{"id":25362,"date":"2016-01-05T15:53:41","date_gmt":"2016-01-05T15:53:41","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=25362"},"modified":"2016-01-05T16:07:13","modified_gmt":"2016-01-05T16:07:13","slug":"scriitorul-ion-marin-almajan-si-legatura-mereu-marturisita-cu-locul-de-bastina-si-oamenii-lui%e2%80%9d","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2016\/01\/05\/scriitorul-ion-marin-almajan-si-legatura-mereu-marturisita-cu-locul-de-bastina-si-oamenii-lui%e2%80%9d\/","title":{"rendered":"Scriitorul Ion Marin Alm\u0103jan \u0219i ,,leg\u0103tura, mereu m\u0103rturisit\u0103, cu locul de ba\u015ftin\u0103 \u015fi oamenii lui\u201d"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>M-am n\u0103scut \u00eentr-un cuib al\u00a0 pove\u0219tii, al \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor supranaturale, cu draci, moroni, priculici etc. Exista un pod, dup\u0103 podul Nerg\u0103niului,( Nera) spre L\u0103pu\u0219nicul Mare care se chema Podul dracilor. Acolo, dac\u0103 treceai la o anumit\u0103 or\u0103 te \u00eent\u00e2lneai cu Ucig\u0103-l Crucea. Am avut un na\u0219 (n-am s\u0103-i spun numele), despre care se vorbea, pe ascuns, c\u0103 se d\u0103 de trei ori peste cap \u0219i se face priculici. Nu \u0219tiu dac\u0103\u00a0 n\u0103ravul (harul?) acesta se \u00eenva\u021b\u0103, se poate transmite, dar m\u0103 \u00eentreb de ce na\u0219ul meu de botez nu mi-a\u00a0 dat \u0219i mie ceva din\u00a0 posibilitatea aceasta s\u0103 m\u0103 transform \u00een c\u00e2te ceva, c\u00e2nd via\u021ba p\u0103rea greu de dus. Fire\u0219te, glumesc. Doamne iart\u0103-m\u0103 de\u00a0 g\u00e2ndul prost!<\/p>\n

La marginea p\u0103durii se afla o moar\u0103, moara lui Urmoac\u0103ru, despre care am scris \u00een proza mea. Urmoac\u0103ru ( \u00een german\u0103 Uhrmacher) avea o sor\u0103 care avea un fiu, pe Laie. C\u00e2nd era copil, Laie disp\u0103rea din moar\u0103 \u00een tufi\u0219urile\u00a0 greu de p\u0103truns, cu strachina \u00a0plin\u0103 cu lapte. L-au urm\u0103rit \u0219i l-au g\u0103sit\u00a0 hr\u0103nind cu lingura de lemn un balaur (o namil\u0103 de \u0219arpe) c\u0103ruia \u00eei zicea: \u201epapi tu puiule, pap \u0219i eu\u201d. Au omor\u00e2t \u0219arpele, \u0219i din clipa aceea a amu\u021bit Laie. Adic\u0103 vorbea g\u00e2ng\u0103vit \u0219i p\u0103rea cam slab de minte. Era un suflet candid. Zicea c\u0103 mama mea\u00a0 (Dumnezeu s-o ierte), e dr\u0103gu\u021ba lui. S\u0103tenii de atunci \u00eel tratau cu mil\u0103, \u00eel puneau s\u0103-i ajute la diverse lucruri \u0219i-l hr\u0103neau, \u00eel \u00eembr\u0103cau cu haine de ale lor, mai uzate.<\/p>\n

\u00cen zilele de iarn\u0103, se adunau la \u0219ez\u0103toare sau la dejghiogatul\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 (dep\u0103nu\u0219atul) cucuruzului\u00a0 familiile dimprejur. Se spuneau pove\u0219ti, b\u0103rba\u021bii\u00a0 mai b\u0103tr\u00e2ni povesteau \u00eent\u00e2mpl\u0103ri din primul r\u0103zboi mondial, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri fabuloase. Eu st\u0103team \u0219i ascultam\u00a0 cu imagina\u021bia aprins\u0103, implicat cu \u00eentreaga mea fiin\u021b\u0103 \u00een povestea Ilenei Cos\u00e2nzene, a lui Arghir \u0219i a Prea frumoasei Elena, a lui Goang\u0103 \u0219i T\u00e2rlic\u0103 etc. Aveam un unchi mai mare dec\u00e2t mine cu cinci ani care se pricepea s\u0103 fac\u0103 din lut galben\u00a0 cele mai n\u0103zdr\u0103vane figuri. Colegul lui, Aurel Ghij\u0103 \u00a0(Poreclele \u00een Dalbo\u0219e\u021bul natal erau\u00a0 de toat\u0103 frumuse\u021bea. La un moment dat, am fost rugat s\u0103 transmit\u00a0 un c\u00e2ntec la radio Timi\u0219oara pentru cele mai n\u0103zdr\u0103vane \u0219i mai cunoscute exemplare din genera\u021bia mea care se chemau: Cornu, Ghij\u0103, Tuleu \u0219i Bou), pe c\u00e2nd\u00a0 eram cu oile la p\u0103dure, ne prezenta spectacole improvizate de p\u0103pu\u0219i.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Astfel c\u0103,\u00a0 \u00eencet-\u00eencet, la r\u00e2ndul meu am deprins n\u0103ravul de a inventa pove\u0219ti, mai pe \u0219leau de a min\u021bi. Se pare c\u0103 aveam talent, c\u0103ci ascult\u0103torii mei\u00a0 m\u0103 urm\u0103reau, cu gurile c\u0103scate, la propriu.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 De mic am fost deprins cu gustatul r\u0103chiei din prune de var\u0103. L\u00e2ng\u0103 casa bunicilor mei, \u00een care m-am n\u0103scut \u0219i care apar\u021bine acum altcuiva, printr-o mi\u0219eleasc\u0103 lucrare \u00een familie, era casa surorii bunicii mele , \u00eei ziceam Baba Veta,\u00a0 care m-a iubit \u0219i mi-a f\u0103cut toate poftele. Dac\u0103 paharul cu r\u0103chie nu era destul de plin, refuzam s\u0103-l beau. Ca s\u0103 nu m\u0103\u00a0 dedau la canta (g\u0103leata) cu r\u0103chie sau la buriu\u00a0 (butoia\u0219 de 30-60 de litri), baba a \u00eenvelit un topor \u00een ni\u0219te zdren\u021be\u00a0 \u0219i a zis c\u0103 aceea e C\u00e2rcioroaba \u0219i-i foarte rea cu cei ce se apropie de locul pe care \u00eel p\u0103ze\u0219te. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103\u00a0 curiozitatea mea a biruit teama\u2026 Despre pofta de r\u0103chie nu mai spun un cuv\u00e2nt.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Peste fanteziile acestea s-au ad\u0103ugat\u00a0 realit\u0103\u021bile dure ale\u00a0 acelui timp din ultima parte a r\u0103zboiului \u0219i de dup\u0103 acesta. \u00cen Alm\u0103j s-au dat lupte cr\u00e2ncene \u00eentre armata german\u0103\u00a0 venit\u0103 dinspre Iugoslavia \u0219i armatele rom\u00e2ne \u0219i sovietice. Bunicul C\u0103lin m-a luat \u00een bra\u021be \u0219i \u00eempreun\u0103 cu bunica \u0219i cu mama (tata era pe front) au fugit \u00een p\u0103dure unde s-au ascuns c\u00e2teva zile \u00eentr-o v\u0103g\u0103un\u0103. Tunurile, brandurile, mitralierele\u00a0 aruncau\u00a0 ploaie de proiectile. Dealurile se umpluser\u0103 de cadavre. C\u00e2nd b\u0103taia s-a terminat abia le-au adunat \u0219i le-au \u00eenmorm\u00e2ntat \u00een mor\u021b\u0103ria\u00a0 (cimitirul) Dalbo\u0219e\u021bului. Nu cred c\u0103 trebuie s\u0103 v\u0103\u00a0 vorbesc despre impactul\u00a0 avut asupra\u00a0 mea, a copilului sensibil care se temea \u0219i de umbrele nop\u021bii. Da, m\u0103 temeam\u00a0 de noapte, dac\u0103 \u00eent\u00e2rziam la joac\u0103, atunci c\u00e2nd ajungeam la pode\u021bul lui \u021a\u00e2cnej strigam din r\u0103sputeri: \u201eBabo Veto\u201d. \u0218i draga de ea\u00a0 st\u0103tea cu capul scos \u00a0pe fereastr\u0103 \u0219i a\u0219tepta s\u0103\u2013mi aud\u0103 strig\u0103tul. \u021ainea lampa cu petrol pe fereastr\u0103, ca s-o v\u0103d. \u00cemi r\u0103spundea: \u201ePuiu, \u021buce-l baba\u201d. Au fost singurele dezmierd\u0103ri pe care le-am primit \u00een copil\u0103rie \u0219i \u00een adolescen\u021b\u0103. La fel s-a \u00eent\u00e2mplat atunci c\u00e2nd camioane acoperite cu prelate au \u00eenconjurat\u00a0 comuna \u0219i\u00a0 solda\u021bi \u00eenarma\u021bi i-au dus\u00a0 sub escort\u0103 pe \u0218\u0103icule\u0219ti, pe Pu\u0219chi\u021boane \u0219i pe al\u021bi \u201echiaburi\u201d \u00een B\u0103r\u0103gan. Apoi spaima a cuprins orizontul comunei. Tot dube veneau noaptea \u0219i ridicau din a\u0219ternut pe cei care la MAT (birtul lui Lep\u0219i), sub puterea alcoolului c\u00e2ntau: \u201eTrei culori\u201d, \u201eDe\u0219teapt\u0103-te rom\u00e2ne\u201d sau \u201eTr\u0103iasc\u0103 regele\u201d . Disp\u0103reau pentru un an, doi sau pentru mul\u021bi ani.<\/p>\n

\u00cen timpul acela, prin p\u0103durile Alm\u0103jului, prin muntele \u00a0Semenic umblau partizanii. \u00cen jurul lor se crease \u00a0un aer de poveste, de legend\u0103. Noi, cei 4 prieteni: C\u0103lin Anca, Petru Juri\u021ba, Ilie C\u00e2mpeanu \u0219i eu, umblam prin p\u0103duri \u0219i ne luasem numele\u00a0 unora dintre partizani: Fus, Sf\u00e2rloag\u0103, Balica etc. Pe fagi scrijeleam cu briceagul : \u201eaici au poposit haiducii Fus, Sf\u00e2rloag\u0103, Mondoc\u201d. Acesta din urm\u0103 era cons\u0103teanul nostru. A umblat prin p\u0103duri – \u0219i pe unde o mai fi umblat – zece ani \u0219i nu l-au prins, cu toate str\u0103daniile securit\u0103\u021bii. Se deghiza \u00een \u021bigan c\u0103ld\u0103rar \u0219i venea \u00een comun\u0103. Odat\u0103 l-a a\u0219teptat pe cel care colecta cotele (era timpul blestematelor cote\u00a0 inventate de\u00a0\u00a0 comuni\u0219ti pentru nenoroci\u021bii de \u021b\u0103rani) de la s\u0103teni. Mondoc avea barb\u0103 mare,\u00a0 pistoalele mitralier\u0103\u00a0 erau \u00eencruci\u0219ate pe piept . I-a zis colectorului: \u201eDac\u0103 vrei s\u0103 mai tr\u0103ie\u0219ti, s\u0103 nu mai aud de tine.\u201d \u00a0\u0218i acela a disp\u0103rut din comun\u0103.<\/p>\n

Despre partizani\u00a0 circula \u00een acel timp un c\u00e2ntec pe care-l c\u00e2ntam cu fereal\u0103. Se zicea c\u0103 fusese f\u0103cut de Balica, feciorul popii din Bro\u0219teni, intrat \u00een r\u00e2ndurile partizanilor. Se \u00eendr\u0103gostise de o fat\u0103 din L\u0103pu\u0219nicul Mare. \u00centr-o sear\u0103, c\u00e2nd s-a \u00eentors la casa dr\u0103gu\u021bei a b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103 \u00een\u0103untru mai era cineva. S-a urcat \u00een pod \u0219i a urm\u0103rit\u00a0 \u00een\u021belegerea dintre iubita lui \u0219i mili\u021bianul satului, ca s\u0103 \u00eel predea. Dup\u0103 plecarea\u00a0 mili\u021bianului, a luat-o pe fat\u0103 descul\u021b\u0103 \u0219i a dus-o \u00een p\u0103dure, la Ro\u0219chii, unde a \u00eempu\u0219cat-o. Balic\u0103 ar fi creat c\u00e2ntecul: Doamne r\u0103u m-ai blestemat\/\u00a0 s\u0103 n-am mas\u0103, s\u0103 n-am pat\/ s\u0103 dorm \u00een mun\u021bii Semenic\/ Cu capu pe o r\u0103d\u0103cin\u0103 \u0219i cu automatu-n m\u00e2n\u0103\/ \u00cen loc de a\u0219ternut la spate\/ s\u0103 am sacu cu grenade\/ \u00een loc de pern\u0103 la cap\/ s\u0103 am pat de automat\/ Toace-s m\u00e2ndro pentru cine \/, c\u0103 \u021bi-ai b\u0103tut joc de mine\u201d etc. Nu mai re\u021bin exact textul, c\u00e2ntarea era frumoas\u0103 \u0219i\u00a0 nou\u0103 ni s-a p\u0103rut plin\u0103 de romantism \u0219i de vitejie.<\/p>\n

Pove\u0219ti, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri,\u00a0 care mi-au\u00a0 \u00eembog\u0103\u021bit sufletul \u0219i fantezia, care au mustit \u00een mine. \u0218i mai presus de ele, Spaima. Am tr\u0103it acei ani terorizat de Spaim\u0103. O spaim\u0103 care s-a culcu\u0219it \u00een mine \u0219i am dus-o\u00a0 mult\u0103 vreme, aproape\u00a0 p\u00e2n\u0103 \u00een zilele de acum. Din pricina lor \u0219i a ei \u00a0am scris \u0219i publicat prima carte cu titlul \u201eSunt dator cu o durere\u201d. \u00a0Eram dator cu multe dureri lumii \u00een care m\u0103 n\u0103scusem, copil\u0103risem, o lume tulburat\u0103, zdruncinat\u0103 de\u00a0 legi noi, de oameni noi , de r\u00e2nduieli sau de ne-r\u00e2nduieli noi. Dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u0219el am avut chiar o povestire\u00a0 \u201eSpaima\u201d, \u00een acest volum sau \u00een romanul: \u201dSpune-mi, unde duce acest drum?\u201d Sunt mirat \u0219i acum\u00a0 c\u0103 nici cenzorii de atunci \u0219i nici critica literar\u0103 nu au descoperit inten\u021biile mele, trimiterile voalate sau directe la societatea nou\u0103 \u0219i la f\u0103r\u0103delegile \u00a0ei. Ap\u0103rut\u0103 \u00een 1970, dar scris\u0103\u00a0 c\u00e2\u021biva ani \u00eenainte, cartea trata mai toate temele\u00a0 \u201eobsedantului deceniu\u201d \u00eenaintea\u00a0 multora dintre c\u0103r\u021bile\u00a0 care au f\u0103cut vog\u0103 mai t\u00e2rziu. \u00cen fine, fiecare cu destinul lui. Al meu acesta a fost.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 2.<\/strong>Banatul a tr\u0103it\u00a0 aproximativ 300 de ani sub regatul maghiar, apoi\u00a0 164 de ani sub\u00a0 turci,\u00a0 \u00eenc\u0103 dou\u0103 sute de ani sub austrieci sau austro-ungari. Am fost \u0219erbi, satele au fost\u00a0 proprietatea unor domni de p\u0103m\u00e2nt, a unor familii de grofi, pe timpul turcilor\u00a0 p\u0103m\u00e2ntul\u00a0 era proprietatea sultanului. Dup\u0103 eliberarea de sub turci, n-a c\u0103zut raiul peste noi, b\u0103n\u0103\u021benii. La 1752 se \u00eenfiin\u021beaz\u0103\u00a0 paza frontierei din Banatul de sud, mili\u021bia teritorial\u0103, la 1768 de \u00eenfiin\u021beaz\u0103 un batalion valah sub conducerea\u00a0 baronului Papilla. Trecerea la starea militar\u0103 nu au acceptat-o \u00eens\u0103 to\u021bi b\u0103n\u0103\u021benii. Unii au fugit \u00een \u021aara Rom\u00e2neasc\u0103 \u0219i acolo au \u00eenfiin\u021bat sate cu nume ca Alm\u0103jul, Alm\u0103jel \u0219i\u00a0 altele. Apoi, Stoica de Ha\u021beg descrie\u00a0 r\u0103spunsul alm\u0103jenilor la \u00eentrebarea lui Iosif al II \u2013lea dac\u0103 vor s\u0103 fie militari. \u201eNu vom\u201d au r\u0103spuns alm\u0103jenii. Orice promisiune le face\u00a0 fiul Mariei Theresia \u0219i coregent, ei tot: \u201eNu vom\u201d. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 grani\u021ba va fi militarizat\u0103. Via\u021ba\u00a0 \u021b\u0103ranilor-o\u0219teni nu a fost \u00eens\u0103 u\u0219oar\u0103. Nu erau st\u0103p\u00e2ni pe p\u0103m\u00e2ntul pe care-l lucrau dup\u0103 tipul zadruga, adic\u0103 o asociere de mai multe familii. R\u0103zboaiele austro-turce au pustiit Banatul, \u00een special Banatul de sud \u0219i fire\u0219te\u00a0 Alm\u0103jul. Tot Stoica de Ha\u021beg, primul nostru mare povestitor, descrie \u00a0c\u0103 nici locul de cas\u0103 nu \u0219i l-au mai recunoscut, c\u00e2nd s-au \u00eentors din r\u0103zboi. \u0218i asta nu o singur\u0103 dat\u0103, ci de mai multe ori, \u00eentruc\u00e2t turcii f\u0103ceau dese incursiuni \u00een zon\u0103. Nici imperialii nu au fost mai bl\u00e2nzi. Au intrat cu armata peste cet\u0103\u021benii Caransebe\u0219ului \u0219i i-au trecut prin sabie, drept pedeaps\u0103 c\u0103 s-au dat de partea turcilor. \u201eDe ce v-a\u021bi aliat steagului cu semilun\u0103? \u201d au fost \u00eentreba\u021bi. \u00centruc\u00e2t steagul cu semilun\u0103 le-a dat\u00a0 hran\u0103 \u0219i vite, pe c\u00e2nd steagul cu cruce le-u luat tot, au r\u0103spuns ei.<\/p>\n

\u00a0Nu e locul s\u0103\u00a0 vorbesc pe larg despre istoria Banatului. Ar merita , de pild\u0103, s\u0103\u00a0 spunem c\u0103 instalarea coloni\u0219tilor \u00een c\u00e2mpia b\u0103n\u0103\u021bean\u0103 n-a fost\u00a0 f\u0103cut\u0103\u00a0 cu poftire din partea rom\u00e2nilor localnici. \u00cemp\u0103r\u0103\u021bia a hot\u0103r\u00e2t locul \u0219i multele facilit\u0103\u021bi pe care coloni\u0219tii le-au primit. \u00cen unele cazuri\u00a0 au fost sco\u0219i rom\u00e2nii de pe p\u0103m\u00e2nturile lor \u0219i acestea au trecut \u00een posesia coloni\u0219tilor. Abia\u00a0 odat\u0103 cu constitu\u021bia din 1850 gr\u0103nicerii\u00a0 au fost pu\u0219i \u00een posesie fiind\u00a0 st\u0103p\u00e2ni de p\u0103m\u00e2ntul lor. Este drept c\u0103 \u00a0Maria Theresia a dat Privilegiile ilire, permi\u021b\u00e2nd \u00eenfiin\u021barea\u00a0 unor \u0219coli s\u0103te\u0219ti, mai \u00eent\u00e2i confesionale\u00a0 de dou\u0103 clase, apoi \u0219coli triviale, de trei clase, o \u0219coal\u0103 de matematici la sediul Regimentului nr. 13 din Caransebe\u0219. \u0218i \u00een mod excep\u021bional\u00a0 li s-a permis fiilor de gr\u0103niceri s\u0103 urmeze alte \u0219coli dec\u00e2t cele militare, cum a fost cazul lui Eftimie Murgu. Dar\u00a0 inteligen\u021ba\u00a0 fiilor de gr\u0103niceri a izbucnit p\u00e2n\u0103 la urm\u0103. 23 de generali\u00a0 cu \u0219coala superioar\u0103 de r\u0103zboi (Academie) a dat grani\u021ba militar\u0103 imperiului austriac.\u00a0 Gr\u0103nicerii s-au f\u0103cut remarca\u021bi \u00een r\u0103zboaiele \u00eempotriva lui Napoleon. Dou\u0103 companii de gr\u0103niceri au salvat Timi\u0219oara \u0219i pe locuitorii ei \u00eenfometa\u021bi, \u00een timpul asediului de la 1848, \u00eendr\u0103znind s\u0103 ias\u0103 afar\u0103 din cetate \u0219i s\u0103 aduc\u0103 provizii\u00a0 din localit\u0103\u021bile din jur.<\/p>\n

Cei aproape opt sute de ani de istorie\u00a0 a Banatului\u00a0 ce a curs \u00eentr-o istorie str\u0103in\u0103, a afectat \u00a0limba \u00a0b\u0103n\u0103\u021benilor \u0219i uneori credin\u021ba \u00een Biserica Ortodox\u0103. Tocmai pentru limba rom\u00e2n\u0103 s-au luptat Moise Pesti\u0219el , \u0218tefan Herce \u0219i ceilal\u021bi\u00a0 f\u0103c\u0103tori ai Paliei de la Or\u0103\u0219tie, tot pentru limb\u0103\u00a0 s-au\u00a0 ostenit autorii Dic\u021bionarului de la Caransebe\u0219, Mihai Haliciu\u2013tat\u0103l \u0219i Mihai Haliciu\u2013fiul, primului b\u0103nuindu-i-se \u0219i paternitatea dic\u021bionarului. Pentru scumpa noastr\u0103 limb\u0103 a ostenit \u0219i\u00a0 \u0219i-a jertfit via\u021ba Paul Iorgovici (Observa\u021bii de limb\u0103 rum\u00e2neasc\u0103) Diaconovici-Loga, Corneliu Diaconovici, Eftimie Murgu cu al s\u0103u Wiederlegung\u2026 ( un tratat de istorie, de istorie a culturii, a limbii, de\u00a0 etnologie \u0219i folclor, o pledoarie pentru latinitatea noastr\u0103 \u0219i pentru str\u0103vechimea noastr\u0103), Damaschin Bojinc\u0103, Stoica de Ha\u021beg, \u021aichindeal \u0219i lista poate fi continuat\u0103. Cum s\u0103 nu te\u00a0 la\u0219i fascinat de o asemenea istorie, s\u0103 nu te sim\u021bi obligat s-o faci cunoscut\u0103, s\u0103-i cercetezi\u00a0 fiecare pagin\u0103, s\u0103 scrii c\u0103r\u021bi, s\u0103 publici\u00a0 c\u00e2t mai multe\u00a0 lucr\u0103ri ale unor istorici \u0219i oameni de cultur\u0103 despre\u00a0 personalit\u0103\u021bile Banatului?<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Eu a\u0219a m-am sim\u021bit \u0219i-mi pare r\u0103u c\u0103\u00a0 n-am fost mai harnic \u0219i mai dotat pentru a atrage aten\u021bia asupra\u00a0 Banatului\u00a0 celor care nu-l v\u0103d\u00a0 clar nici acum.<\/p>\n

Cum a\u021bi ajuns \u00een Timi\u0219oara? Altundeva spunea\u021bi c\u0103\u00a0 \u00eempreun\u0103 cu Nicolae Dol\u00e2ng\u0103,\u00a0 \u0219colari fiind, visa\u021bi s\u0103\u00a0 \u201ecuceri\u021bi\u201d Timi\u0219oara, s\u0103 locui\u021bi \u00eentr-o mansard\u0103 \u0219i s\u0103\u00a0 ajunge\u021bi scriitori\u00a0 mari.<\/em><\/p>\n

\u00a0Eram\u00a0 elev la liceul din Anina. Se \u00eenfiin\u021base de cur\u00e2nd. Str\u0103luceam la istorie \u0219i literatur\u0103, eram catastrofal la matematici \u0219i fizic\u0103, chimie. Profesorul de matematici, Poenaru, ni se p\u0103rea un zbir. Ne-am vorbit, eu \u0219i al\u021bi colegi alm\u0103jeni s\u0103 fugim acas\u0103 \u00een Alm\u0103j ( p\u0103rin\u021bii mei se mutaser\u0103 \u00een Anina, tr\u0103iau \u00een condi\u021bii rele, acas\u0103 o aveam\u00a0 doar pe bunica Sofia). Eu m-am \u021binut de cuv\u00e2nt, ceilal\u021bi nu. A\u0219a c\u0103 am pierdut un an de \u0219coal\u0103. Am dat admitere din nou. Anina era un puternic centru minier. Dac\u0103 \u021bin minte\u00a0 func\u021bionau 4 pu\u021buri de extrac\u021bie, unde lucrau mii de mineri, o fabric\u0103 de cherestea, una de \u0219uruburi etc. Avea un cinematograf, un club\u00a0 unde\u00a0 se prezentau spectacole de muzic\u0103 popular\u0103 \u0219i u\u0219oar\u0103, ale\u00a0 brig\u0103zilor artistice de agita\u021bie. Erau dou\u0103 restaurante \u201eMinerul\u201d \u0219i \u201eLa insul\u0103\u201d. Totdeauna pline \u00een zilele de\u00a0 salariu. \u00cempreun\u0103 cu Vasile Cre\u021bu \u0219i inginerul de min\u0103 Ion V\u0103caru, care mai t\u00e2rziu a ajuns directorul general al Exploat\u0103rii de \u0219isturi bituminoase, cu Pavel Lungu, profesoara mea de limba rom\u00e2n\u0103, d-na Stoian \u0219i al\u021bii am \u00eenfiin\u021bat cenaclul \u201eVirgil Birou\u201d condus de directorul clubului, Ion Albu. Am trimis o povestire la revista \u201eScrisul b\u0103n\u0103\u021bean\u201d \u0219i mi-a r\u0103spuns\u00a0 scriitorul t\u00e2n\u0103r \u0219i el la acel timp Radu Ciobanu, care m-a \u00eencurajat c\u0103 am talent, \u00eendemn\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103\u00a0 vin la Timi\u0219oara, s\u0103 fiu aproape de cenaclul filialei Uniunii Scriitorilor . \u0218i a\u0219a a n\u0103scut \u00een mine ideea plec\u0103rii. Spuneam c\u0103 p\u0103rin\u021bii erau oameni s\u0103raci, tr\u0103iau din c\u00e2\u0219tiguri mici, aveam\u00a0 \u00eenc\u0103 patru fra\u021bi \u0219i surori, deci le era greu s\u0103 m\u0103 sus\u021bin\u0103 financiar. Am pornit spre Capitala Banatului \u00eentr-o zi friguroas\u0103 de octombrie. Am ajuns seara aici \u0219i\u00a0 am \u00eennoptat pe o banc\u0103 \u00een Parcul \u201eDoina\u201d, azi Carmen Sylva, parc\u0103, m-am trezit cu patrula de mili\u021bie c\u0103-mi cere actele\u00a0 \u0219i m\u0103 \u00eentreab\u0103 ce caut acolo. Le-am spus de liceu, m-au crezut pe jum\u0103tate \u0219i m-au aten\u021bionat c\u0103 dac\u0103 nu dispar din parc, m\u0103 vor duce din post \u00een post p\u00e2n\u0103 la Anina. M-am mutat \u00een spatele unui gard \u00eenalt de c\u0103r\u0103mid\u0103 ce \u00eenconjura vila unde locuia un fel de unchi,\u00a0 colonelul Go\u0219a,\u00a0 \u0219i am a\u0219teptat\u00a0 \u00eenfrigurat diminea\u021ba. \u00cen ziua respectiv\u0103, colonelul a mers cu mine la poetul Alexandru Jebeleanu, redactor \u0219ef la Scrisul b\u0103n\u0103\u021bean pe care \u00eel cuno\u0219tea, m-a prezentat ca un nepot al s\u0103u care scrie literatur\u0103 \u0219i vrea s\u0103 se transfere la un liceu \u00een Timi\u0219oara. Un asemenea transfer era\u00a0 greu de realizat, \u00eentruc\u00e2t trebuia aprobare special\u0103 s\u0103 treci din raionul Oravi\u021ba \u00een raionul Timi\u0219oara (\u021bara era \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 pe raioane \u0219i regiuni). Jebeleanu a dat un telefon lui Dijm\u0103rescu, \u0219eful sec\u021biei, care mi-a aprobat transferul, la Liceul Loga, numit atunci Nikos Beloianis \u0219i mai apoi Liceul nr.1. Era cel mai mare \u0219i mai vestit liceu din Banat, cu elevi \u00een mare parte\u00a0 timi\u0219oreni, copii de doctori, avoca\u021bi, judec\u0103tori,\u00a0 profesori\u00a0 universitari la Politehnic\u0103 sau Medicin\u0103. Eu aveam o uniform\u0103\u00a0 roas\u0103 \u00een coate \u0219i-n genunchi, colegii mei avea uniforme de semicamgar, c\u0103m\u0103\u0219i de un alb str\u0103lucitor, pantofi\u00a0 de cea mai bun\u0103 calitate, nu ni\u0219te gioarse ca ai mei. Cuno\u0219tin\u021be pu\u021bine, jerpelit \u0219i timorat\u00a0 \u00a0de toate, s\u0103lbatic, eram ca o jivin\u0103 ajuns\u0103 \u00eentre oameni. A fost lung drumul\u00a0 spre lumin\u0103. Norocul meu a fost cu secretara liceului, d-na Livia Codreanu, care m-a luat copil de suflet \u0219i a \u00eencercat s\u0103 m\u0103 educe, s\u0103-mi\u00a0 arate cum trebuie s\u0103 te por\u021bi\u00a0 \u00een diferite situa\u021bii, mi-a alc\u0103tuit o list\u0103 de opere literare \u00a0pentru lectur\u0103 \u0219i tot ea mi-a oferit c\u0103r\u021bile. \u00centr-o nefericit\u0103 zi\u00a0 a venit o inspec\u021bie de la partid, eu adusesem cu mine \u0219i ascunsesem \u00een banc\u0103\u00a0 o carte de Schopenhauer primit\u0103 de la d-na Codreanu, unul dintre activi\u0219ti a descoperit-o \u0219i a fost mare tevatur\u0103. Au vrut s\u0103 m\u0103 exmatriculeze din toate \u0219colile din\u00a0 \u021bar\u0103, \u00eentruc\u00e2t filosoful Schopenhauer era interzis \u00een Rom\u00e2nia. Norocul mi-a fost tot doamna Codreanu care \u00eenainte de r\u0103zboi \u00eel ascunsese pe Leonid S\u0103l\u0103jean (Silaghi) de poli\u021bie. A telefonat \u00eenaltului demnitar \u0219i m-a salvat. Mai t\u00e2rziu, \u00een clasa a unsprezecea,\u00a0 frecventam deja cenaclul Victor Vlad Delamarina al Uniunii Scriitorilor, la o \u0219edin\u021b\u0103 am \u00eendr\u0103znit s\u0103 afirm c\u0103 proza ce tocmai fusese citit\u0103 era tot at\u00e2t de proast\u0103 ca un film sovietic. Asta se \u00eent\u00e2mpla\u00a0 \u00een 1958-59. Cei care conduceau \u0219edin\u021ba doctorul Sergiu Levin, ideologul Filialei, \u0219i \u00a0scriitorul Mircea \u0218erb\u0103nescu, au \u00eentrerupt \u0219edin\u021ba\u00a0 \u0219i au reprogramat-o a doua zi \u00een prezen\u021ba tovar\u0103\u0219ului Ianculescu de la Regiunea de partid, cu un referat demascator\u00a0\u00a0 \u00een care eram catalogat ca\u00a0 du\u0219man de clas\u0103, o buruian\u0103 rea ce trebuie st\u00e2rpit\u0103 etc. Norocul meu a fost c\u0103 unul dintre cenacli\u0219ti mi-a luat ap\u0103rarea \u0219i a dus demonstra\u021bia mai departe. S-au n\u0103pustit asupra lui \u0219i eu am sc\u0103pat cu o sever\u0103 autocritic\u0103. \u00a0\u00a0\u0218i a\u0219a,\u00a0 cu multe umilin\u021be, fl\u0103m\u00e2nzind cu zilele, am ajuns la bacalaureat, pe care l-am luat cu bine, am dat admiterea la Filologie \u0219i am reu\u0219it, ajung\u00e2nd student f\u0103r\u0103 \u0219tirea p\u0103rin\u021bilor mei. Studen\u021bia a fost cea mai frumoas\u0103 parte a vie\u021bii mele. Eram liber, \u00eenv\u0103\u021bam ce-mi pl\u0103cea, eram t\u00e2n\u0103r, romantic,\u00a0 \u00eentr-un ora\u0219\u00a0 cu femei\u00a0 frumoase. Chiar dac\u0103 \u021binuta mea era tot s\u0103r\u0103c\u0103cioas\u0103, umbrindu-mi c\u00e2teodat\u0103\u00a0 elanurile de cuceritor.<\/p>\n

3. Din 1966, dup\u0103 terminarea facult\u0103\u021bii, am fost angajat ca redactor la sec\u021bia de cultur\u0103 a ziarului Drapelul ro\u0219u. Ziar mare, regional, deci al Banatului \u00eentreg, care avea o redac\u021bie\u00a0 impresionant\u0103 alc\u0103tuit\u0103 din pu\u021bini\u00a0 ziari\u0219ti\u00a0 cu \u00a0chemare, talent \u0219i din mul\u021bi f\u0103cu\u021bi la \u0219coli de partid, stalini\u0219ti convin\u0219i, dogmatici cu ferocitate, periculo\u0219i p\u00e2n\u0103 la Dumnezeu, \u00eentruc\u00e2t \u00ee\u021bi r\u0103st\u0103lm\u0103ceau fiecare cuv\u00e2nt. Eu veneam proasp\u0103t absolvent de la Filologia timi\u0219orean\u0103, unde avusesem profesori de marc\u0103, tineri la acea vreme: G.I. Toh\u0103neanu, \u00a0EugenTodoran, Clio S\u00e2rbu M\u0103nescu, Ion Mu\u021biu, Vasile \u0218erban, Victor Iancu, Ionel Stan, Marin\u00a0 Petri\u0219or, Th. Tr\u00e2pcea etc. \u0219i mai la urm\u0103 savantul Gh. Iv\u0103nescu. Eram genera\u021bia cu care au \u00eenceput s\u0103 se dezghe\u021be apele. Nu-l f\u0103ceam pe Eminescu \u00eentreg, nici pe Blaga, nici pe Ion Barbu \u0219i nici pe al\u021bii. Dar, oricum, am primit o zestre de carte, o deschidere spre lumina culturii. Cu aceast\u0103 deschidere am intrat \u00een redac\u021bia \u00eentunecat\u0103 a \u201eDrapelului\u201d. M-au judecat \u00eentr-o \u0219edin\u021b\u0103 c\u0103 sunt cosmopolit, c\u0103 folosesc cuvinte care nu sunt \u00een dic\u021bionar (scrisesem concrete\u021be), c\u0103 am perciuni, c\u0103 am curea cu \u021binte, c\u0103\u00a0 sunt orgolios, \u00eencrezut . Acuze serioase. \u0218eful sec\u021biei,\u00a0 Simion Dima, care lucrase \u00een redac\u021bia \u201eContemporanului\u201d, era absolvent al Facult\u0103\u021bii \u00a0de Litere de la Bucure\u0219ti, cuno\u0219tea materie, dar era\u00a0 \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 \u00eembibat de proletcultism. Eu scriam cronici de cenaclu, printre altele, \u0219i el \u00ee\u0219i b\u0103ga stiloul \u00een textul meu \u0219i-l otr\u0103vea cu critici, cu epitete rele. A\u0219a mi-am f\u0103cut\u00a0 du\u0219mani chiar \u0219i printre colegii de genera\u021bie. C\u00e2nd am protestat\u00a0 mi-a ripostat: \u201eDac\u0103 nu-\u021bi convine, pleac\u0103.\u201d. De la Dalbo\u0219e\u021b p\u00e2n\u0103 \u00een redac\u021bia\u00a0 Drapelului era un drum lung \u0219i\u00a0 \u00eel urcasem greu, cu mult\u0103 suferin\u021b\u0103. \u00a0Pentru nimic \u00een lume nu a\u0219 fi acceptat s\u0103 pierd totul. Trebuie s\u0103 spun c\u0103\u00a0 de\u0219i ca\u00a0 student primeam o burs\u0103 de 330 de lei, 300 ni se lua pentru c\u0103min \u0219i mas\u0103 iar\u00a0 30 primeam bani de buzunar, mai aveam nevoie de\u00a0 \u00eembr\u0103c\u0103minte, de\u00a0 rechizite, cum se spune. \u00a0Unde mai pui \u021big\u0103rile, c\u00e2te o cafea, \u00a0uneori\u00a0 chiar \u0219i o bere sau\u00a0 alt\u0103 licoare l\u0103sat\u0103 de Dumnezeu pentru\u00a0 bucuria omului. A\u0219a c\u0103 m-am angajat ca ajutor de minier la Pu\u021bul I, numit c\u00e2ndva \u0219i Gheorghiu-Dej (Era un c\u00e2ntec: \u201eFrunz\u0103 verde ca iarba\/ La min\u0103 la Anina\/ Vino mam\u0103 s\u0103 m\u0103 vezi\/ La pu\u021bul Gheorghiu Dej\/ La pu\u021bu num\u0103ru doi\/ S\u0103 nu m\u0103 mai \u00eentorc napoi\u201d) orizontul 8, din Anina. Am lucrat din greu, \u00een fiecare vacan\u021b\u0103, cu lopata care fusese numit\u0103 de minieri , fire\u0219te \u00een batjocur\u0103, inima lui Stalin. Era mare, \u00eenc\u0103rcat\u0103 cu c\u0103rbune te rupea de \u0219ale. \u00centr-o noapte tavanul abatajului a venit peste mine. Am avut inspira\u021bia s\u0103-mi dau drumul pe suitor \u0219i am sc\u0103pat prins la gura galeriei de cei ce\u00a0 \u00eenc\u0103rcau vagone\u021bii. De atunci am\u00a0 fugit de min\u0103, ca de dracu.<\/p>\n

3. Da, doamna \u00a0Ada Cruceanu a scris\u00a0 acel eseu publicat anii trecu\u021bi \u00een \u201eConvorbiri literare\u201d, dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u0219el. Se \u00eentreba, cum m-am \u00eentrebat eu la apari\u021bia primei c\u0103r\u021bi, la apari\u021bia\u00a0 romanelor \u201eNe\u00eemp\u0103ca\u021bi \u00een m\u00e2nie\u201d \u201eSentimentul puterii\u201d dar mai ales la cartea de povestiri \u201e\u00centoarcerea spre asfin\u021bituri\u201d de ce\u00a0 critica literar\u0103 \u0219i cenzorii nu au sesizat\u00a0 simbolurile pe care le propuneam, subtextul etc.?\u00a0 La vremea apari\u021biei\u00a0 \u201e\u00centoarcerii spre asfin\u021bituri\u201d la Direc\u021bia literaturii din Consiliul Culturii \u0219i Educa\u021biei Socialiste, \u00een locul d-nei Elena Docs\u0103nescu, care a f\u0103cut mult bine\u00a0 culturii \u0219i literaturii rom\u00e2ne \u021bin\u00e2nd spatele ideologilor de la CC al PCR, a venit Radu Constantinescu. La un pahar de\u00a0 vorb\u0103 i-am zis c\u0103 dac\u0103 era el la\u00a0 direc\u021bie aceast\u0103 carte a mea nu ar fi ap\u0103rut. Mi-a zis s\u0103 i-o trimit, ca s-o citeasc\u0103, Dup\u0103 un timp m-a c\u0103utat la telefon \u0219i\u00a0 a confirmat c\u0103 nu i-ar fi dat drumul s\u0103 fie publicat\u0103. Romanul \u201eTornada\u201d a fost\u00a0 citit de\u00a0 lectorii CC al PCR , istoricii Mircea Mu\u0219at \u0219i Ion Ardeleanu. S-a \u00eentors cu o mul\u021bime de observa\u021bii, printre care \u0219i aceea c\u0103 mi\u0219carea comunist\u0103 \u00a0\u00een perioada interbelic\u0103 nu era prezent\u0103 \u00een roman. Cineva m-a informat c\u0103 Eva Ranghe\u021b, sora celebrului\u00a0 activist, ea \u00eens\u0103\u0219i ilegalist\u0103, are un jurnal. M-am dus \u0219i a acceptat s\u0103-l folosesc \u00een carte. L-am folosit \u00een locul jurnalului pictorului Ion Isac. A\u0219a a trecut \u201eTornada\u201d. Cu acest compromis. Fire\u0219te c\u0103 mi-a p\u0103rut r\u0103u \u0219i atunci \u0219i acum. Dar\u00a0 am cedat ca s\u0103 v\u0103d cartea publicat\u0103. Poate dac\u0103 a\u0219 fi\u00a0 avut alt nume, alt\u0103 familie, al\u021bi prieteni, cartea ar fi ap\u0103rut la Paris, la Munchen, la Lisabona. Din nou destinul.<\/p>\n

4 \u00a0\u00cen septembrie 1979 am fost numit director, \u00a0peste voia mea, la \u201eFacla\u201d. Editura\u00a0 \u00ee\u0219i avea sediul \u00eentr-o co\u0219melie \u00a0de r\u00e2sul lumii \u00een curtea\u00a0 \u0218colii interjude\u021bene de partid.\u00a0 C\u00e2nd fusese \u00eenfiin\u021bat\u0103, \u00een 1972, al\u0103turi de \u201eJunimea\u201d de la Ia\u0219i, \u201eScrisul rom\u00e2nesc\u201d de la Craiova \u0219i\u00a0 \u201eDacia\u201d de la Cluj Napoca, fusese dotat\u0103 cu ma\u0219in\u0103, director administrativ, cu\u00a0 mii coli h\u00e2rtie real\u0103. Fond pentru drepturi de autor etc. consistente. Directorul numit, acela\u0219i\u00a0 Simion Dima intrase \u00een conflict\u00a0 cu unii dintre redactori,\u00a0 publicase\u00a0 c\u0103r\u021bile so\u021biei, ale fiicei, \u00een fine\u00a0 o \u00eentreag\u0103 tevatur\u0103 care a adus editura la cote foarte joase \u0219i \u00een conflict cu mul\u021bi scriitori, intelectuali locali.<\/p>\n

Am f\u0103cut eforturi s\u0103 readuc colaboratorii la editur\u0103, s\u0103 l\u0103rgesc aria acestora dintre tineri (\u00eenc\u0103 nu se inventase concursul pentru debut!), dep\u0103\u0219ind zona stabilit\u0103\u00a0 la arondarea jude\u021belor, \u00eenc\u00e2t\u00a0 la un moment dat am\u00a0 \u201efurat \u201d de la Dacia din Cluj Napoca, colaboratori din Sibiu, Satu Mare, Baia Mare, Oradea,\u00a0 s\u0103 includ \u00een planul de tip\u0103rituri cercet\u0103ri despre Banat ale istoricilor, s\u0103 public texte fundamentale legate de Banat, precum\u00a0 cele ale lui Griselini, Iohann Iakob Ehrler, Stoica de Ha\u021beg etc. Trebuie s\u0103 spun c\u0103 \u00een primii ani publicam carte\u00a0 \u00een toate limbile ce se vorbeau \u00een Banat. De\u0219i nu aveam aprobare pentru aceasta, am \u00eenceput s\u0103 editez carte str\u0103in\u0103. \u00cemi amintesc cu pl\u0103cere de\u00a0 lunga b\u0103t\u0103lie pentru romanul \u201eFiicele Rebec\u0103i\u201d a lui Thomas Dylan . Agen\u021bia\u00a0 de impresariat de la Londra m\u0103 \u00eentreba \u00een ce voi pl\u0103ti drepturile de autor, \u00een valut\u0103 liber convertibil\u0103 sau \u00een aur? La un moment dat i-am scris c\u0103 nu de\u021bin nici una, nici\u00a0 alta \u0219i c\u0103 pot s\u0103 ofer un drept de autor \u00een lei \u0219i \u00een c\u0103r\u021bi. \u0218eful agen\u021biei mi-a r\u0103spuns c\u0103\u00a0 sinceritatea\u00a0 mea\u00a0 i-a amuzat peste m\u0103sur\u0103 \u0219i c\u0103-mi oper\u0103 copyright-ul gratuit. Mai amintesc de traducerea\u00a0 \u0219i publicarea lui Trakl, a romanului \u201ePotopul\u201d al francezului Le Clezio , care dup\u0103 1990 a ob\u021binut Premiul Nobel, a \u201eAventurilor escrocului Felix Krull\u201d de Thomas Mann etc. La un moment dat Romul Munteanu, directorul Ed. Univers, un mare \u00a0editor,\u00a0 m-a acuzat c\u0103-i\u00a0 fac concuren\u021b\u0103. C\u0103p\u0103tasem curaj \u0219i\u00a0 nu m\u0103 l\u0103sam c\u0103lcat \u00een picioare la Bucure\u0219ti. C\u0103p\u0103tasem chiar \u0219i un anumit pre\u021b. La un moment dat au venit ni\u0219te tovar\u0103\u0219i \u0219i mi-au propus s\u0103 m\u0103 duc director la Academia di Romania de la Roma, ba chiar s\u0103 fiu trecut clandestin \u0219i s\u0103 \u00eentemeiez o editur\u0103 \u00eentr-o \u021bar\u0103 european\u0103. Am refuzat toate acestea \u0219i altele. Am pl\u0103tit. \u00cen mai 1989 am fost dat afar\u0103, trecut la cerere din postul de director de editur\u0103 \u00een cel de bibliotecar la Biblioteca jude\u021bean\u0103. \u00cen timpul evenimentelor din decembrie p\u0103zeam noaptea biblioteca, ca s\u0103 nu ia foc sau s-o fure cineva.<\/p>\n

5. \u201eAmintiri despre \u021b\u0103rani\u201d s-a n\u0103scut\u00a0 \u00een mod ciudat. O carte\u00a0 care se apropie de\u00a0 poezie, cumva. Despre ea\u00a0 Doamna \u0219i prietena noastr\u0103 Ada a scris o cronic\u0103 magistral\u0103, p\u0103trunz\u00e2ndu-i\u00a0 \u00een\u021belesurile din\u00a0 ad\u00e2nc. Dac\u0103 a\u0219 avea nechibzuin\u021ba s\u0103 v\u0103 r\u0103spund\u00a0 ar trebui s\u0103 citez toat\u0103 cronica. Da, \u00een carte sunt turnate icoane ale \u021b\u0103ranilor mei\u00a0 din vremea\u00a0 c\u00e2nd erau imperiali, vorba lui \u021au\u021bea, exist\u0103 o nostalgie, o jale pentru pierderea lor,\u00a0 dar \u0219i m\u00e2nie pentru ce au f\u0103cut cu ei \u00eent\u00e2i comuni\u0219tii, apoi\u00a0 capitali\u0219tii. Cartea e un strig\u0103t de m\u00e2nie \u0219i de durere. Dumnezeu s\u0103-i\u00a0 ocroteasc\u0103 pe \u021b\u0103rani, acolo unde sunt \u0219i unde vor mai fi!<\/p>\n

6.Prieteniile, probabil cele mai frumoase daruri ale vie\u021bii noastre, sunt ca florile de m\u0103r. Din \u00a0unele se nasc \u0219i de dezvolt\u0103 fructe,\u00a0 altele, din p\u0103cate, se scutur\u0103 sau le scutur\u0103 timpul, via\u021ba, destinul. Am avut\u00a0 trei prieteni\u00a0 \u00een copil\u0103rie. Sunt pomeni\u021bi mai sus. Unul dintre ei era copil de \u021bigan, dar l-am iubit ca pe un frate. S\u0103 ne \u00een\u021belegem, \u021biganii din Dalbo\u0219e\u021bul copil\u0103riei mele se purtau \u0219i erau privi\u021bi ca s\u0103teni obi\u0219nui\u021bi. Aveau casele\u00a0 \u00eentr-o anumit\u0103 zon\u0103 a comunei. Mai erau l\u0103ie\u021bii, undeva mai jos, pe r\u00e2u, buni meseria\u0219i. \u00cen \u201eAmintiri \u2026\u201d am o poem\u0103 despre \u021biganul, de fapt l\u0103ie\u021bul C\u00e2c\u0103.<\/p>\n

\u00cempreun\u0103 cu Nicolae Dol\u00e2ng\u0103, \u00a0tot din Dalbo\u0219e\u021b \u0219i el,visam la \u2026\u00a0 academii. Era blond, sub\u021birel ca un pai de gr\u00e2u \u0219i romantic. Scria poezie frumoas\u0103, sensibil\u0103, eminesciano-esenian\u0103. La un moment dat, studen\u021bi fiind, am crezut cu t\u0103rie c\u0103 va fi poetul rom\u00e2n al genera\u021biei noastre. N-a fost s\u0103 fie.<\/p>\n

Din liceu \u0219i p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu, dup\u0103 decembrie 1989, am fost precum Castor \u0219i Polux, cu Ion Jurca Rovina. Dar, nu \u0219tiu \u00een care moment s-a r\u0103zvr\u0103tit \u0219i a rupt\u00a0 cheia prieteniei. Probabil am fost\u00a0 mult prea, s\u0103 zic, posesiv, n-a mai putut r\u0103bda\u00a0 tirania mea. Am fost al\u0103turi, i-am fost ajutor \u0219i sfetnic zeci de ani, peste care a tras cu buretele.<\/p>\n

Am avut\u00a0 rela\u021bii prietene\u0219ti cu scriitori mai v\u00e2rstnici dec\u00e2t mine: Lauren\u021biu Cerne\u021b , Radu Theodoru \u0219i cu Ion Arie\u0219anu. Am fost prieten de condei \u0219i de sim\u021bire, mai mult epistolar,\u00a0 cu Gheorghe Azap. Mi-a fost drag \u0219i am crezut \u00een steaua lui\u00a0 pe care am v\u0103zut-o\u00a0 str\u0103lucind foarte sus, Vasile Versavia, care a\u0219a cum \u00eemi scria \u00eentr-un poem s-a \u00eentors din\u00a0 \u00eendep\u0103rtata \u0219i fatidica Americ\u0103 \u00a0un pumn de oase \u00eentr-o traist\u0103.<\/p>\n

Pot spune c\u0103 am fost apropiat, mai cu seam\u0103 \u00een vremea \u00een care\u00a0 am lucrat \u00eempreun\u0103 la \u201eFacla\u201d \u0219i am\u00a0 b\u0103tut\u00a0 drumurile \u00een jum\u0103tate de Rom\u00e2nie, la lans\u0103ri de carte, de Eugen Dorcescu. C\u00e2nd ne veseleam\u00a0 seara,\u00a0 \u00eel determinam s\u0103 c\u00e2nte\u00a0 acompaniindu-m\u0103, o balad\u0103 din primul r\u0103zboi mondial, despre o feti\u021b\u0103 \u0219i un c\u0103pitan. Mi-a fost\u00a0 peste m\u0103sur\u0103 de drag (\u0219i i-am pre\u021buit slova, vorba de duh \u0219i fr\u0103\u021bietatea) Ion Florian Panduru, tr\u0103itor \u00een \u201ecastelul conteselor de la Herculane\u201d. L-am debutat la \u201eFacla\u201d cu un excelent volum de proz\u0103 scurt\u0103 \u201eS\u0103rb\u0103toare t\u00e2rzie\u201d, cum l-am debutat pe Danciu Petniceanu,\u00a0 tot cu un volum de proz\u0103 scurt\u0103 bun, \u201eApa de duminic\u0103\u201d. Pot zice c\u0103 \u00een anumite momente \u0219i Danciu Petniceanu mi-a fost apropiat, doar c\u0103 el azv\u00e2rlea cu \u201ecopita\u201d c\u00e2nd nu te a\u0219teptai.<\/p>\n

Am fost \u0219i sunt aproape de cons\u0103teanul meu Iosif B\u0103cil\u0103, pe care l-am debutat la \u201eFacla\u201d cu poezie. I-am fost al\u0103turi de-a lungul anilor cu sfatul \u0219i cu ajutorul sufletesc. Sunt bucuros c\u0103 s-a \u00eemplinit, c\u0103 a creat \u0219i conduce o revist\u0103 bun\u0103, \u201eAlm\u0103jana\u201d. M\u0103 m\u00e2hne\u0219te faptul c\u0103\u00a0 cei care aprob\u0103 primirea \u00een Uniunea Scriitorilor la Filiala din Timi\u0219oara a Uniunii Scriitorilor pe el l-au refuzat \u00een mod nedrept. Ca \u0219i pe Danciu Petniceanu. Au primit, \u00een schimb, batalioane de in\u0219i de care n-am auzit, pe care nu-i cunosc nici dup\u0103 nume, nici dup\u0103 oper\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Am avut un frate sicilian, Rolando Certa. Un poet. Mai b\u0103tr\u00e2n dec\u00e2t mine cu opt ani dar\u00a0 spiritual, temperamental eram ca doi fra\u021bi gemeni. Rolando Certa a organizat la Mazara del Vallo un congres de literatur\u0103 pentru popoarele \u00a0din Mediteran\u0103 ( Incontro fra i popoli del Mediterraneo). Dar\u00a0 oaspe\u021bi au fost nu doar din \u201emare nostrum\u201d. Ne-am \u00een\u021beles at\u00e2t de bine, \u00eenc\u00e2t a trimis invita\u021bii\u00a0 pentru 11 poe\u021bi rom\u00e2ni, printre care Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Alexandru C\u0103prariu, Al. Andri\u021boiu, Eugen Dorcescu, criticul Mihai Ungheanu, \u0219i marea italienist\u0103 Eta Boeriu etc. A fost un regal al poeziei rom\u00e2ne. Am tradus \u0219i publicat la \u201eFacla\u201d o antologie a poeziei siciliene intitulat\u0103 \u201eTrinacria\u201d ( traducere Eta Boeriu) \u0219i \u00een Sicilia, \u00een italian\u0103, o antologie a poeziei contemporane \u201ePoeti romeni contemporanei\u201d ( traducere Viorica B\u0103lteanu). Certa a murit la Budapesta, \u00een drum spre Timi\u0219oara, unde-l a\u0219teptam s\u0103-i lans\u0103m\u00a0 \u00a0un nou \u00a0volum de versuri tradus \u00een rom\u00e2n\u0103 \u0219i tip\u0103rit la \u201eFacla\u201d. Pierderea lui m\u0103 doare\u00a0 enorm \u0219i definitiv.<\/p>\n

Sunt prieten cu profesor dr. medic Tr\u0103il\u0103 Nicola, unul din colegii\u00a0 din primele clase ale liceului din Anina. Ne \u00eent\u00e2lnim\u00a0 zilnic la o cafenea pe splendida esplanad\u0103 dintre Oper\u0103 \u0219i Catedral\u0103 \u0219i discut\u0103m\u00a0 f\u0103r\u0103 contenire despre daci, traci, despre limba\u00a0 rom\u00e2n\u0103 veche care, sus\u021bine el, a stat la temelia latinit\u0103\u021bii, deci\u00a0 \u0219i a limbii latine populare, despre ionienii pleca\u021bi din zona noastr\u0103 ca s\u0103 \u00eennobileze\u00a0 Elada, \u0219i c\u00e2te \u0219i mai c\u00e2te.<\/p>\n

Am l\u0103sat la urm\u0103 familia Ada Cruceanu \u0219i Octavian Doclin, din polite\u021be \u0219i\u00a0 delicate\u021be fa\u021b\u0103 de cititor. Tavi mi-e \u00a0drag, de c\u00e2teva decenii mai cu seam\u0103 c\u00e2nd se afl\u0103 \u00a0\u00a0\u00een ceasurile lui de veghe. Mi-este drag nu doar pentru sensibilitatea lui poetic\u0103 special\u0103, penbtru \u00eenzestrarea lui creatoare, ci \u0219i pentru dovezile de fraternitate pe care mi le-a dat \u00een lungul timpului. Era \u00eentr-o sear\u0103 la Hotelul \u201eSemenic\u201d din Re\u0219i\u021ba, \u0219i la un moment dat unul din oaspe\u021bii prezen\u021bi la manifestarea organizat\u0103 de Comitetul ce cultur\u0103, poet cunoscut, b\u0103n\u0103\u021bean tr\u0103itor la Bucure\u0219ti, mi-a spus o vorb\u0103 jignitoare. De\u0219i \u0219tiam c\u0103 erau \u00eentr-o rela\u021bie apropiat\u0103, Tavi mi-a luat ap\u0103rarea \u0219i\u00a0 i-a spus vorbe grele\u00a0 celuilalt. Nu i-am zis atunci nimic lui Tavi, nici mai t\u00e2rziu, o spun acum. Inima mea a deschis o arip\u0103 pentru\u00a0 el \u0219i l-a primit. Doamnei Ada, de care sunt oarecum mai \u00eendep\u0103rtat\u00a0 din fireasc\u0103 sfiiciune, i-am pre\u021buit \u201eb\u0103rb\u0103\u021bia\u201d atitudinii. Am fost mult\u0103 vreme gelos c\u0103 a scris o carte at\u00e2t de bun\u0103 despre Sorin Titel \u0219i nu despre mine. Dar ce s\u0103-i faci? Voia la d\u00e2nsa, ca la banul Ghica.<\/p>\n

Cam at\u00e2t.<\/p>\n

6. Despre prietenie v-am scris mai sus. \u0218i a\u0219 mai fi putut scrie. Despre vremea \u00een care am fost numit director al Direc\u021biei pentru Cultur\u0103, Culte \u0219i Patrimoniul Cultural Na\u021bional \u00eemi aduc aminte cu pl\u0103cere, dar \u0219i cu furie \u0219i triste\u021be.<\/p>\n

Direc\u021biile acestea s-au \u00eenfiin\u021bat cu g\u00e2nd bun, a\u0219a cum spune\u021bi, dup\u0103\u00a0 un deceniu de jaf, vandalism, de aneantizare a institu\u021biilor \u0219i monumentelor patrimoniului cultural rom\u00e2nesc, era necesar\u0103 o institu\u021bie care s\u0103 pun\u0103 piciorul \u00een prag. Cel pu\u021bin a\u0219a credeam eu cel care\u00a0 nu uita\u021bi am fost zece ani director al \u201eFaclei\u201d, pe timpul c\u00e2nd func\u021bionau ni\u0219te legi (bune sau rele) \u0219i exista\u00a0 mult\u0103 ordine \u00een institu\u021biile culturale.<\/p>\n

Direc\u021bia de cultur\u0103 nu avea norme metodologice de func\u021bionare. Exista \u0219i nu exista. Mintea mea nu putea pricepe \u0219i admite acest lucru. Rog s\u0103 v\u0103 aduce\u021bi aminte\u00a0 de interven\u021biile mele\u00a0 vehemente \u00een acest sens \u00een fa\u021ba d-lui ministru R\u0103zvan Theodorescu \u0219i a celorlal\u021bi func\u021bionari. Am ajuns \u00een faza \u00een care d-l ministru a spus c\u0103 celui care nu-i convine s\u0103 lucreze\u00a0 \u00een astfel de condi\u021bii, poate pleca. I-am r\u0103spuns c\u0103\u00a0 nu m\u0103 las \u00eenfrico\u0219at de aceste vorbe, c\u0103 sunt destul de b\u0103tr\u00e2n, ca s\u0103 pot pleca. La patrimoniu avea ministerul ni\u0219te\u00a0 directori\u00a0 \u00eenv\u0103\u021ba\u021bi cu\u00a0 unsul, cu mesele bogate, \u00een func\u021bie de care repartizau sumele necesare pentru\u00a0 restaurarea imobilelor de patrimoniu, a monumentelor\u00a0 de prim rang. Cu ace\u0219tia am avut\u00a0 mult de lucru \u0219i multe \u00eenfrunt\u0103ri. Am reu\u0219it, cu chiu cu vai, s\u0103 termin cl\u0103direa\u00a0 Direc\u021biei, s\u0103 aduc \u00een faz\u0103 avansat\u0103 aripa Merci a cl\u0103dirii Muzeului de Art\u0103, s\u0103 termin lucr\u0103rile la\u00a0 Cula de la Ciacova de\u0219i hiba acolo este uria\u0219ul cazan \u00eencastrat \u00eentre ziduri care furnizeaz\u0103 ap\u0103 Ciacovei \u0219i care\u00a0 aduce mari prejudicii\u00a0 monumentului. S-au f\u0103cut lucr\u0103ri de restaurare la castelul de la Banloc, la M\u0103n\u0103stirea Sf. Gheorghe etc. \u00a0Dar acestea erau f\u0103r\u00e2mituri \u00een nevoile pe care Timi\u0219ul,Cara\u0219ul, Banatul \u00eentreg \u0219i patrimoniul cultural rom\u00e2nesc le avea. Cultura primea\u00a0 din partea fiec\u0103rui guvern, o c\u00e2time din PIB. Eram, vezi Doamne , prea s\u0103raci ca s\u0103 d\u0103m bani la cultur\u0103. Dar s\u0103 \u00a0se fure cu miliardele \u00a0euro \u0219i dolari nu era prea s\u0103rac\u0103 \u021bara.\u00a0 Am propus conducerii ministerului ca Sarmizegetusa Regia \u00a0s\u0103 fie declarat\u0103 monument UNESCO \u0219i ap\u0103rat\u0103 cu armat\u0103. Pe vremea aceea mai aveam armat\u0103 destul\u0103. Sau cu poli\u021bie special\u0103. De altfel am mai propus s\u0103 se \u00eenfiin\u021beze o poli\u021bie a patrimoniului, a\u0219a cum au italienii. Am cerut, la o \u00eent\u00e2lnire de la Herculane, s\u0103 fie ap\u0103rate B\u0103ile de distrugere. Nu doar eu, ci Dv. \u0219i mul\u021bi al\u021bii dintre colegi am s\u0103rit \u00een ap\u0103rarea acestei minunate sta\u021biuni, una din cele mai vestite pe vremea imperiului austriac. am \u00eencercat s\u0103\u00a0 ne facem datoria. C\u00e2te ceva am reu\u0219it. M\u0103 refer la mine. Cea care a venit dup\u0103 mine\u00a0 \u0219i a stat dou\u0103 legislaturi n-a f\u0103cut nimic. Pot spune \u00een final, c\u0103 \u00een cei 4 ani aproape m-am \u00eemboln\u0103vit. De furie \u0219i de sc\u00e2rb\u0103. \u00cemi aduc aminte \u00eens\u0103 cu pl\u0103cere de unii colegi. Pu\u021bini la num\u0103r e adev\u0103rat. Printre ei, pe primul loc v\u0103 situa\u021bi dv.<\/p>\n

7. Dragul meu Tavi, regret, dar nu mai pot primi ordine. Sunt c\u0103pitan \u00een retragere \u0219i nimeni nu-mi mai poate da ordine. Doar Cel de Sus, c\u00e2nd va hot\u0103r\u00ee \u00a0c\u0103 trebuie s\u0103 plec. C\u0103r\u021bi? Om vedea. Revistei, ca \u0219i vou\u0103 dragii mei prieteni \u0219i confra\u021bi,\u00a0 v\u0103 doresc\u00a0 ani mul\u021bi, glorie, \u00eentru promovarea \u0219i ap\u0103rarea valorilor Banatului, f\u0103r\u0103\u00a0 team\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103\u00a0 discriminare.<\/p>\n

________<\/p>\n

Ion Marin Alm\u0103jan<\/strong><\/p>\n

Interviu cu poetul Octavian Doclin \u0219i Ada D. Cruceanu, critic \u0219i istoirc literar \u2013 Revista ,,Reflex\u201d<\/p>\n

Timi\u0219oara 20 august 2015<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

M-am n\u0103scut \u00eentr-un cuib al\u00a0 pove\u0219tii, al \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor supranaturale, cu draci, moroni, priculici etc. Exista un pod, dup\u0103 podul Nerg\u0103niului,( [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-25362","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25362","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25362"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25362\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25365,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25362\/revisions\/25365"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25362"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25362"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25362"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}