{"id":24861,"date":"2015-08-26T16:33:59","date_gmt":"2015-08-26T16:33:59","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=24861"},"modified":"2015-08-26T16:33:59","modified_gmt":"2015-08-26T16:33:59","slug":"ion-lazu-scriitorii-romani-din-exil","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/08\/26\/ion-lazu-scriitorii-romani-din-exil\/","title":{"rendered":"Ion Lazu: Scriitorii rom\u00e2ni din exil"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Primul sens al exilului ca termen, \u00een \u00een\u021beles juridic, se refer\u0103 la pedepsirea pentru motive politice a unui cet\u0103\u021bean, cu izgonirea sa din \u021bar\u0103<\/strong> sau din localitatea unde s-a produs \u201dtr\u0103darea\u201d.\u00a0 Dar trebuie ad\u0103ugat imediat c\u0103 no\u021biunea de exil s-a extins \u0219i asupra p\u0103r\u0103sirii benevole a \u021b\u0103rii<\/strong>, din acelea\u0219i motive politice, actantul lu\u00e2nd-o \u00eenaintea unei posibile expulz\u0103ri pe cale oficial\u0103. Pleci din \u021bar\u0103 pentru c\u0103 te izgonesc cei de la putere sau pentru c\u0103 nu supor\u021bi s\u0103-i mai \u0219tii la putere. Exilul ca sanc\u021biune dar \u0219i exilul ca op\u021biune. Este la noi cazul prea cunoscut al lui Caragiale,<\/strong> care \u00een anul 1904 se autoexileaz\u0103 la Berlin, sc\u00e2rbit la culme de fauna politic\u0103 din Principate. Iat\u0103 ce-i scria prietenului Al. Vlahu\u021b\u0103: \u201dPentru nimic \u00een lume n-a\u015f p\u0103r\u0103si acest col\u0163 de via\u0163\u0103 str\u0103in\u0103 pentru a m\u0103 re\u00eentoarce \u00een patrie. S\u0103 mai v\u0103d ceea ce am v\u0103zut, s\u0103 mai suf\u0103r ceea ce am suferit, acelea\u015fi mutre, acelea\u015fi fosile cari conduc via\u0163a public\u0103\u2026 Nu, dragul meu, nu! M-am exilat \u015fi at\u00e2ta tot.\u201d<\/p>\n

Fiind vorba de ruperea rela\u021biilor dintre un individ \u0219i structura social\u0103 din care f\u0103cea parte, exilul ca atare vine spre noi din cele mai vechi timpuri \u0219i \u00eenso\u021be\u0219te mersul istoriei omenirii, cu etape mai permisive \u0219i cu acutiz\u0103ri \u00een momentele de dram\u0103 ale unei na\u021biuni. Chiar \u00eenainte de a se fi oficializat \u00eenchisoarea ca form\u0103 disce\u021bionar\u0103, societatea tribal\u0103 a perfectat alungarea indezirabilului. \u00cel d\u0103deau afar\u0103 din pe\u0219ter\u0103. Tran\u0219\u00e2nd conflictul dintr-o singur\u0103 mi\u0219care. Ne amintim de exilul pe 50 de ani al evreilor \u00een Babilon, de renumi\u021bi cet\u0103\u021beni ai Greciei antice, exila\u021bi din motive politice, deveni\u021bi uneori du\u0219mani ai propriei cet\u0103\u021bi punitive, anume spre a impune cu for\u021ba valoarea lor personal\u0103, care nu fusese just apreciat\u0103.<\/p>\n

Mai \u00eencoace, ne putem referi la exilul lui Ovidiu la Tomis<\/strong>, tocmai la marginea nesigur\u0103 a imperiului roman ajuns la apogeu, poetul fiind pedepsit \u00een anul 7 al erei noastre de Octavian Augustus pentru vini din intimitatea familiei imperiale -, exil care nou\u0103, ca tr\u0103itori \u00een spa\u021biul carpato-pontic, ne vorbe\u0219te despre colonii grece\u0219ti \u0219i romane pe t\u0103r\u00eemuri dacice a\u0219tept\u00e2nd \u00een antecamera Istoriei. Cu precizarea c\u0103 enigmaticul exil tomitan, nu era dec\u00e2t o simpl\u0103 relegare<\/em>, adic\u0103 Ovidiu \u00ee\u0219i p\u0103stra drepturile cet\u0103\u021bene\u0219ti romane, inclusiv averea din peninsul\u0103. Ceea ce nu a pus defel surdin\u0103 vaietelor lirice din Tristia<\/em>, din Ponticele<\/em>.<\/p>\n

Mai \u00eencoace, avem exilul florentinului Dante la Ravenna,<\/strong> de unde nu a putut nicic\u00e2nd s\u0103-\u0219i revad\u0103 urbea iubit\u0103.<\/p>\n

Ajungem peste veacuri la exilul de 3 ani al celui mai mare poet rus Pu\u0219kin,<\/strong> la Chi\u0219in\u0103u. \u0218i c\u00e2\u021bi al\u021bii, \u00eendep\u0103rta\u021bi de la rostul lor \u0219i din patrie, prea cunoscu\u021bi sau nu \u00eendeajuns cunoscu\u021bi, au gustat amara p\u00e2ine a exilului!<\/p>\n

Victor Hugo<\/strong>, poetul national al Fran\u021bei, a parcurs dou\u0103 exiluri dureroase. La noi, \u00een istoria ultimelor secole, ne referim la exilul lui N. B\u0103lcescu dup\u0103 c\u0103derea Revolu\u021biei din 1848,\u00a0 la Palermo, unde a murit dup\u0103 3 ani, tot f\u0103r\u0103 a-\u0219i fi putut revedea \u021bara; i-a urmat\u00a0 exilul domnitorului Alex. Ioan Cuza, dup\u0103 noaptea abdic\u0103rii for\u021bate, din 11 februarie 1866, murind \u00een str\u0103in\u0103tate, dup\u0103 7 ani de constr\u00e2ngeri materiale, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a se pl\u00e2nge vreodat\u0103, f\u0103r\u0103 a cere ceva, ba dimpotriv\u0103: dup\u0103 ce, \u00eentr-un mod exemplar, refuzase oferta lui Carol I de a reveni \u00een \u021bar\u0103, de\u0219i fusese ales, \u00een contumacie, deputat de Mehedin\u021bi, cu loc asigurat \u00een Parlament. Gest care \u00eel deosebe\u0219te esen\u021bial de exila\u021bii mai \u00eenainte cita\u021bi, care nu au contenit s\u0103 cear\u0103 clemen\u021b\u0103 de la persecutori, ajutor de la prieteni, protec\u021bie de la potenta\u021bi, precum nu au contenit s\u0103 se pl\u00e2ng\u0103 \u00een versuri clasice de condi\u021biile abominabile \u00een care erau nevoi\u021bi s\u0103-\u0219i duc\u0103 amarul zilelor: la Pontul Euxin, la Chi\u0219in\u0103u, de\u0219i noi \u00een\u021belegem c\u0103 era vorba cu prec\u0103dere de iscusite figuri de stil persuasive, spre a st\u00e2rni compasiunea celor puternici. Timp \u00een care localnicii, dispun\u00e2nd de posibilit\u0103\u021bi materiale incomparabil mai mici, reu\u0219eau s\u0103 supravie\u021buiasc\u0103 priva\u021biunilor, trimi\u021b\u00e2ndu-\u0219i urma\u0219i de la Post restant p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre.<\/p>\n

Nu mai trebuie subliniat faptul c\u0103, \u00een acest ultim veac XX al progresului galopant, beneficiind de luminile a mai mul\u021bi savan\u021bi dec\u00e2t se adunaser\u0103 \u00een istoria tuturor timpurilor, care veac \u0219i-a c\u00e2\u0219tigat, \u00een paralel, ru\u0219inoasa faim\u0103 a unui num\u0103r de victime ce dep\u0103\u0219e\u0219te \u00eentreaga hecatomb\u0103 a istoriei mondiale, \u00een veacul XX deci, s-au \u00eenregistrat deplas\u0103ri de popula\u021bii ce surclaseaz\u0103 marile migra\u021bii pe parcurs de un mileniu ale popoarelor asiatice \u0219i nu numai. Tema refugiului ar trebui s\u0103 ocupe prim-planul preocup\u0103rilor sociologice, dar \u0219i literare, p\u00e2n\u0103 una alta. Lucru ce nu se prea \u00eent\u00e2mpl\u0103. Semn sigur c\u0103 nu vedem marile provoc\u0103ri ale lumii moderne \u0219i postmoderne, compl\u0103c\u00e2ndu-ne \u00een abord\u0103ri punctuale, ca s\u0103 nu spun nerelevante.<\/p>\n

La noi \u00een perioada comunist\u0103 a func\u021bionat implacabil, dup\u0103 model sovietic, exilul persoanelor indezirabile, \u00eencarcerarea <\/em>\u201ddu\u0219manilor or\u00e2nduirii de stat\u201d, munca for\u021bat\u0103, dar mai ales deportarea<\/em> \u00een B\u0103r\u0103gan a unor comunit\u0103\u021bi \u00eentregi, ca represiune sau \u00een mod strategic, din localit\u0103\u021bile de la grani\u021ba cu Jugoslavia.<\/p>\n

S-a spus pe bun\u0103 dreptate c\u0103 exilul a luat forme catastrofale \u00een ultimul secol. Cu deosebire \u00een Rom\u00e2nia, care a avut ne\u0219ansa s\u0103 treac\u0103, din 1930 \u00eencoace prin 3 dictaturi. Dictatura ro\u0219ie fiind indubitabil cea mai crunt\u0103, pe c\u00e2t de lung\u0103-nesf\u00e2r\u0219it\u0103. \u00cen cei 4 ani de dictatur\u0103 antonescian\u0103 au r\u0103mas \u00een str\u0103in\u0103tate to\u021bi fo\u0219tii diploma\u021bi \u0219i reprezentan\u021bi de culoare verde, m\u0103 refer la op\u021biunea legionar\u0103. Amintesc faptul c\u0103 Mihai Antonescu, din pozi\u021bia sa de prim-ministru, s-a str\u0103duit s\u0103-i menajeze pe tinerii merituo\u0219i, precum Ionesco, Cioran, Eliade etc., plas\u00e2ndu-i ca ata\u0219a\u021bi culturali sau de pres\u0103 \u00een Vest. Dup\u0103 1945 au r\u0103mas peste grani\u021b\u0103 to\u021bi cei care reprezentaser\u0103 diploma\u021bia antonescian\u0103. \u0218i mul\u021bi al\u021bi cet\u0103\u021beni, studen\u021bi, doctoranzi, \u00eendeob\u0219te intelectuali \u0219i speciali\u0219ti care \u00een\u021beleseser\u0103 ce-i a\u0219teapt\u0103 dac\u0103 revin \u00een \u021bar\u0103.<\/p>\n

Filosoful Mihai \u0218ora<\/strong>, a revenit \u00een 1946, din motive familiale \u0219i a constatat c\u0103 nu i se mai d\u0103 voie s\u0103 plece \u00eenapoi, \u00een Fran\u021ba. \u00cel va fi \u201dsalvat\u201d de la deten\u021bia propriu-zis\u0103 faptul c\u0103 activase \u00een Rezisten\u021ba francez\u0103. \u00cens\u0103, dup\u0103 instaurarea regimului ro\u0219u, to\u021bi actan\u021bii partidelor politice, dar \u0219i to\u021bi intelectualii \u0219i reprezentan\u021bii marcan\u021bi ai burghezo-mo\u0219ierimii au fost trimi\u0219i \u00een \u00eenchisori \u0219i lag\u0103re de munc\u0103, pentru motive n\u0103scocite sau f\u0103r\u0103 motive \u2013 \u00een ideea stalinist\u0103, declarat\u0103 f\u0103r\u0103 a clipi din ochi, c\u0103 du\u0219manul de clas\u0103 trebuie lichidat fizic, f\u0103r\u0103 ezitare.<\/p>\n

Pu\u021bini au reu\u0219it s\u0103 se mai expatrieze dup\u0103 1945, Cortina de fier politico-ideologic\u0103 a c\u0103zut implacabil, pentru \u00eenc\u0103 45 de ani, separ\u00e2nd lumea \u00een dou\u0103 lag\u0103re ideologice, politice, economice \u0219i militare inamice: R\u0103zboiul rece, apoi r\u0103zboiul stelelor, dar tot r\u0103zboi! \u00cen cazul Rom\u00e2niei efectele Cortinei au fost desigur mai dure ca oriunde. Stra\u0219nic p\u0103zit\u0103, din greu antifonat\u0103. S\u0103 nu mai \u0219tim unii de al\u021bii, de familiile r\u0103mase de izbeli\u0219te, de rude \u0219i prieteni, de mersul \u021b\u0103rii ca atare. Unii aici<\/strong>, desigur \u201dum\u0103r la um\u0103r \/ noi mul\u021bi la num\u0103r\u201d, c\u0103rora ni se promitea fericirea general\u0103, dar nu primeam dec\u00e2t o subzisten\u021b\u0103 cartelat\u0103, \u0219i cei pu\u021bini dincolo<\/strong>, \u201dar\u0219i de dor\u201d, vorba lui Saroyan \u0219i \u00een imposibilitatea de a ne ajuta cu ceva. Lumi paralele, care din motive strict politice erau blestemate s\u0103 nu se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 niciodat\u0103. Scrie poeta Floren\u021ba Albu: \u201dNoi vom muri aici \/ \u00cenchi\u0219i din toate p\u0103r\u021bile de libertate.\/ C\u00eempie, exil dechis \u00een patru v\u00e2nturi.\u201d Era situa\u021bia de fapt a creatorului din Rom\u00e2nia socialist. Totu\u0219i, cu interven\u021bii, cu sprijinul str\u0103in\u0103t\u0103\u021bii, unii intelectuali au reu\u0219it s\u0103 ob\u021bin\u0103 viza plec\u0103rii definitive. Pe scriitoarea Sanda Stolojan<\/strong> a salvat-o interven\u021bia pre\u0219edintelui Giscard d-Estaigne, pe altcineva l-a scos din \u021bar\u0103 Churchill, sau De Gaulle; pe Peter Neagoe<\/strong> l-a r\u0103scump\u0103rat un frate din Canada; asemenea pe Ionel Jianu<\/strong>, exilat \u00een 1961;\u00a0 pe poetul Drago\u0219 Vr\u00e2nceanu<\/strong> l-a scos la lumin\u0103 vizita \u00een Rom\u00e2nia a unui mare scriitor italian de st\u00e2nga, cu care italienistul nostru fusese prieten \u00een perioada studiilor florentine.<\/p>\n

O subliniere special\u0103: creatori rom\u00e2ni de talie mondial\u0103 precum Br\u00e2ncu\u0219i, Enescu, Celibidache, Perlea, Eliade, Apostu <\/strong>au refuzat s\u0103 revin\u0103 \u00een \u021bar\u0103, la oric\u00e2te insisten\u021be, regimul comunist repugn\u00e2ndu-le organic. Se \u0219tie ce \u0219i c\u00e2t a pierdut din asta na\u021biunea rom\u00e2n\u0103.<\/p>\n

Voi spune c\u00e2teva cuvinte la obiect despre exilul scriitorilor, pentru c\u0103 ei sunt persoane publice, cu tot ce decurge din acest statut privilegiat; pentru c\u0103 au tr\u0103it cu intensitate specific\u0103 artistului drama \u00eenstr\u0103in\u0103rii; pentru c\u0103 am depus m\u0103rturie scris\u0103 \u00eentru aceasta, o m\u0103rturie aflat\u0103 de-acum la vedere, analizabil\u0103, cuantificabil\u0103. Dar mai \u00eent\u00e2i a\u0219 vrea s\u0103 ne g\u00e2ndim o clip\u0103 la marele noroc al culturii noastre c\u0103 la momentul \u00eencheierii r\u0103zboiului, destui scriitori de prim\u0103 linie precum Ionescu, Eliade, Cioran \u0219i al\u021bii de acela\u0219i calibru se aflau \u00een Vest; \u0219tiind prea bine c\u0103 to\u021bi cei numi\u021bi mai sus, \u00een eventualitatea c\u0103 s-ar fi aflat \u00een \u021bar\u0103, ar fi nimerit f\u0103r\u0103 excep\u021bie \u00een pu\u0219c\u0103rii, \u00een malaxorul deten\u021biei comuniste, dirijate la noi direct de la Moscova, dup\u0103 cum se \u0219tie, prin cominterni\u0219tii alogeni Pauker, Chi\u0219inevski, Bodn\u0103ra\u0219, Nikolski \u0219i al\u021bii de teapa lor. Te g\u00e2nde\u0219ti cu strangere de inim\u0103 ce s-ar fi ales de opera acestor personalit\u0103\u021bi creatoare excep\u021bionale. De ceast\u0103lalt\u0103 parte a Cortinei de Fier, absolut to\u021bi colegii de liceu, de genera\u021bie ai acestora: Noica, Pillat, Paleologu, Steinhardt, Acterian, Sadova etc., etc., au ajuns \u00een deten\u021bia comunist\u0103 \u2013 \u0219i nu oricum, ci \u00een mod ironic, \u00een cazul celor mai sus cita\u021bi, pentru delictul de a fi citit \u00eentre ei c\u0103r\u021bi de-ale prietenilor Eliade \u0219i Cioran, ajunse \u00een \u021bar\u0103 pe sub m\u00e2n\u0103\u2026<\/p>\n

Un alt g\u00e2ndirist, Vasile Voiculescu, dup\u0103 6 ani de \u00eenchisoare, iese la 78 de ani \u0219i, bolnav de pl\u0103m\u00e2ni, moare dup\u0103 \u00eenc\u0103 un an. Petre \u021au\u021bea face 13 ani de deten\u021bie \u0219i nu poate publica nimic p\u00e2n\u0103 dup\u0103 1989; Pan M. Vizirescu, condamnat pe via\u021b\u0103 \u00een procesul ziari\u0219tilor, se ascunde vreme de 23 ani \u00een podul casei unor rude din Slatina. Denun\u021bat de un vecin, este arestat pe strad\u0103; \u00eens\u0103 podeapsa \u00eei expirase\u2026 Petre Pandrea, care \u00een Interbelic, ca avocat \u00eei ap\u0103rase gratuit pe comuni\u0219ti, apoi \u0219i pe evrei, face de dou\u0103 ori pu\u0219c\u0103rie politic\u0103, pentru motive n\u0103scocite, \u00een fapt pentru a fi fost cumnatul lui P\u0103tr\u0103\u0219canu. I se confisc\u0103 manuscrisele, din dosar dispar cele 37 scrisori de la C. Br\u00e2ncu\u0219i, cu care fusese \u00een mare prietenie \u2013 doi panduri \u0219i doi europeni, cum \u00ee\u0219i spuneau; \u00een intervalul dintre cele dou\u0103 deten\u021bii, i se confisc\u0103 \u0219i Jurnalul. Idem lui Ion Petrovici (1882-1972), fost prof. univ. \u0219i ministru, cel care \u00een 1943 edificase Rotonda celor 12 scriitori din gr\u0103dina Ci\u0219migiu. Au fost confiscate manuscrisele tuturor de\u021binu\u021bilor politici, distruse. Printr-o minune, dup\u0103 50 de ani a ap\u0103rut din arhivele CNSAS manuscrisul unui roman de Dinu Pillat,\u00a0A\u0219tept\u00e2nd ziua de apoi<\/em>, pies\u0103 incriminatorie la proces, iar \u00een fapt un roman despre e\u0219ecul mi\u0219c\u0103rii legionare. Aurelian Bentoiu, un scriitor practic necunoscut, discipolul lui Maiorescu \u0219i al lui Istrate Micescu, cel mai de succes avocat din Interbelic, 10 ani senator de Ialomi\u021ba \u0219i de 3 ori ministru; este arestat \u00een 1948, eliberat \u00een 1956, dup\u0103 8 ani, f\u0103r\u0103 condamnare, iar dup\u0103 18 luni este arestat din nou, condamnat pe via\u021b\u0103, murind \u00een 1962, la Jilava, de cancer la pl\u0103m\u00e2ni. La ie\u0219irea din prima deten\u021bie, l-a chemat pe fiul s\u0103u, viitorul compozitor Pascal Bentoiu \u0219i i-a dictat f\u0103r\u0103 oprire cca 150 poezii, \u00een majoritate sonete, compuse \u00een \u00eenchisoare, memorate. Cartea apare abia \u00een 2001, cu prefa\u021ba fiului compozitor.<\/p>\n

Nici cei r\u0103ma\u0219i \u00een afara pu\u0219c\u0103riilor nu au mai avut drept de semn\u0103tur\u0103.<\/p>\n

Blaga este unul dintre ilustrele exemple, dup\u0103 1945 nu a mai publicat nimic, de\u0219i poetul \u00ee\u0219i dublase \u00een acest timp opera liric\u0103. Scos de la Academie, de la catedra universitar\u0103, a supravie\u021bujit ca simplu bibliotecar. L-a urm\u0103rit pas cu pas, cu invidia sa, micu\u021bul Mihai Beniuc, nesfiindu-se s\u0103-l \u00eencondeieze pe filosof \u0219i poet \u00een romanul Pe muche de cu\u021bit<\/em>.<\/p>\n

\u00cen toat\u0103 perioada comunist\u0103 au trait \u00een s\u0103r\u0103cie \u0219i umilin\u021b\u0103 un Simion Mehedin\u021bi, urma\u0219ul lui Titu Maiorescu la conducerea Convorbirilor literare<\/em>, fost ministru, fost academician, autor a peste 350 lucr\u0103ri. \u00cen campaniile geologice 1972-1973, lucr\u00e2nd \u00een platoul Mehedin\u021bi \u0219i f\u0103c\u00e2ndu-mi aprovizionarea de la Turnu Severin, m\u0103 \u00eent\u00e2lneam \u00een parcul ora\u0219ului cu c\u00e2\u021biva tineri litera\u021bi \u0219i pictori; venea s\u0103 ni se ata\u0219eze un venerabil octogenar cu nelipsita-i plas\u0103 de sfoar\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, \u00een care adunase borcane pe care mergea s\u0103 le v\u00e2nd\u0103, pentru a-\u0219i cump\u0103ra p\u00e2inea zilnic\u0103.<\/p>\n

Nimeni altul dec\u00e2t savantul \u0218tefan Odobleja, autorul Psihologiei consonantiste<\/em>, deci p\u0103rintele ciberneticii, \u0219tiin\u021b\u0103 care \u00een scurt\u0103 vreme a cucerit lumea \u00eentreag\u0103. \u00cens\u0103 pe atunci, \u00een dic\u021bionarele noastre dup\u0103 model sovietic, cibernetica era taxat\u0103 drept o pseudo-\u0219tiin\u021b\u0103, n\u0103scocit\u0103 de imperiali\u0219ti. Mi s-a spus c\u0103 acest b\u0103tr\u00e2nel locuia \u00eentr-o camer\u0103 de paiant\u0103, cu p\u0103m\u00e2nt pe jos. Trecuser\u0103 40 de ani de la epocala-i descoperire, dar statul comunist continua s\u0103 stea cu spatele la acest savant care nu voise s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 peste grani\u021b\u0103. Peste ni\u0219te ani citeam Sentimentul rom\u00e2nesc al fini\u021bei<\/em>, 1979, de C. Noica, autor ce trecuse prin pu\u0219c\u0103riile comuniste \u0219i se retr\u0103sese \u00eentr-o chilie de la P\u0103ltini\u0219.<\/p>\n

IV<\/p>\n

\u00cen ce m\u0103 prive\u0219te, am luat pe cont propriu punerea unor pl\u0103ci memoriale pentru nu mai pu\u021bin de 230 scriitori, o list\u0103 de mine stabilit\u0103 (desigur ac\u021biunea din anii 2006-2008\u00a0 era aprobat\u0103 \u0219i sus\u021binut\u0103 financiar de USR), list\u0103 \u00een care am f\u0103cut parte dreapt\u0103 scriitorilor \u00eenchi\u0219i sub regimul comunist, dar \u0219i celor pleca\u021bi \u00een exil. De exemplu pe strada Pitar Mo\u0219 am pus la nr. 8 o plac\u0103 memorial\u0103 pentru Pan M. Vizirescu, iar la nr. 12 una pentru Vintil\u0103 Horia; pe imobilul de la nr. 3-5 de pe strada Vasile Conta am pus pl\u0103ci memoriale pentru Dan Grigorescu \u0219i pentru Nichifor Crainic. Am publicat o carte-jurnal Odiseea pl\u0103cilor memoriale<\/em>, 2009, relat\u00e2nd o parte din incredibilele p\u0103\u021banii prin care am trecut cu punerea acestor pl\u0103ci. \u00cen continuarea ideei de a recupera amintirea celor care au suferit rigorile regimului de extrac\u021bie ruso-asiatic\u0103, am ini\u021biat Proiectul unui monument al intelectualilor victime ale terorii comuniste, am \u00eentocmit o list\u0103 de peste 400 scriitori \u00eencarcera\u021bi, dintre care 25 au suferit dou\u0103 sau mai multe deten\u021bii (Caraion, Goma, Petri\u0219or, Ioanid, Balot\u0103), iar un num\u0103r de 62 au murit \u00een \u00eenchisoare: Mircea Vulc\u0103nescu, Anton Golopen\u021bia (la doar 42 de ani, autor a peste 160 lucr\u0103ri \u0219tiin\u021bifice), Ion Al. Vasilescu Valjean (mort \u00een \u00eenchisoarea V\u0103c\u0103re\u0219ti, la v\u00e2rsta de 79 ai, dup\u0103 o deten\u021bie de 12 ani!), Vasile Militaru, N. Batzaria, Nicolae Davidescu (fost pre\u0219edinte au Societ\u0103\u021bii scriitorilor), etc. Adus p\u00e2n\u0103 \u00een faza punerii \u00een oper\u0103, proiectul a fost abandonat din motive de criz\u0103. Pe blogul meu de scriitor am deschis o rubric\u0103 \u201dScriitorul zilei\u201d, \u00een care am prezentat cca 600 scriitori rom\u00e2ni din toate timpurile, inclusiv pe cei din exil, aminti\u021bi mai sus dar \u0219i mul\u021bi al\u021bii, cu \u00eentreaga lor activitate \u00eentru slujirea limbei rom\u00e2ne. \u00cen anul 2014 mi-a ap\u0103rut o carte \u00een 3 volume, bogat ilustrat\u0103 \u0219i cu bibliografie pe c\u00e2t s-a putut exhaustiv\u0103; \u00een total 1900 pagini format mare: Calendarul scriitorilor rom\u00e2ni<\/em>.<\/p>\n

Se disting dou\u0103 etape ale exilului postbelic: perioada 1945-1949, c\u00e2nd s-au exilat 50 de scriitori; perioada 1975-1989 c\u00e2nd au sc\u0103pat de sub teroarea comunist\u0103 al\u021bi 200 scriitori. Un calcul simplu arat\u0103 c\u0103 aproape 15% din num\u0103rul de scriitori \u00een via\u021b\u0103 la momentul respectiv se aflau \u00een exil, o cifr\u0103 mult superioar\u0103 oric\u0103rei alte \u021b\u0103ri vecine \u0219i prietene. \u00cens\u0103 sentimentul nostru, al scriitorilor, era c\u0103 mult mai mul\u021bi plecaser\u0103, c\u0103 am r\u0103mas aici singuri, vulnerabili \u0219i neimportan\u021bi. Mi-l amintesc pe teribilul \u00a0N. Carandino, c\u00e2ndva director la Dreptatea<\/em>, iar dup\u0103 episodul T\u0103m\u0103d\u0103u, coleg de celul\u0103 la Sighet cu Iuliu Maniu, care s-a stins pe bra\u021bele discipolului s\u0103u. Or, la restaurantul scriitorilor, dl Carandino, ne\u00eenfricat ca totdeauna (a refuzat pa\u0219aportul pentru Grecia, oferit de autorit\u0103\u021bi!), venise de la masa vecin\u0103 s\u0103 ne arate o list\u0103, supralicit\u00e2nd: \u201dSunt mai mul\u021bi scriitori rom\u00e2ni dincolo<\/em> dec\u00e2t \u00een \u021bar\u0103!\u201d Nu era \u00eentru-totul exact, pe c\u00e2t de dramatic \u0219i de semnificativ, totu\u0219i. O list\u0103 cu doar c\u00e2teva nume: \u0218tefan Baciu, fra\u021bii Al., Ion \u0219i Gr. Cior\u0103nescu, Al. Busuioceanu, Vintil\u0103 Horia, George Usc\u0103tescu, Basil Munteanu, L.M. Arcade, C. V. Gheorghiu, Aron Cotru\u0219, Horia Stamatu, Al. Vona (1948, Fran\u021ba), Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Petru Dumitriu, Ioan Petru Culianu, Ion Negoi\u021bescu, Ilie Constantin, George Astalo\u0219, Ion Caraion, Nicolae Balot\u0103, Dinu Fl\u0103m\u00e2nd, D. \u021aepeneag (1972), Matei C\u0103linescu, Ion Vianu (1980), Sami Damian, Paul Miron, Al. Lungu, Sorin Alexandrescu, Ion Milo\u0219, C. Eretescu, Sanda Golopen\u021bia (1980), Paul Goma (1977), Mihai Ursachi, Matei Vi\u0219niec (1988), Gabriela Melinescu, Norman Manea, Bujor Nedelcovici, G. Banu (1975), Gelu Ionescu (1983), Damian Necula, Dorin Tudoran, Mircea Cojocaru, Marian Popa, Pavel Chihaia, Andrei Codrescu, Dan Culcer, Mircea Iorgulescu (1989, Fran\u021ba).<\/p>\n

O secven\u021b\u0103 autobiografic\u0103: fratele meu stabilit \u00een Luxemburg din 1972 a dorit s\u0103 m\u0103 invite acolo. Prietenii l-au sf\u0103tuit s\u0103 m\u0103 invite, scriitor fiind, printr-o Asocia\u021bie cultural\u0103. Neclinti\u021bi c\u00e2nd era vorba de a da o viz\u0103 \u00een vest, ai nostri securi\u0219ti se fereau pe c\u00e2t posibil s\u0103 refuze invita\u021biile culturale, pentru a evita scandalurile de pres\u0103. Presupun c\u0103 mare parte dintre scriitorii r\u0103ma\u0219i dincolo profitaser\u0103 de invita\u021bii asem\u0103n\u0103toare. Unii, ca subsemnatul, se \u00eentorceau. Mie, un prieten mi s-a adresat cu: <\/strong>\u00cenapoiatule<\/em>!<\/strong> Ce-i drept, ca geolog terenist cu vechi \u0219tate, eram obi\u0219nuit cu condi\u021biile de via\u021b\u0103 precare din c\u0103tunele de munte; mai mult de-at\u00e2t, \u00eencepuser\u0103 s\u0103 m\u0103 intereseze cu dinadins ace\u0219ti oameni urgisi\u021bi dar conserv\u00e2nd ceva din cumsec\u0103denia \u0219i r\u0103bdarea dintotdeauna a rom\u00e2nilor \u0219i \u00eemi propuneam s\u0103 scriu despre ei, ne\u021bin\u00e2nd seama dac\u0103 scrierile mele vor ap\u0103rea cu promptitudine sau cu mari am\u00e2n\u0103ri sau deloc. \u0218i fapt este c\u0103 dup\u0103 25 de ani de la Evenimente, nu am reu\u0219it s\u0103 editez dec\u00e2t o mic\u0103 parte din acele jurnale.<\/p>\n

Dac\u0103 \u00eens\u0103, cet\u0103\u021bean onorabil, ai fi dorit s\u0103 p\u0103r\u0103se\u0219ti \u021bara fericirii generale \u0219i a tuturor libert\u0103\u021bilor constitu\u021bionale, te trezeai cu un refuz de neclintit. Pe grani\u021b\u0103, te \u00eempu\u0219cau f\u0103r\u0103 soma\u021bie. Fratele gazdei mele din Avrig a \u00eencercat s\u0103 treac\u0103 grani\u021ba la S\u00e2rbi, a disp\u0103rut pur \u0219i simplu, nu se \u0219tie nici p\u00e2n\u0103 azi cum. Un caz mai fericit, \u00een ghilimele, face tema romanului dlui medic Sorin Issvoran din Monterey CA: M\u00e2ine \u00eencepe de ast\u0103zi,<\/em> descriind trecerea \u00eenot a Dun\u0103rii, \u00een prag de iarn\u0103, arestarea la s\u00e2rbi, peregrinarea prin nu mai pu\u021bin de 18 \u00eenchisori \u0219i lag\u0103re, \u00een condi\u021bii de exterminare, \u00een sf\u00e2r\u0219it evaderea cu succes, traversarea Alpilor p\u00e2n\u0103 \u00een Austria, zona american\u0103,\u00a0 peripe\u021biile p\u00e2n\u0103 la Paris, unde a trebuit s\u0103 fie paznic de noapte \u0219i s\u0103-\u0219i reia studiile de medicin\u0103, ca la absolvirea lor s\u0103 aleag\u0103 America.<\/p>\n

Un prim paradox ar fi chiar acesta: ni\u0219te scriitori rom\u00e2ni, prin defini\u021bie lega\u021bi ombilical<\/strong> de practica limbii rom\u00e2ne \u0219i lega\u021bi deasemenea cu infinitesimale fire suflete\u0219ti de locurile natale (\u201dspatiul-matrice\u201d) au fost nevoi\u021bi s\u0103 se expatrieze, risc\u00e2nd totul, \u00een speran\u021ba de a ob\u021bine m\u0103car libertatea de g\u00e2ndire \u0219i condi\u021biile unei minime democra\u021bii. Scrie Vintil\u0103 Horia: \u201dExilatul vrea s\u0103 spun\u0103 totul, \u00een numele celor care nu au putut s\u0103 plece.\u201d C\u0103 speran\u021bele acestor oameni reprezentativi pentru na\u021biunea rom\u00e2n\u0103 nu au fost onorate dec\u00e2t \u00een mic\u0103 m\u0103sur\u0103, o \u0219tim de-acum prea bine. O m\u0103rturisea poetul Ilie Constantin la consf\u0103tuirea de la Neptun a scriitorilor rom\u00e2ni din exil, organizat\u0103 \u00een vara lui 1995 de pre\u0219edintele de atunci al USR Lauren\u021biu Ulici: Dup\u0103 uimirea c\u0103 aveam libertate \u0219i condi\u021bii democratice reale, a trebuit s\u0103 constat c\u0103 francezii nu au de g\u00e2nd s\u0103-i \u00eent\u00e2mpine s\u0103rb\u0103tore\u0219te pe scriitorii rom\u00e2ni veni\u021bi, nici s\u0103 le ofere pe un platou toate \u00eenlesnirile de via\u021b\u0103 posibile. Totul pentru exilat trebuia luat de la zero. O ni\u0219\u0103 existen\u021bial\u0103 neinvidiabil\u0103. \u00centr-un climat de deplin\u0103 libertate, un anonimat c\u00e2t muntele ce sprijin\u0103 zarea. Teama cea mare a scriitorului: anonimatul.<\/p>\n

Dar s\u0103 nu-i uit\u0103m pe cona\u021bionalii nostri dintre Prut \u0219i Nistru,<\/strong> din 1944 r\u0103ma\u0219i \u00een afara grani\u021belor na\u021bionale, exila\u021bi de nevoie \u00een m\u0103rea\u021ba Uniune, iar cei mai destoinici dintre ei, \u00eenv\u0103\u021b\u0103tori, preo\u021bi, negustori etc, au luat imediat drumul Siberiei, acel terifiant Pahod na Sibir, de unde nu s-au mai \u00eentors niciodat\u0103. S\u0103 ne g\u00e2ndim \u0219i la refugia\u021bii care au izbutit s\u0103 treac\u0103 Prutul \u00een iunie 1940, \u00een momentul Ced\u0103rii; \u0219i la ceilal\u021bi, care au plecat cu Ordin de evacuare \u00een martie 1944, c\u00e2nd venirea armatei ro\u0219ii eliberatoare era iminent\u0103. La ordinal lui Antonescu, \u00eengrijorat de \u00eentoarcerea frontului, \u00eenc\u0103 din 1943 colonelul Musiu a \u00eentocmit liste pe jude\u021be \u0219i comune cu numele familiilor direct amenin\u021bate la eventuala venire a sovieticilor; se cuno\u0219tea procedeul sovietic de la momentul Ced\u0103rii, dup\u0103 care au urmat deport\u0103ri ale tuturor frunta\u0219ilor din fiecare localitate. Acei refugia\u021bi din martie 1944<\/strong>, \u00een num\u0103r de c\u00e2teva sute de mii, conform listelor, dar \u00een fapt mult mai mul\u021bi, speria\u021bi de venirea sovieticilor, au ajuns \u00een comunele din vestul \u021b\u0103rii, unde fuseser\u0103 repartiza\u021bi. Au sc\u0103pt cu zile, \u00eens\u0103 au pierdut tot avutul de-o via\u021b\u0103. \u00centr-o Rom\u00e2nie s\u0103r\u0103cit\u0103 \u0219i \u00eenfrico\u0219at\u0103 dup\u0103 4 ani de r\u0103zboi, este de la sine \u00een\u021beles c\u0103 reg\u0103\u021benii nu i-au primit cu inima deschis\u0103 pe ace\u0219ti \u201dvenetici\u201d. Cu greu \u0219i-au f\u0103cut un rost, o nou\u0103 via\u021b\u0103 de fapt, rupt\u0103 \u00een dou\u0103, defalcat\u0103 de cea din Basarabia-Bucovina. \u00cen ce m\u0103 prive\u0219te, am ales s\u0103 scriu romanul familiei mele de refugia\u021bi, de exila\u021bi \u00een propria \u021bar\u0103: Veneticii,<\/em> 2002, roman ajuns la a patra edi\u021bie. Roman pe care n-am fost sf\u0103tuit s\u0103-l lansez \u0219i dincolo de Prut, vremurile fiind nesigure. Cunosc \u00eendeaproape jalea nestins\u0103 a celui rupt de la ba\u0219tina sa, aleanul neostoit vreodat\u0103, \u00eentre via\u021ba de priva\u021biuni a veneticului \u0219i rememor\u0103rile din copil\u0103rie \u0219i tinere\u021be, ca dintr-o alt\u0103 via\u021b\u0103. P\u0103rin\u021bii mei, str\u0103muta\u021bi de nevoie \u00eentr-o comun\u0103 de pe malul Oltului nu au avut norocul s\u0103-\u0219i revad\u0103 plaiurile natale, Cioburciul, comuna mult visat\u0103 de pe malul Nistrului. Nu primeai viz\u0103 dec\u00e2t dac\u0103 te chemau rude de gradul I. Eu \u00eensumi, pentru c\u0103 nu mi s-a dat voie s\u0103 vizitez satul natal, am refuzat s\u0103 m\u0103 \u00eenscriu la excursii \u00een URSS, c\u0103ci aflasem c\u0103 trenul traverseaz\u0103 Basarabia cu o singur\u0103 oprire, la Ki\u0219inew, cu u\u0219ile blocate, stra\u0219nic p\u0103zite de militari.<\/p>\n

Acum, la subiect, despre spa\u021biul mioritic<\/strong>. No\u021biune introdus\u0103 de marele nostru poet \u0219i filosof Lucian Blaga pentru a defini succint \u0219i expresiv spiritul na\u021bional rom\u00e2nesc. G\u00e2nditorul \u0219i poetul s-a \u00eentrebat ce-i define\u0219te pe rom\u00e2ni ca na\u021biune, ce-i singularizeaz\u0103 printre popoarele limitrofe, dar \u0219i de apusul European pragmatic \u0219i liberal, de r\u0103s\u0103ritul slav \u0219i fatalist. Trebuie s\u0103 existe o diferen\u021biere de la o na\u021biune la urm\u0103toarea, dar \u0219i o tranzi\u021bie \u00een acest m\u0103car aparent continuum European. Popula\u021biile din vecin\u0103tate au venit aici la un moment dat al istoriei, s-au mi\u0219cat de colo-colo p\u00e2n\u0103 s\u0103-\u0219i g\u0103seasc\u0103 un vad: ungurii, bulgarii, turcii, slavii. Or rom\u00e2nii ca atare nu au venit de nic\u0103ieri, sunt aici din preistorie; ei sunt ai acestor locuri \u0219i locurile sunt ale lor; ei s-ar defini deci prin statornicie, prin stabilitatea \u00eentr-un spa\u021biu liber ales, de la Nistru p\u00een-la Tisa, precum s-a spus; cercetezi cu luare-aminte geografia, istoria, folclorul, datinile, tradi\u021biile, toate \u00een interconexiune \u2013 \u0219i ai revela\u021bia c\u0103 toate la un loc, \u00een timp de veacuri \u0219i milenii, au ajuns s\u0103 genereze un anumit context etnopsihologic, d\u00e2nd o matrice spiritual\u0103 acestui popor. Oamenii s-au \u00eenfr\u0103\u021bit cu locurile, cu relieful, cu piciorul de plai perceput ca o gur\u0103 de acces spre rai. Doinele, legendele i-au vorbit lui Blaga \u00eentr-un limbaj peremptoriu. Omul de la curbura Carpa\u021bilor este legat indestructibil de plaiul natal, dar \u0219i de familie, de vecini, de comunitatea rural\u0103 c\u0103reia \u00eei apar\u021bine. Unde a copil\u0103rit \u0219i a c\u0103p\u0103tat sentimental apartenen\u021bei la o lume edenic\u0103. A-l rupe de acest context este o traum\u0103 major\u0103, o frustrare, este o ran\u0103 sufleteasc\u0103 pururea vie. S-a referit la ea melosul popular, apoi \u0219i scriitorii acestor locuri. Iat\u0103: \u201dA plecat Mo\u021bul \u00een \u021bar\u0103 \/ Cu doni\u021bi \u0219i cu ciubar\u0103. \/ Dar cu g\u00e2ndul tot acas\u0103 \/ La copii \u0219i la nevast\u0103. \/ De nevast\u0103 c\u0103 mi-i dor \/ De pruncu\u021bi mai c\u0103 nu mor!\u201d Se poate un mesaj omenesc mai simplu, pe c\u00e2t de emo\u021bionant?! Avem \u00een cele 6 versuri de folclor schema tr\u0103irii psihologice a celui plecat. Chit c\u0103 Mo\u021bul nostru se va \u00eentoarce negre\u0219it la ai s\u0103i, c\u00e2t mai repede posibil, m\u00e2nat de-al s\u0103u aprig dor. \u00cen vreme ce insul exilat, izgonit dintre ai s\u0103i \u0219i din matricea sa spiritual\u0103, percepe dezr\u0103d\u0103cinarea de ob\u00e2r\u0219ii, smulgerea iremediabil\u0103, translarea \u00eentr-un spa\u021biu \u0219i \u00eentr-un mediu uman str\u0103ine lui, ca fiindu-i ostile, inospitaliere. Iar plecarea de bun\u0103voie \u00een \u021bar\u0103 a Mo\u021bului, numai pentru c\u0103 nu e definitiv\u0103 \u0219i ireversibil\u0103, nu schimb\u0103 dec\u00e2t intensitatea tr\u0103irii, nu \u0219i natura ei patetic\u0103.<\/p>\n

Pa\u0219optismul, mi\u0219carea de la Junimea, angaj\u00e2nd tema na\u021bional\u0103, se refereau la ea din punctual de vedere al boierului luminat \u0219i cu dragoste de \u021bar\u0103. \u201dAcolo unde-s nal\u021bi stejari\u2026\u201d \u00cen Rom\u00e2nia sf\u00e2r\u0219itului de veac XIX, devenit\u0103 stat \u00een modernizare intensiv\u0103 sub Carol I, \u00eens\u0103 o societate constituit\u0103 pe ruralitate, deschiz\u00e2ndu-se \u0219coli \u00een toat\u0103 \u021bara, s-a ridicat o prim\u0103 genera\u021bie de intelectuali, care musai s\u0103 se racordeze la noile exigen\u021be ale progresului, ce veneau \u00een opozi\u021bie cu tradi\u021bia rural\u0103. De aici o exacerbare la ace\u0219ti intelectuali a temei: \u201dDe ce m-a\u021bi dus de l\u00e2ng\u0103 voi?\u201d, a or\u0103\u0219eanului cu nostalgia natalei v\u00e2lcioare. Cu acest mesaj au venit \u00een \u021aar\u0103, (trec\u00e2nd Carpa\u021bii pe la Vama Cucului, ca s\u0103 evite gr\u0103nicerii), un Co\u0219buc, un Slavici, dar \u0219i mai junii Octavian Goga (care a luptat ca voluntar \u00een Cadrilater), Liviu Rebreanu \u0219i genera\u021bia lor. Iorga se str\u0103duia s\u0103 gestioneze aceste energii spirituale la scara \u00eentregei \u021b\u0103ri, v\u0103z\u00e2nd \u00een p\u0103strarea tradi\u021biilor singura garan\u021bie a identit\u0103\u021bii na\u021bionale \u2013 de aici s\u0103m\u0103n\u0103torismul.<\/strong> \u00cen vremea primului r\u0103zboi, un Aurel P. B\u0103nu\u021b dezerteaz\u0103 din armata imperial\u0103 \u0219i se prezint\u0103 ca voluntar \u00een armata rom\u00e2n\u0103. E doar un caz dintre mai multe. Vezi \u0219i romanul P\u0103durea sp\u00e2nzura\u021bilor.<\/em> Imediat dup\u0103 Marea Unire, genera\u021bia lui Blaga, Nichifor Crainic, Cezar Petrescu, Adrian Maniu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, a prelucrat mesajul na\u021bionalist\/traditionalist, la G\u00e2ndirea,<\/em> 1921, ca mi\u0219care literar\u0103-cultural\u0103. Din p\u0103cate, a\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 mereu \u00een politic\u0103, deja se \u00eenfiripase mi\u0219carea legionar\u0103<\/strong>, nationalist\u0103 \u0219i xenofob\u0103, repede c\u00e2\u0219tig\u00e2nd milioane de aderen\u021bi. S-a f\u0103cut mult, dac\u0103 nu chiar totul, ca aceast\u0103 mi\u0219care s\u0103 devin\u0103 o pat\u0103 neagr\u0103 pe obrazul \u021b\u0103rii. Trebuie spus, cu fermitate, \u00een spiritual adev\u0103rului, c\u0103 na\u021bionalismul din Rom\u00e2nia nu era nicidecum o r\u0103bufnire pe plan regional a sentimentelor \u0219i resentimentelor populare, ci era la acea vreme \u00een \u00eentreaga Europ\u0103 mi\u0219carea care cuprinsese absolut toate na\u021biunile, \u00een primul r\u00e2nd datorit\u0103 schimb\u0103rii radicale a configura\u021biei geo-politice, prin dispari\u021bia imperilor austro-ungar \u0219i \u021barist. Numai a\u0219a se explic\u0103 ascensiunea lui Franco, a lui Musolini, Hitler, Horty etc. Mai toate \u021b\u0103rile europene ale anilor 30 din Interbelic erau dictaturi de extrem\u0103 dreapta. Aceste realit\u0103\u021bi geopolitice-istorice au fost cu iscusin\u021b\u0103 eludate\/r\u0103st\u0103lm\u0103cite de propaganda comunist\u0103, de istoricii aservi\u021bi regimului ro\u0219u. S-a trecut sub t\u0103cere \u00eensu\u0219i faptul c\u0103 vecin\u0103tatea Rusiei sovietice a avut ca rezultat un accent \u00een plus de na\u021bionalism la noi, perceput ca reac\u021bionar. Teama de bol\u0219evism era acut\u0103, \u00eenc\u0103 din 1921, c\u00e2nd partidul comunist din \u021bar\u0103, dar de sorginte strict bol\u0219evic\u0103, fusese scos \u00een afara legii.<\/p>\n

Am v\u0103zut c\u0103 exilul a fost pentru fiecare actant o experien\u021b\u0103 dureroas\u0103, pe c\u00e2t de diferit\u0103 \u00een sine \u0219i personal\u0103: fiecare exilat fiind un caz, \u00eens\u0103 pentru to\u021bi via\u021ba trebuia luat\u0103 de la zero. \u00cen via\u021ba social\u0103-profesional\u0103 dar \u0219i \u00een ralizarea aspira\u021biilor spiritual-artistice. Cum au reac\u021bionat scriitorii ajun\u0219i \u00een exil? Acum \u0219tim mai bine ce op\u021biuni au luat ace\u0219ti \u201dtr\u0103d\u0103tori de \u021bar\u0103\u201d: au fost nevoi\u021bi s\u0103 practice meserii umile, pentru a-\u0219i asigura traiul zilnic. Sau s\u0103 repete studii pentru a-\u0219i echivala diplomele universitare \u2013 cazul d-lui Sorin Issvoran, al Ilenei Costea, al at\u00e2tor altora. Unii scriitori au continuat s\u0103 redacteze \u00een limba rom\u00e2n\u0103, desigur f\u0103r\u0103 speran\u021ba de a fi publica\u021bi \u00een \u021bar\u0103: Paul Goma, Ion Caraion, Ion Negoi\u021bescu, Bujor Nedelcovici; al\u021bii au \u00eenv\u0103\u021bat, cu greu, \u00een mul\u021bi ani de str\u0103duin\u021be, s\u0103 scrie \u00een limba \u021b\u0103rii de adop\u021biune: Emil Cioran, Petru Dumitriu, Petru Popescu, George Astalo\u0219, Ilie Constantin, dar \u0219i Al. Busuioceanu, devenit unul dintre cei mai buni poe\u021bi catalani. S-a f\u0103cut mult caz la revista securist\u0103 S\u0103pt\u0103m\u00e2na<\/em> c\u0103 Petru Popescu ar fi declarant a nu mai dori s\u0103 scrie \u00eentr-o limb\u0103 tribal\u0103 etc. G. Astalo\u0219 c\u0103ra jum\u0103t\u0103\u021bi de vite \u00een Halele din Paris; c\u00e2ndva l-a invitat la teatru pe patron \u0219i aceluia nu i-a venit s\u0103 cread\u0103 c\u00e2nd a \u00een\u021beles cine este autorul piesei. Al\u021bii au scris \u0219i \u00een rom\u00e2n\u0103 dar \u0219i \u00een limba \u021b\u0103rii de adop\u021biune. De exemplu, Mircea Eliade scria textele sale literare numai \u00een rom\u00e2ne\u0219te, iar lucr\u0103rile \u0219tiin\u021bifice \u00een francez\u0103, apoi \u00een englez\u0103. \u00cen vreme ce bunul s\u0103u prieten Cioran a devenit cel mai mare stilist al literaturii franceze. Dar \u0219i cazul rar al exilatului ce-\u0219i reneag\u0103 \u021bara, limba \u0219i na\u021biunea. Dac\u0103 nu cumva era o form\u0103 ciudat\u0103 de a se desp\u0103r\u021bi de propria tinere\u021be legionar\u0103. \u00cen orice caz, o form\u0103 de iubire \u00eentoars\u0103 \u00een ur\u0103. Al\u021bi scriitori proveni\u021bi din Rom\u00e2nia, Anna de Noailles, Martha Bibescu, Elena V\u0103c\u0103rescu, au f\u0103cut s\u0103 se vorbeasc\u0103 bine despre \u021bara de origine; \u0219i totodat\u0103 au f\u0103cut \u00een a\u0219a fel c\u0103 \u00een Interbelic un romancier ca Marcel Proust s\u0103 fie mai cunoscut \u00een Rom\u00e2nia dec\u00e2t \u00een Fran\u021ba.<\/p>\n

Trebuie spus c\u0103 intelectualii rom\u00e2ni din exil s-au str\u0103duit s\u0103 aduc\u0103 la con\u0219tiin\u021ba vestului aspectele de prim rang privind identitatea cultural\u0103 a rom\u00e2nilor, sim\u021bindu-se cumva ambasadorii Rom\u00e2niei, ceea ce de altel \u0219i erau, pe merit; au dorit s\u0103 intermedieze \u00eentre cultura rom\u00e2n\u0103 \u0219i cea a \u021b\u0103rii gazd\u0103; \u00een primul r\u00e2nd s-a militat pentru recuperarea \u0219i promovarea valorilor noastre tradi\u021bionale \u0219i totodat\u0103 pentru delimitarea de subprodusele culturii socialiste. S-a avut \u00een vedere p\u0103strarea acurate\u021bei limbii rom\u00e2ne, \u00een primul r\u00e2nd prin scrierile proprii, totdeauna impecabile stilistic. Mai pu\u021bin s-a f\u0103cut privind traducerea \u00een limbi de circula\u021bie a capodoperelor literaturii noastre. O excep\u021bie, Al Busuioceanu, traduc\u0103tor \u00een spaniol\u0103 al lui Blaga \u0219i Rebreanu. \u00cen fapt, spiritul mioritic, ata\u0219amentul pentru cultura noastr\u0103 \u0219i-au g\u0103sit materializarea \u00een nenum\u0103ratele asocia\u021bii, funda\u021bii, societ\u0103\u021bi, institute, cenacluri care n\u0103zuiau s\u0103-i capaciteze pe intelectualii din exil \u0219i, la o adic\u0103, s\u0103-i impun\u0103 aten\u021biei generale. Sunt prea multe \u0219i glorioase numele acestor asocia\u021bii \u0219i funda\u021bii, \u00eendeob\u0219te cunoscute, nu le mai dau aici. Nici pe cele ale revistelor rom\u00e2ne\u0219ti ale exilului de pretutindeni, efemere sau mai de durat\u0103, care n\u0103zuiau s\u0103 consolideze rela\u021biile intercomunitare. Au existat edituri, \u00een Germania, Fran\u021ba, Spania dar \u0219i \u00een State. Acum exist\u0103 re\u021bele de socializare pe internet, c\u0103ci impactul c\u0103r\u021bii pe h\u00e2rtie se afl\u0103 \u00een recul sever. Oamenii, chiar interesa\u021bi de cultur\u0103, de literatur\u0103, nu mai intr\u0103 \u00een libr\u0103rii, \u00een biblioteci, prefer\u0103 s\u0103 descarce textele de pe internet.<\/p>\n

Din p\u0103cate, toate str\u0103duin\u021bele f\u0103cute cu bun\u0103credin\u021b\u0103 de at\u00e2\u021bia oameni valoro\u0219i nu au reu\u0219it s\u0103 uneasc\u0103 exilul rom\u00e2nesc. Cel pu\u021bin, a\u0219a erau percepute lucrurile aici, \u00een \u021bar\u0103. Ni se strecura mereu \u0219op\u00e2rla: cei din exilul unguresc sunt uni\u021bi, la fel cei din exilul polonez; numai ai nostri se \u0219f\u00e2\u0219ie ca fiarele! Textual. \u021ai se str\u00eengea inima: Ce au de \u00eemp\u0103r\u021bit, acolo, unde nimic nu e al lor!? De ce nu sunt uni\u021bi \u00een dragostea lor comun\u0103 pentru valorile rom\u00e2ne\u0219ti \u0219i pentru plaiurile natale? Este, ne d\u0103m seama mai bine acum, \u00een mare parte opera malefic\u0103 a securit\u0103\u021bii, care a dorit cu dinadins s\u0103 semene discordia \u00eentre exila\u021bi; s-au folosit de mul\u021bi oameni infiltra\u021bi, inclusiv de preo\u021bime, dar \u0219i de mijloace logistice care \u00eentrec orice estimare; s-a profitat de faptul c\u0103 \u00een exil preexistaser\u0103 mari deosebiri de op\u021biune politic\u0103, a\u0219a c\u0103 le-a fost u\u0219or s\u0103 scormoneasc\u0103 mai vechile \u00eenvr\u0103jbiri \u0219i animozit\u0103\u021bi, s\u0103 semene s\u0103m\u00e2n\u021ba r\u0103ului pe un teren al orgoliilor inflamate. Dezinformare, manipulare, suspiciuni, presiuni, ademeniri, \u0219antajul la persoan\u0103. Dup\u0103 ani de c\u00e2nd se exilaser\u0103, Rodic\u0103i Iulian \u0219i Ioanei Orlea li se ia cet\u0103\u021benia rom\u00e2n\u0103, dar mai \u00eenainte sunt excluse din USR, pentru neplata cotiza\u021biei! Despre fiecare nou descins \u00een str\u0103in\u0103tate se \u0219optea c\u0103 nu este un refugiat politic adev\u0103rat, ci un om infiltrat de securitate: aten\u021bie, trebuie evitat, anihilat etc. Ca nimeni s\u0103 nu aib\u0103 \u00eencredere \u00een nimeni. Tot zelul pe care \u00eel dovedea noul sosit era interpretat ca praf \u00een ochii comunit\u0103\u021bii. Aceste lucruri nu s-au l\u0103murit pe deplin nici p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, dup\u0103 25 de ani, c\u0103ci manipulatorii au p\u0103strat cheile malversa\u021biilor cu pricina. Oricum, efectele asupra comunit\u0103\u021bilor rom\u00e2ne\u0219ti, despre care ni se \u0219optea cu insisten\u021b\u0103, erau descurajatoare. \u00ce\u021bi spuneai, cu mare am\u0103r\u0103ciune: Vezi de ce nu avem noroc noi, rom\u00e2nii? Au c\u0103zut victime manipul\u0103rii chiar \u0219i venerabilii intelectuali \u0219i politicieni un\u0219i cu toate alifiile, r\u0103ma\u0219i peste grani\u021b\u0103 \u00eenainte de \u00eencheierea r\u0103zboiului. Ce s\u0103 mai zici de noii veni\u021bi\u2026 Cine erau ace\u0219tia? Scriitori, pictori \u0219i sculptori, actori, regizori, instrumenti\u0219ti, c\u00e2nt\u0103re\u021bi, \u00een primul r\u00e2nd din ansamblurile care plecau \u00een turnee \u00een str\u0103in\u0103tate. Nume unanim cunoscute, nu le mai \u00een\u0219ir aici. Pe mul\u021bi \u00eei \u0219tiam din via\u021ba cultural\u0103 a acelor ani. Pe colegii de la Conservator, cu care f\u0103cusem convocarea militar\u0103 \u0219i pe care \u00eei v\u0103zusem cu drag \u00een marile orchestre, la Ateneu, la Sala Radio \u0219i la Oper\u0103, \u00eei z\u0103ream dup\u0103 o vreme printre instrumenti\u0219tii filarmonicilor din Viena, Paris, Berlin. M\u0103 bucuram, \u00eens\u0103 cu o str\u00e2ngere de inim\u0103.<\/p>\n

Suspiciunea f\u0103cea ravagii \u00een con\u0219tiin\u021ba at\u00e2tor exila\u021bi, \u00eenvenina\u021bi \u00een fel \u0219i chip. Ca rom\u00e2n picat la Paris, de pild\u0103, dac\u0103 \u00eent\u00eelneai pe strad\u0103 vreun rom\u00e2n \u0219i \u00eencercai s\u0103 intri \u00een vorb\u0103 cu el, devenea subit retractil, scurta vorba, b\u0103tea \u00een retragere, iu\u021bea pasul. Este cunoscut\u0103 scena descris\u0103 de Ana Blandiana care la Madrid, sau Lisabona, s-a apropiat de o pereche de b\u0103tr\u00e2ni care vorbeau \u00eentre ei rom\u00e2ne\u0219te. A \u00eencercat s\u0103-i abordeze, cu cea mai bun\u0103 inten\u021bie, dar b\u0103tr\u00e2neii \u00een chestiune practic au rupt-o la fug\u0103, spre consternarea poetei noastre. Mare am\u0103r\u0103ciune, arunc\u00e2nd o pat\u0103 h\u00e2d\u0103 peste bucuria unei ie\u0219iri \u00een Vest.<\/p>\n

C\u0103 era foarte greu dac\u0103 nu imposibil s\u0103 scrii literatur\u0103 valabil\u0103 estetic \u00een Rom\u00e2nia socialist\u0103 stau m\u0103rturie c\u0103r\u021bile semnate de mari nume precum Sadoveanu, Cezar \u0219i Camil Petrescu. Compromisul care compromite opera. P\u00e2n\u0103 unde mergea tic\u0103lo\u0219ia securit\u0103\u021bii? P\u00e2n\u0103 unde putea s\u0103 ajung\u0103 m\u00e2na ei lung\u0103?; cu c\u00e2t\u0103 str\u0103\u0219nicie se lucra pentru ca imaginea exilului s\u0103 fie compromis\u0103?<\/p>\n

Avem cazul scriitorului Vintil\u0103 Horia,<\/strong> care \u00ee\u0219i \u00eencepuse cariera diplomatic\u0103 \u00een 1940, deci, subliniez, trimis de Antonescu, inamic al legionarilor. \u00cen momentul \u00eentoarcerii armelor, afl\u00e2ndu-se la Viena ca ata\u015fat cultural, este arestat de nem\u0163i; eliberat \u00een 1945 de englezi, a refuzat s\u0103 revin\u0103 \u00een \u0163ara ocupat\u0103 de sovietici, a locuit mai \u00eent\u00eei la Paris, s-a mutat \u00een Italia, \u00een Argentina, apoi \u00een Spania, ca profesor universitar de literatur\u0103 comparat\u0103 la Madrid. \u00cen 1960 i s-a acordat premiul Goncourt, la concuren\u021b\u0103 cu al\u021bi 300 romancieri, pentru romanul Dumnezeu s-a n\u0103scut \u00een exil, <\/em>scris \u00een limba francez\u0103 \u2013 un roman-jurnal despre poetul Publius Ovidius Nasso surghiunit-relegat la Tomis \u015fi care, t\u00e2njind dup\u0103 Roma, c\u00e2nt\u0103 frumuse\u0163ile aspre ale Daciei de adop\u0163iune, unde \u015fi-a sf\u00e2r\u015fit zilele. De o mare virtuozitate stilistic\u0103, romanul a fost tradus \u00een rom\u00e2ne\u015fte de Ileana Cantuniari. \u00cens\u0103 la acel moment 1960, al str\u0103lucitului succes cu premiul Goncourt, regimul comunist a f\u0103cut toate diligen\u0163ele spre a-l def\u0103ima pe Vintil\u0103 Horia (un rom\u00e2n din exil, un \u201edu\u015fman al poporului\u201d care trebuia compromis imediat, redus la t\u0103cere\u2026); Mihail Ralea a prezentat la Paris un dosar inflamant, ceea ce a st\u00e2rnit o campanie furibund\u0103 \u00eempotriva autorului, acuzat de legionarism, nazism, antisemitism etc. Totul pe dos!\u00a0Autorul, dezgustat de oribila punere \u00een scen\u0103, a renun\u0163at la premiu, \u201edin dragoste pentru Fran\u0163a \u015fi din respect pentru Academia Goncourt\u201d.<\/p>\n

Sunt at\u00e2\u021bia al\u021bi scriitori ai exilului care au f\u0103cut cinste \u021b\u0103rii din care veniser\u0103, au militat statornic pentru valorile sale spirituale: r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een spa\u021biul iberic, \u00eel amintesc pe Al. Busuioceanu,<\/strong> sl\u0103tinean de-al meu, intelectual de talie european\u0103, despre care spre ru\u0219inea mea nu am aflat dec\u00e2t dup\u0103 1989. A participat ca voluntar \u00een Primul r\u0103zboi mondial. Cu recomandarea lui Iorga \u0219i-a continuat studiile universitare ca bursier la Viena, Roma \u0219i Berlin. Unul dintre fondatorii G\u00e2ndirii,<\/em> 1921. A scos monografiile Luchian, Andreescu, Br\u00e2ncu\u0219i \u0219i P\u00e2rvan. A expertizat pinacoteca regal\u0103, depist\u00e2nd un num\u0103r de 9 tablouri El Greco, cu care a deschis o expozi\u021bie la Paris. Ata\u0219at cultural la Madrid, a \u00eenfiin\u021bat un Institut cultural rom\u00e2n, o catedr\u0103 universitar\u0103, apoi altele la \u00eenc\u0103 7 universit\u0103\u021bi spaniole. A scris poezie \u00een limba catalan\u0103, Poemas pateticos<\/em>, considerat ca unul dintre poe\u021bii reprezentativi. A studiat arhivele Spaniei, semnal\u00e2nd faptul c\u0103 \u00een vechii cronicari nu exist\u0103 nici m\u0103car o singur\u0103 referire la \u00eemp\u0103ratul Traian, provenit din peninsula Iberic\u0103; \u00een schimb a g\u0103sit m\u0103rturii despre spiritualitatea traco-ge\u021bilor, despre Zamolxis \u0219i Deceneu. A afirmat pentru prima dat\u0103 \u00een estetic\u0103 metafora ca form\u0103 de cunoa\u0219tere. A murit \u00een 1961, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i poat\u0103 revedea \u021bara iubit\u0103, p\u0103rin\u021bii, so\u021bia, fiica. Abia dup\u0103 20 de ani fiica lui a ajuns la morm\u00e2ntul de la Madrid al tat\u0103lui. C\u00e2teva versuri de Al. Busuioceanu: \u201dFii tu lumina mea Fii apa \/ unde s\u0103 m\u0103 cufund eu \/ \u0219i s\u0103 a\u0219tept \u0219i s\u0103 tac \/ ad\u00e2nc \/ piatr\u0103-ntre pietre\u2026\u201d<\/p>\n

Al. Cior\u0103nescu<\/strong> (1911-1999) a f\u0103cut un doctorat la Sorbona; filolog, romanist, este autorul unei monografii V. Alecsandri \u0219i a alteia Ion Barbu; a fost lector \u00eentre 1937-1940 la Universitatea Lyon, apoi consilier cultural la ambasada din Paris; revine \u00een \u021bar\u0103 \u00eentre 1942-1946, dar redevine ata\u0219at cultural la Paris p\u00e2n\u0103 \u00een 1947, dup\u0103 care este prof. univ. \u00een insulele Canare; autor al unei ne\u00eentrecute traduceri a Divinei comedii<\/em> de Dante \u00een limba francez\u0103.<\/p>\n

George Usc\u0103tescu<\/strong>, (1919-1995). Dintr-un sat gorjean, Cre\u021be\u0219ti. \u0218i-a luat bacalaureatul ca premiant pe \u00eentreaga Oltenie; din 1940 primind burse \u00een str\u0103in\u0103tate, a trecut trei doctorate, iar \u00een 1943 a devenit Profesor unversitar la Madrid, succed\u00e2ndu-i la catedr\u0103 lui Ortega y Gasset. Directorul pentru 20 de ani al revistei \u0219i editurii Destin<\/em>, unde \u0219i-a asigurat colaborarea tuturor marilor nume ale exilului rom\u00e2nesc, dar \u0219i al unor personalit\u0103\u021bi de v\u00e2rf ale culturii hispanice. Revist\u0103 care a publicat \u00een premier\u0103 mai toat\u0103 opera literar\u0103 a lui Eliade, editat\u0103 apoi \u0219i la Bucure\u0219ti. Autorul lucr\u0103rii de referin\u021b\u0103 Ontalogia culturii<\/em>.<\/p>\n

\u0218tefan Baciu,<\/strong> (1918-1993), se remarcase de foarte t\u00e2n\u0103r, c\u00e2\u0219tig\u00e2nd la doar 16 ani premiul Rev. Funda\u021biilor \u0219i pe al USR cu Poemele poetului t\u00e2n\u0103r<\/em>; colaborator fervent la revistele literare ale vremii. Este ata\u0219at cultural la Berna, 1946-1949, dup\u0103 care nu se mai \u00eentoarce \u00een \u021bar\u0103, peregrin\u00e2nd prin Italia, Spania, vestul Statelor Unite \u0219i stabilindu-se la Honolulu, Hawaii. S-a f\u0103cut remarcat \u0219i ca director al revistei Mele<\/em>, ce reunea vreme de dou\u0103 decenii cele mai prestigioase semn\u0103turi ale exilului rom\u00e2nesc. A scris, printre alte multe c\u0103r\u021bi de poezie: Poemele poetului pribeag, Poemele poetului singur,<\/em> dup\u0103 ce d\u0103duse volumul de poezii Analiza cuv\u00e2ntului dor<\/em>. Nu se poate ceva mai explicit, c\u00e2nd vorbim de spa\u021biul mioritic.<\/p>\n

O tem\u0103 separat\u0103 ar fi reintegrarea scriitorilor din exil \u00een cultura rom\u00e2n\u0103<\/strong>, dup\u0103 un hiatus greu imaginabil, p\u0103zit cu str\u0103\u0219nicie de culturnici, de propaganda comunist\u0103. \u00cen privin\u021ba personalit\u0103\u021bilor din exil nu au existat dec\u00e2t dou\u0103 abord\u0103ri: denigrarea la s\u00e2nge \u0219i, \u00een unele cazuri, manevre st\u0103ruitoare spre a-i c\u00ee\u0219tiga, fie \u0219i doar la nivel retoric, cum \u0219tim c\u0103 s-a procedat \u00een cazul lui Eliade: se dorea o declara\u021bie public\u0103 de adeziune la Rom\u00e2nia socialist\u0103 sau m\u0103car de sus\u021binere a lui Ceau\u0219escu \u00een visul lui fantasmagoric de a ob\u021bine Nobelul pentru Pace. L-au curtat cei ce plecau cu burse \u00een America: Cezar Baltag, \u0218tefan B\u0103nulescu, perechea Adrian P\u0103unescu-Constan\u021ba Buzea, Adrian Marino. Era \u00eenc\u0103 o manevr\u0103 sub controlul securit\u0103\u021bii, simetric\u0103 ini\u021biativei de la Pentru patrie<\/em>, o revist\u0103 adresat\u0103 \u00een exclusivitate rom\u00e2nilor din str\u0103in\u0103tate, cu inten\u021bia de a-i ademeni s\u0103 revin\u0103 \u00een \u021bar\u0103. Nu a c\u0103zut nimeni \u00een aceast\u0103 capcan\u0103 penibil\u0103, nu s-a g\u0103sit cineva care s\u0103 dea crezare acelor minciuni de\u0219\u0103n\u021bate \u0219i s\u0103 revin\u0103 din exil. Ce tapaj s-ar fi f\u0103cut! Nu a fost cazul. \u00cen schimb, s-a reu\u0219it m\u0103car o jum\u0103tate din scopul ini\u021bial: compromiterea unor condeie de prestigiu din Interbelic, dup\u0103 ie\u0219irea din deten\u021bie, constr\u00e2nse s\u0103 laude m\u0103re\u021bele realiz\u0103ri. Din p\u0103cate, victime au fost unele nume str\u0103lucite precum Crainic, Gyr (a comb\u0103tut ca voluntar \u00een luptele de pe valea Jiului, fiind r\u0103nit de dou\u0103 ori) \u0219i al\u021bii.<\/p>\n

Imediat dup\u0103 1989 au \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 \u00een \u021bar\u0103 c\u0103r\u021bile cu str\u0103\u0219nicie prohibite. Un exemplu: Ion Ioanid, (de dou\u0103 ori \u00eenchis, s-a exilat \u00een 1969); dup\u0103 1989 i-au ap\u0103rut cele 4 volume \u00cenchisoarea noastr\u0103 cea de toate zilele<\/em>, carte ce a f\u0103cut o teribil\u0103 impresie. Integrala operelor lui Eliade, Cioran, Cior\u0103nescu, Vintil\u0103 Horia, dar \u0219i operele proscrise de Mircea Vulc\u0103nescu, Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, 1991, N. Steinhardt: Jurnalul fericirii. 1997<\/em>;\u00a0 a ap\u0103rut Testamentul din Morga<\/em>, de Remus Radina, Fii binecuv\u00e2ntat\u0103 \u00eenchisoare<\/em>, multe alte c\u0103r\u021bi despre anii grei ai deten\u021biei \u00een communism: Amintiri despre cei ce nu mai sunt<\/em>, de Tudor Du\u021bu, 1999. A \u00eenceput recuperarea istoriei literare \u0219i a istoriei noastre, \u00een general, dup\u0103 jum\u0103tate de veac de contrafacere grosolan\u0103. V. Dumitrescu: O istorie a exilului rom\u00e2nesc<\/em>, 1997; Lauren\u021biu Ulici: Scriitori rom\u00e2ni din afara grani\u021belor \u021b\u0103rii<\/em>, 1996; Vald Georgescu: Istoria rom\u00e2nilor<\/em>, 1992; Ion Negoi\u021bescu: Istoria literaturii rom\u00e2ne<\/em>, 1991; A ap\u0103rut o lucrare monografic\u0103 monumental\u0103, Enciclopedia exilului literar rom\u00e2nesc<\/em>, prima edi\u021bie \u00een 2003, a doua, mult amplificat\u0103 \u00een 2009. Al\u021bi istorici literari \u0219i cercet\u0103tori au scos c\u0103r\u021bi despre scriitorii din exil: N. Florescu: \u00centoarcerea proscri\u0219ilor<\/em>, 1998, despre 9 scriitori importan\u021bi din exil; au apo\u0103rut antologii precum Poezia rom\u00e2neasc\u0103 din exil<\/em>, cu texte edificatoare apar\u021bin\u00e2nd la 31 de poe\u021bi din diaspora; George Astalo\u0219 a tradus \u00een francez\u0103 17 poe\u021bi din genera\u021bia r\u0103zboiului, apoi al\u021bi 65 de poe\u021bi contemporani. Radu C\u00e2rneci i-a inclus \u00een cele 3 volume ale Antologiei sonetului rom\u00e2nesc <\/em>\u0219i pe poe\u021bii din exil. Poetul Ion Milo\u0219 a tradus \u00een 4 limbi str\u0103ine un num\u0103r de 200 poe\u021bi rom\u00e2ni. Am asistat la lansarea c\u0103r\u021bii sale Durerea de a fi rom\u00e2n<\/em>. Fiu al unor rom\u00e2ni din Banatul s\u00e2rbesc, a fost nevoit s\u0103 se exileze datorit\u0103 op\u021biunilor sale politice de st\u00e2nga. La Paris nu a fost agreat, anume din acest motiv; s-a stabilit \u00een Suedia \u0219i a constatat c\u0103 la nivel universitar nu se cuno\u0219tea nimic despre poetul nostrum na\u021bional Eminescu. \u00cen 8 ani de zile a asimilat limba suedez\u0103 \u0219i a tradus marii nostri clasici, dar \u0219i poezie contemporan\u0103. C\u00e2t despre recuno\u0219tin\u021ba celor pe care i-a f\u0103cut cunoscu\u021bi \u00een lume, s\u0103 nu mai vorbim\u2026 Academia Nobel l-a trimis la Paris s\u0103 tatoneze premierea lui Cioran, pe care Milo\u0219 \u00eel frecventase intens \u00een perioada francez\u0103. Cioran nu a mar\u0219at, probabil g\u00e2ndindu-se la ce p\u0103timise Vintil\u0103 Horia cu premiul Goncourt; \u00een subsidiar se va fi temut s\u0103 nu-i fie r\u0103scolit trecutul de simpatizant legionar.<\/p>\n

Revenirea la matc\u0103 a literaturii exilului, cum nu se poate mai fireasc\u0103, dup\u0103 ce comunismul pusese un st\u0103vilar de netrecut, ne face s\u0103 ne g\u00e2ndim la cele dou\u0103 aspect: la aportul pe care marii creatori r\u0103ma\u0219i \u00een exil l-au adus la cultura \u021b\u0103rii de adop\u021biune, inclusiv la cultura universal\u0103 \u2013 este cazul lui Br\u00e2ncu\u0219i, Enescu, Celibidache, Eliade, Cioran, Ionesco, Palade etc, a\u0219a cum \u00een trecut Nicolaus Olahus, Dimitrie Cantemir \u0219i al\u021bii au \u00eembog\u0103\u021bit cultura universal\u0103. Un aspect nu lipsit de importan\u021b\u0103 fiind tocmai faptul c\u0103 operele acestor min\u021bi excep\u021bionale au ajuns s\u0103 fie integrate cu at\u00e2ta \u00eent\u00e2rziere \u00een patrimonial cultural rom\u00e2nesc. Tot aici ar trebui s\u0103 spunem un cuv\u00e2nt despre marea importan\u021b\u0103\u00a0 pentru cultura \u021b\u0103rii noastre a unor exila\u021bi din \u021b\u0103rile vecine. Din Basarabia aflat\u0103 sub \u021barism, Constantin Stere, ini\u021biatorul popornaismului la noi, rector de universitte, autorul teribilului roman \u00een 8 volume. \u00cen preajma revolu\u021biei. Al\u021bi basarabeni \u0219i bucovineni, artizani ai Unirii, prea cunoscu\u021bi \u2013 nu-i mai numesc aici. \u0218i nu e cazul s\u0103 elud\u0103m marele aport la cultura noastr\u0103 a exila\u021bilor din Balcani, \u00een primul r\u00e2nd greci, dar \u0219i macedoneni sau albanezi. La momentul cuvenit, Academia rom\u00e2n\u0103 le-a \u00eencununat activitatea prestigioas\u0103.<\/p>\n

Revenirea \u00een \u021bar\u0103 a vechilor intelectuali din exil se poate discuta de la caz la caz. Am putea porni de la cazul Panait Istrati<\/strong>, autodidactul vagant \u0219i mustind de talent, care s-a afirmat scriind \u00een francez\u0103, repurt\u00e2nd un succes fulminant; \u00een 1930, bolnav, dup\u0103 experien\u021be dure, a revenit \u00een \u021bar\u0103, r\u0103u primit \u0219i de st\u00eenga cultural\u0103, pentru a fi scris Spovedania unui \u00eenvins<\/em>, cu dezv\u0103luiri alarmante despre realit\u0103\u021bile sovietice pe care le cunoscuse \u00eendeaproape, dar \u0219i de dreapta, din cauza militantismului s\u0103u socialist din anii tinere\u021bii. A murit de ftizie, dup\u0103 5 ani.\u00a0 Istoriile literare franceze \u00eel ignor\u0103 complet, chit c\u0103 \u0219i-a c\u00e2\u0219tigat celebritatea \u00een toat\u0103 lumea; G. C\u0103linescu \u00een Istoria<\/em> sa monumental\u0103 din 1941 nu-i d\u0103 importan\u021ba meritat\u0103, afirm\u00eend: \u201dGestul (exilului \u0219i scrierea \u00een alt\u0103 limb\u0103) nu se recomand\u0103\u201d; recent, Istoria critic\u0103<\/em> \u00eel exileaz\u0103 \u00eenc\u0103 o dat\u0103, la Scriitori de dic\u021bionar. Opera lui e publicat\u0103 \u00een 30 de limbi, s-au f\u0103cut filme dup\u0103 c\u0103r\u021bile sale, exist\u0103 \u00een lume nenum\u0103rate Asocia\u021bii ale Prietenilor lui Panait Istrati. \u00cens\u0103 reintegrarea sa canonic\u0103 \u00eent\u00e2rzie.<\/p>\n

Imediat dup\u0103 Decembrie a existat o revenire entuziast\u0103 \u00een spatial literar-cultural a tuturor condeielor din str\u0103in\u0103tate. Colabor\u0103ri la reviste \u0219i publica\u021bii, editarea a numeroase c\u0103r\u021bi scrise \u00een aceste ultime decenii de exil, inclusiv reeditarea c\u0103r\u021bilor care \u00eei f\u0103cuser\u0103 cunoscu\u021bi pe vremuri. Nu se poate spune c\u0103 vreunul dintre scriitorii exilului a ratat \u0219ansa nemaisperat\u0103 de a se reintegra \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, inclusiv \u00een dic\u021bionarele \u0219i istoriile literare ap\u0103rute \u00eentre timp. Editurile le-au acordat prioritate absolut\u0103, lucru de \u00een\u021beles, fiind vorba de nume interzise la noi vreme de decenii. Companiile aeriene au avut mult de c\u00ee\u0219tigat cu asalturile scriitorilor din str\u0103in\u0103tate la editurile care se \u00eenmul\u021biser\u0103 precum ciupercile. C\u0103 lucrurile nu au continuat tot a\u0219a p\u00e2n\u0103 \u00een stricta actualitate, e doar un aspect legat de mersul general al preferin\u021belor cititorilor. Un caz special este Paul Goma, exilat \u00eenc\u0103 \u00een 1977, nesus\u021binut de colegii din Uniunea scriitorilor. A refuzat cet\u0103\u021benia francez\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i c\u00e2\u0219tig\u0103 existen\u021ba din munci necalificate. C\u0103r\u021bile lui, de o virulen\u021b\u0103 ie\u0219it\u0103 din comun au ap\u0103rut \u00een \u021bar\u0103, repurt\u00eend un semnificativ success de public, \u00eens\u0103 statul rom\u00e2n, care \u00eei retr\u0103sese cet\u0103\u021benia nu se gr\u0103be\u0219te s\u0103 i-o redea, cum nici Uniunea scriitorilor nu l-a reprimit \u00een r\u00e2ndurile sale. Nu i s-a f\u0103cut nicio invita\u021bie oficial\u0103, nicio ofert\u0103. Goma r\u0103m\u00e2ne glasul unui adev\u0103r netrucat \u0219i care nu este bine v\u0103zut de oficialit\u0103\u021bi.<\/p>\n

\u00cen schimb, vom spune c\u0103, propriu-zis, mai niciunul dintre scriitorii pleca\u021bi \u00een exil nu s-a mai \u00eentors definitiv \u00een \u021bar\u0103, ca persoane fizice; o excep\u021bie: Ilie Ctin, dup\u0103 pensionare; o alta George Astalo\u0219, cu sejururi alternative la Paris \u0219i Bucure\u0219ti, cu piese jucate mai ales \u00een Republica Moldova\u2026 Au venit \u0219i au revenit, de multe ori pe cheltuiala USR, care le-a organizat numeroase \u00eent\u00eelniri \u0219i conferin\u021be. Au v\u0103zut, au privit cu un ochi critic, cum altfel?!, dup\u0103 ce sc\u0103paser\u0103 o lacrim\u0103 emo\u021bionat\u0103, dar nu s-au mutat \u00eenapoi, la ba\u0219tin\u0103. Este \u0219i cazul lui Petru Popescu, autor al c\u0103r\u021bii \u00centoarcerea.<\/em> Al unui Nedelcovici, a lui N. Balot\u0103, I. Negoi\u021bescu, Paul Miron etc.\u00a0 De \u00een\u021beles, omene\u0219te: dup\u0103 dou\u0103-trei decenii, oamenii \u0219i-au f\u0103cut un alt rost, mai ales c\u0103 trebuia exclus\u0103 din calcul eventualitatea revenirii \u00een \u021bara care \u00eei repudiase. Este, repet, prea de \u00een\u021beles \u0219i \u00een afar\u0103 de orice repro\u0219. Un paradox al vie\u021bii fiind chiar acesta: nu ne putem smulge din suflet \u0219i din amintire lumea edenic\u0103 a \u00eenceputurilor, \u00eens\u0103 pe de alt\u0103 parte \u00eentoarcerea fizic\u0103 \u00een timp precum \u0219i \u00eentoarcerea \u00een casa copil\u0103riei sunt imposibile.\u00a0 Casa p\u0103rinteasc\u0103 e \u00een ruinare, vecinii au \u00eemb\u0103tr\u00e2nit de nerecunoscut sau nu mai sunt defel. A exclamat Gabriela Melinescu: Niciunul dintre prietenii \u0219i cunoscu\u021bii mei nu mai este \u00een via\u021b\u0103! Totul ar fi s\u0103 nu pleci niciodat\u0103 de la ba\u0219tin\u0103, s\u0103 r\u0103m\u00e2i p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u00een spa\u021biul mioritic, protector, securizant. \u00cens\u0103 dac\u0103 ai plecat, \u00eentoarcerea cu arme \u0219i bagaje nu mai poate avea loc. De unde drama de nevindecat a exilatului, care nu este, psihologic vorbind, dec\u00e2t o ridicare la putere a durerii resim\u021bite \u00een general de cel care s-a desprins de edenul copil\u0103riei.<\/p>\n

http:\/\/bentodica.blogspot.ro\/2015\/08\/ion-lazu-scriitorii-romani-din-exil.html<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Primul sens al exilului ca termen, \u00een \u00een\u021beles juridic, se refer\u0103 la pedepsirea pentru motive politice a unui cet\u0103\u021bean, cu [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-24861","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24861","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24861"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24861\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24864,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24861\/revisions\/24864"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24861"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24861"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24861"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}