{"id":24789,"date":"2015-08-20T13:26:03","date_gmt":"2015-08-20T13:26:03","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=24789"},"modified":"2015-08-20T19:22:10","modified_gmt":"2015-08-20T19:22:10","slug":"constantin-noica-trei-poeme-filozofice-pentru-sanda","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/08\/20\/constantin-noica-trei-poeme-filozofice-pentru-sanda\/","title":{"rendered":"Constantin Noica: Trei poeme filozofice pentru Sanda"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/strong>Poemul \u00eent\u00e2i.<\/strong>
\nLas\u0103-m\u0103 s\u0103-\u0163i amintesc de g\u00e2ndul filozofului antic ce se \u00eentreba: \u201cC\u00e2nd aduni pe unu cu unu, care unu se adun\u0103 cu cel\u0103lalt, care unu devine doi?\u201d Au stat mu\u0163i matematicienii \u00een fa\u0163a unei asemenea \u00eentreb\u0103ri c\u0103ci ei nu \u015ftiu dec\u00e2t de m\u0103rimi comutative. Dar c\u00e2nd prietenul \u00eent\u00e2lne\u015fte prietenul, \u015fi c\u00e2nd v-am chemat sau c\u00e2nd ne-a\u0163i chemat din exilul vostru ca s\u0103 ne reg\u0103sim laolalt\u0103, \u00een fa\u0163a turlei de la Surde\u015fti, sau \u00een fa\u0163a unui perete cu arboreal lui Iesua, cine s-aduna cu cine, care prieten devenea doi?
\nSau poate f\u0103ceam cu to\u021bii una, sub mirare. \u0162in minte cum ai exclamat \u00een fa\u0163a peretelui de vest din Vorone\u0163: \u201eN-am v\u0103zut nimic mai frumos!\u201d tu care petrecuse-\u015fi toate frumuse\u0163ile lumii. Sau poate f\u0103ceam cu to\u0163ii una \u015fi veneam s\u0103 ne adun\u0103m cu poienile, cu bisericile, cu mormintele \u00eengropate \u015fi ele. Dar atunci iar\u0103\u015fi, cine se aduna cu cine?
\nOare noi preluam \u00een noi bisericile, batjocorite de ani \u015fi c\u00e2teodat\u0103 ca acum de o fals\u0103 glorie, oare noi le vedeam \u015fi ne minunam de ele sau ele se minunau s\u0103 ne vad\u0103 pe noi, cei exila\u0163i de eternitate, lumina\u0163ii, l\u0103muri\u0163ii cu cele alea esteticii \u015fi istoriei, oamenii de dup\u0103 patru sau cinci veacuri care nu mai \u015ftiu s\u0103 se adune nici \u00eentre ei nici cu pere\u0163ii sau lespezile.
\nV-am chemat ca s\u0103 v\u0103 scoatem din statistic\u0103, ca s\u0103 v\u0103 ajut\u0103m s\u0103 uita\u0163i de amara voastr\u0103 fericire num\u0103rat\u0103, sau mai degrab\u0103 de num\u0103rul vostru de ordine din acel spa\u0163iu, din acel h\u0103u \u00een care a\u0163i p\u0103truns. V-am chemat s\u0103 v\u0103 aducem \u00eentr-un spa\u0163iu \u00eenchis, dar unde lucrurile nu se num\u0103r\u0103, unde nu exist\u0103 comutativitate, \u015fi unde fiecare lucru este ceea ce este, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t oamenilor de aci le-a pl\u0103cut s\u0103 vad\u0103 fiin\u0163\u0103 \u015fi vrere p\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een lucruri \u015fi pietre, spun\u00e2nd: \u201eC\u0103 \u015fi muntele c\u0103-i munte, \u00eenc\u0103 are doruri multe.\u201d V-am chemat s\u0103 v\u0103 rede\u015ftept\u0103m dorurile. Sau poate a\u0163i venit voi s\u0103 ni le rede\u015ftepta\u0163i nou\u0103, poate a\u0163i venit voi s\u0103 ne scoate-\u0163i din statistic\u0103 \u00een lumea \u00eentr-altfel num\u0103rat\u0103 \u00een care ne \u015fti\u0163i \u015fi unde totu\u015fi c\u00e2te o fericire neverosimil\u0103 \u015fi de neasemuit st\u0103ruie c\u00e2teodat\u0103 cu noi ca un \u00eenger pe peretele nord-estic al bisericilor.
\nNe-am reunit atunci o clip\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftim bine \u00eentocmai anticului ce este aceea o reunire. \u015ei acum dup\u0103 adunare va veni amara sc\u0103dere, v\u0103 ve\u0163i trage din acest \u201enoi\u201d l\u0103rgit, ve\u0163i pleca \u00een statistica voastr\u0103 l\u0103s\u00e2nd ca noi s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00een statistica de aci. Dar \u00een timp ce tuturor ne vor \u00eenregistra destinele al\u0163ii cu ma\u015finile lor de calculat, de aci de la noi, o toac\u0103 de biseric\u0103 ne va aminti unora aievea, altora pe magnetofon, ca suntem chema\u0163i s\u0103 \u00eenfr\u00e2ngem totu\u015fi statisticile \u015fi s\u0103 preg\u0103tim cu al\u0163i prieteni reg\u0103sirea cea bun\u0103, c\u00e2nd nu vom \u015fti dac\u0103 voi v\u0103 ve\u0163i aduna nou\u0103 celor r\u0103ma\u015fi sau dac\u0103 noi ne vom aduna vou\u0103 \u015fi veacului, a\u015fa cum nu \u015ftiu bine acum draga mea prieten\u0103 dac\u0103 ai venit aci ca s\u0103 \u00eemi ceri ceva, ca s\u0103-mi dai ceva, sau f\u0103r\u0103 s\u0103 o b\u0103nuie\u015fti s\u0103 ascul\u0163i seara paginile pe care \u0163i le citesc din Cartea C\u0103r\u0163ilor.<\/p>\n

Poemul doi<\/strong>
\nC\u00e2nd \u0163i-am povestit azi diminea\u0163\u0103 partea a doua din Faust, tot mai credeam c\u0103 pot da socoteal\u0103 de timpul nostru istoric, \u015fi c\u0103-i pot spune ca \u00een cartea lui Iov: \u201e Acesta e\u015fti, aci s\u0103 se opreasc\u0103 m\u00e2ndria valurilor tale\u201d. Acum, \u00een fa\u0163a nedumeririi tale \u015fi-n gr\u0103dini\u0163a unei maici din V\u0103ratec, \u00een\u0163eleg bine c\u0103 nu \u015ftiu s\u0103 t\u0103lm\u0103cesc nimic \u015fi c\u0103 nou\u0103 nu ne e dat s\u0103 intr\u0103m pe poarta mare a adev\u0103rului \u015fi istoriei ci l\u0103turi\u015f, a\u015fa cum spunea fata din comuna Vad, c\u00e2nd am \u00eentrebat-o: \u201eCum intr\u0103 omul pe o u\u015f\u0103 at\u00e2t de \u00eengust\u0103?\u201d
\nVoi ne cere\u0163i mari m\u0103rturii \u00een veac ca \u015fi cum ne-am fi izbit din plin de pragul de sus al istoriei. Dar uita\u0163i c\u0103 pe noi ne-au luat de m\u00e2n\u0103 duhurile locului \u015fi ne-au trecut l\u0103turi\u015f, prin u\u015fi \u00eenguste sco\u0163\u00e2ndu-ne \u00een livada pe care nu mai credeam s\u0103 o reg\u0103sim. Ce putem face dac\u0103 adev\u0103rul locului a fost mai puternic \u015fi mai bun dec\u00e2t r\u0103zvr\u0103tirea noastr\u0103 de alt\u0103 dat\u0103? \u015ei ne-a \u00eenv\u0103\u0163at c\u0103 lucrurile istoriei pot fi foarte grave dar \u015fi foarte lipsite de \u00eensemn\u0103tate. \u00cencercam s\u0103-\u0163i spun asta prin Faust II \u015fi prin primatul posibilului asupra realului, cu acele posibile goale din lumea modern\u0103 care toate bat la poarta realit\u0103\u0163ii, f\u0103r\u0103 a mai lua chipui virtualului, a\u015fadar f\u0103r\u0103 a mai fi \u00eentru ceva. Dar mai bine dec\u00e2t asemenea de\u015fert\u0103ciuni savante vorbe\u015fte un sur\u00e2s, vorbe\u015fte un \u201eei \u015fi\u201d al lumii noastre, \u00een care florile \u015fi iarba culcate de v\u00e2nt se ridic\u0103 acum fir cu fir. Nu ne cere\u0163i mari m\u0103rturii istorice c\u0103ci din nou istoria ne-a aruncat pe poteci \u015fi c\u0103r\u0103ri o clip\u0103. Cere\u0163i-ne \u00een schimb m\u0103rturii de bucurie \u00een aceast\u0103 lume \u00eentristat\u0103 de at\u00e2tea posibile \u015fi lipsit\u0103 de real. V\u0103 vom spune atunci pe limba voastr\u0103 de acolo:\u201dQui n\u2019a pas vecu apres la r\u00e9volution, n\u2019a pas connu la douceur de vivre\u201d. Nu dintr-o \u00eend\u00e2rjire goal\u0103, cum vre\u0163i voi, ci din bucuria aceasta de-a tr\u0103i \u015fi crea va \u0163\u00e2\u015fni poate ceva, dac\u0103 e adev\u0103rat\u0103 vorba lui Neagoe: \u201eCine n-are \u00eend\u00e2rjire acela vede pe Domnul.\u201d
\nC\u0103ci bucuriile noastre nu sunt desf\u0103t\u0103ri de\u015farte \u015fi dac\u0103 unul se bucur\u0103 de un automobil, altul de-a putea face poezie, unul de o biat\u0103 libertate, altul c\u0103 se poate ruga lui Dumnezeu, bucuria cea mai mare este c\u0103 au reap\u0103rut bucuriile. C\u0103 plictisul \u015fi cenu\u015fiul ce se \u00eentinseser\u0103 peste noi las\u0103 loc culorilor \u015fi \u00een\u0163elesurilor proprii. Ce putem desface noi? Ce putem denun\u0163a noi, ca scriitori aceia care v\u0103 plac? \u015ei cui? Unei lumi obosite care vrea doar spectacolul zbuciumului nostru \u00een gol? Dar putem face l\u0103turi\u015f c\u00e2te ceva \u015fi putem preg\u0103ti o Carte a Facerii pentru cei tineri, pe care bucuria noastr\u0103 de a \u00eencol\u0163i p\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een st\u00e2nc\u0103, \u00eei va modela pentru ceasul \u00een care vor putea f\u0103ptui sub lumin\u0103. Nu-\u0163i voi trimete draga mea cartea despre timpul nostru c\u0103ci asemenea c\u0103r\u0163i nu se scriu \u00een cr\u00e2ng. Dar dac\u0103 e adev\u0103rat c\u0103 tr\u0103im \u00eentr-o lume \u00een care nimeni nu \u015ftie nimic, atunci de pe c\u0103r\u0103rile noastre v\u0103 strig\u0103m acesta.<\/p>\n

Poemul al treilea<\/strong>
\nPeste c\u00e2te o catedral\u0103 ochii \u00ee\u0163i alunec\u0103, o \u00eenv\u0103luie toat\u0103 \u015fi apoi se ridic\u0103 spre cer. La o bisericu\u0163\u0103 pictat\u0103, \u00een schimb, privirea \u0163i se opre\u015fte pe un detaliu, fie c\u0103 e pe\u015ftele ce duce la Judecata de Apoi bucata de om ce sf\u00e2\u015fiase, fie c\u0103 sunt p\u0103timirile Sf\u00e2ntului Nichita. Apoi privirea \u00ee\u0163i fuge de pe pictura exterioar\u0103 spre iarba din jurul bisericii, spre c\u00e2\u0163iva arbori, \u015fi se opre\u015fte acolo. Unde ne e cerul? Unde ne e \u00eendr\u0103znirea? Transcendentul a cobor\u00e2t aci, cum spunea poetul; ne e greu s\u0103 mai s\u0103lt\u0103m cerul la loc, \u00een t\u0103rii \u015fi atunci \u00eel l\u0103s\u0103m a\u015fa, pr\u0103bu\u015fit \u00een amestecul nostru de necredin\u0163\u0103 \u015fi credin\u0163\u0103. Dar cioburi de cer mai sunt printre noi \u015fi cu ele ne g\u00e2ndim c\u0103 am putea da c\u00e2te un r\u0103spuns lumii. Voi, dragii mei, visa\u0163i pentru noi libertate, m\u0103re\u0163ie \u015fi \u00eendr\u0103znire, ca \u00een lumile unde cerul e sus. Noi c\u0103ut\u0103m ceva care ni se pare mai ad\u00e2nc dec\u00e2t libertatea. Am numit-o necesitate. O putem numi ciobul de cer din noi. \u00cei mai putem spune intrarea noastr\u0103 \u00een rost, de sine rostirea. Ce drept la afirmare au in\u015fii? Ce drept au popoarele, ne-am \u00eentrebat strivi\u0163i sub nedreptate? \u015ei v\u0103z\u00e2ndu-ne pu\u0163in\u0103tatea \u015fi goliciunea ca Adam \u015fi Eva dup\u0103 p\u0103cat, pentru noi dup\u0103 p\u0103catul celor dou\u0103zeci de ani de neat\u00e2rnare, ne-am spus: Poate c\u0103 nu avem nici un drept, poate c\u0103 suntem o p\u0103\u015fune a istoriei. Dar, \u00ee\u0163i aminte\u015fti prieten\u0103 drag\u0103 ce ne povestea cineva la Sucevi\u0163a? Fugiser\u0103 maicile \u00een timpul restri\u015ftei \u015fi c\u00e2nd s-au \u00eentors au g\u0103sit pe altar o \u00eensemnare pe care st\u0103tea scris: \u201e C\u0103pitanul unit\u0103\u0163ii ce a ocupat l\u0103ca\u015ful \u015fi l-a l\u0103sat neatins v\u0103 cere s\u0103 v\u0103 ruga\u0163i pentru d\u00e2nsul\u201d. M\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 de aci am putea \u00eencepe, aci ne-am putea g\u0103si \u00eenvestirea \u00eentr-o lume \u00een care toate s-au f\u0103cut \u015fi noi venim prea t\u00e2rziu la osp\u0103\u0163. Am putea s\u0103 ne rug\u0103m pentru cei ce ne biruie din toate p\u0103r\u0163ile \u015fi \u00een toate felurile, \u015fi s\u0103 ne rug\u0103m nu numai cu inima, ca m\u0103icu\u0163ele ce pomenesc la fiecare slujb\u0103 pe ofi\u0163erul comandant vr\u0103jma\u015f, dar \u015fi cu g\u00e2ndul, cu \u00een\u0163elesurile noastre mai lini\u015ftite, cu punerea noastr\u0103 mai cump\u0103tat\u0103 \u00een rost a lucrurilor. Am putea s\u0103 ne rug\u0103m pentru cei ce ne dau ma\u015fini de calculat, pentru cei ce ne \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 facem unit\u0103\u0163i industriale care s\u0103 func\u0163ioneze mai bine, pentru lumea care aduce toate nout\u0103\u0163ile \u015fi toate polu\u0103rile, pentru cei ce au spus: \u201eDumnezeu a murit\u201d.
\nFie-\u0163i mil\u0103 Doamne de cei ce te-au ucis! Te-am ucis \u015fi noi dar mai bl\u00e2nd, mai leg\u0103nat cum se zice pe aci. Am p\u0103strat cioburi din Tine \u015fi cu ele poate vom izbuti s\u0103 venim \u00een ajutorul celor care ne biruie. A\u015fa am putea zice. De la noi, niciodat\u0103 n-a \u0163\u00e2\u015fnit vreo rachet\u0103 spre cer, c\u0103ci la noi cerul este foarte aproape. Totu\u015fi avem \u015fi noi min\u0163i agere de oameni care s\u0103 prind\u0103 toate m\u0103iestriile \u015fi s\u0103 citeasc\u0103 toate c\u0103r\u0163ile sau uneori s\u0103 sporeasc\u0103 volumul cuno\u015ftin\u0163elor \u015fi aparatura tehnico-\u015ftiin\u0163ific\u0103 a civiliza\u0163iei moderne, p\u0103str\u00e2nd poate un rest uman, ie\u015find din fluxul informa\u0163ional, \u015fi a\u015fez\u00e2ndu-se pe malul apei ca p\u0103rin\u0163ii lor spre a vedea \u00eencotro duc toate acestea, unde sunt locurile bune de desc\u0103lecare sau \u00eentru ce sunt toate? \u00centru ce, devreme ce al\u0163ii nu au prepozi\u0163ia \u00eentru.
\nSpune, drag\u0103 prieten\u0103, celor ce ne \u00eembie s\u0103 r\u00e2vnim la mai multe libert\u0103\u0163i, c\u0103 ne mul\u0163umim, pentru o clip\u0103, cu partea care ne e dat\u0103 \u015fi de nu ne-o fi tras\u0103 \u00eend\u0103r\u0103t \u015fi aceasta de la noi, ne vom ruga pentru cei din dreapta \u015fi cei din st\u00e2nga, ne vom ruga cu fapta, ne vom ruga cu intrarea noastr\u0103 mai bl\u00e2nd\u0103 \u00een aprigul veac, ne vom ruga cu v\u0103zduhul nostru \u00eenc\u0103 nepoluat \u015fi cu m\u0103icu\u0163ele de la Sucevi\u0163a.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Poemul \u00eent\u00e2i. Las\u0103-m\u0103 s\u0103-\u0163i amintesc de g\u00e2ndul filozofului antic ce se \u00eentreba: \u201cC\u00e2nd aduni pe unu cu unu, care unu [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-24789","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24789","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24789"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24789\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24792,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24789\/revisions\/24792"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24789"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24789"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24789"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}