{"id":27188,"date":"2016-09-01T21:44:52","date_gmt":"2016-09-01T21:44:52","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=27188"},"modified":"2016-09-01T21:53:25","modified_gmt":"2016-09-01T21:53:25","slug":"daris-basarab-%e2%80%9datelierul-de-creatie%e2%80%9d","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2016\/09\/01\/daris-basarab-%e2%80%9datelierul-de-creatie%e2%80%9d\/","title":{"rendered":"Daris Basarab: \u201dAtelierul de crea\u021bie\u201d"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Daris Basarab alias Boris David<\/strong><\/p>\n

Prieten, \u00eenc\u0103 din adolescen\u021b\u0103, cu arti\u0219ti plastici \u00een devenire, dac\u0103 i-a\u0219 aminti doar pe Mircea \u0218tef\u0103nescu, Mircea Bogdan, Nelu M\u00e2ndru\u021bescu sau Nicolae Otto Kruch, cu \u00a0to\u021bi elevi ai prestigiosului Liceu Confesional Emanuel Gojdu din Oradea anilor 1945 \u2013 1949, m-am \u00eenv\u00e2rtit prin preajma lor c\u00e2t am stat \u0219i eu \u0219i ei \u00een ora\u0219ul de pe Cri\u0219ul Repede, am cunoscut \u00een mediul \u00een care se \u00eenv\u00e2rteau, cioplitori, sculptori, pictori, profesori, care oferindu-le condi\u021bii de lucru prin atelierele lor personale, \u00eei \u0219i \u00eendrumau, \u00eei \u0219i protejau. Cei aminti\u021bi s-au realizat, fiecare \u00een felul s\u0103u, s-au \u00eempr\u0103\u0219tiat prin \u021bar\u0103, m-au adenmenit, i-am urm\u0103rit, iam vizitat, la Cluj, la Ploie\u0219ti, la Bucure\u0219ti. \u00cen toate perigrin\u0103rile mele, urm\u00e2nd pa\u0219ii lor \u00een devenire, am cunoscut alte nume noi, atmosfera de lucru, ciud\u0103\u021beniile lor. L-am cunoscut pe marele profesor, sculptorul Romul Ladea, am urm\u0103rit cu el, din loja lui, spectacole de oper\u0103, \u00een culmea emo\u021biei iam vizitat enormul s\u0103u atelier de sculptur\u0103 din Cluj, m-a l\u0103sat s\u0103-l privesc lucr\u00e2nd la o lucrare monumental\u0103, era \u00een faza model\u0103rii \u00een lut, necunosc\u00e2ndu-i meteahna, l-am \u00eempins \u00eentr-una din multiplele lui ascunz\u0103tori, prin c\u00e2rciumi necunoscute, lam admirat f\u0103r\u0103 rezerve. \u00cen tinere\u021be lucrase pentru Casa Regal\u0103. Am dat de unele portrete interzise, \u00eentr-o pivni\u021b\u0103depozit din Oravi\u021ba unde mi-am petrecut zile bune, grele, dar pline de satisfac\u021bii profesionale. Am proiectat Instala\u021bii de purificare a apelor de min\u0103 cu con\u021binut de Uraniu, La Dobrei \u0219i Ciudanovi\u021ba, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu m\u0103car de existen\u021ba marelui sculptor. Prin el l-am cunoscut pe minunatul tenor Cornel F\u00e2n\u0103\u021beanu, \u00een casa, apartamentul, c\u0103ruia am petrecut o sear\u0103 de neuitat cu Nicolae Kruch \u0219i Mircea Bogdan. Era vorba de o bere, o bere lung\u0103. Mircea excela \u00een tot ce f\u0103cea, \u00een felul cum golea berea dintr-o can\u0103 cu toart\u0103 de vreo doi litri, f\u0103r\u0103 s\u0103 respire, \u00een felul \u00een care povestea acapar\u00e2nd total aten\u021bia noastr\u0103, \u00eentr-un limbaj de neimitat, specific ardelenesc, ca s\u0103 nu mai vorbesc de gestic\u0103.\u00a0 Cine l-a v\u0103zut interpret\u00e2nd rolul lui Fl\u0103m\u00e2nzil\u0103 poate \u00een\u021belege \u0219i f\u0103r\u0103 descrierile mele, care numai descrieri nu sunt, ce atmosfer\u0103 \u00eent\u00e2lneai \u00een lumea lor. C\u0103 au metehne, s\u0103 li se ierte, dar trebuie \u00een\u021beles din capul locului c\u0103 lumea lor este o lume aparte, o lume a \u201dminuna\u021bilor ciuda\u021bi\u201d, creatori de frumos, nu \u00eentotdeauna r\u0103spl\u0103ti\u021bi, dar d\u0103rui\u021bi cu harul suprem al adev\u0103ra\u021bilor educatori, de formatori de opinii. De la ei, de la to\u021bi, f\u0103r\u0103 excep\u021bie, am \u00eenv\u0103\u021bat ceva despre crea\u021bia artistic\u0103, am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 urm\u0103resc munca lor de aproape, rela\u021bia de prietenie dintre ei, respectul reciproc. Am \u00eenceput s\u0103 petrec ore \u0219i ore prin atelierele de crea\u021bie, s\u0103 particip la cioplitul \u00een piatr\u0103, s\u0103 decopertez, s\u0103 modelez. E o lume fantastic\u0103 pe care n-o po\u021bi \u00een\u021belege dec\u00e2t dac\u0103 te infiltrezi printre ei \u0219i participi ca un observator neutru, un fel de chibi\u021b cu fermuar la gur\u0103. Am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 tac, s\u0103 nu pun \u00eentreb\u0103ri, cel mult din privire, s\u0103 observ. Kruch mi-a oferit cea mai bogat\u0103 experien\u021b\u0103 de via\u021b\u0103, am devenit prieteni de nedesp\u0103r\u021bit, la bine \u0219i la r\u0103u. \u00cen atelierul lui de la Opera din Cluj, sau cel din Ploie\u0219ti, am asistat la int\u00e2lniri cu sculptori \u0219i pictori, consacra\u021bi, strivi\u021bi de ceea ce am numit c\u00e2ndva \u201dRugul Crea\u021biei\u201d, sau \u0219i mai \u0219i de \u201dRugul Existen\u021bei\u201d. Nu se pl\u00e2ngeau, se sprijineau, moral \u0219i material. Veneau medici, cum a fost excep\u021bionalul chirurg Condoiu, cu teme legate de modelarea \u00een laborator a degetelor rupte, sau a altor p\u0103r\u021bi anatomice smulse \u00een accidente, prin crearea de modele pentru s\u0103lile de opera\u021bii, c\u00e2nd to\u021bi se str\u0103duiau s\u0103 vin\u0103 cu solu\u021bii, se formau echipe, ap\u0103reau perechi \u00een tandem. Induvidialismul disp\u0103rea. \u00cen astfel de ocazii eram \u0219i derutat, \u0219i fermecat. Se convocau \u021biganii f\u0103uritori de instrumente, de scule de cioplit din cele mai alese aliaje de o\u021bel. F\u0103ceau minuni \u0219i nimeni nu-i \u00eentreba de unde procurau materia prim\u0103. Era suficient s\u0103 le ceri vreo scul\u0103 c\u0103 te \u0219i \u00eenmorm\u00e2ntau sub noianul de idei, care mai de care, dar toate la obiect. Uneori p\u0103rea o atmosfer\u0103 de haloimis, dar se \u00eencheia la un pahar de vin sau de t\u0103rie, \u00een \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103ri \u201dfr\u0103\u021be\u0219ti\u201d, ca la c\u00e2rcium\u0103. Prezen\u021ba mea nu-i deranja, din contra m\u0103 trimiteau dup\u0103 b\u0103utur\u0103, \u00eenso\u021bit de Condoiu, cel cu rela\u021biile de la Valea C\u0103lug\u0103reasc\u0103. Alergam cu ma\u0219ina contra cronometru, \u0219tiind c\u0103 r\u0103bdarea nu le era la \u00eendem\u00e2n\u0103. Condoiu nu accepta b\u0103utur\u0103 de la c\u00e2rciumile din ora\u0219, chiar dac\u0103 eu ajunsesem s\u0103 le cunosc mai bine dec\u00e2t mesenii \u00eenseta\u021bi. I-am \u00eendr\u0103git mult \u0219i am \u00eenceput s\u0103-i caut \u0219i prin taberele de crea\u021bie.\u00a0 Ultima mare tab\u0103r\u0103 de crea\u021bie, inrena\u021bional\u0103, cea de l\u00e2ng\u0103 Sapoca, de la M\u0103gura Buz\u0103u, a\u0219ezat\u0103 inspirat pe coama unui deal, ca \u00eentr-un amfiteatru, m-a impresionat deosebit. Sculptorii a\u0219eza\u021bi la distan\u021be apreciabile unii de al\u021bii, sus pe deal, privi\u021bi de jos, de la poalele dealului, l\u0103sau o impresie de necuprins. Doar c\u00e2nd luai dealul \u00een piept, trec\u00e2nd printre blocuri de piatr\u0103 \u00een a\u0219teptare, auzind din toate p\u0103r\u021bile zgomotele ciocanelor care maltratau d\u0103l\u021bile \u0219i, bine\u00een\u021beles, pietrele ajunse nu \u0219tiu cum pe treptele imaginare ale amfiteatrului, \u00eencepeai s\u0103 cau\u021bi repere pentru observa\u021bie, s\u0103 te sprijini cumva \u00een c\u0103lc\u00e2ie, s\u0103 observi figurile transpirate de efort \u0219i c\u0103ldur\u0103, b\u0103rba\u021bi unul \u0219i unul, cu torsurile la vedere, \u00eembr\u0103cate \u00een \u021bes\u0103tura fibrelor musculare, atletice. Erau de toate neamurile. Comunicau strig\u00e2ndu\u0219i unii altora \u00eentr-un talme\u0219-balme\u0219 lingvistic – predominau germana, rusa, franceza, italiana, spaniola, maghiara, rom\u00e2na regional\u0103. Semnele erau singura cale de comunicare nepoluant\u0103, dar strivit\u0103 de vocile sp\u0103late de aerul poluat de praful emis de polizoare. Minunat de obositor, dar minunat! Ajuns la Nicolae care se \u00eentre\u021binea cu un neam\u021b, am pus \u0219i eu o \u00eentrebare prin semne – suna cam \u201dce ave\u021bi de g\u00e2nd?\u201d \u201dOooo, ceva m\u0103re\u021b…Uite, vezi bolovanul \u0103sta de marmur\u0103 de Va\u0219c\u0103u, doar\u0103 n-ai fi vrut s\u0103 fie de Ru\u0219chi\u021ba, vrem s\u0103 ne asociem \u00eentr-o colaborare, \u00een doi, \u00een tandem cum se spune. I-am v\u0103zut albumul, l-a v\u0103zut pe al meu, s-a mirat de dialectul meu \u201dvienez\u201d, i-am explicat c\u0103 de fapt este un dialect \u0219v\u0103besc, adus de \u0219vabii din vestul Germaniei \u00een Banatul nostru \u0219i pe care, se pare c\u0103 l-au \u00eemprumutat\u00a0 austriecii de pe la noi, de la cei care fugeau \u00een Austria. A r\u00e2s, pu\u021bin \u00eencurcat, ne\u00een\u021beleg\u00e2nd probabil gluma…Ne-am \u00een\u021beles pe o tem\u0103 de \u201dprietenie\u201d, cu doi tineri \u00eentinz\u00e2ndu-\u0219i bra\u021bele pentru o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are, el un t\u00e2n\u0103r din Germania, ea o rom\u00e2ncu\u021b\u0103, personaliza\u021bi prin costuma\u021bii adecvate. Cam asta…Nu suntem singurul tandem, mai sus, dac\u0103 te ui\u021bi, vezi un cuplu de rus cu un italian, mai la dreapta, o unguroac\u0103 cu un\u00a0 ucrainean…Ce mai! \u00cenfr\u0103\u021birea \u00eentre popoare…\u201d Am mai spus-o, m\u0103 sim\u021beam minunat \u0219i nu-mi venea s\u0103 plec. Am cobor\u00e2t, totu\u0219i. Nu eram chiar de capul meu! N-am mai prins a\u0219a ceva \u0219i am p\u0103strat din tot ce am v\u0103zut \u0219i auzit ideea tandemului \u00een lumea artelor plastice. Peste ani, am mai dat peste un asemenea cuplu care, mai \u00een glum\u0103, mai \u00een serios, so\u021b \u0219i so\u021bie, am\u00e2ndoi pictori cunoscu\u021bi, Sever \u0219i Zizi Fren\u021biu, lucrau la acela\u0219i tablou.<\/p>\n

\u00a0F\u0103r\u0103 s\u0103 vreau, am adoptat vechiul meu stil de a scrie, cel \u00een \u201dcascad\u0103\u201d, care l-a revoltat pe bunul \u0219i neuitatul meu prieten, din anii 2004 – 2009, scriitorul, criticul de art\u0103, colec\u021bionarul, profesorul de limb\u0103 \u0219i literatur\u0103 englez\u0103, lupt\u0103torul anticomunist, de\u021binutul politic, Mihai R\u0103dulescu.\u00a0 C\u00e2nd i-am vorbit de proiectul meu de a scoate un mic album cu lucr\u0103rile lui Nicolae Kruch, dup\u0103 ce i-am ar\u0103tat materialele de care dispuneam, s-a oferit s\u0103 preg\u0103teasc\u0103 o prefa\u021b\u0103. N-a apucat s-o fac\u0103, spre regretul meu. Norocul mi-a sur\u00e2s peste ani \u0219i cu prietenia \u0219i profesionismul Emiliei \u021au\u021buianu Dospinescu, cartea, \u00eentr-o excep\u021bional\u0103 edi\u021bie, a v\u0103zut lumina la Editura Mu\u0219atinia. Era o datorie s\u0103 m\u0103 \u00eentorc, dup\u0103 dispari\u021bia celor aminti\u021bi, la cei a c\u0103ror prietenie m-a onorat introduc\u00e2ndum\u0103 \u00een lumea lor fantastic\u0103. La un moment dat i-am relatat cele de mai sus lui Mihai R\u0103dulescu. El, iubitorul de art\u0103 plastic\u0103, dragoste mo\u0219tenit\u0103 din familie, a r\u0103mas pe g\u00e2nduri. \u201dTandemul \u0103sta \u00een arta plastic\u0103, e un fel de joac\u0103…Orice lucrare plastic\u0103, sculptur\u0103 sau pictur\u0103, este valoroas\u0103 prin unicitatea aportului adus, a talentului individual, care are, \u00een fond, un caracter de amprent\u0103, dragul meu prieten.\u201d Ce s\u0103 spun, m\u0103 cam dezumflase, amicul meu. Nici nu \u00eendr\u0103zneam s\u0103-l contrazic \u0219i nici n-am \u00eencercat. \u00cemi lipsea argumentul de baz\u0103. Eu nu am v\u0103zut lucrarea celor doi de la M\u0103gura, eu am r\u0103mas doar cu ideea lansat\u0103 \u00een tandem, cu \u00eencrederea \u00een talentul prietenului meu. Totu\u0219i, chiar b\u0103t\u00e2nd \u00een retragere, l-am provocat pe Mihai la p\u0103r\u0103sirea domeniului artelor plastice \u0219i transferarea ideii de tandem \u00een lumea literelor. A r\u0103mas chiar buimac. \u201dNu, nu \u021bine…Adic\u0103 tu crezi c\u0103 doi scriitori, prozatori, poe\u021bi, esei\u0219ti, critici, ar putea s\u0103 fac\u0103, ce?! S\u0103 scrie pe buc\u0103\u021bele o poezie, un roman?! Hai s\u0103 discut\u0103m ca \u00eentre prieteni. Tu ai \u00eenceput s\u0103 m\u0103 cuno\u0219ti, dovad\u0103 observa\u021biile pe care le lansezi uneori la adresa scrierilor mele, m\u0103 cople\u0219e\u0219ti deseori cu laudele tale, m\u0103 admiri, o simt \u0219i sunt m\u0103gulit. Dar un lucru tu nu \u0219tii, totu\u0219i. C\u00e2t efort consum eu \u00een timp ce scriu. Sunt foarte meticulos, preg\u0103tesc materialul, fac planul lucr\u0103rii g\u00e2ndite, revin pe text, transpir. Eu, am \u00eenceput s\u0103 te cunosc \u0219i eu. \u00cemi place proza ta, \u00eemi plac \u0219i poeziile, \u00een special sonetele. Dup\u0103 ce am citit Povodul t\u0103u am r\u0103mas \u00eenc\u00e2ntat, \u00een afar\u0103 de stilul inadmisibil al cascadei. Dar romanul curge, personajele sunt reale, sunt multe, apar \u0219i dispar f\u0103r\u0103 a pierde nimic din caracterul lor primar. \u021ai-am spus c\u0103 ai condeiul uns cu miere, asta dup\u0103 ce am citit Ecvestra, iar la \u00eentrebarea cum preg\u0103te\u0219ti planul lucr\u0103rii m-ai cam dat peaste cap. Cum adic\u0103 nu preg\u0103te\u0219ti niciun plan?! Te apuci, pur \u0219i simplu de scris, condus doar de ideea de baz\u0103 \u0219i te joci cu mul\u021bimea de personaje \u00eentr-un dute-vino al lor. \u0218tiu c\u0103, la un mic dejun pe balconul nostru, am primt vizita unui prieten \u0219i te-am prezentat drept scriitor, dintre noi doi, prozatorul adev\u0103rat. Ai v\u0103zut, omul a z\u00e2mbit ne\u00eencrez\u00eetor, era un mare fan al meu, eu am continuat s\u0103 te laud.\u00a0 Ei, spune \u0219i tu, cum am putea noi forma un astfel de tandem?! Eu sunt un scriitor realizat, tu e\u0219ti un scriitor \u00een devenire. Eu m\u0103 chinui scriind un roman, tu te joci parc\u0103 ai fi pe terenul t\u0103u de tenis, alergi. Trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 stilul t\u0103u f\u0103r\u0103 paragrafe, \u00een cascad\u0103, \u021bi se potrive\u0219te, chiar dac\u0103 nu sunt de acord cu dreptul t\u0103u de a chinui oamenii. A\u0219a ai f\u0103cut \u0219i cu cel\u0103lalt roman al t\u0103u, Ecvestra, dar am reu\u0219it s\u0103 te conving s\u0103-l paragrafiezi. Un roman \u00een care n-ai fost un simplu narator, te-ai implicat cu trup \u0219i suflet. M-ai f\u0103cut s\u0103 \u00eendr\u0103gesc personajele. Ce-ar ie\u0219i dintr-o astfel de colaborare. Nimic!…\u201d Am abandonat cu timpul ideea cu tandemul, cel pu\u021bin \u00een forma \u00een care am \u00een\u021beles-o, atunci, pe dealul amfiteatru al taberei de crea\u021bie de la M\u0103gura de Buz\u0103u. Dispari\u021bia intempestiv\u0103, dar, din p\u0103cate previzibil\u0103, a lui Mihai, m-a aruncat \u00eentr-o lume a p\u0103r\u0103si\u021bilor, a abandona\u021bilor. Al\u0103turi de el am cunoscut adev\u0103rata prietenie, a d\u0103ruirii f\u0103r\u0103 margini. Omul acesta devenea prietenul \u0219i \u00eendrum\u0103torul celor care ajungeau \u00een preajma lui, sau apelau la el de la distan\u021b\u0103 .<\/p>\n

Dar via\u021ba are o calitate aparte, ignorat\u0103 de mul\u021bi, acea \u201da pesar de tudo a vida contin\u00faa\u201d a mozambicanilor mei, a c\u0103ror\u00a0 \u00een\u021belepciune m\u0103 b\u00e2ntuie \u00eenc\u0103. A fost \u00eengrozitoare pierderea suferit\u0103, m-am sim\u021bit orfan. Atunci a \u00eencol\u021bit ideea cu \u201dPostumele\u201d \u00een care i-am dedicat versuri dup\u0103 versuri. I-am scris \u0219i ceva \u00een proz\u0103, un dureros remember, \u201dConacul lui Radul\u201d. A\u0219a am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 m\u0103 despart de el. N-a fost s\u0103 fie, o sintagm\u0103 care m-a \u00eenso\u021bit \u00een multe din scrierile mele. O admiratoare a lui Mihai, a Domnului Profesor, \u00eenc\u0103 de pe b\u0103ncile liceului, Monica Levinger, l-a dibuit pe internet \u0219i plec\u00e2nd de la o lucrare a maestrului \u201dBiblioteca de \u00eemprumut\u201d i-a trimis un material inspirat \u0219i adaptat la noua sa condi\u021bie de fizician-profesor, m\u0103cinat\u0103 de microbul scrisului. A \u00eenceput o coresponden\u021b\u0103, o insistent\u0103 \u00eencurajare, etc., etc. Mereu sub impresia cople\u0219itoare a fostului ei profesor, plimb\u00e2ndu-se pe internet, prin Scribd \u00een spe\u021b\u0103, a dat peste Conacul meu. M-a g\u0103sit, m-a readus \u00een lumea neuitatului Mihai, am \u00eenceput s\u0103 corespond\u0103m, s\u0103 schimb\u0103m informa\u021bii, s\u0103 ne apreciem reciproc, ca s\u0103 nu spun – s\u0103 ne l\u0103ud\u0103m. O prietenie n\u0103scut\u0103 undeva pe unde, bazat\u0103 pe amintiri comune, c\u00e2te un telefon, o suit\u0103 de vizite la noi acas\u0103 sau la o cafenea din Gara de Nord, dup\u0103 \u00eemprejur\u0103ri, \u00een drumul ei spre Piatra, la p\u0103rin\u021bi. O prietenie benefic\u0103 pentru am\u00e2ndoi \u0219i pentru cei ai no\u0219tri, care ni s-au al\u0103turat din tot sufletul. A fost doar \u00eenceputul revenirii la vremurile lui Mihai. A citit \u0219i Dimitrie Grama Conacul \u0219i m-a contactat ca pe un vechi prieten. De fapt Mihai m\u0103 pusese s\u0103 urm\u0103resc adnot\u0103rile lui pe o carte de poezii a lui Dimitrie, \u201dVoi lua cu mine noaptea\u201d \u0219i s\u0103-mi spun p\u0103rerea.<\/p>\n

Mi-au pl\u0103cut, i le-am citit \u0219i Margaretei, i-au pl\u0103cut \u0219i ei. Ce mai?, \u0219tiam ceva despre el. Mi-a pl\u0103cut c\u0103 mi s-a adresat cu \u201ddrag\u0103 Boris\u201d. Liantul Mihai \u00eencepea s\u0103 dea roade. Am comunicat cu Puiu, Dumitru\u00a0 Popescu de la Observatorul din Toronto. Afectat de dispari\u021bia prietenului nostru comun, Nea Mihai, cum \u00eei spunea, pe care-l cunoscuse cu mult \u00eenaintea mea av\u00e2ndu-l colaborator la revist\u0103, unde printre altele a avut o rubric\u0103 de Critic de art\u0103. \u00cen anul 2010 Cenaclul NicaPetre\u00a0 a instituit printre premiile anului \u0219i cel \u00eenchinat memoriei lui Mihai. A fost de bun augur. Premiul anulului 2011 i-a fost acordat lui Dimitrie Grama, unul dintre prietenii lui Mihai,\u00a0 unul dintre cei aduna\u021bi de Conacul meu. Pleiada de prieteni l\u0103sa\u021bi mo\u0219tenire de Mihai a mai cuprins, \u00een trecere, un nume necunoscut pentru mine, Lucian Hetco de la Revista AGERO din Stuttgart. Un schimb de amabilit\u0103\u021bi, o forfecare a Conacului \u00een patru p\u0103r\u021bi cerut\u0103 \u0219i publicat\u0103 pe jum\u0103tate. \u0218i, iat\u0103, \u00een sf\u00e2r\u0219it o nou\u0103 prieten\u0103 comun\u0103, o poet\u0103, cre\u0219tin\u0103, cum se autointituleaz\u0103, o eseist\u0103, o editoare, apreciat\u0103 \u0219i c\u0103utat\u0103 pentru talentul s\u0103u deosebit. Prin aprilie 2011 a luat leg\u0103tura cu mine, dup\u0103 ce mi-a r\u0103sfoit siteul, tot ca urmare a apari\u021biei Conacului lui Radul. Am \u00eenceput s\u0103 comunic\u0103m, am \u00eenceput s\u0103 citesc poezia ei plin\u0103 de sentiment, de dragoste, de frustrare, de suferin\u021b\u0103 fizic\u0103, de credin\u021ba \u00een izb\u0103vire. Cam multe ne legau, cam mult\u0103 visare utopic\u0103, \u00een felul s\u0103u, cam mult\u0103 suferin\u021b\u0103 fizic\u0103, cam prea mult\u0103 speran\u021b\u0103, din partea mea. \u00cei trimiteam poeziile mele de alt\u0103dat\u0103, invita\u021bii la proza mea, la setea de prietenie. Se exprima apreciativ, \u00een special la adresa poeziei mele, pe care o considera superioar\u0103 prozei. \u00cencercam s-o contrazic baz\u00e2ndu-m\u0103 pe p\u0103rerile lui Mihai. La un moment dat mi-a sugerat s\u0103 nu mai postez poezii de prin \u201d197..\u201d, s\u0103 scriu. Am ascultat sfatul \u0219i am scris, zilnic a\u0219 putea spune, m\u00e2nat de adolescentul care mai z\u0103cea \u00een mine. Comunicarea de pe Chat, Tunelul cum i-am mai spus, atitudinea de \u00een\u021belegere pe care a manifestat-o fa\u021b\u0103 de felul meu de a fi, atragerea mea \u00een cercul celor de la Radio Sufle\u021bel, primirea de care m-am bucurat acolo unde ea era un nume consacrat, micile contraziceri care \u00eensufle\u021beau aceast\u0103 rela\u021bie de prietenie, clamarea la unison a ceea ce numeam \u201do prietenie unic\u0103\u201d, acel \u201da tunat \u0219i ne-a adunat\u201d, toate au dus la un gest, normal zic eu, de prieten nesperat, ap\u0103rut din \u201dneant\u201d, la un volum cu dedica\u021bie, \u201dPostume vii.<\/strong>..\u201d, considerat, la acel moment \u201dun dar deosebit\u201d, la un PDF oferit de Emilia \u021au\u021buianu, buna ei prieten\u0103, buna mea prieten\u0103 de azi, \u0219i, \u00een final, la un volum editat, cu o sensibil\u0103 prefa\u021b\u0103, de aceea\u0219i minunat\u0103 prieten\u0103, la Editura Mu\u0219atinia. A fost cel mai frumos, cel mai productiv capitol de via\u021b\u0103 al celui care visase din fraged\u0103 pruncie, s\u0103 scrie poezie. O explozie cu efect imprevizibil s-a produs, \u00eens\u0103, la apari\u021bia c\u0103r\u021bii. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat nu voi \u0219ti niciodat\u0103. Presupuneri am f\u0103cut, cum era \u0219i firesc. Sim\u021beam c\u0103 n-a pornit de la noi, era ceva infiltrat din afar\u0103, probabil dintr-o \u201dafar\u0103\u201d apropiat\u0103. Se duceau pe apa s\u00e2mbetei zile \u0219i luni de colaborare, \u00een, poate, cea mai frumos\u0103 aventura scriitoriceasc\u0103, \u00een ceea ce, contrar a\u0219tept\u0103rilor, s-a adeverit\u00a0 a fi realizarea \u00een tandem a unei lucr\u0103ri poetice, \u00eentr-un \u201datelier de crea\u021bie\u201d sui generis. Chiar dac\u0103 scriitura a fost rodul inspira\u021biei personale, aceast\u0103 inspira\u021bie a fost rodul unei sus\u021bineri, ca s\u0103 nu spun, \u00eencuraj\u0103ri ce nu putea da roade dec\u00e2t \u00eentr-o atmosfer\u0103 de tandem. Unde e\u0219ti, dragul nostru Mihai , s\u0103 ne explici ca de la catedr\u0103, ce a fost de fapt. Mariana mi-a fost o prieten\u0103 unic\u0103, \u00eenarmat\u0103 cu talentul ei de scriitoare \u0219i puterea de implicare, de \u00eendrumare, de d\u0103ruire, care a participat direct la consolidarea statutului meu de scriitor amator. Numai aportul ei la definitivarea proiectului \u201dDor de Duc\u0103<\/strong>\u201d, sau p\u0103rerile exprimate \u00een \u201dRezonan\u021ba dorului<\/strong>\u201d sau \u00een \u201dG\u00e2nduri vii.<\/strong>..\u201d \u0219i ar fi de ajuns pentru a \u00een\u021belege acest rol, ca s\u0103 nu mai spun de generozitatea g\u0103zduirii lucr\u0103rilor mele \u00een excelentul ei Blog. Chiar dac\u0103 nu am scris cot la cot vreo lucrare, am mers um\u0103r la um\u0103r d\u00e2nd via\u021b\u0103, \u00een felul nostru, no\u021biunii de \u201dAtelier de Crea\u021bie\u201d. Place, sau nu, noi am fost un \u201dtandem de crea\u021bie\u201d \u00eentr-o atmosfer\u0103 de prietenie real\u0103, \u201dunic\u0103\u201d, ceea ce nu este pu\u021bin…Poate chiar un exemplu, de ceea ce se poate, dat altora.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Daris Basarab<\/strong><\/p>\n

\u00a030 septembrie 2014<\/p>\n

www.darisbasarab.com<\/a><\/p>\n

Nota mea:<\/em><\/p>\n

\u00centr-o bun\u0103 zi, voi explica cum v\u0103zusem eu \u201dAtelierul de Crea\u021bie\u201d .<\/strong> A\u0219a am fost, prietene,\u00a0un \u201dtandem de crea\u021bie\u201d…<\/strong>Prietenia real\u0103 a stat la baza tuturor celor \u00eent\u00e2mplate…Ne vom vedea \u00eentr-o zi..<\/p>\n

Mariana Gurza<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Daris Basarab alias Boris David Prieten, \u00eenc\u0103 din adolescen\u021b\u0103, cu arti\u0219ti plastici \u00een devenire, dac\u0103 i-a\u0219 aminti doar pe Mircea [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-27188","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/27188","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=27188"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/27188\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":27192,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/27188\/revisions\/27192"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=27188"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=27188"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=27188"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}