{"id":25789,"date":"2016-03-09T19:42:03","date_gmt":"2016-03-09T19:42:03","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=25789"},"modified":"2016-03-09T19:55:34","modified_gmt":"2016-03-09T19:55:34","slug":"mihai-radulescu-istoria-literaturii-romane-de-detentie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2016\/03\/09\/mihai-radulescu-istoria-literaturii-romane-de-detentie\/","title":{"rendered":"Mihai R\u0103dulescu: Istoria Literaturii Rom\u00e2ne de Deten\u021bie"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/strong><\/strong><\/strong><\/p>\n

“MIHAI RADULESCU
\nISTORIA LITERATURII ROM\u00c2NE DE DETEN\u021aIE: MEMORIALISTICA REEDUC\u0102RILOR
\nPRIMA ISTORIE A LITERATURII ROM\u00c2NE DE DETEN\u021aIE <\/strong><\/p>\n

\u00cen chip firesc, \u00een prima intentie, titlul ” Istoriei Literaturii Rom\u00e2ne de Detentie” trebuia sa fie: Istoria Literaturii Rom\u00e2ne de Detentie sub Comunism , fiindca doar acest cuprins aveam de g\u00e2nd sa-l confer lucrarii de fata, c\u00e2nd am \u00eenceput redactarea ei. Publicarea \u00een perioada de dupa Revolutia din ’89 a numeroase lucrari de memorialistica put\u00e2ndu-se \u00eencadra \u00een acest gen a produs material mai mult dec\u00e2t suficient, \u00een primii sapte ani de editare libera (1990-1997), material ce impune ordonarea, scoaterea \u00een evidenta a diferentei specifice, disting\u00e2ndu-se glasurile auctoriale implicate \u00een concertul general, judecarea contributiei fiecarui scriitor la \u00eenaintarea cunoasterii prin mijloacele osebite ale literaturii, ca si a timbrului, tonului si modalitatilor estetice variate ce apropie sau separa un memorialist de celalalt.<\/p>\n

Pe masura ce scriam mi-am amintit ca literatorii rom\u00e2ni au mai suferit condamnari politice si \u00een timpurile anterioare \u00eembolnavirii natiei de bolsevism si si-au pus pe h\u00e2rtie memoriile privitoare la executarea lor, oferind cititorilor prilejul de a patrunde, odata cu revenirea personala a celor dint\u00e2i \u00een iad pe calea aducerii aminte, a descinde \u00een varii universuri concentrationare, ca se numeau Siberia, Vacaresti, \u00eenchisorile austro-ungare, ori lagare de prin alte tari \u00eenvecinate. Liviu Rebreanu, C. Stere, G. Top\u00e2rceanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, tot at\u00e2tea nume ale caror existenta si creatie a depins partial si de umbra gratiilor, ori a s\u00e2rmei ghimpate. A concepe doar o Istorie a Literaturii Rom\u00e2ne de Detentie sub Comunism \u00eei frustra pe unii \u00eenaintasi gloriosi de dreptul de a fi prezenti \u00een ea – prin excludere cronologica si politica -, desi ei sunt aceia care au \u00eenceput a hrani cu lucrarile lor acest gen literar aparte. Daca unii dintre cititori mi-ar atrage atentia, pe buna dreptate, ca suferinta din \u00eenchisorile comuniste nu poate fi comparata cu nici una anterioara, voi fi de acord, dar voi raspunde ca eu nu \u00eentocmesc o istorie a suferintei rom\u00e2nilor \u00een detentie, ci una a memorialisticii privitoare la ea. Or, tocmai parintii nostri \u00eentru literatura sunt aceia care au impus publicului cititor rom\u00e2n si astfel de scrieri, fac\u00e2ndu-le loc \u00een constiinta destinatarilor, alaturi de cele de fictiune \u00een proza, lirice, dramaturgice etc.<\/p>\n

Dar, oare, \u00een cartile publicate dupa ’89, avem de-a face cu literatura? O apropiere atenta de textele din zona mentionata impune stergerea impresiei de moment ca, toate nar\u00e2nd acelasi tip de chinuri si de suferinte morale, \u00een aceleasi locuri de cazna, ele s-ar distinge greu unul de celalalt (un repros ce le minimalizeaza \u00een mod curent). Aceasta impresie falsa a facut ca gustul public sa ajunga mult prea repede la satiu \u00een privinta lor. O alta acuzatie a celor ce nu \u00eenteleg c\u00e2t a fost de anevoiasa viata \u00een conditiile date este ca toate lucrarile insista peste masura asupra neajunsurilor fiziologice, autobiograful transform\u00e2ndu-se \u00eentr-un rhyparograf – de la porecla pictorului grec Pyreicus: pictorul murdariilor. Drept urmare, lectura literaturii memorialistice de detentie a fost delasata de curiosi, dupa prea putini ani de rasfoire. Unul dintre scopurile lucrarii de fata este sa scoata \u00een evidenta deosebirea calitativa estetica dintre aceste scrieri, precum si aceea impusa de oglindirea personalitatilor deosebite ale autorilor \u00een stil si obiective analizate, prin asta demonstr\u00e2ndu-se si literaturitatea lor.<\/p>\n

Aici este locul potrivit sa dau o explicatie la care nimeni n-a g\u00e2ndit p\u00e2na acum – de unde provine si acuza ca aceste volume sunt scrise fara respect pentru exprimarea literara, caracteristica, pasa-mi-te, a literaturii de detentie (sub comunism); caracteristica ce este incriminata ca scot\u00e2nd-o dintre fruntariile literaturii se refera la stilul ne\u00eengrijit, la lipsa de interes a autorilor pentru uneltele literatului. Uneori, cum este cazul, \u00een volumul de fata, cu marturiile lui Dumitru Gh. Bordeianu sau Oct. Voinea, editorii au fost datori sa recurga la c\u00e2te un stilizator, limbajul \u00een care s-a realizat redactarea fac\u00e2nd mai mult dec\u00e2t dificila accesibilitatea textului, altfel cutremurator prin continutul evenimential si analiza psihologica. Faptul ca majoritatea memorialistilor nu au pregatire filologica atunci c\u00e2nd se aseaza la masa de lucru nu le scuza repetitiile de cuvinte, ale turnurilor de fraza, ale starilor afective expuse sau ale starilor psihice transpuse \u00een exprimare identica. Nu le scuza nici calitatea exprimarii, nici dezinteresul pentru plasticitatea expunerii, pentru figura de stil; ori, dimpotriva, nu le scuza orientarea catre o plasticitate si unele figuri de stil \u00eendoielnice; nu le scuza nici dezinteresul pentru organizarea continutului, pentru investigarea inedita a trairilor, pentru portretul cu viziune originala, pentru descrierile de atmosfera, cu alte cuvinte, nu le scuza saracia \u00eentregului s.a.m.d. Exista, totusi, ceva ce sterge aceste deficiente, mut\u00e2nd tipul respectiv de literatura \u00een alta zona: acel ceva este constiinta ca autorii au zacut ani numerosi \u00een atari conditii \u00eenc\u00e2t nu au avut alt prilej de exersare a exprimarii dec\u00e2t oral si soptit, cu spaima ca puteau fi pedepsiti daca erau surprinsi fac\u00e2nd-o p\u00e2na si astfel. Desigur ca acest mod de a trai si a te rosti a lasat urme de nesters \u00een maniera lor de a expune, urme de care suntem datori sa tinem seama. Deci, citind aceste opere, sa cautam \u00een ele niste \u00eempletiri zguduitoare si de neuitat dintre o oralitate preponderenta si definitiva (care reprezinta un tip limpede de literatura) si o aspiratie la ceea ce se \u00eentelege \u00eendeobste prin exprimarea literara \u00een scris, insuficient educata. Abia dupa ce ne asumam acest punct de vedere, ne este \u00eengaduit sa distingem dupa talent memorialistii (o separare impusa de investigatia speciala facuta de mine – la care dealtfel nu recurg, din respect pentru suferinta egala a autorilor cercetati -, \u00eensa refuzata de memorialistii \u00een cauza: ei deseori \u00eesi \u00eencep scrierea prin a statua clar si demn ca nu fac literatura).<\/p>\n

Noua literatura memorialistica a detentiei trebuie considerata \u00een primul r\u00e2nd ca una didactica, cea mai importanta literatura didactica elaborata vreodata \u00een istoria omenirii (cui i se pare exagerata pozitionarea aceasta, \u00eei voi aminti ca reeducarea – tema volumului de fata -, constituie un fenomen unic – dupa stirile de p\u00e2na \u00een prezent – \u00een istoria didacticii universale).<\/p>\n

Caracterul didactic al literaturii rom\u00e2ne memorialistice de detentie sub comunism reprezinta una dintre trasaturile definitorii ale acestei specii noi , pentru analist.<\/p>\n

Nu vom \u00eentelege acest didacticism ca fiind explicit, ori macar volitiv totdeauna. El este implicit si, mai ales, dedus sine qua non din dezastrele umane relatate, care nu trebuie cu nici un pret sa se mai repete \u00een viitorul umanitatii. Dar acest caracter nu este, \u00een intentia autorilor, preponderent, ba as spune ca, dimpotriva, e necesar un efort pentru a-l descoperi. Daca vreti, trasatura mentionata constituie una ce-i priveste pe cititor si cercetator, mai cur\u00e2nd dec\u00e2t pe autori, cei dint\u00e2i av\u00e2nd datoria sa \u00eentrevada ‘lectia’ indusa de lectura, pentru binele omenirii ce va sa vina.<\/p>\n

Aceasta nevoie pe care o resimt moralistii si nascocitorii de solutii didactice \u00een vederea \u00eembunatatirii omului, \u00eentr-o lume crestina \u00een care pasii \u00een aceasta directie, oric\u00e2t de mari, au adus modificari nesatisfacatoare ale firii si mentalitatilor, ale prejudecatilor si temperamentului, ale prostiei si rautatii, m-a facut s-o \u00eenscriu pe primul loc al trasaturilor memorialisticii de detentie. Desigur, ea se deduce din trasatura fundamentala: dezvaluirea adevarului asupra puscariilor comuniste, anchetelor M.A.I., relatiilor dintre o politica, deloc egala ei \u00eensesi, unidirectionata \u00eentru zdrobirea \u00eentemnitatilor, mai cu \u00eencetinitorul ori mai grabita; si asa mai departe.<\/p>\n

Dezvaluirea adevarului are, la r\u00e2ndul ei, diverse subtrasaturi generale pentru toate memoriile de acest tip: Omul arestat traieste un soc; socanta va fi purtarea ofiterilor si subofiterilor M.A.I. cu el – mai ales \u00een saptam\u00e2nile de \u00eenceput ale retinerii, p\u00e2na ce victima se obisnuieste cu noua situatie -, ca si ‘obiceiurile neobisnuite’ ale ‘casei’ (\u00een definitiv, prin ‘arestare’ devenim ‘oaspetii’ Ministerului de Interne, nu?). Tot soc reprezinta procesul judiciar, comunicarea sentintei, ajungerea \u00eentr-o \u00eenchisoare de executie, viata comunitara, pedepsele de aici – si celelalte.<\/p>\n

Cum astfel de socuri s-au repetat, cu extrem de putine variatii, \u00een fiece viata de condamnat politic, toti naratorii simt nevoia sa-si comunice trairile paradoxale. Povestirile lor devin impersonale , \u00een sensul maiorescian – desi av\u00e2nd caracter de unicat subiectiv pentru fiecare istorisitor -, se vor asemana cu obstinatie, ca si c\u00e2nd s-ar permuta dintr-o carte \u00eentr-alta, \u00eentr-un straniu univers kafkian unde fiece volum de amintiri constituie o alta posibilitate de intrare, identica celorlalte 1001 cai de acces.<\/p>\n

Disciplina locurilor de detentie era dirijata de la centru. Ea nu permitea dec\u00e2t un singur tip de supravietuire (sau de moarte) pe toata \u00eentinderea tarii. Toti detinutii s-au izbit de spectrul excesiv al foamei, al setei, al lipsei de somn, de caldura, al lipsei de aer, de igiena, de mijloace de a-ti c\u00e2rpi sau \u00eennoi hainele, bocancii; toti s-au izbit de aceeasi nevoie de comunicare si s-au \u00eenvatat unii pe ceilalti alfabetul morse si al surdo-mutilor, \u00een vederea unei periculoase intrari \u00een contact cu necunoscutii de alaturi; toti au resimtit dureros irosirea timpului departe de familie, de carti, de arta, ori macar de plaiurile natale. Si toti au \u00eenlocuit autoeducatia pe care o continuam \u00een libertate, dupa absolvirea treptelor scolarizarii, cu scrierea pe tablite de sapun, pe cioburi, pe talpi de bocanc, ori prin dezvoltarea memoriei auditive sau a concentrarii maxime \u00een \u00eentoarcerea asupra ta \u00eensuti si a ‘scolii amintirilor personale’; toti au suferit tortura.<\/p>\n

– Toti au aflat ce gust are suspiciunea si au recurs poate, \u00een premiera, la SECRET. Au cunoscut cu mai multa sau mai putina oroare ce \u00eenseamna pornirea catre invidierea ‘grosimii’ unei bucatele de p\u00e2ine din m\u00e2na semenului, chiar daca sentimentul hidos, desi natural, era rapid reprimat. Toti au degustat cu rezultate cvasiperfecte ale profesionistului toate chipurile de temeri, toate gradele intensitatii acestora, toate etapele invadarii sufletului de catre ele, de la tremuratul incontinent la incontinenta sfincterelor, la albirea parului, la \u00eembolnavirea cordului, unii ajung\u00e2nd la nebunie, chiar daca majoritatea si-au contracarat frica, sav\u00e2rsind, pentru a uita de ea, acte de nesabuit curaj.<\/p>\n

– Toti au cunoscut revolta, dorinta de libertate, ura, dragostea de semen. Toti si-au limpezit descifrarea dusmanului comun si, \u00eentr-un proces invers, si-au ad\u00e2ncit patriotismul. Toti, exceptiile sub\u00eenteleg\u00e2ndu-se permanent.<\/p>\n

– Toti au \u00eent\u00e2lnit oameni, oameni pe care nu se asteptasera, nu sperasera, uneori nu dorisera pentru nimic \u00een lume sa-i \u00eent\u00e2lneasca. Surpriza agreabila, dezagrabila, fructuoasa, \u00eenjositoare, bogata \u00een influente benefice sau malefice, adusa de aceste cunostinte, a marcat destine. Surpriza adusa de contactul cu bestiile reprezent\u00e2nd represiunea le-a marcat la fel de puternic – p\u00e2na la risipirea mintilor si infirmitatea fizica, p\u00e2na la pierderea vietii.<\/p>\n

\u00cen aceasta privinta, experienta detinutilor \u00eencepe sa se diferentieze, p\u00e2na la un punct. Talentul evocator al memorialistilor, spiritul lor de observatie, forta lor de recreare a tipurilor umane, deosebeste relatarile lor. Capacitatea (sau incapacitatea) de a analiza psihologii si de a se autoanaliza le faciliteaza apropierea (sau le impune departarea) de ceea ce \u00eentelegem \u00eendeobste prin literatura psihologica si conduce la o noua trasatura a speciei discutate: ea ofera (sau trece pe l\u00e2nga, fara a baga de seama), ofera material psihologic si antropologic privitor la om \u00een conditiile subumanitatii.<\/p>\n

– Pentru ca, totusi, avem de-a face cu literatura, se cuvine sa specific faptul ca \u00een majoritatea acestor carti gasim remarca: nu fac literatura, cu varianta: \u00eemi cer scuze ca nu sunt pregatit a fi scriitor, ori dimpotriva: \u00eemi pare rau ca trebuie sa recurg la un mijloc literar, dar el \u00eemi usureaza comunicarea… etc.<\/p>\n

Ceea ce nu-si dau seama memorialistii \u00eenca este ca ei au trecut la a pune bazele unui stil specific: acela al memoriilor de detentie , a carui trasatura stilistica precumpanitoare este oralitatea , motivata, cum s-a vazut, de faptul ca ani si ani la r\u00e2nd viitorii memorialisti n-au avut \u00eengaduinta sa citeasca nici un cuv\u00e2nt tiparit, nici sa scrie vreunul; \u00een schimb, s-a dezvoltat o \u00eentreaga epopee, noi Iliade si Odisee, – ce va ram\u00e2ne pierduta pe totdeauna -, o literatura a naratiunilor spuse de la gura la ureche sau \u00een fata unei camere plina cu insi mai mult adormiti dec\u00e2t treji, atunci c\u00e2nd preocuparea era permisa de gardieni.<\/p>\n

Dintre mijloacele literaturii, rar condeie ce sa fie dotate pentru descrieri si portrete; \u00een schimb, nu sunt rare scenele cu doua sau mai multe personaje, uneori mase, vii, colorate, pitoresti, zguduitoare. De aceea, n-am scapat nici un prilej de a ilustra cartea de fata cu, mai ales, portrete referentiale (pentru ca sunt rare) si am urmarit, \u00een toate nuantele deosebitoare, chipurile lui Sura Bogdanovici si Eugen Turcanu, \u00eentemeietorii reeducarilor pornite \u00een 1949. Aceasta motiveaza caracterul de antologie comentata al Istoriei mele (aici mai intervine o motivare: literatura de detentie a aparut \u00een tiraje minuscule si s-a v\u00e2ndut mai ales de la om la om, ceea ce face ca cititorul interesat sa fi izbutit arareori a cumpara toate cartile cu pricina; drept care, socotesc ca volumul de fata – si urmatoarele ale Istoriei Literaturii Rom\u00e2ne de Detentie – se cade sa suplineasca aceasta lipsa, oferind curiosilor mostre esentiale din scrierile discutate).<\/p>\n

Dialogurile apar cu zg\u00e2rcenie \u00een aceasta literatura – unul dintre autori se scuza de c\u00e2te ori inventeaza doua-trei replici, pentru agrementarea lecturii. Aceasta se datoreaza pariului pe care-l fac memorialistii cu ei \u00eensisi de a fi c\u00e2t mai fideli realitatii (ei se socotesc ‘martori ramasi \u00een viata’, ’emisari ai mortilor amutiti pe vecie’), dialogurile – g\u00e2ndesc ei pe buna dreptate – anevoie repet\u00e2nd \u00eentocmai spusele de odinioara. Dintre ele, replicile schimbate cu anchetatorii, procurorii, judecatorii, paznicii, apar frecvent si la fel de frecvent sunt similare \u00een toate cartile, fiindca acele specimene umane \u00een slujba ministerului minciunii si al mortii (M.A.I.) foloseau limbajul de lemn, \u00eencremenit \u00een stereotipii \u00eencarcate cu predilectie de numele organelor anatomice ale mamelor si ale altor rude si de la fel de scabroase apelative adresate retinutilor si detinutilor lipsiti de dreptul la replica.<\/p>\n

Meditatia revine cu drag \u00een pagini, ca si teoria politica. Nu este de mirare: avem de-a face cu persoane care au g\u00e2ndit si \u00een libertate – de aceea, de altfel, s-au pomenit \u00eendaratul gratiilor. Oric\u00e2t de curios ar parea, ele alcatuiesc armata de g\u00e2nditori ai patriei, mai ales aplecati asupra problemelor democratiei, economiei politice, dreptului, istoriei, religiei si viitorologiei.<\/p>\n

Va sa zica, pentru a reveni de unde am plecat \u00een acest excurs \u00een teritoriul literaturii de detentie sub comunisti, intentia mea, ca istoric literar, si-a extins aria de cuprindere si \u00een trecut, pe masura ce redactarea cartii \u00eenainta. Apoi a survenit o noua disturbare a activitatii depuse, formul\u00e2ndu-se \u00eentrebarea: nu cumva sunt dator sa adopt \u00een expunere ordinea uzuala unei atari cercetari, anume cea cronologica? Masa publicatiilor \u00een volum privitoare la detentia sub comunism (preponderenta \u00een Istoria mea) se opunea acestei optiuni, daca publicatiile scriitorilor consacrati o \u00eengaduie. Amintirile contemporanilor nostri au fost redactate, cu putine exceptii, dupa 1989. Sigur, au existat chiar si mai multe variante elaborate \u00een taina si cu mari riscuri \u00eenainte de rasturnarea regimului de asuprire interna; numai ca ele au disparut, \u00een general, \u00een beciurile Securitatii si nu au ajuns sa vada lumina tiparului; or, o istorie nu poate urmari absentele. \u00cen cazul tuturor operelor poetice, acestea au fost concepute si redactate \u00een \u00eensesi temnitele, lagarele, minele, unde s-au chinuit autorii lor, iar ei rareori si-au amintit cu precizie anul si locul creatiei – daca au supravietuit p\u00e2na la publicare. A adopta drept criteriu cronologic anul aparitiei nu contribuie la luminarea cronologiei, \u00een fiecare an rasarind numeroase astfel de opuri, a caror trecere prin teasc nu a depins de ispravirea scrierii, ci de gasirea editorilor binevoitori la adresa ei, ori de adunarea banilor necesari procesului foarte costisitor al concretizarii acestei ultime etape din existenta unei lucrari. Era posibila o cronologizare a perioadei la care se refera diversele volume ce ma intereseaza; dar, ele privesc \u00eenchisorile, \u00eencep\u00e2nd cu anul 1941 si merg\u00e2nd p\u00e2na \u00een 1964, (excluz\u00e2nd relatarile despre Siberia) multi dintre autori acoperind \u00eentreaga perioada; deci, se impunea gasirea unei alte discriminari. Aceea a anului de nastere a memorialistilor nu constituie nici ea criteriul, pentru ca nu \u00een toate cazurile exista date biografice clare si complete ale scriitorilor. Am recurs la doua criterii , de alt ordin: unul tematic , sprijinit pe un altul alfabetic . Prin distingerea tematica a lucrarilor \u00eenteleg gruparea lor, fie geografica (va exista un volum: Siberiada , \u00een care cap de serie se gaseste C. Stere; sau: Canalul ), fie plec\u00e2nd de la caracteristica trairilor (volumul de fata se ocupa de: Memorialistica Reeducarilor ), fie de la \u00eenclinarile literare prepoderente ale lucrarilor; de pilda: Arta portretului la… ) s. a. m. d. Iar \u00een fiecare dintre acestea, de fapt, \u00een cadrul partilor componente – ceea ce se petrece si \u00een ast prim volum -, autorii vor fi prezentati \u00een ordine alfabetica, desi titlurile capitolelor nu vor tine seama de ea. Mi se va reprosa absenta unui criteriu unic de divizare a Istoriei Literaturii de Detentie la Rom\u00e2ni . \u00cemi asum aceasta scadere, deoarece mi se pare ca riscul trebuie acceptat de dragul avantajului adus de defectiunea mentionata: putinta de a analiza la un loc scriitori cu problematica identica sau cu aceleasi interese ale investigarii memorialistice, ceea ce \u00eengaduie cititorului o privire comparatista asupra operelor lor.<\/p>\n

Aceasta a iscat o alta dificultate, provenind din optiunea \u00eentre tehnicile expunerii posibile mie. Capitolele se cuvenea sa propuna portrete ale memorialistilor, biografii si prezentarea lucrarilor prin rezumari comentate, tocmite de mine? Sau trebuia sa adopt un stil cvasididactic, acela al ilustrarii prin citate exemplare? Am ales calea din urma (desi rau famata) pentru trei motive: mai \u00eent\u00e2i, fiindca impresiile mele au prea putina \u00eensemnatate \u00een receptarea publica a operelor \u00een discutie, comparate cu puterea de impact a unor pagini smulse din suferinta \u00eensasi; \u00een al doilea r\u00e2nd, pentru ca, fiind vorba despre cea dint\u00e2i Istorie a Literaturii de Detentie ce apare \u00een literatura universala, se cade ca ea sa puna la dispozitia unor cititori nefamiliarizati cu materia ei c\u00e2t mai multe probe pentru judecarea valorica, istoricul ram\u00e2n\u00e2nd sa indice doar caile de apucat de catre cititor \u00een vederea receptarii. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t toate cartile supuse cercetarii, repet, graiesc, \u00een linii mari, despre aceleasi dureri, \u00een aceleasi locuri de detentie, produse de aceleasi minti bolnave ale acelorasi calai din aceleasi centre de ancheta, penitenciare sau lagare. \u00cen al treilea r\u00e2nd, cum am precizat mai sus, fiindca editiile unor atari carti sunt mici, v\u00e2ndute unde nu te astepti si mai putin pe unde le cauti, ele se epuizeaza cu rapiditate, astfel \u00eenc\u00e2t trecerea mea \u00een revista e datoare sa ofere cititorului care nu cunoaste bine materia ei si o perspectiva directa asupra scrierilor discutate. Singurul element cu pondere pentru Istoria de fata, insist, este personalitatea deosebita a fiecarui autor, specificul stilului sau, capacitatea sa personala de a portretiza, a recepta natura, claustrarea, suferinta, singuratatea, de a-si mai pastra umorul, de a generaliza, sintetiza, analiza, de a se confrunta cu semenul si cu Dumnezeu, trasaturi ce-i deschid drumul catre marea literatura rom\u00e2na. Or, astfel de distinctii nu se pot face prin ‘prezentari’, nici prin ‘rezumari si comentarii’. Cuv\u00e2ntul scriitorului investigat este suprem, \u00een aceasta perspectiva, fie si accept\u00e2nd eu blamul ‘didacticismului’, ori acela ca nu \u00eenfatisez publicului si posteritatii o lucrare eminamente originala. Autorii se vor dezvalui pe ei \u00eensisi, \u00een cele ce urmeaza; istoricul literaturii va prelua doar rolul unui ghid, prefer\u00e2nd, \u00een cele mai multe cazuri, sa se ascunda \u00eendaratul operelor citite dimpreuna cu lectorii sai.<\/p>\n

Oprindu-ne la tomul prezent – care este primul al ” Istoriei Literaturii Rom\u00e2ne de Detentie” doar pentru ca ororile reeducarilor au percutat cel mai dureros imaginatia autorului -, operez anumite distinctii \u00eentre scriitorii discutati, ce, \u00een linii mari, vor ram\u00e2ne valabile si pentru volumele urmatoare, cu devierile sau capitolele noi impuse de tematica. Ele coincid cu denumirea partilor componente: Originile; Aspiratia de a cuprinde \u00eentregul (Eseul istoric); Memorialistica propriu-zisa; Fictiunea . \u00cen cea dint\u00e2i diviziune aduc \u00een discutie izvoarele istorice ale reeducarilor, folosind cea mai veche marturie concentrationista tiparita p\u00e2na astazi, unde, fara a fi filonul principal focalizat de autorul \u00eensemnarilor zilnice, Onisifor Ghibu, apare problema reeducarii nationalistilor rom\u00e2ni, pusa \u00een practica de sovietici prin mijlocirea unora dintre lagaristi, care se declarau comunisti si-i \u00eendemnau pe sotii lor de suferinta sa se \u00eenscrie \u00een partidul lor; acestea, sub obladuirea comenduirii lagarului si \u00een vazul ei. Scopul si mijloacele – minus teroarea si dezumanizarea adoptate mai t\u00e2rziu la Pitesti, Gherla, Canal, T\u00e2rgu-Ocna – seamana cu ceea ce se va petrece la Suceava, sub conducerea lui Sura Bogdanovici, la Aiud, ori la T\u00e2rgsor, lagarul desemnat pentru reeducarea elevilor. E necesar sa cunoastem etapele premergatoare aparitiei unui Eugen Turcanu, care va fi folosit pentru cele mai inimaginabile torturi aplicate codetinutilor, cazne a caror explicatie exterioara era tot reeducarea nationalistilor (caci obiectivele interioare si bine ascunse au fost cu totul altele: descoperirea ultimelor secrete pastrate de combatantii pentru libertate, nedivulgate \u00een anchete, \u00een vederea extirparii din contemporaneitate a oricarei opozitii \u00eempotriva comunismului, si smulgerea de pe scena publica si aruncarea printre gunoaiele societatii a tuturor personalitatilor impuse \u00een aceasta lupta, prin preschimbarea lor \u00een zdrente umane, slujind regimul \u00een calitate de calai si de informatori, dupa ce li s-a impus sa declare cu glas tare, de fata cu martori, nu doar desprinderea de vechile crezuri si defaimarea lor, ci si o imoralitate personala nebuneasca, incurabila si de neexpurgat, ca si pe aceea a tuturor elitelor dupa modelul carora traisera p\u00e2na la arestare). Celelalte segmente ale lucrarii mele, neav\u00e2nd meritul descoperii celei dint\u00e2i manifestari a spiritului reeducarilor, cum este cazul cu aceasta contributie personala la istoria lor (tentativa de reeducare din lagarul de la Caracal), ci doar meritul ordonarii si gruparii la un loc, nu socotesc ca sunt dator sa le explic aici. \u00cen schimb, ceea ce am numit Spiritul profetic aduce o alta contributie personala importanta, de data aceasta la psihologia creatiei literare, descoperind \u00een Istoria Literaturii Rom\u00e2ne ‘trairea \u00eenainte’ (cronologic vorbind), de tip profetic, a unor evenimente, comportamente si sentimente specifice numai si numai reeducarilor, mai ales \u00een ipostaza lor denumita “demascari”. Ultimul cuv\u00e2nt al autorului , \u00eencearca o sinteza a realitatilor descrise \u00een operele analizate, cea mai scurta si cuprinzatoare posibil, de tip dramaturgic: \u00een doua replici si doua indicatii de punere \u00een scena.<\/p>\n

Reiau, \u00een mai putine vorbe, caracteristicile ce cred ca \u00eensotesc aceasta tentativa a mea de a redacta o ” Istorie a Literaturii Rom\u00e2ne de Detentie” . \u00cen cadrul absentei din panorama istoric literara a unei Istorii a Literaturii Memorialistice Rom\u00e2ne, autorul ataca, \u00eencep\u00e2nd cu tomul ce-l aveti \u00een m\u00e2ini, prezentarea unei parti componente a ei: “Istoria Literaturii Rom\u00e2ne de Detentie” . El pune fata \u00een fata memorialistica de detentie cu operele de fictiune cu aceeasi tema, creind premizele unei atitudini comparatiste documentar-literare largita. Autorul dezvaluie (istoric, vorbind), originile reeducarilor, \u00een manifestarea lor, pornind tocmai de la o scriere memorialistica. \u00cen al treilea r\u00e2nd, originalitatea lucrarii consta \u00een aceea ca, \u00een calitate de comparatist, autorul, gaseste \u00een literatura nationala opere literare premerg\u00e2nd, pe cale profetica, aceeasi tematica ca si a lucrarilor ce constituie materia investigatiei sale. \u00cen stradania de a \u00eencorpora \u00een Literatura Rom\u00e2na marturisirile de detentie, el ajunge la procesul care a determinat aparentele scaderi literare ale acestora, anume la situatia fara iesire ce a impus autorilor exclusiv naratiunea orala timp de ani si ani de zile, ajunge la el fara sa lase lucrarile a ram\u00e2ne umbrite de aceasta caracteristica , ci scot\u00e2ndu- le arta de sub obrocul indiferentei. El este constient ca introduc\u00e2nd aceste autobiografii \u00eentr-o istorie literara, dob\u00e2ndind calitatea de revelator al lor pe plan istoric-literar, el devine – \u00eentr-un fel – si ucigasul lor, nemaiaccept\u00e2nd motivatia autorilor c\u00e2nd le-au pus pe h\u00e2rtie (sa ram\u00e2na dovezi ale crimei, \u00een fata posteritatii), ci acord\u00e2ndu-le statutul de care ele nu pot fugi: acela de a fi definitiv considerate scrieri literare.<\/p>\n

Se mai pune o \u00eentrebare, legata de momentul ales pentru redactarea lucrarii de fata: s-a \u00eencheiat oare publicarea de carti de memorialistica a detentiei, pentru a se trece la o sinteza? Nici vorba sa fie asa; dimpotriva, nadajduiesc ca fiecare fost detinut va avea prilejul sa-si nareze suferintele direct sau cu ajutorul altui condei. Lucrarile publicate ulterior se vor bucura de aceeasi atentie a autorului, \u00een volumele viitoare ale Istoriei sale, dintre care, tematic, unele vor constitui doar o completare a unui tom aparut anterior.<\/p>\n

Urmeaza ca altcineva, mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd se va gasi un nou cercetator care sa-si dedice viata si energia recuperarii \u00eentregii memorialistici rom\u00e2ne \u00eentr-o lucrare comparatista, sa ajute scrierile asupra detentiei sa-si gaseasca locul c\u00e2stigat \u00een teritoriul mai amplu al ei, unul al constiintei rom\u00e2nilor \u00een fata istoriei contemporane cu ei, ceea ce nu \u00eemi propun eu aici sa investighez.<\/p>\n

 <\/p>\n

MIHAI RADULESCU”<\/strong><\/p>\n

\n

http:\/\/www.procesulcomunismului.com\/marturii\/fonduri\/mradul\/<\/p>\n

\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

“MIHAI RADULESCU ISTORIA LITERATURII ROM\u00c2NE DE DETEN\u021aIE: MEMORIALISTICA REEDUC\u0102RILOR PRIMA ISTORIE A LITERATURII ROM\u00c2NE DE DETEN\u021aIE \u00cen chip firesc, \u00een [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-25789","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25789","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25789"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25789\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25791,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25789\/revisions\/25791"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25789"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25789"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25789"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}