{"id":27373,"date":"2016-09-13T07:23:00","date_gmt":"2016-09-13T07:23:00","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=27373"},"modified":"2016-09-13T07:24:11","modified_gmt":"2016-09-13T07:24:11","slug":"mirela-ioana-borchin-convorbiri-cu-poetul-eugen-dorcescu-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2016\/09\/13\/mirela-ioana-borchin-convorbiri-cu-poetul-eugen-dorcescu-1\/","title":{"rendered":"Mirela-Ioana BORCHIN: Convorbiri cu poetul Eugen DORCESCU (1)"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/strong><\/p>\n

\n

CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1)<\/strong> <\/strong><\/p>\n

DESPRE AVATAR<\/strong><\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: De la prima \u00eent\u00e2lnire cu poezia Dumneavoastr\u0103, am \u00eenceput s\u0103 caut ceea ce nu au v\u0103zut al\u0163ii. De pild\u0103, am vrut s\u0103 \u00een\u0163eleg poetica avatarurilor, care irig\u0103 cu mister lirica dorcescian\u0103. Cum de nimeni, \u00een afara mea, nu s-a referit la ea? \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>S-a scris destul de mult despre poezia mea \u015fi le sunt recunosc\u0103tor tuturor celor care s-au ostenit s-o citeasc\u0103 \u015fi s-o comenteze. E drept, \u00eens\u0103, c\u0103 tema avatarurilor a r\u0103mas oarecum str\u0103in\u0103 acestor nevoin\u0163e.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: <\/strong>Str\u0103in\u0103?<\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Am constatat c\u0103 multe persoane, inclusiv numero\u015fi intelectuali, nici nu \u015ftiu ce este acela un avatar. Apoi, c\u00e2\u0163i crezi tu c\u0103 sunt dispu\u015fi, nativ, la o asemenea introspec\u0163ie, \u00eenc\u00e2t s\u0103 caute str\u0103vechile \u00eentruchip\u0103ri? Eu am aflat c\u0103 aceste umbre se numesc avataruri (sau, mai rar, avatare, ori avatari), dup\u0103 ce le-am c\u0103utat ani \u00eentregi, dup\u0103 ce le-am descoperit.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Nu conta terminologia… \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>E o dimensiune psihologic\u0103 \u015fi existen\u0163ial\u0103 relativ nou\u0103 \u00een mentalul colectiv \u015fi \u00een lirismul nostru. Un \u015foc.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Tocmai tema aceasta v\u0103 define\u015fte ca Poet, v\u0103 individualizeaz\u0103. \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Da. Dar eu, ca poet, abia acum \u00eemi adun publicul.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Din punct de vedere semiotic, v\u0103 afla\u0163i \u00eentr-o paradigm\u0103 postromantic\u0103. Toate simbolurile sunt negate, sf\u0103r\u00e2mate \u00een mii de buc\u0103\u0163i \u015fi reconfigurate. Poezia nu se opre\u015fte la inversarea polilor, ci revalorizeaz\u0103 unitatea acestora: \u201eCe ploaie luminoas\u0103 mi-e s\u00e2ngele!\u201d Nu mai e vorba de opozi\u0163ia feminin-masculin, care e axiologic\u0103 \u00een simbolismul clasic, \u00een sensul denigr\u0103rii femininului, \u015fi r\u0103sturnat\u0103 de romantism, \u00een sensul favoriz\u0103rii acestuia. \u00cen poezia Dumneavoastr\u0103 se amestec\u0103 femininul cu masculinul, c\u00e2nd, cum. De exemplu: lupul Dumneavoastr\u0103 e puternic, superior, masculin; \u00eens\u0103 nu mu\u015fc\u0103, nu sf\u00e2\u015fie, nu atac\u0103, nu se ap\u0103r\u0103. Nu e de temut. Se retrage, face o mi\u015fcare feminin\u0103; \u00een context, asta e solu\u0163ia cea mai \u00een\u0163eleapt\u0103, deci masculin\u0103.<\/strong>[1]<\/sup><\/strong> De asemenea, cavalerul, r\u0103zboinic, supradeterminat de arme, de conflict, e \u015fi trubadur. Sigur c\u0103 \u015fi trubadurul e un ini\u0163iat, e creator, dar nu de c\u00e2ntece de lupt\u0103, ci de c\u00e2ntece de amor… \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>E foarte interesant ce spui apropo de simboluri. Eu pot afirma doar c\u0103 aceste avataruri au fost \u015fi sunt foarte prezente, se confund\u0103 cu mine, de c\u00e2nd m\u0103 \u015ftiu.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Ele apar \u00eentr-un nocturn al sinelui, care are \u00een\u0103l\u0163ime spiritual\u0103. Avatarul Dumneavoastr\u0103 nu e un coco\u015f pe o gr\u0103mad\u0103 de gunoi, ca la M. Eminescu. E LUPUL, cu care VRE\u0162I s\u0103 v\u0103 identifica\u0163i. E CAVALERUL, cu care VRE\u0162I s\u0103 v\u0103 identifica\u0163i \u2013 PRIMUL CNEAZ! \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Nu pot spune c\u0103 vreau s\u0103 m\u0103 identific. Totul a \u00eenceput demult, cu o nelini\u015fte, continu\u0103, care m\u0103 obliga s\u0103 privesc \u00een mine \u00eensumi, s\u0103 cobor, tot mai ad\u00e2nc, s\u0103 fiu atent la ce-mi spune visul. De fapt, avatarurile voiau ca eu s\u0103 iau cuno\u015ftin\u0163\u0103 de ele.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Aceste confesiuni nu-mi influen\u0163eaz\u0103 lectura. Eu voi analiza textul, ceea ce-mi arat\u0103 el… \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Tu faci ce \u015ftii. Cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi \u00een str\u0103lucitul t\u0103u eseu, ce-mi \u00eenso\u0163e\u015fte NIRVANA. Cea mai frumoas\u0103 poezie. \u015ei faci bine.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: <\/strong>Totu\u015fi, orice creator se reg\u0103se\u015fte \u00een text…<\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>A\u015fa crezi tu? Poate…<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Poezia nu e o joac\u0103. Nu po\u0163i fi \u00eentr-un fel \u015fi scrie \u00een alt fel. \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>\u00cen adolescen\u0163\u0103, am fost foarte surprins s\u0103 aflu c\u0103 Schiller definea poezia drept joc.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Dac\u0103 Samsara \u015fi Nirvana sunt concepte artistice \u015fi existen\u0163iale, avatarurile sunt, mai \u00eent\u00e2i, existen\u0163iale \u015fi apoi transfigurate artistic, \u00een acest mod original \u015fi foarte izbutit estetic. A\u0163i spus la Lugoj c\u0103 avatarurile nu sunt teme poetice. De ce n-ar fi? Ca orice alt\u0103 tem\u0103… \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Teme sunt pentru cine cite\u015fte, nu pentru mine. Eu am scris, nu am tratat o tem\u0103, sau mai multe. Tot ce \u015ftiu eu este c\u0103 lupul, cavalerul, trubadurul sunt alter-egouri vii, concomitente, \u00een timp \u015fi spa\u0163iu, cu mine, de\u015fi anterioare eului meu empiric. Eul artistic, cel mai adev\u0103rat \u015fi mai profund, n-a avut lini\u015fte p\u00e2n\u0103 nu le-a identificat. Simt, ca s\u0103 zic a\u015fa, \u015fi ca s\u0103 nu ne pierdem umorul, cu o concrete\u0163e ame\u0163itoare, \u015fi iarba, \u015fi tufi\u015furile prin care umblam, pe vremea c\u00e2nd eram lup, am sim\u0163it, cum \u0163i-am povestit, lumea aceea a taberei, am auzit zgomotul copitelor, am sim\u0163it armura, l-am v\u0103zut pe Litovoi aici, la mine \u00een cas\u0103. Privesc aceste avataruri, le contemplu \u015fi, de fapt, m\u0103 privesc pe mine \u00eensumi. Sunt singur \u015fi mai mul\u0163i.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, pentru un cititor, nici nu conteaz\u0103 dac\u0103 \u00een oper\u0103 e adev\u0103r sau fic\u0163iune. El are, oricum, propria reprezentare conceptual\u0103 a semnelor, care \u00eel atrage sau nu spre poezie. Dar Dumneavoastr\u0103 sunte\u0163i credibil, conving\u0103tor. \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Uite, acum, \u00een acest moment, \u00eemi pot \u00eenchipui c\u0103 sunt, f\u0103r\u0103 niciun dubiu, \u00eentr-un anumit loc, deasupra de vie, pe deal, la poalele p\u0103durii, pur \u015fi simplu, un lup. \u00cei v\u0103d ochii, col\u0163ii. E noapte. Alt\u0103 dat\u0103, e cavalerul cel care ocup\u0103 prim-planul etc.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Asta se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi fiindc\u0103 ave\u0163i un comportament vizibil apropiat de cel al avatarurilor evocate. \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>A\u015fa s-a \u00eent\u00e2mplat \u2013 mult mai neguros \u015fi mai intens \u2013 c\u00e2nd am scris AvatarI[2]<\/sup><\/strong>. Acolo a fost o adev\u0103rat\u0103 transfuzie, un fel de schimb de s\u00e2nge. Tot noaptea.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: E formidabil\u0103 construc\u0163ia aceea. \u00cenfrico\u015f\u0103toare \u015fi sublim\u0103. \u201e… \u00cen trup\/ Eram cu mine \u00eensumi \u00eempreun\u0103…\/ (C\u00e2nd m-am trezit, al\u0103turea un lup\/ Se oglindea \u00een R\u00e2ul alb \u015fi-n lun\u0103\u201d). \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Acolo, eul \u015fi lupul fac schimb de identitate, un schimb existen\u0163ial.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: A fost excelent\u0103 observa\u0163ia lui Dan Flori\u0163a-Seracin: a\u0163i surprins momentul \u00een care arheul \u00ee\u015fi schimb\u0103 avatarul. \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Eul, dormind, vine spre trupul lui, iar, c\u00e2nd se treze\u015fte, vede c\u0103 al\u0103turi e un lup.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: \u015ei cu c\u00e2t\u0103 lini\u015fte ia act Poetul de… oglindirea aceasta!<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>\u015ei ce noapte!… \u015ei c\u00e2t\u0103 singur\u0103tate!… Doar con\u015ftiin\u0163a lucid\u0103 ne separ\u0103 de noi \u00een\u015fine. Cea supralucid\u0103 ne readuce \u00een noi \u00een\u015fine. Aceasta e inspira\u0163ia: hiperluciditatea con\u015ftiin\u0163ei, aidoma unui \u201eax de argint \u015fi o\u0163el\u201d (cum am numit eu, c\u00e2ndva, duhul).<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: E uluitor cum a\u0163i reu\u015fit s\u0103 v\u0103 cl\u0103di\u0163i poezia din tr\u0103iri necomunicabile. Oricine \u015ftie ce sunt dragostea, ura, moartea, bucuria, triste\u0163ea etc. Cine \u015ftie s\u0103 coabiteze cu un avatar? Mul\u0163i nici nu vor s\u0103 aud\u0103 de a\u015fa ceva. Religia noastr\u0103 nu admite re\u00eencarnarea. Dar poezia se ridic\u0103 deasupra oric\u0103rei religii. \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Ideea re\u00eencarn\u0103rii e prezent\u0103, vag, sporadic, e drept, \u015fi \u00een Biblie, al\u0103turi de resurec\u0163ie. Nu scriem ca s\u0103 \u015ftie cineva ce scriem. Dac\u0103 \u015ftie, bine. Dac\u0103 nu, iar bine. Eu a trebuit s\u0103 scriu. Am convingerea c\u0103 cine e menit s\u0103 m\u0103 citeasc\u0103, m\u0103 cite\u015fte \u015fi m\u0103 va citi. Iat\u0103 c\u0103 universit\u0103\u0163i spaniole \u00eemi cer cartea. Nu se \u015ftie niciodat\u0103 ce hot\u0103r\u0103\u015fte El Shaddai.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Ave\u0163i o poezie cu con\u0163inuturi puternice. Arhi-amintirea se distinge, \u00een acest context, nu doar prin forma intern\u0103 original\u0103, ci \u015fi prin paradigma semantico-simbolic\u0103. Am \u00een vedere asocierea cu arhetipul (\u201eSunt chip? Sunt arhetip?\u201d \u2013 Anthropos ergon I), cu arheul: \u201eNu m\u0103 disting de propriul arheu\u201d (Omul din oglind\u0103 19). M\u0103 g\u00e2ndesc \u015fi la arhifiin\u0163\u0103 (\u201earhifiin\u0163a tat\u0103lui\u2026\u201d), care pare un termen filosofic, rece, dar, \u00een contextul operei, se apropie, ca structur\u0103, de arhi-amintire, iar ca sens, de arheu… De ce arhi- \u015fi nu arhe-? \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Am contopit arhe- \u015fi arhi-. Pentru a denumi o supra-amintire str\u0103veche, etern\u0103, saturat\u0103 de sine \u00eens\u0103\u015fi, cople\u015fitoare, situat\u0103 \u00een timp, \u015fi at\u00e2t. Timp absolut. Care, de fapt, nu exist\u0103. Undeva, \u00een poezia mea, apare, dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u015fel, \u015fi asocierea \u201eamintire uitat\u0103\u201d…<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: \u015ei contopirea prefixelor e un act de crea\u0163ie. Iar \u201eamintirea uitat\u0103\u201d se \u00eenscrie perfect \u00een logica paradoxurilor anulate, care v\u0103 caracterizeaz\u0103…\u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Poezia evoc\u0103 ie\u015firea eului din iluzia timpului (a prezentului) \u015fi intrarea, revenirea lui, \u00een eternitate, \u00een ne-timp.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: \u00cen ne-timp \u015fi in-creat?<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Poate. Exist\u0103 un asemenea continuum, vacuitatea, realitatea ultim\u0103, bazal\u0103, unde evenimentele, fenomenele, sunt \u015fi reale, \u015fi, doar, posibile.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: P\u00e2n\u0103 unde ne duce, totu\u015fi, arhi-amintirea?<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>\u00cen cazul particular al poemului O arhi-amintire[3]<\/sup><\/strong>, p\u00e2n\u0103 la scena de pe dale \u015fi la ceea ce a urmat. De atunci, p\u00e2n\u0103 \u00een clipa de acum, nu e nicio \u00eentrerupere, nicio discontinuitate temporal\u0103 sau spa\u0163io-temporal\u0103. Ideile, no\u0163iunile acestea, spa\u0163iu, timp, trecut, prezent, viitor, ne impiedic\u0103 s\u0103 cunoa\u015ftem \u015fi s\u0103 ne cunoa\u015ftem. Le-am preluat \u015fi le manevr\u0103m, mecanic, uneori preten\u0163ios \u015fi maniacal, aidoma unor robo\u0163i. Au sensurile tocite, nu mai dezvolt\u0103, de fapt, niciun sens. Sunt ni\u015fte \u015fabloane, ce ne afund\u0103 \u00een comoditatea noastr\u0103 intelectual\u0103, afectiv\u0103, imaginativ\u0103, ce ne \u00eempiedic\u0103 \u015fi s\u0103 g\u00e2ndim, \u015fi s\u0103 tr\u0103im.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Din c\u00e2te paradoxuri e f\u0103cut\u0103 via\u0163a… nevia\u0163\u0103! Tot ce afirm\u0103m poate fi \u00een secunda urm\u0103toare negat. \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Paradox. Paradoxos (gr. \u03c0\u03b1\u03c1\u03ac\u03b4\u03bf\u03be\u03bf\u03c2). Para \u2013 doxa. Paradoxuri fa\u0163\u0103 de g\u00e2ndirea uscat\u0103, aplatizat\u0103, sec\u0103tuit\u0103, preluat\u0103, din om \u00een om, din carte \u00een carte, din genera\u0163ie \u00een genera\u0163ie.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: \u00centrebarea e ce se afl\u0103 dincolo de acestea…<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Vacuitatea. Libertatea. Iluminarea. Nirvana. El Shaddai. Adev\u0103ratele rela\u0163ii nu sunt cele conven\u0163ionale, ci acelea \u00eentemeiate pe con\u015ftiin\u0163a non-diferen\u0163ierii, \u00een esen\u0163\u0103, a indivizilor, a entit\u0103\u0163ilor.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: S\u0103 revenim la subiect. Am identificat dou\u0103 nuclee lexicale \u00een lirica dorcescian\u0103: ARHI-AMINTIREA \u015fi NIRVANA, am\u00e2ndou\u0103 denumind concepte cu semnifica\u0163ii antropocosmice. Nirvana e un plurivalent lexem sanscrit, dar arhi-amintirea e un cuv\u00e2nt-imagine-simbol, creat de Domnia Voastr\u0103. \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Ai intuit \u015fi acest simbol… Dac\u0103 ai citit ce am scris eu despre semantica metaforei, ai remarcat, presupun, \u015fi defini\u0163ia pe care am dat-o simbolului, defini\u0163ie despre care Ivan Evseev spunea c\u0103 este cea mai frumoas\u0103 dintre c\u00e2te cuno\u015ftea el. Anume: \u201eSimbolul este expresia lingvistic\u0103 a unei realit\u0103\u0163i antropocosmice\u201d. Crezi c\u0103, la mine, ar fi sinteza eu-avatar? O s-o descoperi tu, dac\u0103 exist\u0103 cumva. La Macedonski, vedeam simbolul ca sinteza dintre eu \u015fi faun. La Eminescu, eu-luceaf\u0103r. La Arghezi, eu-copac. La Nichita St\u0103nescu, eu-ap\u0103 etc.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Arhifiin\u0163\u0103-arheu, fiin\u0163\u0103-avatar, eu liric-lup\/ cavaler\/ trubadur formeaz\u0103 un \u015fir de incluziuni, de abstractiz\u0103ri, care sunt expresii lingvistice ale unei experien\u0163e\/ existen\u0163e antropocosmice. \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Avatarurile sunt prezente pe tot traseul poeziei mele, \u00eenc\u0103 de la debut. Nicio clip\u0103, nici m\u0103car una, fie zi, fie noapte, nu m-am \u201edistins\u201d \u015fi nu m\u0103 \u201edisting de propriul arheu\u201d \u015fi de avataruri.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: De aceea v-a\u0163i referit la o \u201erealitate antropocosmic\u0103\u201d. Eu i-a\u015f spune irealitate… \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Tu vei discerne, poate, din exterior, mai exact dec\u00e2t mine.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Nu pot s\u0103 vorbesc despre arheu ca despre o realitate, ci ca despre o irealitate, cel mult realizabil\u0103 (tr\u0103ire, experien\u0163\u0103, existen\u0163\u0103 \u00eentru)… \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Se poate spune \u015fi a\u015fa. De fapt, ce \u00eenseamn\u0103 realitate? Ce \u00eenseamn\u0103 real? Ce e mai real? Ce este palpabil, sau ce este impalpabil?<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: <\/strong>\u201eCeea ce cre\u0103m noi\u201d (Aurel Gheorghe Ardeleanu)…<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Nu eu mi-am creat avatarurile. Ele exist\u0103 \u00een \u015fi prin ele \u00eensele. Fiindc\u0103 l-ai amintit pe nepre\u0163uitu-mi prieten, prozatorul, dramaturgul \u015fi marele sculptor al persoanei umane, care este Aurel Gheorghe Ardeleanu, iat\u0103 ce spune el despre recentul meu poem Avatar[4]<\/sup><\/strong>: \u201eAm primit Avatar-ul t\u0103u. Profund impresionat de for\u0163a, de vitalitatea, de necedarea ta uman\u0103 \u015fi m\u0103iestria artistic\u0103, \u00eenc\u0103 o dat\u0103 magistral confirmat\u0103 de acest excep\u0163ional poem, n\u0103scut din viguroasa \u015fi tensionata tu\u015f\u0103 a unor umbre grele. Situat \u00een noaptea fiin\u0163ei, are o \u2018culoare\u2019 sur\u0103; cea a bl\u0103nii lupului\u201d. Cuvintele lui Aurel Gheorghe Ardeleanu par s\u0103pate \u00een piatr\u0103, cu dalta.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Va fi \u015focat\u0103 mult\u0103 lume de rela\u0163ia eului liric dorcescian cu avatarurile, chiar dac\u0103 o prezenta\u0163i \u00een limbaj poetic, \u00een imagini neconven\u0163ionale. \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Coabitarea eu-avatar, at\u00e2t de veche \u00een scrisul meu, consubstan\u0163ial\u0103 acestuia, definitorie, \u00een mare m\u0103sur\u0103, probeaz\u0103 c\u0103 s-a ajuns la experien\u0163a, m\u0103car par\u0163ial\u0103, a eului relativ, a non-eului, a non-eului obiectiv, \u015fi a non-eului subiectiv, la intui\u0163ia vastit\u0103\u0163ii lor atotcuprinz\u0103toare, la vacuitatea fericit\u0103, unde toate con-vie\u0163uiesc.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Eu \u00eencerc s\u0103 procesez aceast\u0103 component\u0103 biografic\u0103 a avatarurilor. Dar, \u00een general, cititorul se opre\u015fte la text. \u015ei la ceea ce recunoa\u015fte el drept crea\u0163ie. \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Iat\u0103 o \u00eemprejurare \u00eentru totul concret\u0103, determinat\u0103 empiric. Cu un an \u015fi ceva \u00een urm\u0103, \u00een criza existen\u0163ial\u0103 prin care treceam, dup\u0103 ce Olimpia-Octavia s-a\u00a0 eliberat, n\u0103d\u0103jduiesc, de Samsara, nu-mi era mie g\u00e2ndul la crea\u0163ie, la poezie, la imagini, la abateri stilistice, la inven\u0163ii estetice. Tr\u0103iam, \u015fi at\u00e2t. Cu o zdrobitoare intensitate. Ei bine, atunci s-a impus Litovoi. Mai real dec\u00e2t eram eu \u00eensumi.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Singurul avatar care apare \u00een poezia Domniei Voastre cu numele… \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Nu am nicio \u00eendoial\u0103 c\u0103, artistice\u015fte, desigur, Litovoi a venit, cu adev\u0103rat. Dar s\u0103 nu ne pierdem cump\u0103tul, nici sim\u0163ul realit\u0103\u0163ii imediate! Repet: deopotriv\u0103 existen\u0163ial \u015fi artistice\u015fte. Nu o halucina\u0163ie, nu un vis, cum zicea, despre \u00eent\u00e2mplarea sa, Radu Stanca. Nu, chiar s-a ivit, neguros, intangibil, dar a umplut casa cu aura lui… Ah, ce noapte a fost aceea!<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: S-a f\u0103cut v\u0103zut, la modul ideal? V-a ar\u0103tat cine sunte\u0163i, din ce stirpe moral\u0103 descinde\u0163i? \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Eu nu fac literatur\u0103 acum. M\u0103 confesez \u0163ie, e o excep\u0163ie, fiindc\u0103 te pre\u0163uiesc \u015fi te admir, pentru intui\u0163ia ta, at\u00e2t de percutant\u0103, \u015fi pentru \u015ftiin\u0163a ta de carte. \u00ce\u0163i m\u0103rturisesc, \u00een deplin\u0103 sinceritate, cum a fost. C\u00e2ndva, demult, Litovoi a c\u0103zut pe c\u00e2mpul de lupt\u0103. A\u015fa i-a murit trupul. Dar sufletul, nu. Sufletul nu este supus mor\u0163ii \u015fi, ca atare, nici formelor intui\u0163iei, adic\u0103 spa\u0163iului \u015fi timpului.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: …Ca \u015fi c\u00e2nd a\u0163i fi purt\u0103tori ai aceluia\u015fi suflet? \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Am sim\u0163it cum urc\u0103 din abisul care devenisem, cum ajunge la suprafa\u0163a fiin\u0163ei \u015fi a persoanei mele, cum ne dedubl\u0103m, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd unul singur. A\u015fa am stat, \u00eempreun\u0103, p\u00e2n\u0103 s-a f\u0103cut ziu\u0103. Atunci, \u00een zorii tulburi, am scris acea poezie[5]<\/sup><\/strong>.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Eu pot crede c\u0103 din asemenea experien\u0163e se na\u015fte poezie. Dar, fie c\u0103 e dicteu automat, fie c\u0103 e crea\u0163ie de laborator, fie c\u0103 e tr\u0103it\u0103 sau nu, poezia nu-i r\u0103m\u00e2ne creatorului. Ea trebuie transmis\u0103\u2026 \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>La mine nu a fost niciodat\u0103 dicteu automat. Eul meu, cel empiric, \u015fi cel artistic, nu scap\u0103, \u00een nicio \u00eemprejurare, de sub controlul unei anumite lucidit\u0103\u0163i, spectrale, astrale, abisale. Nume\u015fte-o cum dore\u015fti. Chiar m-a indispus, \u015fi \u00eenc\u0103 m\u0103 indispune, cunoscuta manier\u0103 suprarealist\u0103. Dar, fire\u015fte, n-o contest. Adesea, lucrez mult, sub raportul concentr\u0103rii for\u0163elor l\u0103untrice, la des\u0103v\u00e2r\u015firea unui text. \u00cens\u0103 nu pot explica \u00een ce fel scriu eu. \u015ei nici nu vreau s\u0103 explic\u2026 Sau pot. \u015ei vreau. Scriu cu o hiperluciditate halucinant\u0103, cum, parc\u0103, am mai spus.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Hiperluciditate halucinant\u0103? Cine \u015fi cum acceseaz\u0103 referin\u0163a acestei sintagme??? Textul poetic \u00eencepe de la autor \u015fi continu\u0103, cu fiecare cititor \u00een parte. Incontrolabil. Ce ar putea pricepe din poetica avatarurilor cel ce se<\/strong> crede unic posesor al sufletului s\u0103u? Sau un cre\u015ftin, care exclude re\u00eencarnarea? \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Nu \u015ftiu. Eu ajung, cu luciditatea, p\u00e2n\u0103 \u00een zona \u00een care ea \u00ee\u015fi identific\u0103 toate contrariile \u015fi se une\u015fte cu ele.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Aceasta e o \u0163int\u0103. A unora, foarte pu\u0163ini, ca Dumneavoastr\u0103. \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Nu e o \u0163int\u0103. Nu e rezultatul unui efort, al unei inten\u0163ii. E starea cvasi-continu\u0103, care se acutizeaz\u0103 enorm, atunci c\u00e2nd scriu.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: \u00censeamn\u0103 c\u0103 ve\u0163i continua s\u0103 scrie\u0163i. \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Nu-i exclus!<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Dac\u0103 se acutizeaz\u0103 starea aceasta, trebuie s\u0103 v\u0103 elibera\u0163i de tensiune. Tr\u0103i\u0163i din arhi-amintiri? \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Nu DIN. Ci CU. Arhi-amintirile, ca \u015fi avatarurile, sunt concomitente cu prezentul. Au fost \u00eentotdeauna, de c\u00e2nd m\u0103 \u015ftiu, concomitente.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: \u015ei nu obtureaz\u0103 prezentul? \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Nu, deloc.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Nu afecteaz\u0103 tr\u0103irea clipei? \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>C\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in. O poten\u0163eaz\u0103.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Se revars\u0103 \u00een ea?… \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Ce-ar fi clipa f\u0103r\u0103 propriul trecut?…<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: M\u0103 g\u00e2ndesc, cutremur\u00e2ndu-m\u0103, la acea clip\u0103, c\u00e2nd ai tot trecutul cu tine (\u201e\u00cen prezent le-avem pe toate\u201d \u2013 M. Eminescu), dar niciun viitor. La ultima clip\u0103. \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Nu exist\u0103 ultima clip\u0103. Cutremur\u0103tor e c\u0103, \u00een a\u015fa-zisa ultim\u0103 clip\u0103, avem cel mai necuprins \u015fi mai \u00eenc\u0103rcat de promisiuni viitor.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Deci… nimic nu se sf\u00e2r\u015fe\u015fte? \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Bine\u00een\u0163eles c\u0103 nu. E ridicol s\u0103-\u0163i \u00eenchipui, cum fac materiali\u015ftii, c\u0103 devenim nimic. A v\u0103zut vreun materialist, am v\u0103zut noi doi, vreodat\u0103, ceva, un fir de nisip, orice, preschimb\u00e2ndu-se \u00een nimic? Tot ei vorbesc de legea conserv\u0103rii masei \u015fi a energiei. Poate fi o contradic\u0163ie logic\u0103 mai flagrant\u0103? Pe de o parte, declar\u0103 c\u0103 nu exist\u0103 nicio pierdere \u00een univers, pe de alta, c\u0103 ne a\u015fteapt\u0103 neantul, c\u0103 energia, continuumul con\u015ftiin\u0163ei devin nimic!<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Sunte\u0163i at\u00e2t de \u00eenfrico\u015f\u0103tor, \u015fi de bl\u00e2nd, \u015fi de senin.<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>De ce \u00eenfrico\u015f\u0103tor?<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Pe mine m\u0103 sperie tot ce nu pot reprezenta… Perspectiva aceasta a vacuit\u0103\u0163ii, pe care mi-o sugera\u0163i, este imposibil de reprezentat. Ce va ie\u015fi din trupul meu? \u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Din trupul t\u0103u vei ie\u015fi tu, liber\u0103, \u00een lumina increat\u0103, \u00een lumina \u201eneapropiat\u0103\u201d, vei ie\u015fi tu, cea adev\u0103rat\u0103. Nu vei mai \u015fti ce este suferin\u0163a. De ce te sperii?<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: …Cum a\u0163i reprezenta avatarurile \u00eentr-o ordine spiritual\u0103?<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Ca pe ni\u015fte trepte, ce preg\u0103tesc zborul. Acea beatitudine, despre care \u0163i-am vorbit. Acea beatitudine, care nu e veselie, nu, ea poate fi \u015fi dureroas\u0103, dar e sublim\u0103, acea beatitudine, la care ajungi dup\u0103 ce ai \u00een\u0163eles, c\u00e2t de c\u00e2t, care e realitatea \u015fi te-ai armonizat cu ea, acea beatitudine, care nu te mai p\u0103r\u0103se\u015fte, orice \u0163i s-ar \u00eent\u00e2mpla. Ea, beatitudinea aceea, anim\u0103 lumea cuvintelor \u015fi genereaz\u0103 poezia. A\u015fa mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 mie.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Eu v\u0103 percep avatarurile ca pe o bucurie imens\u0103 de a descoperi c\u0103 via\u0163a continu\u0103, ca pe o jubila\u0163ie a tr\u0103irii \u015fi a retr\u0103irii intense, responsabile, a unui destin reiterat, \u00een datele lui esen\u0163iale. Dumneavoastr\u0103 i-a\u0163i spus beatitudine. Citindu-v\u0103, m\u0103 mir de acea fericire, pre- sau cvasinirvanic\u0103, a (re)anim\u0103rii sinelui. Nu am tr\u0103it-o (\u00eenc\u0103), pe cont propriu, dar iau act de existen\u0163a ei, cu \u00eenc\u00e2ntare. E contaminant\u0103, m\u0103 umple de speran\u0163\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>Beatitudine… care nu e jubila\u0163ie, poate fi \u015fi dureroas\u0103, cum spuneam, chiar tragic\u0103. Dar r\u0103m\u00e2ne beatitudine. \u015ei \u00een El Caballero[6]<\/sup><\/strong>, spre exemplu, tot beatitudine este.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: \u00centr-un strig\u0103t disperat de ajutor pentru refacerea cuplului. Ave\u0163i \u015fi o solu\u0163ie cultural\u0103 pentru aceast\u0103 perspectiv\u0103. Cea ilustrat\u0103 \u00een Nirvana. De fapt, arhi-amintirea induce ideea c\u0103 a\u0163i tr\u0103it \u00eentr-un cuplu \u201eavataric\u201d, format din re\u00eentruparea unui cavaler \u015fi a doamnei sale. Recunoa\u015fterea, dulcea moarte, ca exerci\u0163iu al c\u0103ut\u0103rii Nirvanei, \u015fi moartea iluzorie, care nu distruge cuplul, ci \u00eel cosmicizeaz\u0103, \u00eei confer\u0103 dimensiuni mult mai largi \u015fi mai \u00eenalte. Din cenu\u015f\u0103 poate zv\u00e2cni oric\u00e2nd flac\u0103ra, \u00een lumina c\u0103reia (re)unirea devine posibil\u0103.<\/strong><\/p>\n

Eugen DORCESCU: <\/strong>O ie\u015fire din contingen\u0163\u0103. Asta \u00eenseamn\u0103 poezie, \u015fi tr\u0103ire, \u015fi metafizic\u0103. Nu mai faci raport\u0103ri spa\u0163io-temporale. Ignori, spontan, timp, v\u00e2rst\u0103, moarte.<\/p>\n

Mirela-Ioana BORCHIN: Nu v\u0103d nimic… \u00een afar\u0103 de fiin\u0163ele noastre esen\u0163iale, care se \u00eempletesc ca ni\u015fte liane. Dar avatarurile nu mai sunt pure ipoteze pentru mine, de c\u00e2nd v-am citit Nirvana… <\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

VA URMA<\/strong><\/p>\n

——————–<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/sup><\/strong><\/p>\n

NOTE:<\/sup><\/em><\/strong><\/p>\n

[1] <\/sup><\/em><\/strong>\u00cen 1 decembrie, la data c\u00e2nd am luat acest interviu, Eugen Dorcescu nu scrisese \u00eenc\u0103 recentul Avatar, \u00een care lupul, feroce, corespunde arhetipului cultural.<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

[2] <\/sup><\/em><\/strong>Avatar I \u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

Dormeam. Se prelingea din trupul meu \u00a0<\/em><\/p>\n

Fluidul somn, \u00eemprosp\u0103t\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul \u00a0<\/em><\/p>\n

Ca o difuz\u0103 negur\u0103. \u015ei eu \u00a0<\/em><\/p>\n

Spre trupul meu veneam, recunosc\u00e2ndu-l. \u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u00cenaintam \u00een negur\u0103. Eram \u00a0<\/em><\/p>\n

Fiin\u0163a care-mi seam\u0103n\u0103. \u015ei care \u00a0<\/em><\/p>\n

Se recunoa\u015fte-n sine. Cum un ram \u00a0<\/em><\/p>\n

\u00ce\u015fi recunoa\u015fte umbra plutitoare. <\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u015ei-am tres\u0103rit sim\u0163indu-m\u0103. \u00cen trup, \u00a0<\/em><\/p>\n

Eram cu mine \u00eensumi \u00eempreun\u0103… <\/em><\/p>\n

(C\u00e2nd m-am trezit, al\u0103turea un lup \u00a0<\/em><\/p>\n

Se oglindea \u00een R\u00e2ul alb \u015fi-n lun\u0103). \u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

[3] <\/sup><\/em><\/strong>O arhi-amintire \u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0Era o zi senin\u0103, ca \u015fi azi \u00a0<\/em><\/p>\n

(Tu, chintesen\u0163\u0103-a zilelor senine !) \u00a0<\/em><\/p>\n

Se destr\u0103mau p\u0103duri de sumbri brazi \u00a0<\/em><\/p>\n

\u00cen urm\u0103, pe ce\u0163oasele coline. \u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

C\u0103l\u0103toream, de mult, c\u0103tre apus, \u00a0<\/em><\/p>\n

C\u00e2nd drumul m-a adus \u00eentr-o c\u00e2mpie \u00a0<\/em><\/p>\n

Greu ad\u00e2ncit\u0103-n umbra viorie \u00a0<\/em><\/p>\n

A codrilor ce-o str\u0103juiau de sus. \u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u015ei te-am z\u0103rit. Departe, \u00een amurg, \u00a0<\/em><\/p>\n

Fixai curbura unui spa\u0163iu, care \u00a0<\/em><\/p>\n

\u00cenainta treptat \u00een \u00eenserare \u00a0<\/em><\/p>\n

Cu soarele \u015fi neclintitul burg. \u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

St\u0103teai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit \u00a0<\/em><\/p>\n

Acolo chiar, pe dalele curbate, \u00a0<\/em><\/p>\n

\u015ei am r\u0103mas cu tine \u00een cetate, \u00a0<\/em><\/p>\n

\u015ei cred c\u0103 tot acolo am murit… \u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

Uitasem totul: codrii, lungul drum, \u00a0<\/em><\/p>\n

Cetatea, podul, gustul gurii tale… \u00a0<\/em><\/p>\n

\u015ei brusc, mi le-am reamintit acum, \u00a0<\/em><\/p>\n

C\u00e2nd mi-ai z\u00e2mbit, ca \u015fi atunci, pe dale. \u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

[4] <\/sup><\/em><\/strong>Avatar<\/em><\/strong> \u00a0<\/em><\/p>\n

Un gnom, lu\u00e2nd sublimul prea u\u015for, \u00a0<\/em><\/p>\n

Nepricep\u00e2nd, \u00een m\u00e2zga lui, cu cine \u00a0<\/em><\/p>\n

Se-ncument\u0103, a ridicat spre mine \u00a0<\/em><\/p>\n

Un bra\u0163 necugetat, dezgust\u0103tor. \u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

Surprins de lovitur\u0103, am c\u0103zut. \u00a0<\/em><\/p>\n

Dar, s-a trezit, \u00een chiar fatala clip\u0103, \u00a0<\/em><\/p>\n

El, Lupus lupus, \u015fi-a venit, \u00een prip\u0103, \u00a0<\/em><\/p>\n

S\u0103 fac\u0103, \u015fi acum, ce-a mai f\u0103cut. \u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

Priveam, printre crenele, c\u00e2mpul gri, \u00a0<\/em><\/p>\n

Pe care fiara fulgera, \u00een goan\u0103, \u00a0<\/em><\/p>\n

Spre ar\u0103tarea t\u00e2mp\u0103 \u015fi viclean\u0103, \u00a0<\/em><\/p>\n

Ce-a cutezat, r\u00e2njind, a ponegri. \u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u015ei-am contemplat, sub cerul mohor\u00e2t, \u00a0<\/em><\/p>\n

Al cruntei \u00eennopt\u0103ri medievale, \u00a0<\/em><\/p>\n

Cum eu, \u00eenso\u0163itorul Umbrei tale, \u00a0<\/em><\/p>\n

Cum eu \u015fi fiara i-am s\u0103rit la g\u00e2t. \u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

Apoi, am stat, pe marginea genunii, \u00a0<\/em><\/p>\n

Noi, dublul nep\u0103truns, \u00eentunecat, \u00a0<\/em><\/p>\n

Lupul \u015fi eu, pe c\u00e2mpul sf\u00e2rtecat: \u00a0<\/em><\/p>\n

Doi col\u0163i \u00eens\u00e2ngera\u0163i, \u00een raza lunii. \u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

[5] <\/sup><\/em><\/strong>(Poemul 30 din Nirvana, Timi\u015foara, Ed. Mirton, 2014). \u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

Sunt neam de cavaleri \u015fi \u00a0<\/em><\/p>\n

de eroi. \u00a0<\/em><\/p>\n

Prea bine \u015ftiu: m\u0103 trag din \u00a0<\/em><\/p>\n

Litovoi. \u00a0<\/em><\/p>\n

Dorm, ca str\u0103mo\u015fii mei, pe \u00a0<\/em><\/p>\n

l\u0103nci \u015fi scut. \u00a0<\/em><\/p>\n

\u015ei-o singur\u0103 iubire am \u00a0<\/em><\/p>\n

avut. \u00a0<\/em><\/p>\n

Nu \u015ftiu nici a \u00a0<\/em><\/p>\n

min\u0163i, nici \u00a0<\/em><\/p>\n

a-n\u015fela. \u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

Drept care, ea. Doar <\/em><\/p>\n

ea. \u00a0<\/em><\/p>\n

\u015ei numai ea. \u00a0\u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

[6] <\/sup><\/em><\/strong>El Caballero<\/em><\/strong><\/p>\n

Prietene, de te-ai ivi acum,<\/em><\/p>\n

La u\u015fa mea, de-un veac pecetluit\u0103,<\/em><\/p>\n

\u015ei-ai spune: \u201eSpre so\u0163ia ta iubit\u0103,<\/em><\/p>\n

Cum bine \u015ftii, nu e dec\u00e2t un drum\u201d,<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

S\u0103tul de subterfugii cronofage,<\/em><\/p>\n

De via\u0163a f\u0103r\u0103 \u0163el \u015fi \u00een\u0163eles,<\/em><\/p>\n

S\u0103tul de mine \u00eensumi, mai ales,<\/em><\/p>\n

M-a\u015f ridica \u015fi-a\u015f zice, simplu: \u201eTrage!\u201d<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR Mirela-Ioana BORCHIN: De la prima \u00eent\u00e2lnire cu poezia Dumneavoastr\u0103, am \u00eenceput s\u0103 [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-27373","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/27373","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=27373"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/27373\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":27377,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/27373\/revisions\/27377"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=27373"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=27373"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=27373"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}