{"id":25062,"date":"2015-10-09T08:57:09","date_gmt":"2015-10-09T08:57:09","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=25062"},"modified":"2015-10-09T09:12:15","modified_gmt":"2015-10-09T09:12:15","slug":"vasilica-grigoras-%e2%80%93-%e2%80%9ecineva-si-a-uitat-aripile-pe-masa%e2%80%9d-spune-poetul-dorel-sibii-in-%e2%80%9espre-tarm-poezii-1979-1994%e2%80%9d","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/10\/09\/vasilica-grigoras-%e2%80%93-%e2%80%9ecineva-si-a-uitat-aripile-pe-masa%e2%80%9d-spune-poetul-dorel-sibii-in-%e2%80%9espre-tarm-poezii-1979-1994%e2%80%9d\/","title":{"rendered":"Vasilica Grigora\u015f \u2013 \u201eCineva \u015fi-a uitat aripile pe mas\u0103\u201d, spune poetul Dorel Sibii \u00een \u201eSpre \u0163\u0103rm, (poezii 1979-1994)\u201d"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>\u201eCe u\u015for putem fi ademeni\u0163i seara \/ (mai ales c\u00e2nd murim de c\u00e2teva ori la r\u00eend) \/ convertirea noastr\u0103 pentru zborul nocturn \/ st\u0103 la \u00eendem\u00eena fiec\u0103rui g\u00eend. \/ Ce u\u015for putem fi ademeni\u0163i seara \/ c\u00eend cineva \u015fi-a uitat aripile pe mas\u0103, le \u00eencerc\u0103m b\u0103taia cu st\u00eeng\u0103cie \/ apoi zbur\u0103m departe de cas\u0103.\u201d \u2013 spune ar\u0103deanul Dorel Sibii \u00een poemul \u201eCineva \u015fi-a uitat aripile pe mas\u0103\u201d<\/em>, \u00eens\u0103 \u201eS\u0103diser\u0103 flori<\/em>\u201d de-a lungul vie\u0163ii.<\/p>\n

Nu l-am cunoscut pe scriitorul, poetul \u015fi jurnalistul Dorel Sibii \u015fi nici nu citisem nimic din opera sa. De cur\u00e2nd am primit de la distinsa doamn\u0103 Dora Sibii, so\u0163ia regretatului scriitor, un exemplar din volumul Spre \u0163\u0103rm<\/em>, o antologie de versuri scrise \u00eentre anii 1979-1994.<\/p>\n

Astfel am aflat c\u0103 \u00een septembrie 2015, la S\u0103v\u00e2r\u015fin a avut loc a 17-a edi\u0163ie a Festivalulului de literatur\u0103 \u201eDorel Sibii\u201d, s-au comemorat 17 ani de la plecarea prematur\u0103 la cer a scriitorului, la 17 septembrie 1998. Cu aceast\u0103 ocazie a fost editat \u015fi lansat volumul de versuri Spre \u0163\u0103rm<\/em>, la Editura Mirador din Arad, cu sprijinul financiar al unor localnici iubitori de literatur\u0103. Tot \u00een amintirea scriitorului ar\u0103dean, a fost dezvelit \u00een centrul localit\u0103\u0163ii bustul acestuia, realizat de sculptorul Mihai P\u0103curar.<\/p>\n

C\u00e2teva repere biobliografice. Dorel Sibii s-a n\u0103scut la 12 decembrie 1943 \u00een Petro\u015fani, dar a copil\u0103rit \u00een s\u0103tucul H\u0103l\u0103li\u015f, care apar\u0163ine re\u015fedin\u0163ei regale a S\u0103v\u00e2r\u015finului. A absolvit cursurile Facult\u0103\u0163ii de Educa\u0163ie Fizic\u0103 din Timi\u015foara, specialitatea Cultur\u0103 fizic\u0103 medical\u0103. A \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat carierea didactic\u0103, func\u0163ion\u00e2nd ca profesor \u00een diferite \u015fcoli speciale din jude\u0163ul \u015fi ora\u015ful Arad. Dup\u0103 anii \u201990 \u015fi-a extins sfera preocup\u0103rilor intelectuale ca jurnalist de televiziune \u015fi pres\u0103 scris\u0103 (revista Arca).<\/em><\/p>\n

A \u00eenceput s\u0103 scrie din tinere\u0163e poezie, proz\u0103, teatru, dar \u0219i literatur\u0103 pentru copii. Public\u0103 mai multe c\u0103r\u0163i: Cum am g\u0103sit-o pe Ileana Cos\u00e2nzeana<\/em>, proz\u0103 pentru copii, Editura Facla, Timi\u015foara, 1979; Ofranda vocalei<\/em>, poeme,<\/em> Editura Facla, Timi\u015foara, 1979; \u00censemnele de rou\u0103<\/em>, poeme, Editura Eminescu, Bucure\u015fti, 1982; Prin \u0163ara lui Abecedar<\/em>, roman pentru copii, Editura Facla, Timi\u015foara, 1982; Fotografiile mai vechi<\/em>, Editura Eminescu, Bucure\u015fti, 1985; Poveste din poveste<\/em>, proz\u0103 pentru copii, Editura Facla, Timi\u015foara, 1985; Gard\u0103 de corp pentru fluturi<\/em>, poeme, Colec\u0163ia revistei Arca<\/em>, Arad, 1994; R\u0103stigni\u0163i pe umbre<\/em>, proz\u0103, Colec\u0163ia revistei Arca<\/em>, Arad, 1996; Vine melcul pe c\u0103rare \u00een viteza cea mai mare<\/em>, poezii pentru copii, Editura Via\u0163a Ar\u0103dean\u0103<\/em>, Arad, 2000 (postum). O parte din textele dramatice pentru copii au fost puse \u00een scen\u0103: L\u0103ud\u0103rosul<\/em>, Teatrul de p\u0103pu\u015fi Craiova, 198; Prietenii lui Mo\u015f Martin<\/em>, Teatrul de marionete Arad, 1982; Z\u00e2na Alun\u0103 cea bun\u0103<\/em>, Teatrul de Stat din Arad, 1986, O poveste cu mult haz la o margine de iaz<\/em>, Teatrul Na\u0163ional de Radiodifuziune, 1995; Cum a sc\u0103pat Chi\u0163-Pitichi\u0163 de sughi\u0163<\/em>, Teatrul Radio Bucure\u015fti, 1995.<\/p>\n

Dac\u0103 \u00een literatura pentru copii, descoperim un Dorel Sibii aureolat de spirit ludic, gata s\u0103 se \u201ecopil\u0103reasc\u0103\u201d oric\u00e2nd cu u\u015furin\u0163\u0103 \u015fi sensibilitate, pus pe \u015fotii al\u0103turi de micile \u015fi dr\u0103g\u0103la\u015fele sale personaje \u2013 copiii \u015fi vie\u0163uitoarele, \u00een poezie se dezv\u0103luie cititorului ca fiind o personalitate complex\u0103, creatorul talentat \u015fi vis\u0103tor, intelectualul instruit \u015fi profund, omul m\u0103rinimos \u015fi iubitor. Iscoditor \u00een ale cunoa\u015fterii, discret sim\u0163itor \u015fi fin observator al st\u0103rilor suflete\u015fti articuleaz\u0103 cu bl\u00e2nde\u0163e versul, \u00eens\u0103 deplin \u015fi curat. Neodihnit \u015fi fr\u0103m\u00e2ntat \u00ee\u015fi exprim\u0103 cu franche\u0163e tr\u0103irile care se balanseaz\u0103 cu elegan\u0163\u0103 \u00eentre speran\u021b\u0103 \u0219i melancolie, \u00eentre lini\u0219te \u0219i tremur. \u201ePropun s\u0103 lustruim speran\u0163ele din noi \/ \u015fi s\u0103 ie\u015fim cu ele la plimbare, \/ le vom purta cum poart\u0103 veteranii de r\u0103zboi \/ str\u0103lucitoare decora\u0163ii-n s\u0103rb\u0103toare. \/ Iar seara le vom pune \u00eenapoi \/ \u00een oasele cu fric\u0103 tapetate \/ chiar dac\u0103 vom tr\u0103i \u00een vis \/ co\u015fmarul c\u0103 ne-au fost furate\u201d. (S\u0103 lustruim speran\u0163ele<\/em>, p. 5)<\/p>\n

\u00cen viziunea lui Dorel Sibii, omul este \u201ePlutitor pe ape\u201d<\/em>, (p. 31), tr\u0103ie\u015fte \u00eentr-o agita\u0163ie continu\u0103, trec\u00e2nd printr-o plaj\u0103 larg\u0103 de st\u0103ri contradictorii, contrastante, fie \u201ep\u00e2rjolit\u201d, ori \u201e\u00eenghe\u0163at\u201d: \u201eVine o sear\u0103, ori foc, ori \u00eenghe\u0163, \/ ne macin\u0103 fiin\u0163a \u015fi lemnul de-aproape, \/ \u00eenv\u0103\u0163\u0103m s\u0103 cioplim un trup de catarg \/ c\u0103zut peste noi plutitor peste ape.\u201d<\/p>\n

Este mereu \u00een c\u0103utare de sensuri, rosturi \u015fi \u00een\u021belesuri, simte o nevoie acut\u0103 de confirm\u0103ri ale faptelor, gesturilor, g\u00e2ndurilor. Pun\u00e2ndu-\u015fi \u00eentreb\u0103ri, caut\u0103 cu \u00eenfrigurare \u015fi, uneori g\u0103se\u015fte r\u0103spunsuri, care dau aripile at\u00e2t de necesare zborului fiec\u0103ruia dintre noi. \u201e\u00centreb\u0103ri \u015fi r\u0103spunsuri de at\u00e2ta apropiere \/ se aprinser\u0103 \/ \u00een\u0103l\u0163\u00eend fl\u0103c\u0103ri acolo unde sf\u00eer\u015fesc lucrurile. \/ Palmele ridicate \u00eentru sl\u0103vire, \/ ne fulguie cenu\u015f\u0103 \u00een jur. \/ Nespus de t\u00eerziu \/ se desf\u0103\u015foar\u0103 aripi pe trupuri \/ \u015fi pentru a mia oar\u0103 ne \u00een\u0103l\u0163\u0103m de sub noi. \/ \u00cen vrejul zborului, \/ nu mai auzeam suferin\u0163a pa\u015filor care coborau \u00eenc\u0103\u201d. (\u00centreb\u0103ri \u015fi r\u0103spunsuri,<\/em> p. 13)<\/p>\n

Singuratic \u015fi interiorizat, totu\u015fi dornic s\u0103 cunoasc\u0103 lumea \u015fi pe semeni, Dorel Sibii, plonjeaz\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00eentr-un s\u0103la\u015f tainic g\u0103sind de cuviin\u0163\u0103 s\u0103 fac\u0103 un Popas \u00een strig\u0103tul ochiului<\/em> \u201e\u00cen strig\u0103t mi-am f\u0103cut popas,\/ \u00een mal \u00eenfipt mi-e ochiul viu,\/ m\u0103 voi trezi ca sub un batiscaf \/ acoperit de pleoap\u0103 mai t\u00e2rziu. \/ Iar cei ce-mi populeaz\u0103 pupila mi\u015fc\u0103toare, \/ unul pedestru, altul zbur\u0103tor, \/ \u00ee\u015fi primesc aripi \u015fi t\u0103lpi \/ \u00een ochiul meu scormonitor\u201d.( p. 61)<\/p>\n

Chiar \u015fi acolo unde nu mai sunt speran\u0163e, poetul este optimist, cu o atitudine pozitiv\u0103, un vis\u0103tor prin excelen\u0163\u0103, dornic s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163e a zbura. \u201e..Rostogolirea era tot mai evident\u0103 \/ chiar dac\u0103 mai p\u0103rea a fi mers, \/ aripile acelea nu d\u0103deau rezultate \/ ba uneori efectul era invers. \/ A\u015fa c\u0103 mai mult se ad\u00eencea \/ zadarnic lovind aerul cu \u00eenver\u015funare, \/ cu toate \u00eenc\u0103 mai credea \/ c\u0103 \u00een cur\u00e2nd va reu\u015fi s\u0103 zboare\u201d. (\u00cenc\u0103 mai credea, <\/em>p. 64.)<\/p>\n

\u00cen Ca luminile r\u0103t\u0103cite <\/em>(p. 19), poem \u00eenchinat poe\u0163ilor, \u201especie\u201d aparte \u00een conglomeratul unei lumi at\u00e2t de pestri\u0163e, autorul realizeaz\u0103 unul dintre cele mai fidele portrete ale acestora. \u015ei dac\u0103 sunt singuratici, retra\u015fi ori vulnerabili, ei sunt sensibili \u015fi h\u0103r\u0103zi\u0163i s\u0103 surprind\u0103 lucrurile t\u0103cute, nerostite \u015fi ne\u00een\u0163elese de al\u0163ii, s\u0103 le de-a glas \u015fi culoare \u00eembr\u0103c\u00e2ndu-le \u00een cuvinte \u00een\u0163elepte \u015fi ad\u00e2nci. Ei sunt crea\u0163i \u00een lumin\u0103 \u015fi transmit lumin\u0103. Ei sesizeaz\u0103 am\u0103nuntul \u015fi-l ridic\u0103 la rang de simbol: \u201eS\u0103 auzi cum \u0163ip\u0103 o frunz\u0103 \u00een c\u0103dere \/ \u015fi mai presus de toate s\u0103 o vezi pl\u00e2ng\u00eend, \/ aceasta-i proba ce \u0163i se cere \/ c\u00e2nd vrei s\u0103 sco\u0163i cuvintele \u00eenchise-n g\u00eend. \/ Numai poe\u0163ii \u2013 fiin\u0163e vulnerate, \/ ca luminile r\u0103t\u0103cite peste c\u00eempuri \/ aud sf\u00eer\u015fitul frunzelor \u00een toamn\u0103 \/ \u015fi pot elibera cuvintele din g\u00eenduri.\u201d<\/p>\n

Pentru toate acestea \u015fi multe alte calit\u0103\u0163i, \u00een opinia lui Dorel Sibii \u201e\u2026p\u0103m\u00e2ntenii au \u00eencheiat recens\u0103m\u00e2ntul \/ concluzion\u00e2nd c\u0103 poe\u0163ii nu mor\u201d (\u201eVoyager\u201d prive\u015fte \u00een urm\u0103<\/em>, p. 65), ci poe\u0163ii tr\u0103iesc, intr\u0103 \u00een eternitate prin poemele lor, prin cititorii acestora.<\/p>\n

Dorel Sibii iubea lumea, via\u0163a, oamenii, empatiza cu semenii \u00een nevoie: Venind cu trupul,<\/em> p. 32: \u201eAm pribegit ca lemnul sf\u00e2nt \/ pe marea ce-mi era st\u0103p\u00een\u0103,\/ muream c\u00eend orice pas\u0103re murea \/ dar trupul nu-mi l\u0103sam din m\u00e2n\u0103.\u201d<\/p>\n

R\u0103d\u0103cinile bine \u00eenfipte \u00een p\u0103m\u00e2ntul sf\u00e2nt al satului rom\u00e2nesc \u00een care a v\u0103zut lumina zilei \u015fi educa\u0163ia primit\u0103 \u00een familie, \u00eei sunt c\u0103l\u0103uze spirituale poetului Dorel Sibii. \u00cen deplin\u0103 comuniune cu sacrul, Nimic miraculos<\/em> (p. 36) nu i se pare, ci mai degrab\u0103 astfel \u00een\u0163elege firescul, naturalul vie\u0163ii: \u201eNimic miraculos n-ar mai putea s\u0103 fie \/ c\u00eend \u00eentre dealuri noapte se desjug\u0103, \/ c\u00e2nd satul a legat de turl\u0103 \/ \u015fi c\u00eend o ploaie suli\u0163e de foc m\u0103 ud\u0103. \/ Nimic miraculos n-ar mai putea s\u0103 fie \/ c\u00eend creierul arborescent tresalt\u0103, \/ c\u00eend \u015ftiu c\u0103 \u0163easta de pe umeri \/ \u00eenfipt\u0103-i \u00een clopotni\u0163a \u00eenalt\u0103.\u201d<\/p>\n

\u00cel preocup\u0103 problemele majore ale omeniriii, precum \u015fi problemele esen\u0163iale ale individului, ale naturii umane, trec\u0103tor prin timp \u015fi spa\u0163iu, purt\u0103tor de dureri ori de bucurii, cu sufletul pigmentat de lacrimi ori lumini ancestrale; c\u0103 uneori mai sunt \u015fi minuni \u2013 O minune cu un pesc\u0103ru\u015f violet<\/em> (p. 98): \u201e\u2026C\u0103zut de-acum pe punte \/ plutea \u00eentre via\u0163\u0103 \u015fi moarte \/ \u00eemplora cerul s\u0103 trimit\u0103 zbur\u0103toarea aceea \/ s\u0103 \u00eel ia de aici \u015fi cu ea s\u0103 \u00eel poarte\u2026 \/ \u015ei acum mai planeaz\u0103 cu el lin \/ este iar \u00een putere s-ar putea spune \/ ochii \u00eens\u0103 nu-i mai deschide \/ s\u0103 nu spulbere aceast\u0103 minune\u201d.<\/p>\n

Pentru Dorel Sibii via\u0163a fiec\u0103ruia, asemenea un \u201ebal\u201d se desf\u0103\u015foar\u0103 Pe scena cu decorul \u015ftiut <\/em>(p. 79), \u00eens\u0103 \u00eemportant este faptul cum fiecare descoper\u0103, \u00eenva\u0163\u0103 \u015fi interpreteaz\u0103 pa\u015fii propriului dans: \u201eSpectacolul de mult s-a terminat \/ pentru cei prezen\u0163i \u00een aceast\u0103 sal\u0103 \/ doar o persoan\u0103 a mai r\u0103mas \u00een scaunul plu\u015fat \/ \u00eempietrit\u0103 \u015fi alb\u0103 ca o cal\u0103\u2026 \/ M-am sim\u0163it ca la un mare bal \/ la care am venit de c\u00eend m-am n\u0103scut \/ pluteam am\u00eendoi \u00een pas de cadril \/ pe scena cu decorul \u015ftiut\u201d.<\/p>\n

Poezia lui Dorel Sibii vibreaz\u0103 asemenea poetului pe \u201earipi\u201d deschise \u00eentr-un \u201ezbor\u201d existen\u0163ial \u015fi metafizic, \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103, \u00een care \u201estrig\u0103tul\u201d din \u201eumbr\u0103\u201d dorindu-\u015fi ecou \u00een \u201elumin\u0103\u201d, pentru a \u00eent\u00e2lni \u201erevela\u0163ia\u201d, fie \u015fi \u00een \u201eamurg\u201d. Pe \u00eentreg parcursul \u201ecadrilului\u201d terestru, \u00een tangajul umbrelor \u015fi luminilor, al florilor \u015fi vrejurilor, poetul se simte r\u0103sf\u0103\u0163at adun\u00e2nd un bagaj plin cu amintiri, din care \u00cemi voi alege o amintire <\/em>(p. 26): \u201dM\u0103 voi \u00eentoarce \u00eentr-o amintire, \/ ca alt\u0103dat\u0103 voi tr\u0103i \u00een ea \/ ve\u0163i fi al\u0103turea de mine \/ purta\u0163i de mine-n amintirea mea. \/ Ve\u0163i crede c\u0103 a\u015fa mi-a fost scris, \/ voi tr\u0103i din nou te miri ce lovitur\u0103 \/ va fi iar forfota din trecut \/ ve\u0163i spune c\u0103-mi doream o aventur\u0103. \/ Nu-mi voi explica ce se \u00eent\u00eempl\u0103 \/ de ce suf\u0103r \u00een mijlocul acelei amintiri, \/ m\u0103 voi mira c\u0103 sta\u0163i \u00een preajm\u0103 \/ c\u0103 vre\u0163i s\u0103 m-ajuta\u0163i doar din priviri. \/ M\u0103 voi topi cu amintirea \/ posibil \u00eentr-o zi ploioas\u0103, \/ v\u0103 ve\u0163i vedea din nou de treab\u0103 \/ spun\u00e2nd c\u0103 amintirea mea a fost frumoas\u0103\u201d.<\/p>\n

Membru al Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia, Filiala Arad, Dorel Sibii prime\u015fte mai multe premii literare: Premiul Na\u0163ional de dramaturgie (sec\u0163ia teatru de p\u0103pu\u015fi) pentru piesa Salv\u0103m pe Ileana Cos\u00e2nzeana<\/em>, 1980; premiul de poezie al Filialei Arad a Uniuni scriitorilor oentru volumul Gard\u0103 de corp pentru fluturi<\/em>, 1994; Premiul Na\u0163ional de dramaturgie \u201eCamil Petrescu\u201d pentru piesele O poveste cu mult haz la o margine de iaz <\/em>\u015fi Cum a sc\u0103pat Chi\u0163-Pitichi\u0163 de sughi\u0163<\/em>, 1995.<\/p>\n

Scriitorul, poetul \u015fi dramaturgul Dorel Sibii r\u0103m\u00e2ne o amintire vie \u00een sufletele tuturor, iar opera sa o pagin\u0103 de seam\u0103 a literaturii rom\u00e2ne. Este \u201eunul dintre cei mai fermec\u0103tori \u015fi talenta\u0163i scriitori din ultimele trei decenii, al c\u0103rui umor ingenios \u015fi tr\u0103snit p\u0103rea inepuizabil\u2026\u201d cuvinte consemnate de Vasile Dan, iar \u00een opinia lui Gheorghe Mocu\u0163a, Dorel Sibii este \u201ePoet al fiin\u0163elor fragile, proiectate \u00eentr-o lumin\u0103 diafan\u0103, el nu evit\u0103 tonul elegiac sau poza naiv-tragic\u0103, pe fondul unei confrunt\u0103ri inevitabile cu neantul\u201d.<\/p>\n

Vasilica Grigora\u015f<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eCe u\u015for putem fi ademeni\u0163i seara \/ (mai ales c\u00e2nd murim de c\u00e2teva ori la r\u00eend) \/ convertirea noastr\u0103 pentru [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-25062","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25062","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25062"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25062\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25066,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25062\/revisions\/25066"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25062"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25062"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25062"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}