ti cu moroi… Mai erau frumoasele denii de Pa\u0219ti, c\u00e2nd sunau clopotele \u015fi-i chemau pe credincio\u015fi la Biseric\u0103… Toate acestea mi-au stimulat dragostea pentru pove\u0219ti.<\/p>\n

Dar modelul meu de via\u021b\u0103 a r\u0103mas bunicul meu, C\u0103lin \u2013 care era cr\u00e2snic la biseric\u0103. M\u0103 ducea la biseric\u0103, m\u0103 \u00eembr\u0103ca \u0219i trebuia s\u0103 spun Tat\u0103l nostru. \u00cemi spunea: \u201eM\u0103i b\u0103iete, s\u0103 nu faci aia\u201d. \u201eDe ce?\u201d. \u201ePentru c\u0103 nu se cade\u201d. Era de-ajuns. \u201eC\u00e2nd vorbe\u015fte unul, s\u0103 nu-i iei vorba din gur\u0103\u201d, iar \u201eDecalogul\u201d mi l-a transmis cu dragoste \u0219i bl\u00e2nde\u021be.<\/p>\n

– Mai mare fiind?<\/strong><\/p>\n

– C\u00e2nd eram prin clasa a II-a, m\u0103 \u00eentrebau ce vreau s\u0103 m\u0103 fac c\u00e2nd voi fi mare. \u201eVreau s\u0103 m\u0103 fac scriitor!\u201d, le spuneam. Citeam pe ner\u0103suflate. Aveam o foame incredibil\u0103 de citit.<\/p>\n

Literatura rus\u0103, clasicii no\u015ftri… Tot ce-mi c\u0103dea \u00een m\u00e2n\u0103.<\/p>\n

D\u0103sc\u0103li\u021ba mea din clasele I-IV, Ileana Pescaru, a v\u0103zut c\u0103 eu mai scriu versuri \u0219i mi-a cump\u0103rat un caiet \u00een care s\u0103 pot scrie. Tot \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarea din clasele I-IV m-a pus s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 \u015fi primele poezii, pe care le recitam cu diferite ocazii…<\/p>\n

\u00cemi mai aduc aminte de o scen\u0103 din plin r\u0103zboi… Tata era pe front. Bunicul m-a luat \u00een bra\u021be \u0219i m-a dus pe mine, pe mama \u0219i pe bunica \u00een p\u0103dure, \u00eentr-o r\u00e2p\u0103, unde am stat c\u00e2teva zile. Se luptau ru\u0219ii \u0219i rom\u00e2nii cu armata german\u0103 venit\u0103 dinspre Serbia. \u00centregul \u021binut era acoperit de cadavre. A fost o confruntare serioas\u0103, care mi-a \u00eensemnat copil\u0103ria. Chiar \u0219i dup\u0103 c\u00e2\u021biva ani, c\u00e2nd auzeam tunetul pe acea valea, mi se p\u0103rea c\u0103 aud din nou tunurile \u015fi revedeam imaginile cu cadavre pretutindeni.<\/p>\n

O alt\u0103 imagine \u0219ocant\u0103 a copil\u0103riei mele a fost momentul \u00een care satul a fost \u00eenconjurat de armat\u0103 \u0219i a\u015fa-zi\u015fii chiaburi au fost deporta\u021bi \u00een B\u0103r\u0103gan. Erau Rusaliile anului 1951. V\u0103d \u0219i acum o b\u0103tr\u00e2nic\u0103 \u00eentr-o c\u0103ru\u021b\u0103, cu baticul tras pe ochi, st\u00e2nd deasupra lucrurilor, \u00een drum spre gar\u0103… A fost o imagine crunt\u0103 a Dalbo\u0219e\u021bului.<\/p>\n

Apoi, au venit dubele \u00een sat, un GAZ ori camion acoperit cu prelat\u0103. Veneau, luau b\u0103rba\u021bii din case \u0219i ace\u015ftia disp\u0103reau c\u00e2te un an, doi, trei sau chiar mai mul\u0163i. \u015ei anii ace\u015ftia de pu\u015fc\u0103rie doar pentru vina c\u0103, atunci c\u00e2nd mergeau la \u00a0MAT, erau mai slobozi la gur\u0103 \u015fi, c\u00e2teodat\u0103, c\u00e2ntau \u201eTricolorul\u201d, \u201eTr\u0103iasc\u0103 Regele\u201d ori \u201eDe\u0219teapt\u0103-te rom\u00e2ne!\u201d. Doar pentru asta erau \u00eenchi\u0219i uneori cu anii.<\/p>\n

– De personaje concrete v\u0103 mai aminti\u0163i?<\/strong><\/p>\n

– Era unul, Budescu, zis Io\u0163a Mondoc, care s-a \u00eentors \u00een sat dup\u0103 zece ani. \u00cen condi\u0163iile date, c\u00e2nd te \u00eenchideau \u015fi pentru o c\u00e2ntare, a fugit \u00een p\u0103dure, la partizani. A intrat \u00een legend\u0103. De ce s-a \u00eentors \u00een sat, de ce nu l-au arestat, nimeni nu \u015ftie. Umbla ve\u0219nic travestit. A venit odat\u0103 \u00eembr\u0103cat c\u0103ld\u0103rar, dar era \u00eenarmat. L-a prins pe cel care umbla de str\u00e2ngea cotele prin sat \u015fi i-a spus: \u201eDac\u0103 vrei s\u0103 mai tr\u0103ie\u0219ti, s\u0103 dispari de aici. S\u0103 nu-\u021bi mai ba\u021bi joc de oameni\u201d. Pe mama lui Monodoc au dus-o iarna dezbr\u0103cat\u0103 prin p\u0103duri, s\u0103-l caute, s\u0103-l strige, doar-doar va veni \u0219i s\u0103 poat\u0103 pune m\u00e2na pe el. Dar acesta ajunsese ca \u015fi lupul… Adulmeca haina militar\u0103 de departe, dup\u0103 miros… Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t militarilor li se d\u0103dea \u00een misiuni echipament nou, de la magazie, pe care Io\u0163a \u00eel mirosea de la kilometri…<\/p>\n

\u015ei mun\u021bii erau plini de partizani: Fus, Sf\u00e2rloag\u0103… Iar noi, copiii, ne luam nume de partizani… Pentru c\u0103 \u00een mintea noastr\u0103 erau personaje de basm. Am \u00eenv\u0103\u021bat \u0219i un c\u00e2ntec pe atunci, c\u00e2ntecul pe care B\u0103lic\u0103, b\u0103iatul popii din Bro\u0219teni, a cerut s\u0103-l c\u00e2nte \u00eenainte de a fi executat la P\u0103durea Verde, din Timi\u015foara, ca o ultim\u0103 dorin\u021b\u0103 a sa: Fiind fecior de vaz\u0103-n sat, \/ Am ajuns codrii s\u0103-i bat \/ Toate-s, m\u00e2ndro, pentru tine\/ C\u0103 \u021bi-ai b\u0103tut joc de mine. \/\/ S\u0103 dorm \u00een Mun\u021bii Semenic \u0219i-n loc de perin\u0103 la cap \/ S\u0103 am pat de automat \/ \u00cen loc de-a\u0219ternut la spate \/ S\u0103 am sacul cu grenade.\/\/<\/p>\n

– C\u00e2ntecul are o t\u0103r\u0103\u015fenie a lui?<\/strong><\/p>\n

– Desigur. B\u0103lic\u0103 a avut o dr\u0103gu\u021b\u0103 \u00een L\u0103pu\u0219nicu Mare.<\/p>\n

L-a c\u0103utat mult Securitatea, ca s\u0103-l prind\u0103, dar n-a putut. Dup\u0103 o vreme, dr\u0103gu\u021ba lui s-a \u00eencurcat \u0219i cu mili\u021bianul din sat. El era \u00een podul casei \u0219i a auzit ce vorbe\u0219te mili\u021bianul cu dr\u0103gu\u021ba lui. Dup\u0103 ce a plecat mili\u021bianul, a luat-o descul\u021b\u0103, \u00een chime\u0219\u0103, a\u015fa cum era p\u0103c\u0103toasa \u015fi a dus-o \u00een p\u0103dure \u0219i a \u00eempu\u0219cat-o. Asta era deja o \u00eent\u00e2mplare adev\u0103rat\u0103. L-au prins \u015fi pe B\u0103lic\u0103 mai apoi \u0219i a fost executat.<\/p>\n

– Unde a\u0163i frecventat clasele de liceu?<\/strong><\/p>\n

– P\u0103rin\u021bii au plecat la Anina. Tata lucra \u00een galeria de suprafa\u021b\u0103, iar mama s-a angajat \u0219i ea la min\u0103. Eu am intrat la Liceul din Anina, clasa a VII-a f\u0103c\u00e2nd-o la Bozovici. La Anina, aveam un profesor aspru de matematic\u0103. Ne-am hot\u0103r\u00e2t, patru-cinci colegi, s\u0103 plec\u0103m de la liceu \u0219i s\u0103 ne \u00eentoarcem \u00een Alm\u0103j. Dar ceilal\u0163i nu s-au \u021binut de cuv\u00e2nt. Doar eu am respectat \u00een\u021belegerea \u0219i am pierdut anul \u0219colar. A trebuit anul urm\u0103tor s\u0103 dau examen din nou. Am luat-o de la cap\u0103t. Dar nici aici bucuriile nu erau \u00eentregi. Frumoasa \u0219i pitoreasca zon\u0103 a Aninei era sub imperiul spaimei provocate de accidentele din min\u0103 \u2013 nu erau nici rare \u015fi nici dintre cele mai u\u0219oare. Prin \u201953-\u201954 a fost o explozie \u00een min\u0103, iar 30-40 de oameni au murit. Sirena urla de \u00eenghe\u021ba \u0219i s\u00e2ngele \u00een tine. Femeile alergau disperate spre pu\u021bul unde s-a produs accidentul\u2026 Imaginea acelei nenorociri m-a urm\u0103rit mult\u0103 vreme.<\/p>\n

– Dragostea pentru literatur\u0103 din clasele primare v-a urmat \u015fi la Anina?<\/strong><\/p>\n

– Citeam \u00een continuare foarte mult. La Anina, cu Vasile Cre\u0163u \u0219i cu Ion V\u0103caru \u0219i cu al\u021bii, am \u00eenfiin\u021bat Cenaclul \u201eVirgil Birou\u201d. Tot \u00een acea perioad\u0103 am trimis o proz\u0103 scurt\u0103 la revista Orizont, la Radu Ciobanu, mi-a trimis o scrisoare. Iar eu l-am luat \u00een serios. Am plecat de la Anina \u00eentr-o toamn\u0103 t\u00e2rzie. Aveam la Timi\u0219oara un unchi de-al nostru, fost colonel de armat\u0103. Eram \u00een clasa a X-a. Am ajuns noaptea la Timi\u0219oara, \u00eens\u0103 m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 nu pot suna la u\u0219a unchiului \u00een toiul nop\u021bii. Am \u00eenoptat \u00een Parcul Doja. Eram slab \u00eembr\u0103cat. M-au g\u0103sit mili\u021bienii. Le-am spus c\u0103 vreau s\u0103 m\u0103 \u00eenscriu la liceu, ei mi-au zis c\u0103 sunt un derbedeu \u0219i c\u0103 au s\u0103 m\u0103 duc\u0103 din post \u00een post p\u00e2n\u0103 acas\u0103\u2026 Am sc\u0103pat cu chiu, cu vai \u015fi am s\u0103rit un gard dup\u0103 care m-am ascuns. P\u00e2n\u0103 diminea\u0163a am auzit pa\u015fii mili\u0163ienilor pe strad\u0103…<\/p>\n

Dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 a fost bine. Unchiul a mers cu mine la Alexandru Jebeleanu. Nu se putea trece a\u015fa, \u00een timpul anului, de la un liceu din Anina, la unul din Timi\u015foara, dar, mai ales, nu se putea trece dintr-un raion \u00een altul f\u0103r\u0103 o aprobare special\u0103. Dar scriitorul Jebeleanu a vorbit pentru mine cu \u0219eful sec\u021biei de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt, unul Dijm\u0103rescu. \u015ei a\u015fa, am ajuns de la Anina la Liceul Loga, cel mai mare \u0219i mai bun liceu din Timi\u015foara. Eram prost \u00eembr\u0103cat, s\u0103lbatic\u2026 Acomodarea nu a fost u\u015foar\u0103.<\/p>\n

\u00cen anul 1959 am spus, \u00eentr-o \u0219edin\u021b\u0103 la Cenaclul \u201eVictor Vlad Delamarina\u201d al Uniunii Scriitorilor, despre un text c\u0103 \u201eeste prost ca un film sovietic, la care \u0219tii sf\u00e2r\u0219itul \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput\u201d. S-a \u00eentrerupt \u0219edin\u021ba. Eram buruian\u0103 rea, eram \u00eempotriva culturii sovietice \u0219i trebuia s\u0103 fiu \u00eenfierat. S-a reluat a doua zi \u015fedin\u0163a de cenaclu, iar unul, Popescu, s-a ridicat \u0219i a ar\u0103tat cu argumente de ce unele filme sovietice sunt proaste. Au s\u0103rit to\u021bi la el, s-au n\u0103pustit asupra lui. De mine parc\u0103 au uitat. Dup\u0103 aceea, Popescu a disp\u0103rut. L-am mai \u00eent\u00e2lnit dup\u0103 vreo \u00a0dup\u0103 20 de ani, dar n-a vrut s\u0103 vorbeasc\u0103 cu mine. Eu, atunci, \u00een cenaclu, mi-am f\u0103cut autocritic\u0103 sever\u0103 \u0219i m-au l\u0103sat \u00een pace. Dar nu s-a terminat aici. Dup\u0103 o vreme, mi-au g\u0103sit \u00een banc\u0103 un volum de Schopenhauer \u0219i m-au pus \u00een discu\u021bie s\u0103 m\u0103 dea afar\u0103 din toate \u0219colile din Rom\u00e2nia. Norocul meu a fost c\u0103 secretara liceului, doamna Codreanu \u2013 care mi-a dat cartea \u2013 l-a ad\u0103postit \u00een ilegalitate pe Leontin Szil\u00e1gyi, alias S\u0103l\u0103jan, care, la interven\u021bia doamnei, m-a salvat.<\/p>\n

La sf\u00e2r\u015fitul liceului, iar probleme cu matematica\u2026 Profesor Trandafir B\u0103lan, directorul de temut al liceului. Pentru mine, matematica a r\u0103mas o tain\u0103, p\u00e2n\u0103 la ad\u00e2nci b\u0103tr\u00e2ne\u021bi. Aveam note mici. I-am spus dasc\u0103lului c\u0103 m\u0103 omor, c\u0103 nu pot da la facultate… El vorbea ca la Mehala \u0219i mi-a spus: \u201eLas c\u0103 bei o litr\u0103 de rum \u0219i-\u021bi trece!\u201d. Dar \u00een clasa a XI-a eram deja cunoscut pe la cenaclu, \u00een ora\u015f. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, dasc\u0103lul de matematic\u0103 mi-a spus: \u201e\u00ce\u021bi dau un 10 \u0219i 50 de puncte de la mine \u0219i s\u0103 ce du\u015fi dracului!\u201d.<\/p>\n

– Facultatea de litere la Timi\u015foara?<\/strong><\/p>\n

– Am dat la Facultatea de litere. Aici erau profesori de renume: Todoran, Toh\u0103neanu, Deliu Petroiu, Ionel Stan, Victor Iancu \u015fi al\u0163ii, adev\u0103ra\u0163i dasc\u0103li.<\/p>\n

Cu Deliu Petroiu am avut mai t\u00e2rziu \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103ri bahice. Avea cursuri fascinante. C\u00e2nd bea pu\u021bin, era extraordinar.<\/p>\n

Cel mai mult mi-a pl\u0103cut \u00eens\u0103 savantul Gheorghe Iv\u0103nescu. Profesorul Iv\u0103nescu \u00a0ne preda romanisitc\u0103, f\u0103cea lingvistic\u0103 comparat\u0103. El ne-a dus la Bucure\u0219ti o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u0219i ne-a prezentat o seam\u0103 de personalit\u0103\u021bi ale \u00a0culturii \u0219i literaturii rom\u00e2ne.<\/p>\n

Dar s\u0103r\u0103cia m-a urm\u0103rit \u015fi \u00een facultate. \u00cen fiecare vacan\u021b\u0103 am lucrat la \u201eOrizontul 8\u201d, la pu\u021bul 1, cu lopata lui Stalin, \u00een min\u0103 la Anina. A\u015fa \u00eemi completam banii de \u015fcoal\u0103. Am muncit p\u00e2n\u0103 \u00een anul IV. Eram \u00een min\u0103, am sim\u021bit cum tremur\u0103 tavanul. S-a pr\u0103bu\u0219it o bucat\u0103 din el. De la accidentul acela n-am mai putut s\u0103 lucrez \u00een min\u0103.<\/p>\n

– Via\u0163a literar\u0103?<\/strong><\/p>\n

– Ca student, am colaborat cu Radio Timi\u0219oara, dar mai scriam \u0219i la Drapelul ro\u0219u. La Radio era un excelent gazetar, Ion Dumitru \u2013 Tetu. Care m-a sprijinit mult. Tetu mi-a spus s\u0103-i dau dou\u0103 reportaje \u0219i \u0219ase \u0219tiri \u0219i m\u0103 va angaja la Radio. Mai t\u00e2rziu, i-am tip\u0103rit o carte lui Tetu.<\/p>\n

Prin Marincoiu, fostul redactor-\u015fef de la Drapelul ro\u015fu, am ajuns gazetar la aceast\u0103 publica\u0163ie. Simion Dima era \u015fef de sec\u0163ie. Era un tip cultivat, dar era pe jum\u0103tate stalinist. Eu eram t\u00e2n\u0103r \u2013 veneam din facultate, din anii \u201870, nu mai eram \u201egenera\u0163ia 50\u201d. Erau vremuri aspre. \u00cemi aduc aminte cum pentru cuv\u00e2ntul \u201econcrete\u021be\u201d m-au judecat \u0219i m-au \u201eomor\u00e2t\u201d \u00eentr-o \u015fedin\u0163\u0103 de redac\u0163ie.<\/p>\n

C\u00e2nd scriam despre colegii mei, Foar\u021b\u0103 sau al\u021bii, \u00ee\u0219i b\u0103ga Dima condeiul \u00een text \u0219i otr\u0103vea fraza. Am protestat. Mi-a spus c\u0103 dac\u0103 nu-mi convine, pot s\u0103 plec. A\u015fa am r\u0103cit rela\u021biile cu mul\u021bi colegi de genera\u021bie sau mai tineri.<\/p>\n

– Peripe\u0163ii de la ziar?<\/strong><\/p>\n

– Una de-a dreptul \u015focant\u0103. A ap\u0103rut o fraz\u0103 incredibil\u0103 \u00een ziar. \u00cen loc de \u201es\u0103 \u00eenf\u0103ptuim cu succes socialismul\u201d, a ap\u0103rut \u201es\u0103 \u00eenl\u0103tur\u0103m cu succes socialismul\u201d. Am avut noroc c\u0103 mi-a luat Ion Iliescu ap\u0103rarea, era aici, \u00een Timi\u015f, spun\u00e2nd c\u0103 se poate \u00eent\u00e2mpla a\u0219a ceva oric\u0103rui gazetar… Altfel…<\/p>\n

Am ajuns redactor-\u0219ef adjunct. Erau \u0219i articole bune, dar \u0219i multe proaste. \u00cencet-\u00eencet, am f\u0103cut o redac\u021bie bun\u0103 la Drapelul ro\u015fu. Redac\u021bia avea \u00een anii \u201870 \u00a0destui supravie\u021buitori ai perioade staliniste. Din fericire \u00a0se iviser\u0103 \u00a0oameni mai tineri, cu studii superioare, talenta\u021bi precum Ion Jurca Rovina , Ildico Achimescu, Teodor Bulza, Vasile Bogdan, Dumitru Opri\u0219or etc. Ziarul avea pagini \u015fi articole de cultur\u0103, cronici muzicale etc. Cred \u015fi ast\u0103zi c\u0103 am f\u0103cut destule lucruri bune \u00een aceast\u0103 redac\u0163ie. Din anul 1980 ziarul a devenit complet subordonat partidului, a devenit un imn pentru bravul conduc\u0103tor.<\/p>\n

– Munca la \u201eEditura Facla\u201d?<\/strong><\/p>\n

– Din anul 1979 am fost mutat la ordin la editura Facla. Fostul director era \u00een r\u0103zboi cu \u00a0unii dintre redactori, cu unul \u00a0se \u00eenfrunta chiar \u00een justi\u021bie, pierduse \u00a0de la \u00eenfiin\u021barea din 1972, \u00a0personal administrativ, reparti\u021bie de h\u00e2rtie, reparti\u021bie de fonduri \u00a0pentru onorarii (pe vremea aceea cartea se pl\u0103tea). Aveam un plan economico-financiar pe care trebuia s\u0103-l \u00eendeplinesc. Trebuia tip\u0103rite 70 de titluri anual. Primeam h\u00e2rtie doar pe… h\u00e2rtie. Eu aveam 12 oameni \u00een editur\u0103 \u015fi 25 de milioane planul economico-financiar. Am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 descurc. Vorbeam cu directorii de la fabricile de h\u00e2rtie, ei m\u0103 \u00eentrebau dac\u0103 mai exist\u0103 COMTIM-ul \u015fi a\u015fa am reu\u015fit s\u0103 primesc cantitatea de h\u00e2rtie de care aveam nevoie. \u00cencet-\u00eencet, am pus editura pe picioare. Am ajuns s\u0103 fim considera\u021bi una dintre editurile bune. Mie mi se zicea \u201eJohnny Camora\u201d. Am dus editura de la mediu, spre v\u00e2rf. Am f\u0103cut din Editura \u201eFacla\u201d una dintre cele mai bune din Rom\u00e2nia. De\u015fi eram considerat ca \u201er\u0103u de gur\u0103\u201d, prin ceea ce realizasem dovedisem c\u0103 pot mai mult dec\u00e2t simplii executan\u0163i.<\/p>\n

Am reu\u0219it s\u0103 iau colabor\u0103ri de la Sibiu \u0219i Alba, am \u201efurat\u201d oarecum de la Editura Dacia. Dar am publicat din mo\u0219tenirea Banatului: Griselini, Stoica de Ha\u021beg \u015fi al\u0163ii. L-am publicat pe Nicolae Boc\u0219an, de la Cluj, care vorbea despre iluminismul b\u0103n\u0103\u021bean, care este diferit de cel ardelean. Referitor la iluminismul din Banat, nu voiau s\u0103 apar\u0103 Banat \u00een titlu.<\/p>\n

N-au iubit Banatul \u00a0niciodat\u0103. \u015ei astfel, l-am f\u0103cut \u201eIluminismul rom\u00e2nesc\u201d. Dar am reu\u015fit s\u0103 scot editura \u015fi peste hotare. Am sim\u021bit c\u0103 se pot reface pun\u021bi care au fost rupte.<\/p>\n

– Cum s-a terminat cu \u201eEditura Facla\u201d?<\/strong><\/p>\n

– Simplu. \u00cen mai 1989 am fost dat afar\u0103 de c\u0103tre partid de la conducerea Editurii \u201eFacla\u201d \u0219i m-au trimis, prin transfer, bibliotecar la Biblioteca Jude\u021bean\u0103 Timi\u0219. Am lucrat la<\/p>\n

bibliotec\u0103 inclusiv \u00een timpul Revolu\u021biei. P\u0103zeam, noaptea, biblioteca. \u00cen noaptea de 22 decembrie, Motica \u0219i cu nu mai \u0219tiu care au venit \u015fi m-au chemat \u015fi am plecat la Universitate. Am fost acolo \u0219i am scris un fel de apel c\u0103tre mine \u00eensumi \u0219i c\u0103tre genera\u021bia mea, \u00een care recuno\u0219team \u00a0responsabilitatea ce ne revenea \u00een fa\u021ba genera\u021biilor tinere de a nu le \u00a0fi comunicat \u00a0realitatea \u00een lumina ei crud\u0103. Afar\u0103 se tr\u0103gea. Sun\u0103 telefonul, m\u0103 c\u0103uta un v\u0103r, disperat c\u0103 nu mai \u015ftia de mine. Spre diminea\u021b\u0103 am plecat acas\u0103. Apelul, Manifestul, pe care l-am scris \u00een acea noapte este \u015fi ast\u0103zi la Muzeul Revolu\u0163iei.<\/p>\n

– Dup\u0103 mi\u015fcarea din 1989?<\/strong><\/p>\n

– Am intrat la Rena\u0219terea b\u0103n\u0103\u021bean\u0103. M-a chemat Boieru. M-a chemat \u0219i m-a angajat. Am preluat sec\u021bia cultur\u0103, care s-a \u00eent\u0103rit mai apoi cu Ioan Jurca Rovina \u0219i Aurel Turcu\u0219. Am pus bazele suplimentului literar \u201eParalela 45\u201d, pe care l-am f\u0103cut cu drag.<\/p>\n

\u00cen 1996, c\u00e2nd se punea problema privatiz\u0103rii ziarului, s-a propus ca noi s\u0103 avem 49%, iar Iosif Constantin Dr\u0103gan \u2013 51%. Eu am propus s\u0103 fie invers. Am plecat la Oravi\u021ba \u00een 15 ianuarie, ziua lui Eminescu. C\u00e2nd m-am \u00eentors, au desfiin\u021bat Consiliul de administra\u021bie \u0219i au f\u0103cut unul nou. Apoi, s-a \u201espart\u201d redac\u021bia, dar eu am r\u0103mas \u00een continuare la Rena\u015fterea b\u0103n\u0103\u0163ean\u0103.<\/p>\n

– Ce a urmat dup\u0103 aceast\u0103 etap\u0103?<\/strong><\/p>\n

– \u00cen anul 2000 am fost propus pentru func\u021bia de director al Direc\u021biei pentru Cultur\u0103, Culte \u015fi Patrimoniu Cultural Na\u021bional, func\u021bie pe care am ocupat-o p\u00e2n\u0103 \u00een anul 2005. Am \u00eencercat \u0219i aici s\u0103 fac tot ce pot: s-au definitivat lucr\u0103rile la cl\u0103direa Direc\u021biei de Cultur\u0103, am adus aproape de finalizare Muzeul de Art\u0103, am reparat Cula de la Ciacova, \u00een afar\u0103 de interior, unde era amplasat un bazin pentru ap\u0103, am acoperit Conacul de la Banloc, m\u0103n\u0103stirea s\u00e2rbeasc\u0103 Sf\u00e2ntul Gheorghe, din satul M\u0103n\u0103stire. Am scos o revist\u0103-anuar, \u201ePatrimonium Banaticum\u201d, care a avut mare trecere la Academia Rom\u00e2n\u0103 (publicam \u0219i lucr\u0103ri de \u0219tiin\u021b\u0103), am f\u0103cut 24 de bannere din material special cu chipul lui Mihai Eminescu, cu data na\u0219terii \u0219i a mor\u021bii, pe care le-am amplasat \u00een centrul ora\u0219ului… Cum ar\u0103ta ora\u0219ul la 15 ianuarie \u0219i 15 iunie din Balconul Operei: se auzea de peste tot muzic\u0103 pe versuri de Mihai Eminescu. De asemenea, continu\u00e2nd, am tip\u0103rit c\u0103r\u021bi de specialitate, pe care le-am subven\u021bionat. C\u00e2nd am plecat, am l\u0103sat \u00een visterie la Direc\u021bia pentru Cultur\u0103, Culte \u0219i Patrimoniu Cultural Na\u021bional peste dou\u0103 miliarde de lei vechi. Din p\u0103cate, doamna care a venit dup\u0103 mine a distrus totul…<\/p>\n

– C\u00e2teva vorbe despre prieteni \u015fi du\u015fmani…<\/strong><\/p>\n

– Repet, idealul meu \u00een via\u021b\u0103 a fost bunicul C\u0103lin, un om vertical, respectuos, drept cu toat\u0103 lumea, cu principii morale bine \u00eentip\u0103rite: s\u0103 pre\u021buiesc cuv\u00e2ntul \u0219i vorba. Tot ce am f\u0103cut, am f\u0103cut prin voin\u021ba lui Dumnezeu \u0219i prin dorin\u0163a mea de a m\u0103 transforma: din lumea mea s\u0103rac\u0103, s\u0103 ajung s\u0103 am o via\u021b\u0103 mai bun\u0103, s\u0103 devin un om complex, capabil. Mi-am dorit s\u0103 tr\u0103iesc \u00een picioare. Nu vreau s\u0103 spun c\u0103 \u00een 75 de ani nu am avut momente de sl\u0103biciune. Ur\u0103sc minciuna. Toat\u0103 via\u021ba am \u00eencercat s\u0103 fiu vertical. \u0218i la ziar, chiar dac\u0103 nu de la \u00eenceput…. Am ajuns la ziar av\u00e2nd \u00een g\u00e2nd pe Camil Petrescu \u015fi prototipul jurnalistului care f\u0103cea justi\u021bie. Dar, \u00eencet-\u00eencet, am v\u0103zut c\u0103-s mul\u021bi cei care nu g\u00e2ndesc ca mine, care se str\u00e2ngeau \u00een jurul meu… Zic eu, de cele mai multe ori am biruit aceste lucruri \u015fi p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 am putut s\u0103 scriu ce-am g\u00e2ndit sau am sim\u021bit. Am f\u0103cut acest lucru chiar \u00een cartea de debut, \u201eSunt dator cu o durere\u201d, unde sub diferite forme i-am amintit pe cei aresta\u0163i pentru c\u0103 au c\u00e2ntat, prizonieratul din Rusia, colectivizarea, deportarea \u00een B\u0103r\u0103gan. Apoi, \u00een romanul \u201eSentimentul puterii\u201d am scris despre via\u0163a complex\u0103 a gazetarilor. \u015ei \u201e\u00centoarcerea spre asfin\u021bit\u201d, unde vorbesc despre via\u0163a de s\u0103r\u0103cie a \u0163\u0103ranilor…<\/p>\n

Am \u00eencercat s\u0103 nu tr\u0103iesc \u2013 ca om, gazetar sau scriitor \u2013 \u00een genunchi. Pentru c\u0103 orice \u00eemprejurare am tratat-o cu \u201eMi-este prieten Platon, dar mai prieten adev\u0103rul!\u201d.<\/p>\n

Pentru c\u0103 trebuia s\u0103-mi spun p\u0103rerea despre unele c\u0103r\u021bi, \u0219i am f\u0103cut-o cu franche\u021be, mi-am f\u0103cut destui du\u0219mani. Am \u00eencercat s\u0103 respect ideea de adev\u0103r \u0219i dreptate. \u201eOrdinea te face liber\u201d. Pe principiul cerbiciei mele s-au n\u0103scut destui prieteni, dar \u0219i destui du\u0219mani. Unii care mi-au ar\u0103tat dragoste, acum m\u0103 ur\u0103sc. Unul e plin de otrav\u0103, dar e problema lui.<\/p>\n

Sunt senin c\u0103 la \u00eent\u00e2lnirea cu bunul Dumnezeu m\u0103 duc c\u00e2t pot de lini\u0219tit, c\u0103 nu am f\u0103cut r\u0103u semenilor mei, Banatului meu. Spun c\u0103 Unirea Banatului cu Rom\u00e2nia s-a f\u0103cut la 1918, dar spun efectiv cu jale c\u0103 unirea cultural\u0103 a Banatului cu \u021bara nu s-a f\u0103cut nici acum. Poate mun\u021bii \u00eempiedic\u0103 s\u0103 se vad\u0103 cultura noastr\u0103.<\/p>\n

\u00cel parafrazez pe Sever Bocu, cel care a spus \u201eBanatul e patria mea restr\u00e2ns\u0103\u201d.<\/p>\n

Am trei patrii: patria mea mic\u0103 este comuna mea; patria mijlocie \u2013 Banatul cu Timi\u0219oara mea; \u0219i patria mea \u2013 Rom\u00e2nia, \u00een \u00eentregul ei. Dincolo de grani\u021ba restr\u00e2ns\u0103 de ast\u0103zi \u015fi trasat\u0103 de unii dup\u0103 dorin\u021be vremelnice.<\/p>\n

– Prin ce v\u0103 caracteriza\u0163i?<\/strong><\/p>\n

– Sunt fiu de \u021b\u0103ran. Imaginea \u021b\u0103ranilor, a bunicului meu \u0219i a celor din comuna Dalbo\u0219e\u021b, care respectau munca, dar \u0219i distrac\u021bia c\u00e2nd era cazul, este adunat\u0103 \u00een templul sufletului \u0219i adesea \u00eemi trimit g\u00e2ndurile spre ei \u0219i m\u0103 \u00eenchin. Ce a mai r\u0103mas din credin\u021ba, din moralitatea \u0219i frumuse\u021bea lor, s-a pr\u0103p\u0103dit cu totul. E adev\u0103rat c\u0103 la asta, \u00een bun\u0103 parte, au contribuit comuni\u0219tii, prin luarea propriet\u0103\u021bilor. Au \u00eencercat s\u0103-i fac\u0103 or\u0103\u0219eni. Le-au luat p\u0103m\u00e2ntul \u015fi i-au l\u0103sat de izbeli\u015fte…<\/p>\n

– Cum vede\u0163i Rom\u00e2nia de ast\u0103zi?<\/strong><\/p>\n

– Demn\u0103 de pl\u00e2ns. Mai grav este c\u0103 dup\u0103 1990 cei care conduc nu au \u00een\u021beles c\u0103 temelia \u021b\u0103rii st\u0103 pe \u021b\u0103rani, pe munca lor. Nu \u0219tiu dac\u0103 e adev\u0103rat ce se tot spune, c\u0103 oculta mondial\u0103 a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 fim o \u021bar\u0103 de servitori din lumea a treia, c\u0103 nu vom mai produce nimic, c\u0103 vom avea totul din afar\u0103, at\u00e2t c\u00e2t ni se \u00eeng\u0103duie, muncind \u00een Europa \u00een cele mai umilitoare posturi, c\u00e2nd la noi nu facem muncile care ar putea s\u0103 ne aduc\u0103 \u0219i onoare, \u0219i bun\u0103stare. Am distrus cu ferocitate \u00eentreaga industrie rom\u00e2neasc\u0103. Timi\u0219oara era \u00een perioada interbelic\u0103 \u00een fruntea industriei u\u015foare din Europa: \u00a0Industria L\u00e2nii, Industria textil\u0103, Guban, Fabrica de m\u0103nu\u0219i, Kandia. Ast\u0103zi avem doar Mall-uri \u0219i b\u0103nci ca-n lumea a treia.<\/p>\n

Marea \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 Maria Terezia, oric\u00e2t nu i-au fost dragi rom\u00e2nii ardeleni \u0219i b\u0103n\u0103\u021beni, a \u00een\u021beles c\u0103 nu poate s\u0103 aib\u0103 supu\u0219i care s\u0103 produc\u0103 pentru Imperiu dac\u0103 nu au \u0219coal\u0103. S-au pus bazele unor minime cuno\u0219tin\u021be de carte. Astfel, a dat drumul la \u0219coli.<\/p>\n

Noi, \u00een 25 de ani, am distrus \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul. Am f\u0103cut sute de universit\u0103\u021bi care nu sunt acoperite faptic de titulatur\u0103, nici de dasc\u0103li. Pe por\u021bile lor ies serii de semianalfabe\u021bi.<\/p>\n

Acela\u0219i lucru este \u0219i \u00een s\u0103n\u0103tate. Milioane de oameni tr\u0103iesc de azi pe m\u00e2ine. Dumnezeu \u0219tie cum tr\u0103iesc. Cum vrei ca omul s\u0103 ajung\u0103 responsabil, c\u00e2nd e umilit zilnic? Dac-l tratezi ca pe un c\u00e2ine… Batjocore\u0219ti medicii, iar unii dintre ei au ajuns ca ni\u0219te lupi. \u201eHomo homini lupus\u201d, ce bine se potrive\u0219te \u00een lumea de azi.<\/p>\n

Eu am fost \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi educat \u00eenainte de 1989. \u015etiam despre noi rom\u00e2nii c\u0103 suntem ospitalieri \u015fi primitori. M\u0103 \u00eentreb unde sunt oamenii aceia \u0219i ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu ei. Cum s-au transformat \u00een ace\u015fti 25 de ani \u00een ho\u021bi \u015fi mincino\u0219i de cea mai joas\u0103 spe\u021b\u0103? Cei care ajung \u00een Parlament, \u00een Guvernul\u00a0Rom\u00e2niei, \u0219i-i vezi tic\u0103lo\u0219i, ho\u021bi pu\u0219i pe jaf, \u00eei umilesc pe cei slabi. \u00cemi vine s\u0103 spun, precum poetul: \u201eUnde sunt cei care nu mai sunt?\u201d. Mi-ar pl\u0103cea s\u0103 punem pe frontispiciul Rom\u00e2niei, la intrarea \u00een \u021bar\u0103: \u201eFiat Justi\u021bia, pereat mundus!\u201d \u2013 s\u0103 se fac\u0103 dreptate, chiar dac\u0103 piere lumea!<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

A consemnat, Petru Vasile TOMOIAG\u0102<\/strong><\/p>\n

http:\/\/www.ziarultimisoara.ro\/2014-01-24-20-25-48\/1795-fiat-justitia-pereat-mundus<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0\"\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cu \u00eencr\u00e2ncenarea copilului de \u0163\u0103ran \u00een suflet \u015fi \u00eentotdeauna atent s\u0103 nu-\u015fi fac\u0103 de ru\u015fine miile de opinci de \u00eenainta\u015fi, [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-24769","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24769","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24769"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24769\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24773,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24769\/revisions\/24773"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24769"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24769"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24769"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}