Mul\u0163i au auzit de celebrul scriitor evreu, Harry Ross, alias Enric Roskovits, un fost deportat la ,,Fabrica Mor\u0163ii\u201d care a scris volumul \u201dAuschwitz, \u0163ara mor\u0163ii: eu nu pot s\u0103 uit \u015fi nu pot s\u0103 iert\u201d. Dar pu\u0163ini \u015ftiu c\u0103 autorul c\u0103r\u0163ii a fost \u00eenchis \u00een urm\u0103 cu 72 de ani \u00een ghetoul din Reghin, din vechea fabric\u0103 dezafectat\u0103 a Fabricii de C\u0103r\u0103mid\u0103. \u00cen ziua de 4 iunie a anului 1944, din gara Reghin au fost deporta\u0163i 3.149 de evrei de c\u0103tre Jandarmeria hortyst\u0103 \u015fi preda\u0163i autorit\u0103\u0163ilor naziste. Harry a fost unul dintre ei, avea 15 ani \u015fi a c\u0103l\u0103torit \u015fase zile cu trenul groazei, p\u00e2n\u0103 la Auschwitz, f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 un gram de hran\u0103 sau ap\u0103. \u201dEu am fost acolo. Candidat, ca \u015fi al\u0163ii, la gazare. M-a salvat o \u00eent\u00e2mplare. \u00cens\u0103 milioane n-au sc\u0103pat. Eu am v\u0103zut cuptoarele, \u015ei co\u015furile lor fumeg\u00e2nde, Eu am sim\u0163it mirosul trupurilor arz\u00e2nd\u201d, scria Harry \u00eentr-o poezie. Milioane de cranii stau m\u0103rturie genocidului s\u0103var\u015fit, cu s\u00e2nge rece, de marii criminali nazi\u015fti, care r\u0103m\u00e2ne o ran\u0103 deschis\u0103 a secolului XX. Mama i-a fost gazat\u0103, familia decimat\u0103 \u015fi a a fost martorul unor orori de neimaginat, \u00eens\u0103 a supravie\u0163uit datorit\u0103 unui miracol \u015fi poate c\u0103 nu s-ar fi aflat niciodat\u0103 povestea vie\u0163ii lui Harry dac\u0103 nu s-ar fi decis s\u0103-\u015fi povesteasc\u0103 amintirile \u015fi sentimentele asupra Holocaustului. Dac\u0103 victoriile sufletului ar putea f\u0103 m\u0103surate \u015fi renumerate a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu izb\u00e2nzile profesionale, sunt convins c\u0103 Harry Ross nu ar mai fi cunoscut \u00eenainte de toate ca un mare scriitor ci ar c\u00e2\u015ftiga toate maratoanele \u00eencerc\u0103rilor nedrepte ale vie\u0163ii, cursele de obstacole ale destinului \u015fi sprinturile dup\u0103 lini\u015fte.Via\u0163a lui este o ran\u0103 deschis\u0103 provocat\u0103 de cel mai \u00eengrozitor holocaust pe care l-a tr\u0103it pe propria piele, \u00een compra\u0163ie cu genera\u0163ia noastr\u0103 care l-a cunoscut doar din c\u0103r\u0163i \u015fi din filme \u015fi \u0163ine s\u0103 atrag\u0103 aten\u0163ia opiniei publice asupra consecin\u0163elor grave ale deciziei de a extermina un popor nevinovat, precum \u015fi a preveni un nou Holocaust.<\/p>\n
Deportarea de la Reghin prima sta\u0163ie spre infern<\/strong><\/p>\n S-a n\u0103scut \u00een 13 mai 1929 la Topli\u0163a sub numele de Enric \u00een familia lui Zoltan\u00a0 \u015fi Eugenia Roskovits. Tat\u0103l s\u0103u era un comerciant de lemne \u015fi la mijlocul anilor 30 familia s-a mutat \u00een comuna R\u0103stoli\u0163a pe Valea Mure\u015fului pentru a avea front de lucru \u015fi materie prim\u0103. Acolo a absolvit primele 5 clase la o \u015fcoal\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 \u00eens\u0103 nu a reu\u015fit s\u0103 prind\u0103\u00a0r\u0103d\u0103cini pentru c\u0103 din cauza efectelor recesiunii economice tat\u0103l s\u0103u a falimentat firma. A c\u0103utat de lucru \u00een toat\u0103 zona \u015fi p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s-a angajat \u00een jude\u0163ul Harghita, la o Fabric\u0103 de Cherestea din Ditr\u0103u unde s-a mutat toat\u0103 familia pentru o via\u0163\u0103 mai bun\u0103. Dup\u0103 Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, nord-vestul Transilvaniei a trecut sub jurisdic\u0163ia Ungariei. Printre localit\u0103\u0163ile ocupate s-a num\u0103rat \u015fi Ditr\u0103u unde dup\u0103 intrarea trupelor de ocupa\u0163ie maghiar\u0103, tat\u0103l s\u0103u a fost arestat \u015fi i s-a dat ordin s\u0103 treac\u0103 grani\u0163a \u00een Rom\u00e2nia. Acesta s-a opus \u015fi drept consecin\u0163\u0103 \u00een 1942 a fost selectat \u00eentr-un deta\u015fament de munc\u0103 \u00eempreun\u0103 cu al\u0163i evrei, \u015fi du\u015fi \u00een Ucraina, la s\u0103patul tran\u015feelor. La scurt timp, tat\u0103l s\u0103u s-a \u00eemboln\u0103vit de tifos exantematic \u015fi a murit \u00een chinuri groaznice \u00een\u00a0Bonderovka. A fost \u00eenmorm\u00e2ntat \u00eentr-o groap\u0103 comun\u0103.<\/p>\n \u00cen anul 1944, \u00eentr-o diminea\u0163\u0103 de mai, Harry \u015fi cu mama sa au fost ridica\u0163i de jandarmi cu pene de coco\u015f \u015fi deporta\u0163i cu o c\u0103ru\u0163\u0103 p\u00e2n\u0103 la Reghin \u00eentr-un ghetto-ul din ora\u015f. Avea 15 ani \u015fi personal \u00ee\u015fi aminte\u015fte \u00een ce prive\u015fte ghettoul, \u201ec\u0103 a fost o atmosfer\u0103 relativ pa\u015fnic\u0103. Nu-mi amintesc de violen\u021be\u00a0sau a\u015fa ceva. \u00cens\u0103 la plecare, am fost \u00eens\u0103 p\u0103c\u0103li\u0163i ur\u00e2t. Ne-am aliniat pentru a pleca pe jos la gar\u0103. Fiecare \u00ee\u015fi luase boceaua cu sine. Un jandarm ne-a spus c\u0103 nu are rost s\u0103 ne c\u0103r\u0103m cu bagaje. S\u0103 le a\u015fez\u0103m l\u00e2ng\u0103 poart\u0103 \u015fi va veni o c\u0103ru\u0163\u0103 s\u0103 ni le aduc\u0103 la gar\u0103. Noi am plecat \u015fi bagajele au r\u0103mas \u00een Reghin pe vecie\u201d rememoreaz\u0103 supravie\u0163uitorul.<\/p>\n Timp de \u015fase ziile c\u00e2t a durat c\u0103l\u0103toria p\u00e2n\u0103 la Auschwitz-Birkenau \u00een vagoane de vite, nu a avut nici m\u00e2ncare, nici ap\u0103, nici acces la vreo toalet\u0103. \u201eReghin mi-a r\u0103mas \u00een memorie ca o prim\u0103 sta\u0163ie spre infernul c\u0103tre care ne \u00eendreptam\u201d \u00ee\u015fi aminte\u015fte scriitoriul. Acesta continu\u0103 \u201e\u00centr-o diminea\u0163\u0103 de iulie am ajuns\u00a0la Bierkenau, dar\u00a0 bine\u0163eles c\u0103 nu am avut habar unde am fost debarca\u0163i. Niciun evreu nu a \u015ftiut unde suntem.<\/p>\n Ne-au aranjat \u00een dou\u0103 coloane, a venit dr. Josef Mengele care ne-a triat, iar eu fiind \u00eembr\u0103cat cu o hain\u0103 de a tat\u0103lui meu, p\u0103ream mai matur \u015fi mai robust. \u00cen loc s\u0103 m\u0103 trimit\u0103 direct la cuptoare, m-a selectat pentru coloana de evrei care urma s\u0103 mearg\u0103 la munc\u0103\u201d. De\u015fi constitu\u0163ia nu-l recomanda pentru o munc\u0103 fizic\u0103, \u00eentruc\u00e2t era palid \u015fi slab. \u201eSingura modalitate de a te evapora era s\u0103 te lipe\u015fti de gardul de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103 prin care trecea un curent de \u00eenalt\u0103 tensiune. \u00centr-o secund\u0103, te aflai \u00een bra\u0163ele mor\u0163ii. Am v\u0103zut \u015fi asemenea scene cutremur\u0103toare\u201c, \u00ee\u015fi continu\u0103 povestea Harry Ross. Mama din p\u0103cate a ajuns la cuptoarele crematoriului fiindc\u0103 era o femeie \u00een v\u00e2rst\u0103 \u015fi bolnav\u0103 iar eu \u00een Baraca 18 a Lag\u0103rului, unde to\u0163i cei 800 de copii de\u0163inut\u0163ii au fost dezbr\u0103ca\u0163i \u00een pielea goal\u0103, au fost ra\u015fi \u015fi da\u0163i cu albastru de metil.<\/p>\n Acolo a primit \u015fi un num\u0103r 108767, care i-a r\u0103mas tatuat pe bra\u0163. Dormea pe ciment \u015fi m\u00e2nca odat\u0103 pe zi. Lag\u0103rul i-a furat copil\u0103ria \u015fi speran\u0163ele, i-a furat for\u0163a bra\u0163elor \u015fi din om liber l-a f\u0103cut prizonier. \u201eEram \u00eencolona\u0163i \u00een fa\u0163a por\u0163ii s\u0103 ie\u015fim la schimbul de noapte. Mergeam pe un \u015fantier uria\u015f \u00een ni\u015fte haine foarte sub\u0163iri pe un ger\u00a0n\u0103prasnic, \u00een ora\u015ful Landsberg din\u00a0 Germania unde se construia un aeroport subteran. Acolo milioane de tone de ciment trebuiau transportate la betonierele care rulau \u00eencontinuu. Asta era munca noastr\u0103. \u00ce\u0163i punea un sac de 50 de kg \u015fi trebuia s\u0103 urci dou\u0103 etaje, s\u0103 ajungi la acele ma\u015fini uria\u015fe de fabricare a betonului. Era aproape imposibil la condi\u0163ia noastr\u0103 fizic\u0103 s\u0103 putem executa acele ordine, astfel c\u0103 majoritatea se pr\u0103bu\u015feau la p\u0103m\u00e2nt, iar dac\u0103 c\u0103deai venea zbirul cu biciul \u015fi te b\u0103tea sau te \u00eempu\u015fca. Erau ni\u015fte scene halucinante pe care nu le pot descrie \u00een cuvinte\u201d \u00ee\u015fi aminte\u015fte fostul de\u0163inut. A sc\u0103pat cu via\u0163\u0103 datorit\u0103 faptului c\u0103 de c\u00e2teva ori a le\u015finat \u00eenainte de a ie\u015fi pepoarta lag\u0103rului \u015fi astfel a ajuns la \u201eRevir\u201d care \u00eensemna un soi de policlinic\u0103, unde era pus pe o mas\u0103 \u015fi b\u0103tut, \u00eens\u0103 Enric a suportat b\u0103t\u0103ile \u00een detrimentul muncii. Odat\u0103 c\u00e2nd a sc\u0103pat f\u0103r\u0103 b\u0103taie \u015fi f\u0103r\u0103 munc\u0103 a fost cea mai mare s\u0103rb\u0103toare de la Auschwitz.<\/p>\n Printre evreii cei care se mai puteau mi\u015fca, au ap\u0103rut consumatorii de carne din cadavre<\/strong><\/p>\n O perioad\u0103 scurt\u0103 evreul a lucrat la cur\u0103\u0163at de cartofi, loc \u00een care a c\u00e2\u015ftigat\u00a0timp,\u00a0care l-a \u00eent\u0103rit fizic \u201eA fost o perioad\u0103 foarte bun\u0103, c\u0103 am putut s\u0103 fur\u0103m ni\u015fte coji cde cartofi pe care le ascundeam \u00een pantaloni. Am m\u00e2ncat \u015fi r\u0103d\u0103cini \u015fi am mai supravie\u0163uit o perioad\u0103\u201d, \u00ee\u015fi aminte\u015fte fostul de\u0163inut. Nu a trecut mult timp \u00eens\u0103 \u015fi \u015fi s-a \u00eemboln\u0103vit de tifos exantematic, exact boala de care murise tat\u0103l s\u0103u. Bolnav fiind, a fost repartizat \u00een alt\u0103 zon\u0103, unde z\u0103ceau \u00een bar\u0103ci reci \u015fi umede sute de bolnavi. Oamenii mureau peste noapte, din cauza bolilor \u015fi a foamei.\u201e\u00cen fiecare diminea\u0163\u0103, un comando special p\u0103trundea \u00een barac\u0103 \u015fi evacua cadavrele. Era o scen\u0103 de co\u015fmar, \u00eenso\u0163it\u0103 de mirosuri de oameni descompu\u015fi. Nu \u00een\u0163eleg cum am suportat a\u015fa ceva\u201c, spune Harry.\u00a0\u201ePrintre cei care se puteau mi\u015fca, au ap\u0103rut consumatorii de carne din cadavre. Pur \u015fi simplu se mu\u015fca dintr-un \u015fold sau dintr-o m\u00e2n\u0103, trec\u00e2nd peste grea\u0163a care \u00eenso\u0163ea aceast\u0103 ceremonie\u201c, rememoreaz\u0103 supravie\u0163uitorul. C\u00e2nd au descoperit nazi\u015ftii i-au scos pe evrei la apel \u00een curtea lag\u0103rului \u015fi le-au comunicat tran\u015fant \u201eAzi noapte c\u00e2\u0163iva de\u0163inu\u0163i au m\u00e2ncat din carnea cadavrelor, noi nu putem accepta a\u015fa ceva\u201d ne-a spus \u015feful lag\u0103rului. Kapo-ul care r\u0103spundea de acea barac\u0103 a fost pedepsit cu 25 de lovituri la fund, iar noi am fost avertiza\u0163i c\u0103 vom fi \u00eempu\u015fca\u0163i dac\u0103 se va mai \u00eent\u00e2mpla. Lec\u0163ia \u00eens\u0103 nu a folosit la nimic. Nu a trecut mult \u015fi alte cadavre au fost mutilate \u015fi a doua \u015fi a treia noapte. ,,Era foamea at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t oamenii nu mai erau ra\u0163ionali, deveniser\u0103 animale\u201d explic\u0103 fostul de\u0163inut.\u00a0 Actele de canibalism au continuat, p\u00e2n\u0103 \u00een ziua eliber\u0103rii, care a venit \u00een luna aprilie 1945: \u201eNu voi uita niciodat\u0103 acea zi. Eram \u00een lag\u0103rul de l\u00e2ng\u0103 ora\u015ful nem\u0163esc Landsberg,\u00a0 c\u00e2nd trupele americane au reu\u015fit s\u0103 ajung\u0103 la noi \u015fi s\u0103 ne elibereze\u201c.<\/p>\n Harry Ross este de p\u0103rere c\u0103 \u201euciderea a \u015fase milioane de oameni este cea mai mare crim\u0103 comis\u0103 \u00een istorie \u00eempotriva unui popor lipsit de mijloace de ap\u0103rare\u2026,,<\/strong><\/p>\n C\u00e2nd a fost eliberat de la Auschwitz, (cel mai eficient \u015fi sinistru\u00a0 instrument criminal al Solu\u0163iei Finale din doctrina lui Hitler), Harry avea 30 de kg, trecuse printr-un tifos exantematic, boal\u0103 pe care a \u00eenvins-o f\u0103r\u0103 tratament \u015fi f\u0103r\u0103 hran\u0103\u00a0 A eliberat mai mult \u201emort dec\u00e2t viu\u201d, era o legum\u0103, care \u00een ciuda faptului c\u0103 nici m\u0103car nu putea s\u0103 stea \u00een picioare, m\u0103rturise\u015fte c\u0103 \u00een lag\u0103r \u015fi-a g\u0103sit credin\u0163a \u00een Dumnezeu \u015fi, tot acolo, a \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 pre\u0163uiasc\u0103 via\u0163a. A stat trei luni de zile \u00eentr-un spital de recuperare din Germania p\u00e2n\u0103 ce a putut c\u0103lca din nou pe proprile sale t\u0103lpi. Apoi s-a \u00eentors \u00een Rom\u00e2nia unde nu a mai g\u0103sit pe nimeni. Acas\u0103 autorit\u0103\u0163iile nu au ridicat \u00een cinstea eroismului s\u0103u un \u201eArc de Triumf\u201d, ba mai mult a trebuit s\u0103 \u00ee\u015fi \u00eenceap\u0103 via\u0163a de la zero. R\u0103m\u0103sese orfan de ambii p\u0103rin\u0163i \u015fi singura lui alinare a r\u0103mas unchiul s\u0103u\u00a0 David Nussbacher, originar din Baia-Mare cu care fusese \u00eenchis la Auschwitz. Acesta de profesie bijutier-ceasornicar, dup\u0103 ce s-a \u00eentors acas\u0103 \u015fi-a g\u0103sit o parte din averea \u00eengropat\u0103 \u015fi-a redeschis magazinul \u015fi l-a \u201e\u00eenfiiat\u201d pe Harry. La \u00eenv\u0103\u0163at tainele meseriei de ceasornicar \u015fi i-a oferit un c\u0103min. Dar odat\u0103 ajuns \u00een Rom\u00e2nia, Harry nu a vrut s\u0103 povesteasc\u0103 nim\u0103nui prin ce a trecut. A \u0163inut toat\u0103 durerea \u00een el, pentru c\u0103 a fost un capitol at\u00e2t de negru din via\u0163a lui, de care nici m\u0103car odat\u0103 nu a mai vrut s\u0103 aud\u0103. Apoi\u00a0 a devenit ziarist \u015fi a scris foarte mult la s\u0103pt\u0103m\u00e2nalul \u201eVia\u0163a Sindical\u0103\u201d din Bucure\u015fti. A scris mii de r\u00e2nduri pentru ziarele vremii \u015fi a coordonat activitatea cultural\u0103 din regiunea Banatului. A fost secretar literar, iar \u00een 1976 a emigrat \u00een Israel, unde a devenit din nou ceasornicar, iar mai t\u00e2rziu un scriitor de success necenzurat.<\/p>\n Harry Ross este de p\u0103rere c\u0103 \u201euciderea a \u015fase milioane de oameni este cea mai mare crim\u0103 comis\u0103 \u00een istorie \u00eempotriva unui popor lipsit de mijloace de ap\u0103rare. Aceasta nu se poate ascunde sau uita. Cu tot respectul pentru sensibilitatea unora sau altora, trebuie s\u0103 povestim \u00een fiecare zi \u015fi cu orice ocazie despre sistemul de ucidere \u00een mas\u0103 a de\u0163inu\u0163ilor de la Auschwitz \u015fi din alte lag\u0103re. A t\u0103cea \u00eenseamn\u0103 a aproba, a\u00a0 trtata cu indiferen\u0163\u0103, a ierta. Nu se poate, stima\u0163i cititori, nici s\u0103 aprob\u0103m, nici s\u0103 \u00een\u0163elegem \u015fi cu at\u00eet mai pu\u0163in s\u0103 iert\u0103m. Am fost victimele unui masacru cumplit. Istoria trecut\u0103, prezent\u0103 sau viitoare trebuie s\u0103 ia act \u015fi s\u0103 spun\u0103 r\u0103spicat celor de acum \u015fi celor ce vin dup\u0103 noi, c\u0103 Holocaustul este o pat\u0103 de ru\u015fine pe obrazul unui veac, care se declara civilizat,\u00a0 \u015fi ea nu va putea fi sp\u0103lat\u0103 niciodat\u0103, \u00een ciuda trecerii timpului sau a nega\u0163ioni\u015ftilor, care r\u0103sar din tenebre, lu\u00eend ap\u0103rarea unor criminali de cea mai joas\u0103 spe\u0163\u0103.<\/p>\n *(M.R.M.)<\/p>\n \u00a0 \n![\"\"](\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2016\/11\/imagine-calvar1.jpg\" "\\"imagine-calvar\\"")
<\/a><\/p>\n