{"id":25372,"date":"2016-01-05T16:57:55","date_gmt":"2016-01-05T16:57:55","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=25372"},"modified":"2016-01-05T16:57:55","modified_gmt":"2016-01-05T16:57:55","slug":"george-anca-dumnezeu-ca-problema-personala-a-poetului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2016\/01\/05\/george-anca-dumnezeu-ca-problema-personala-a-poetului\/","title":{"rendered":"George Anca: Dumnezeu ca problem\u0103 personal\u0103 a poetului"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

\n

Fais que mon \u00e2me un jour, sous l’Arbre de Science,
\nPr\u00e8s de toi se repose, \u00e0 l’heure o\u00f9 sur ton front
\nComme un Temple nouveau ses rameaux s’\u00e9pandront!<\/p>\n

 <\/p>\n

Charles Baudelaire<\/p>\n

 <\/p>\n

Pe c\u00e2nd p\u00e3m\u00e2ntul, cerul, v\u0103zduhul, lumea toat\u0103
\nErau din r\u00e2ndul celor ce n-au fost niciodat\u0103,
\nPe-atunci erai Tu singur, \u00eemc\u00e2t m\u0103-ntreb \u00een sine-mi:
\nAu cine-i zeul c\u0103rui plec\u00e3m a noastre inemi?<\/p>\n

 <\/p>\n

Mihai Eminescu<\/p>\n

 <\/p>\n

Sono i silenzi in cui si vede
\nin ogni ombra umana che si allontana
\nqualche disturbata Divinit\u00e0.<\/p>\n

Eugenio Montale<\/p>\n

La \u00eent\u00e2mplare: Les Litanies de Satan, Rug\u0103ciunea unui dac, I limoni. Noica m\u0103 \u00eentreab\u0103: ce trebuia ocolul Baudelaire pentru a ajunge la Eminescu? St\u0103niloae, \u00een manuscris: Eminescu e prea sus pentru poporul rom\u00e2n, reprezentativ e Co\u0219buc. Eliade a salutat pulicarea Luceaf\u0103rului \u00een sanscrit\u0103. Montale, dac\u0103 crede \u00een Dumnezeu: e o problem\u0103 personal\u0103. Iar poetul va fi fiind o problem\u0103 personal\u0103 a lui Dumnezeu? S\u0103 vedem la Eminescu.<\/p>\n

\n

“Sunt doua mii de ani aproape de cand ea (Evanghelia) a ridicat popoare din intuneric, le-a constituit pe principiul iubirii aproapelui, doua mii de ani de cand biografia fiului lui Dumnezeu e cartea dupa care se creste omenirea. Invataturile lui Buddha, viata lui Socrate si principiile stoicilor, cararea spre virtute a chinezului La-o-tse, desi asemanatoare cu invatamintele crestinismului, n-au avut atata influenta, n-au ridicat atata pe om ca Evanghelia, aceasta simpla si populara biografie a blandului nazarinean a carui inima a fost strapunsa de cele mai mari dureri morale si fizice, si nu pentru el, pentru binele si mantuirea altora. Si un stoic ar fi suferit chinurile lui Iisus Hristos, dar le-ar fi suferit cu mandrie si dispret de semenii lui; si Socrate a baut paharul de venin, dar l-a baut cu nepasarea caracteristica virtutii civice a Antichitatii. Nu nepasare, nu dispret: suferinta si amaraciunea intreaga a mortii au patruns inima mielului simtitor si, in momentele supreme, au incoltit iubirea in inima lui si si-au incheiat viata pamanteasca cerand de la tata-sau din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel, a se sacrifica pe sine pentru semenii sai, nu din mandrie, nu din sentiment de datorie civica, ci din iubire, a ramas de atunci cea mai inalta forma a existentei umane”. (“Timpul”, datat 12 aprilie anul 1881.)<\/p>\n

\n

… \u201eNoi, poporul latin de confesie ortodox\u0103\u201d<\/p>\n

… \u201e\u00cen to\u0163i timpii un model de toleran\u0163\u0103 religioas\u0103\u201d<\/p>\n

… \u201eBiserica este mama neamului rom\u00e2nesc\u201d<\/p>\n

… Hai s\u0103 ne c\u0103lugarim, c\u0103ci nu suntem f\u0103cu\u021bi s\u0103 tr\u0103im \u00eentre lupi.<\/p>\n

… \u201eIstoria omenirii este desfasurarea cugetarii lui Dumnezeu.”<\/p>\n

… \u201eMoralitatea este pentru suflete identica cu sanatatea pentru trup!”<\/p>\n

… \u201enationalismul este un semn rau la un popor.”<\/p>\n

… \u201eIntreaga viata omeneasca este o viata a lucrului”<\/p>\n

… \u201eDe aproape doua mii de ani ni se predica sa ne iubim, iar noi ne sfasiem\u2026”<\/p>\n

\n

\u00cen revista Luceaf\u0103rul (20.09.1999), erau listate printre operele de inspira\u021bie religioas\u0103 ale lui Eminescu: … S\u0103rmanul Dionis, Archaeus, Avatarii Faraonului Tl\u00e0, Mo\u015f Iosif, Cezara, fie \u00een versuri: Scrisoarea I, Scrisoarea V, Epigonii, Eu nu cred nici \u00een Iehova, Dumnezeu \u015fi om, Preot \u015fi filosof, Rug\u0103ciune, Antropomorfism, Memento mori, Rug\u0103ciunea unui dac, R\u0103sai asupra mea, Ta twan asi, Demonism, Mortua est, Via\u0163a, Ce suflet trist, Povestea magului c\u0103l\u0103tor \u00een stele, \u00cenger \u015fi demon, Confesiune, Melancolie, O, chilia mea s\u0103rmana etc..<\/p>\n

\u00cen studiul s\u0103u Cre\u0219tinismul lui Eminescu, Nichifor Crainic se refer\u0103, de predilec\u021bie la cele p\u0103r\u0103site \u00een etc., \u00eent\u00e2i \u0219i \u00eent\u00e2i: \u201eLuceaf\u0103rul e un poem, e poemul prin excelen\u0163\u0103 cre\u015ftin al literaturii rom\u00e2ne\u015fti.\u201d…\u201dFigura lui Hyperion este aceea a unui androgin din stele, dup\u0103 cum am ar\u0103tat \u00een Nostalgia Paradisului, unde am analizat-o \u00een compara\u0163ie cu Ioan Botez\u0103torul al lui Leonardo da Vinci \u015fi prin\u0163ul M\u00ee\u015fchin al lui Dostoievski. Androginul, fiin\u0163\u0103 neutr\u0103 \u00een care sexele contrare se anuleaz\u0103 \u00een imperiul neprih\u0103nit de patimi al paradisului, reprezint\u0103 \u00een art\u0103 cea mai \u00eenalt\u0103 pl\u0103smuire a geniului omenesc. Cre\u00e2nd pe Hyperion, Eminescu se r\u00e2nduie printre geniile artei universale. Lucrul acesta ar fi de ajuns s\u0103 ne dezv\u0103luie nivelul superior al spiritualit\u0103\u0163ii poetului. Dar deasupra lui Hyperion \u015fi deasupra ierarhiilor ce constituie lumea creat\u0103, geniul lui Eminescu se av\u00e2nt\u0103 s\u0103 ne sugereze prezen\u0163a divinit\u0103\u0163ii \u00eens\u0103\u015fi.\u201d<\/p>\n

La Kalidasa, \u00een Kumarasambhava, Ardhanariswara – jum\u0103tate femeie (jum\u0103tate) dumnezeu \u2013 este alc\u0103tuirea \u00eempreun\u0103 a lui Shiva \u0219i Parvati, care-i devine so\u021bie, \u00een urma uciderii \u0219i \u00eenvierii lui Kama \u2013 Cupidon.<\/p>\n

Crainic nu face din Mortua est antiteza Luceaf\u0103rului \u015fi din nega\u0163ia ei \u2013 De e sens \u00eentr-asta, e-ntors \u0219i ateu \/ Pe palida-\u0163i frunte nu-i scris Dumnezeu \u2013 opusul m\u0103re\u021biei \u00eengerului \u00eendr\u0103gostit, ca-n biblie, de o p\u0103m\u00e2ntean\u0103. \u00cen poezia Amicului F. I., ce dateaz\u0103 aproximativ din aceea\u015fi vreme cu Mortua est, ar fi v\u0103dit\u0103 credin\u021ba \u00een supravie\u021buirea sufletului. \u00cen Cu m\u00e2ne zilele-\u021bi adaogi, Cr\u0103iasa dulcii dimine\u021bi transform\u0103 moartea \u00eentr-o p\u0103rere, \u201eun vistiernic de vie\u021bi\u201d. \u00cencheierea hermeneuticii poetice a lui Crainic: “C\u00e2nd Eminescu se spovede\u015fte \u00een rug\u0103ciune spun\u00e2nd: Eu nu mai cred nimic \u015fi n-am t\u0103rie, e ca \u015fi cum ar repeta \u00een al\u0163i termeni cuv\u00e2ntul din Evanghelie: Cred, Doamne, ajut\u0103 necredin\u0163ei mele! Geniu dup\u0103 chipul lui Dumnezeu, p\u0103str\u00e2nd sub ruine suflete\u015fti ardoarea ador\u0103rii, pe deasupra genunilor sale filosofice planeaz\u0103 zborul \u00een lumina divin\u0103 a Luceaf\u0103rului.”<\/p>\n

Un Eminescu \u00eentre Baudelaire \u0219i Tagore am prezentat \u0219i noi \u00een lucrarea de licen\u021b\u0103 Mitul lui Zalmoxe \u00een poezia lui Mihai Eminescu \u0219i Lucian Blaga (1966), Baudelaire \u0219i poe\u021bii rom\u00e2ni \u2013 Coresponden\u021be ale spiritului poetic (1973), Sanskritikon, incuz\u00e2nd Cosmologia lui Eminescu \u00eentre Veda \u0219i Edda (2002), Mantra Eminescu (2011) etc. D\u0103m unele fragmente concluzive.<\/p>\n

*<\/p>\n

Luceaf\u0103rul<\/em>, poemul mai mult al nemuririi \u015fi mai pu\u0163in al geniului rece, propune trei ipostaze principale. Hyperion se \u015ftie, este, \u015fi tenta\u0163ia vie\u0163ii \u00eel determin\u0103 c\u00e2nd s\u0103 nu mai vrea s\u0103 fie, c\u00e2nd s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een lumea sa, nemuritor. C\u0103t\u0103lina, Dochie modern\u0103 \u015fi turpid\u0103, are voin\u0163a sublim\u0103 de a se \u00eenconjura cu nemurirea (Fata \u00een gr\u0103dina de aur voia chiar s-o \u00eembrace: \u201cF\u0103-mi dar de nunt\u0103 nemurirea ta\u201d). Drumul astrului este \u00eencercuitor: \u201co urma ad\u00e2nc \u00een vis \/ De suflet s\u0103 se prind\u0103 \/…\/ Se apridea mai tare \/ \u015ei s-arunca fulger\u0103tor, \/ Se cufunda \u00een mare\u201d etc. Na\u015fterea luceaf\u0103rului din cer \u015fi din mare, din soare \u015fi din noapte se al\u0103tur\u0103 banal izvor\u00e2rilor involuntare. C\u0103t\u0103lina le pierde din vedere. A treia atitudine, cea a lui C\u0103t\u0103lin, este contrar\u0103 lui Hyperion. C\u0103t\u0103lin renun\u0163\u0103 la na\u015ftere \u015fi la nemurire:<\/p>\n

Vom pierde dorul de p\u0103rin\u0163i<\/p>\n

\u015ei visul de luceferi.<\/p>\n

\n

Hyperion, purt\u00e2ndu-\u015fi nemurirea, \u00ee\u015fi improviza na\u015fteri inutile, C\u0103t\u0103lin se vrea nen\u0103scut, de\u015fi muritor. Copilul de cas\u0103, \u00eens\u0103, \u00eenc\u0103rcat de via\u0163\u0103 erotic\u0103, treze\u015fte sil\u0103 fa\u0163\u0103 de marivaudage-ul lui prea apropiat fa\u0163\u0103 de dorurile cerului. Prin aceste subordon\u0103ri ale caracterelor fa\u0163\u0103 de raporturile cu nemurirea, poemul are fe\u0163e deosebite \u015fi ceea ce nu e luciferic e rizibil \u00een ordine tragic\u0103.<\/p>\n

\u00cen poemele dacice, via\u0163a nemuritoare concureaz\u0103 geneza \u015fi stingerea universal\u0103… Sarmis, Decebal, Arald, \u201ccopilul rege al codrilor de brad\u201d, Dochia, C\u0103lin Nebubul, \u015fi cei mai mul\u0163i eroi mitici eminescieni, de altfel, exist\u0103 exemplar prin tragism nesecat. Cea mai groaznic\u0103 r\u0103scruce pentru lini\u015ftea t\u0103iat\u0103 de \u00eempreunarea lumilor este \u015fi cea mai vast reprezentabil\u0103 fantastic sau simbolic: via\u0163a \u015fi moartea, plantate \u00eentr-un acela\u015fi, s\u0103-i zicem, archaeu. \u00centre via\u0163\u0103 \u015fi moarte e \u00eent\u00e2rzierea nemuririi; dar nemurirea nu e nici via\u0163\u0103, nici moarte, ci, uneori, \u015fi una \u015fi alta, polariz\u00e2nd cosmosul dacic. Expresiile nemuririi, ca revenire la via\u0163\u0103 sau plecare spre moarte, sunt mai multe \u00een poezia lui Eminescu. Dou\u0103 fascineaz\u0103 \u00eendeosebi, anume: vorbele magice ale magului din Strigoii – …<\/em>\u201dIar duh d\u0103-i tu, Zamolxe, s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103 de lumin\u0103\u201d – <\/em>\u015fi \u00eenceputul poemului Mure\u015fan<\/em>, publicat separat de Maiorescu – \u201cSe bate miezul nop\u0163ii \u00een clopotul de-aram\u0103\u201d.<\/p>\n

\n

*<\/p>\n

Revenind la mitul lui Zalmoxe \u00een interpretarea eminescian\u0103 \u015fi a lui Lucian Blaga, se impun c\u00e2teva concluzii cu privire at\u00e2t la zeul-profetul, c\u00e2t \u015fi la rela\u0163iile cu spiritul celor doi poe\u0163i. Inven\u0163ia infinit\u0103 de zei, mitul \u00een mit, la Eminescu, reveleaz\u0103 nemuritori absolu\u0163i, dispensabili prin identitatea spinozist\u0103 cu natura. La Lucian Blaga, zeii uci\u015fi prin purt\u0103torii lui profetici, zeii relativi contamin\u00e2nd \u00een absolut via\u0163a, opresc un traiect de genealogie divin\u0103. Zamolxe, v\u0103z\u0103torul chtonian, conduce \u00een destin pe Orbul din cer. Uranismului \u015fi neptunismului eminescian i se substituie o nou\u0103 evaluare a existen\u0163ei cu somn \u00een mit. Trezia lui Zamolxe, \u00een misterul p\u0103g\u00e2n al lui Lucian Blaga, e consecin\u0163a prefacerii ciobanilor \u00een priculici, a vervei sarcastice a ghebo\u015filor, a voin\u0163ei colective de a ucide. Supravie\u0163uirea profetului, spre eternizare, \u00een\u015fir\u0103 viziuni paradisiace cu lini\u015fte apocaliptic\u0103 (vetrele, miturile, lumina, somnul). Asemenea, Eminescu, fie ele \u015fi infernale, creeaz\u0103 paradisuri continue (Insula lui Euthanasius, ad\u00e2ncul m\u0103rilor, Dacia etc.).<\/p>\n

Zeul Zamolxe eminescian se umanizeaz\u0103 prin asocierea altui zeu: Joe \u00eel umile\u015fte, Odin \u00eei ofer\u0103 exil \u00een Valhalla (Memento mori<\/em>). Magii, ca \u015fi blestemele, conciliaz\u0103 sau despart lumea \u015fi zeul, iar eroii aspir\u0103 cu folos spre condi\u0163ia zeeasc\u0103, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd ei \u00een\u015fi\u015fi. Profetul Zamolxe nutre\u015fte sc\u00e2rba pentru irealitatea \u015fi cruzimea zeilor, ur\u0103 pentru mituri efemere \u015fi, zeificat zilnic, redevine spre aprofundarea soartei p\u0103m\u00e2nte\u015fti \u00een timp terestru. Oedipul mistic pe care \u00eel \u00eendreapt\u0103 dinspre sine pe c\u0103ile oamenilor mi\u015fc\u0103 absolutul tainic \u00eenspre matca universului intangibil.<\/p>\n

Maxima esen\u0163\u0103 eminescian\u0103, exprimat\u0103 prin Zalmoxe, st\u0103 \u00een crea\u0163ia tragic\u0103 a celui nep\u0103truns: lumea, oamenii nemuritori, sf\u00e2\u015fia\u0163i de limitele nemuririi \u00een centrul armoniei cosmice. Via\u0163a nemuritoare (Gemenii<\/em>) concureaz\u0103 geneza \u015fi stingerea totului, prin expresia unduirii om-izvor. C\u0103lin Nebunul zv\u00e2rle boamba justi\u0163iar\u0103 spre cer, cum tracii lansau solul deasupra l\u0103ncilor. Dar posibilit\u0103\u0163ile izvorului se ridic\u0103 deasupra riturilor trace prin proiectarea \u00een absolut p\u00e2n\u0103 la antropomorfizare (Mai am un singur dor<\/em>). Apa de dinaintea genezei, apa botezului (\u201cLa solidarisation magique ou mystique \/ le bapteme, dans les significations pre-chretiennes \/ de l’homme a l’eau, lui confere de nouvelles possibilites de ‘germination’, d’une nouvelle naissance\u201d \/ Mircea Eliade, Locum refrigerii<\/em>, \u00een \u201cZalmoxis\u201d, 1, 1938), setea, toate se circumscriu nemuririi pornind de la durerea na\u015fterii, resim\u0163it\u0103 de la traci, \u015fi predestin\u00e2nd c\u0103ile neputin\u0163ei: moartea \u00een nemurire, blestemul, via\u0163a.<\/p>\n

Pentru profetul Zamolxe, \u00eensingurarea \u00een via\u0163\u0103 \u015fi \u00een moarte vorbe\u015fte, nu de un principiu cosmic, ci de unul subcon\u015ftient \u015fi ontologic. Omul strabonian, purificat de sclavia pe care i-o atribuise Strabon, ca \u015fi de voin\u0163a zeific\u0103rii, \u00eendr\u0103zne\u015fte metafizic s\u0103 identifice traiul tracic cu marele Orb \u2013 dumnezeul. Dac\u0103 Zamolxe neromantic, venit la Eminescu din mitologia p\u0103g\u00e2n\u0103, aminte\u015fte de balansul spiritului arghezian \u00een jurul divinit\u0103\u0163ii cre\u015ftine, profetul lui Lucian Blaga, purt\u00e2nd pe um\u0103r neputin\u0163a \u015fi st\u00e2ng\u0103cia lui Dumnezeu, \u00ee\u015fi creeaz\u0103 abstras esen\u0163a omeneasc\u0103. De aici, implica\u0163ia p\u0103g\u00e2nismului zamolxian \u00een dezbaterile ulterioare ale lui Lucian Blaga asupra dumnezeirii \u015fi lumii umanizeaz\u0103 nuan\u0163ele absolutului. Func\u0163iile izvorului \u015fi blestemului, nemurirea privesc pe marele Orb; Zamolxe le reveleaz\u0103 numai. Epilogul lui Miron Costin (plec\u00e2nd de la Geste<\/em> francez\u0103): \u201cN\u0103sc\u00e2ndu-ne murim, murind ne facem cenu\u015f\u0103\u201d, ajunge la viziuni nevanitoase prin amploarea lor.<\/p>\n

Eminescu \u015fi Blaga, prin acest leit-motiv comun, interpretat deosebit, se \u00eent\u00e2lnesc, indiferent de cauzalitatea fiec\u0103reia din cele dou\u0103 opere. Acela\u015fi mit a generat atitudini poetice \u00eenrudite spiritului, deci compararea lor gratuit\u0103 nu e for\u0163at\u0103 \u00een sfera ideilor.<\/p>\n

 <\/p>\n

*<\/p>\n

S\u0103 cite\u015fti pe Eminescu f\u0103r\u0103 a te g\u00e2ndi la Eminescu nu e un semn c\u0103 te-ai g\u00e2ndit la Baudelaire, \u00eentr-o ipostaz\u0103 fluid\u0103, de coresponden\u0163\u0103 luciferic\u0103 a st\u0103rilor, a cauzelor \u015fi efectelor lirismului, poate ale versului. Ochiul cititor se solidarizeaz\u0103 cu versul, cu coloanele iambului, caden\u0163\u00e2ndu-se pentru primirea armoniilor de substan\u0163\u0103, c\u00e2ntului str\u0103b\u0103t\u0103tor abisurilor, dar \u015fi pentru primirea pierderii de sine consim\u0163ite, a c\u0103ut\u0103rii \u00een \u00eent\u00e2lnire, surs\u0103 de ecouri. Re\u00eencarnarea eului liric se abandoneaz\u0103, cititorul, modest deodat\u0103, caut\u0103 un alt cititor: dualitatea cheam\u0103 o unitate superioar\u0103 a doi cititori \u015fi doi autori ce trec unul \u00een locul altuia, care nu e nimeni, n-a fost \u015fi s-a poetizat. G\u00e2ndul la poet schimbat pe cel la poezie d\u0103 sentimentul unui p\u0103cat.<\/p>\n

O lectur\u0103 paralel\u0103: Correspondences \/ Vene\u0163ia.<\/em> Un sonet doctrin\u0103, unul-trenos. O genez\u0103 secund\u0103, o stingere trecut\u0103. Substantivul afirma\u0163iei estetice \u2013 La Nature<\/em>, verbul sepulcral absolut: \u201cS-a stins\u201d, dar \u015fi aceste forme de \u00eenceput vor corespunde, at\u00e2t natura c\u00e2t \u015fi stingerea reunific\u00e2nd epic geneza dint\u00e2i prin amintirea muzicii str\u0103juite de templu \u015fi via\u0163\u0103:<\/p>\n

La Nature est un temple ou de vivants pilliers<\/p>\n

Laissent parfoit sortir de confuses paroles…<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

S-a stins via\u0163a falnicei Vene\u0163ii,<\/p>\n

N-auzi c\u00e2nt\u0103ri, nu vezi lumini de baluri.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Ascensiunea coresponden\u0163ei sub\u0163iaz\u0103 \u2013 cobor\u00e2nd-o \u00een infinit\u0103 triste\u0163e \u2013 coloana fiin\u0163ei duse a cet\u0103\u0163ii venete, vestit\u0103 sibilin din \u00eenecuri unde p\u0103durile nu-\u015fi mai trimit simboluri.<\/p>\n

\u00cenceputul prin cuvinte se \u00eencheie prin parfumuri, care c\u00e2nt\u0103 dintr-o parte, paradisiac\u0103, r\u0103spunde \u00een reduc\u0163ia bizantino-venet\u0103: \u201cMiresei dulci i-ar da suflarea vie\u0163ii\u201d; nu-s \u015fi n-au fost parc\u0103 acei \u201cvivantes pilliers\u201d, nici omul, ci Okeanos, \u015fi nici templul, surpat acum, ci preotul, care a fost templul, sau numele templului supravie\u0163uind s\u0103 anun\u0163e re\u00eentoarcerea mor\u0163ii sau z\u0103d\u0103rnicia mor\u0163ii prin via\u0163\u0103. O sugestie irumpe \u00een tonalitatea celor mai lungi ecouri din dep\u0103rt\u0103ri metafizice:<\/p>\n

\n

\n

Il est des parfums frais, comme des chairs d’enfants<\/p>\n

\n

Nu-nvie mor\u0163ii \u2013 e-n zadar copile!<\/p>\n

\n

*<\/p>\n

Coresponden\u0163a eminescian\u0103 exprim\u0103 un paradis ce se comunic\u0103 numai sie\u015fi, cele ale lui Baudelaire sunt pornite din mijlocul infernului suprem. O cale apofatic\u0103, \u00een spiritul armoniilor eminesciene, r\u0103zbate spre metafizica r\u0103ului baudelairian\u0103. Excesul de puritate \u2013 c\u00e2nd e vorba de \u201ccoresponden\u0163\u0103\u201d \u00een accep\u0163ia armoniei poetice \u2013 se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu unul de morbiditate, \u00eenc\u00e2t nu poe\u0163ii pot sta aproape, ca fire, nici universurile, c\u00e2t claritatea, definibilitatea lor.<\/p>\n

\n

*<\/p>\n

Dou\u0103 lecturi care duc \u00een alt\u0103 parte opun\u00e2nd romantismul lui Eminescu clasicismului parnasian, formal, al lui Baudelaire, predestinarea modern\u0103 a celui de-al doilea, imobilitatea astral\u0103 a celui dint\u00e2i. Venind de la Baudelaire la Eminescu, \u00eel ui\u0163i pe unul sau nu-l sesizezi pe cel\u0103lalt dec\u00e2t \u00een termenii unei opozi\u0163ii reciproc definitorii, ai unei descalific\u0103ri critice: sistemele \u00eenchegate \u00een marginea uneia dintre cele dou\u0103 opere se ruineaz\u0103 cu zgomotul a c\u0103rui rezonan\u0163\u0103 trimite spre un comentariu necesar, nu neap\u0103rat unificator, nici teoretic, de nega\u0163ie a unei duble surse opuse. Crezi c\u0103-l \u015ftiai pe Eminescu, ori c\u0103 nu-l \u015ftiai, c\u0103-l puteai afla ori nu pe Baudelaire, c\u0103 \u00eendreptarea c\u0103tre unul \u015fi altul, ori \u015fi c\u0103tre unul \u015fi c\u0103tre altul pot duce \u00een neant, c\u00e2nd descoperi o cale obi\u015fnuit\u0103, de lectur\u0103, de istorie citit\u0103, f\u0103cut\u0103, s\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 \u2013 poate, e drept, \u015fi inventat\u0103, trasat\u0103 peste utopie. Pe incompatibilitatea b\u0103nuit\u0103 intuitiv \u015fi \u00eemp\u0103cat\u0103 critic, pe romantismul dec\u0103zut sau decantizat, pe reg\u0103sirea printr-o coresponden\u0163\u0103 ancestral\u0103 a armoniilor verbului \u00eenn\u0103scut se sprijin\u0103 perspectiva \u00eenvechirii prin \u00eennoire spre nuan\u0163a cuprins\u0103 sincer, conving\u0103tor, eternit\u0103\u0163ii.<\/p>\n

\n

*<\/p>\n

Studiul dedicat lui Eminescu reprezint\u0103 pentru Arghezi ceea ce reprezint\u0103 \u201cVia\u0163a \u015fi opera lui Edgar Poe\u201d pentru Baudelaire, inclusiv ca viziune estetic\u0103 \u015fi complementar\u0103 a personalit\u0103\u0163ilor, \u00eens\u0103 dup\u0103 aproape o sut\u0103 de ani \u015fi, parc\u0103 anume, \u00eentr-o ipostaz\u0103 de retrospectiv\u0103 pioas\u0103 (\u201cpio\u015fenia noastr\u0103 dep\u0103\u015fit\u0103\u201d), menit\u0103 s\u0103 rectitoreasc\u0103 fiorul poetic pe care un poet anume, unic \u015fi mare, l-a l\u0103sat mo\u015ftenire. Dac\u0103 poetul francez, teoretiz\u00e2nd poezia, transcria f\u0103r\u0103 semnele cit\u0103rii fraze din Poe, Arghezi va parafraza versuri proprii, sensul parafrazei atribuindu-i-l lui Eminescu (\u201cFemeia lui Eminescu nu e niciodat\u0103 so\u0163ia, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd exclusiv amant\u0103\u201d, iar cunoscutul vers: \u201clogodnic\u0103 de-a pururi, so\u0163ie niciodat\u0103\u201d etc.). Am risca specul\u00e2nd c\u0103, de transcris, la r\u00e2ndul s\u0103u Arghezi transcrie din Baudelaire idei critice. Totu\u015fi le vedem, originare \u015fi regenerate dup\u0103 lunga lor evolu\u0163ie, ap\u0103r\u00e2nd dintr-un unic \u015fi vast creuzet care este spiritul arghezian, \u00eentr-o aparent\u0103, revolut\u0103 \u00eenstr\u0103inare de sine: discursul de poetic\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

*<\/p>\n

Modernitatea, p\u00e2n\u0103 la clasicismul ei, las\u0103 s\u0103 r\u0103sune \u00een poetica lui Arghezi hamletianul strig\u0103t al lui Rimbaud de a fi modern. Proiectarea \u015fi reflectarea ei din lumea lui Eminescu \u00eei graveaz\u0103 originalitatea rom\u00e2neasc\u0103, inexprimabil\u0103. \u00cen m\u0103rturisirea poetic\u0103, Arghezi sugereaz\u0103, insinueaz\u0103, construie\u015fte, cu o naturale\u0163e a apropierii de obiect care are aerul deta\u015f\u0103rii, cu o volubilitate uituc\u0103 \u00een fa\u0163a imposibilului asumat. Eseul s\u0103u ar fi cazanie, dac\u0103 nu s-ar pamfletiza spre a da via\u0163\u0103 unei st\u0103ri, intermitente asemeni vulcanilor (dac\u0103 s-ar sf\u00e2r\u015fi unde \u00eencepuse), dac\u0103 s-ar dedubla \u00eentr-o profesiune de credin\u0163\u0103. O individualitate pecetluit\u0103 \u00een sine, exterioriz\u00e2ndu-se doar magnetic, c\u0103lc\u00e2ndu-\u015fi \u201cpio\u015fenia dep\u0103\u015fit\u0103\u201d, orgoliul satisf\u0103cut – se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 autentic actul \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firii despre geneza \u015fi soarta poeziei \u00een eternitate. O spovedanie lui Eminescu nu mai avea rezonan\u0163\u0103 \u00een epoc\u0103. Eminescu \u00eensu\u015fi va fi cu at\u00e2t mai auzit cu c\u00e2t cel care vorbe\u015fte despre el i se \u00eendep\u0103rteaz\u0103, spre a se apropia de ascult\u0103torul de aici, cu mesajul, cu \u201ctraducerea\u201d lui. M\u0103rturisirea este simbolic\u0103, pio\u015fenia noastr\u0103 \u2013 dep\u0103\u015fit\u0103. Certitudinea mare este poezia, voin\u0163a \u015fi \u00eemplinirea ei total\u0103, de la inaccesibilul accident al geniului la diletantism (\u201cdragostea de a scrie e un \u00eenceput de talent\u201d, nu numai o defini\u0163ie eliadesc\u0103, dar \u015fi o con\u015ftiin\u0163\u0103 specific\u0103 a condi\u0163iei literaturii.<\/p>\n

Caracterul de m\u0103rturisire eminescian\u0103 cheam\u0103, \u00een locul spiritului critic, spiritul poetic. Contemporanii geniului depun m\u0103rturie fals\u0103.<\/p>\n

*<\/p>\n

\n

studen\u0163ii Amitei Bhose l-au gustat de mult \u00een original profesoara Tagore a putut s\u0103 evite chiar gustul mor\u0163ii inciner\u00e2ndu-se \u00een Bucure\u015fti l\u00e2ng\u0103 morm\u00e2ntul lui Eminescu \u00eempr\u0103\u015ftiindu-se \u00een cosmosul lui Orfeu \u015fi al lui Tagore deopotriv\u0103 doctrinele mileniului trei nu vor putea evita ceea ce se impusese filosofului N Bagdasar \u00een 1938 contrastul dintre civiliza\u0163ia european\u0103 acum pe acela\u015fi trend american\u0103 materialist\u0103 \u015fi cultura indian-oriental\u0103 a sufletului a interiorului dac\u0103 \u00eencorporarea g\u00e2ndirii lui Tagore \u00een cultura rom\u00e2n\u0103 \u00een anii 20 \u015fi 30 a putut fi destructurat\u0103 chiar prin Tagore \u00eensu\u015fi sovietizat al treilea al patrulea Tagore vor fi iar \u015fi iar Tagore cel dint\u00e2i cel adev\u0103rat chiar dac\u0103 India s-ar dezice de Tagore ca mama de fiu el \u00eenc\u0103 ar \u00eenfiora pe rom\u00e2ni cobind tragic cu pre\u0163ul c\u0103 India ar face cuno\u015ftin\u0163a lui Eminescu alungat din \u0163ara lui deconstruit \u00een cheie rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi pe demitiz\u0103rile formalizante o vishva bharati ar putea fi fondat\u0103 pe numele lui Tagore \u015fi Eminescu poetul Indiei \u015fi poetul Rom\u00e2niei ar da un exemplu de advaita (nondualitate)<\/p>\n

 <\/p>\n

*<\/p>\n

cum s-ar defini un indianist rom\u00e2n de sorginte eliadesc\u0103 eminescian\u0103 br\u00e2ncu\u015fian\u0103 etc au folosit termenii de indo-eminescologie indo-br\u00e2ncu\u015fologie atunci c\u00e2nd eliade tr\u0103ia acum \u00een Calcutta realizez cov\u00e2r\u015fitoarea laten\u0163\u0103 a indo-eliadologiei un domeniu de data asta nu at\u00e2t indo-rom\u00e2nesc c\u00e2t universal-indian-rom\u00e2nesc pe r\u0103d\u0103cini pe c\u00e2t de interiorizate \u015fi pierdute pe at\u00e2t de revelate \u00een sensibilit\u0103\u0163ile \u015fi inteligen\u0163ele indianistice noi comparatismul etimologismul indo-europenismul antropologismul estetismul medicinismul etc sunt printre cuvintele-cheie care ar putea caracteriza studiile formale \u00een indologia rom\u00e2neasc\u0103 tendin\u0163ele hermeneutice introduse de Eliade \u015fi aplicate de Sergiu Al-George au alternat cu preocup\u0103ri analitice pe subiecte specifice de la nonviolen\u0163\u0103-Miori\u0163a sau Eminescu-Veda la intense studii asupra lui Shankaracharya ori Vedanta ale genera\u0163iei tinere traducerile mai ales din sanscrit\u0103 c\u00e2\u015ftig\u0103 teren paralel cu cele dup\u0103 intermediar sau repovestirile cererea de literatur\u0103 indian\u0103 de orice fel fiind mai mare dec\u00e2t pot oferi speciali\u015ftii amatorismul comercial infla\u0163ioneaz\u0103 pia\u0163a cu o impresie de opulen\u0163\u0103 greu de dezamorsat fondul rom\u00e2nesc al Bibliotecii Na\u0163ionale din Calcutta nu este catalogat sau consultabil c\u00e2teva mii de volume reprezentative pentru cultura rom\u00e2n\u0103 fac loc \u015fi contribu\u0163iilor indologice \u00een v\u00e2rf cu vol XIV al Operelor lui Eminescu \u00een care este publicat\u0103 Gramatica sanscrit\u0103 de Franz Bopp \u00een traducerea acestuia exemplific\u0103rile foarte numeroase sunt \u00een devanagari \u00een caligrafierea lui Eminescu \u00een amurgul crea\u0163iei sau dup\u0103 Amita Bhose editoarea Gramaticii \u00een prima tinere\u0163e berlinez\u0103<\/p>\n

*<\/p>\n

Statuile lui Eminescu ne \u00eenconjoar\u0103 parc\u0103 de pretutindeni, umbre \u00een relief, \u00een marmor\u0103 \u015fi bronz ale amintirii sale, ale permanen\u0163ei geniului rom\u00e2nesc. Pornind de la \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea poetului de la 19 ani, la 27 \u015fi la 39, de la universul infinit eminescian, mai to\u0163i sculptorii no\u015ftri i-au reprezentat chipul.<\/p>\n

\n

Primul dintre ace\u015ftia este Ion Georgescu, dac\u0103 nu lu\u0103m \u00een considerare masca executat\u0103 de Filip Marin. Ion Georgescu a lucrat dou\u0103 efigii \u015fi un bust academic, comemorativ, nepoetic.<\/p>\n

\n

\u00cen schimb, proiectul de la \u00eenceput de veac al lui Dimitrie Paciurea, sf\u0103r\u00e2mat \u00een drum spre a fi expus \u00een str\u0103in\u0103tate, a deschis un ciclu de c\u0103ut\u0103ri ale \u00eense\u015fi sculpturii rom\u00e2ne\u015fti de valoare universal\u0103. Documentele re\u0163in c\u0103 Eminescu <\/em>al lui Paciurea avea duh \u015fi dimensiuni titanice, michelangeliene.<\/p>\n

\n

Gheorghe Anghel avea s\u0103 iveasc\u0103, dup\u0103 jum\u0103tate de secol, poate r\u0103spunsul la acel proiect, la toate proiectele de statui eminesciene. Oscar Han \u015fi Ion Jalea, Romul Ladea \u015fi Cornel Medrea, Ion Vlasiu, Ovidiu Maitec, dar cine nu i-a \u00een\u0103l\u0163at monumente, multe cunoscute, intrate \u00een istoria artei noastre mai vechi \u015fi mai noi. Lucr\u0103rile f\u0103r\u0103 valoare s-au pierdut \u00een uitare sau anecdotic\u0103.<\/p>\n

\n

La Ion Jalea, chipul poetului \u015fi al revoltei se re\u00eent\u00e2lnesc \u00een toate personajele basoreliefului \u00cemp\u0103rat \u015fi proletar<\/em>. Ochii eminescieni, la Oscar Han, au v\u0103zut \u00een eternitate, \u00een spiritul pur al frumuse\u0163ii. Despre bustul de Cornel Medrea s-a spus c\u0103 nu seam\u0103n\u0103 cu modelul \u2013 imaginar \u2013 dar c\u0103 r\u0103m\u00e2ne un Eminescu.<\/p>\n

\n

O oper\u0103 profilat\u0103 pe vastit\u0103\u0163ile cere\u015fti ale Luceaf\u0103rului<\/em> este nemuritorul bronz datorat lui Gheorghe Anghel, care parc\u0103 a\u015fteapt\u0103 mereu suflarea nesf\u00e2r\u015fitei fiin\u0163e eminesciene.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Fais que mon \u00e2me un jour, sous l’Arbre de Science, Pr\u00e8s de toi se repose, \u00e0 l’heure o\u00f9 sur ton [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-25372","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25372","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25372"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25372\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25375,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25372\/revisions\/25375"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25372"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25372"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25372"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}