{"id":27808,"date":"2016-11-12T15:52:02","date_gmt":"2016-11-12T15:52:02","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=27808"},"modified":"2016-11-12T15:52:57","modified_gmt":"2016-11-12T15:52:57","slug":"vavila-popovici-despre-logica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2016\/11\/12\/vavila-popovici-despre-logica\/","title":{"rendered":"Vavila Popovici – Despre LOGIC\u0102"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>\u201e\u021aip\u0103tul nu este un argument, dar este o dovad\u0103 c\u0103 omul acela nu mai are ce face cu logica.\u201d \u2013 <\/em><\/strong><\/p>\n

Octavian Paler<\/em><\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Prin logic\u0103<\/em> <\/strong>se \u00een\u021belege folosirea ra\u021biunii<\/a> \u00een realizarea anumitor activit\u0103\u021bi. A fost definit\u0103 de filozoful \u0219i omul politic englez John Locke<\/a> (1632-1704) ca fiind anatomia g\u00e2ndirii. ,,A face logic\u0103 \u00eenseamn\u0103 a face un act intelectual aristotelic\u201d, <\/em>scria matematicianul, logicianul Anton Dumitru (1905-1992), \u00een \u201eIstoria logicii\u201d. Logica a fost studiat\u0103 din antichitate de c\u0103tre numeroase civiliza\u021bii \u2013 India<\/a>, China<\/a>, Persia<\/a> \u0219i Grecia<\/a>. \u00cen Europa a fost r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 ca disciplin\u0103 a lui Aristotel<\/a> (384 \u00ee.H.-322 \u00ee. H.), unul din cei mai importan\u021bi filozofi ai Greciei Antice, care i-a acordat un loc esen\u021bial \u00een filozofie. El a dezv\u0103luit legile necesare ale g\u00e2ndirii, independente de voin\u021ba \u0219i de dorin\u021ba oamenilor \u0219i a c\u0103ror respectare este obligatorie \u00een procesul demonstra\u021biei, \u00een procesul dovedirii adev\u0103rului. Conform g\u00e2ndirii lui, adev\u0103rul<\/em> este concordan\u021ba dintre g\u00e2ndire \u0219i realitate; falsul dimpotriv\u0103, apare atunci c\u00e2nd realitatea se reflect\u0103 \u00een g\u00e2ndire deformat, gre\u0219it.<\/p>\n

At\u00e2t pentru Aristotel c\u00e2t \u0219i pentru \u00eenainte-merg\u0103torii s\u0103i \u2013 Socrate \u0219i Platon<\/a> \u2013 scopul ultim al filozofiei era cunoa\u0219terea a ceea ce este general \u00een indi\u00advidual, cu alte cuvinte explicarea fenomenelor empirice \u00een natur\u0103 \u0219i via\u021b\u0103, prin determinarea formelor \u0219i legilor ce guverneaz\u0103 aceste fenomene. Socrate afirma c\u0103 fiec\u0103rui lucru \u00eei corespunde un concept sau no\u021biune, Platon al\u0103tura \u0219i Ideea. Aristotel, spirit realist, era convins c\u0103 aceste legi nu pot fi descoperite dec\u00e2t prin ra\u021biune \u0219i punea \u00eentreb\u0103rile: Cum trebuie g\u00e2ndit\u0103 exis\u00adten\u021ba? Ce se nume\u0219te substan\u021b\u0103? \u0219i r\u0103spundea:. \u201eExisten\u021ba nu este o materie, fiindc\u0103 dac\u0103 ar fi a\u0219a, nu s-ar putea niciodat\u0103 explica spiri\u00adtualul, \u0219i nici ceva general \u2013 ca la Platon \u2013, ci ea este lucrul singular determinat prin ceea ce este general\u201d.<\/em> Aristotel critica la Platon mai ales cunoa\u0219terea intuitiv\u0103 \u0219i evolu\u021bia dialectic\u0103 a acesteia, \u0219i accentua observarea legilor generale de care trebuie s\u0103 \u021bin\u0103 cont g\u00e2ndirea, dac\u0103 vrea s\u0103 descopere adev\u0103rul<\/em>. A\u0219a a devenit Aristotel \u00eentemeietorul logicii ca o disciplin\u0103 filozofic\u0103 independent\u0103, universalizat\u0103 apoi, care s-a n\u0103scut \u00een democra\u021bia greac\u0103, favorizat\u0103 fiind de disputele filozofice \u0219i dezbaterile politice din acea vreme.<\/p>\n

Scopul urm\u0103rit de Aristotel a fost s\u0103 arate \u00een ce mod se poate ob\u021bine o g\u00e2ndire corect\u0103, pentru a putea fundamenta o metod\u0103 de argumentare, de aceea lucrarea sa \u201eAnalitica prim\u0103\u201d a fost cunoscut\u0103 \u0219i sub denumirea de \u201eSilogistica lui Aristotel\u201d, fiind considerat\u0103 o oper\u0103 genial\u0103. Intelectul nu poate recunoa\u0219te ca fiind absolut corect dec\u00e2t principiile deduse din premise, de aceea, dup\u0103 Aristotel, g\u00e2ndirea nu poate fi dec\u00e2t deductiv\u0103: \u201eSilogismul este o vorbire \u00een care, dac\u0103 ceva a fost dat, altceva dec\u00e2t datul urmeaz\u0103 cu necesitate din ceea ce a fost dat\u201d,<\/em> adic\u0103 \u2013 un lan\u021b de argumente. Aceast\u0103 deduc\u021bie se nume\u0219te ra\u021bionament sau silogism, iar teoria silogismelor reprezint\u0103 cea mai important\u0103 parte a logicii aristotelice, fiecare silogism fiind constituit din premise, adic\u0103 judec\u0103\u021bi care sunt rapoarte \u00eentre un subiect \u0219i predicat, un raport \u00eentre dou\u0103 no\u021biuni. Deci, no\u021biunea, judecata \u0219i silogismul sunt elementele logicii. Din unirea conceptelor (no\u021biunilor) se formeaz\u0103 judec\u0103\u021bi, judecata fiind legarea a doua no\u021biuni cu ajutorul copulei \u201eeste\u201d. Fiecare judecat\u0103 poate fi: general\u0103 ori particular\u0103, ori nedeterminat\u0103, depinz\u00e2nd de mul\u021bimea obiectelor ce apar\u021bin unei no\u021biuni despre care se vorbe\u0219te; poate fi afirmativ\u0103, sau negativ\u0103, sau limitativ\u0103; sau adev\u0103r absolut, sau exprim\u0103 un fapt real, sau este \u00eendoielnic\u0103, nesigur\u0103. \u0218i exemplifica judecata: \u201eto\u021bi oamenii sunt muritori este general\u0103, afirmativ\u0103, exprim\u0103 un fapt real\u201d.<\/em><\/p>\n

Teoria aceasta despre silogisme este fundamentat\u0103 pe principiul: ceea ce are valabilitate pentru \u00eentreg, are valabilitate \u0219i pentru p\u0103r\u021bile acestuia. Aristotel a tratat problema a\u0219a de bine, \u00eenc\u00e2t \u201eKant chiar a afirmat c\u0103, de la Aristotel, logica n-a f\u0103cut nici un progres \u0219i nici nu avea nevoie s\u0103 fac\u0103\u201d, <\/em>spunea filozoful, logicianul, profesorul Nae Ionescu (1890-1940) \u00een primul s\u0103u curs de logic\u0103 intitulat \u201eObiectul \u0219i metoda logicii\u201d. Logica aristotelic\u0103 a fost ca un studiu introductiv pentru o alt\u0103 disciplin\u0103, cea a metafizicii. Ideile au fost dezvoltate de Nae Ionescu \u00een cursurile lui de logic\u0103 pe care le-a \u021binut pe l\u00e2ng\u0103 catedra profesorului R\u0103dulescu-Motru, \u00een calitate de asistent, suplinitor, conferen\u021biar \u0219i \u00een ultimii ani ca profesor, el fiind un logician cu preocup\u0103ri metafizice. Pun\u00e2nd \u00eentrebarea: \u201eCe se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een logic\u0103?\u201d,<\/em> tot el, Nae Ionescu, r\u0103spunde: \u201e\u00cen logic\u0103 am un material. Acesta este g\u00e2ndirea omeneasc\u0103 formulat\u0103 [\u2026] \u0218ti\u021bi c\u0103 sunt oameni cu care nu v\u0103 pute\u021bi \u00een\u021belege. Ce \u00eenseamn\u0103 aceasta? \u00censeamn\u0103 c\u0103 procesul de g\u00e2ndire se produce \u00een el, \u00een fa\u021ba acelea\u0219i realit\u0103\u021bi, altfel. Este o foarte mare elasticitate \u00een conceptul acestei g\u00e2ndiri.[\u2026] Eu m\u0103 pot \u00een\u021belege cu cineva pentru c\u0103 fac acelea\u0219i ra\u021bionamente, am acela\u0219i mecanism de g\u00e2ndire, dar m\u0103 pot \u00een\u021belege chiar dac\u0103 n-am nimic comun cu el.[\u2026] A te \u00een\u021belege cu cineva nu \u00eenseamn\u0103 \u00eentotdeauna a fi la fel cu cel\u0103lalt; se poate ca \u00een\u021belegerea s\u0103 fie o \u00een\u021belegere exterioar\u0103. Ce \u00eenseamn\u0103 logic\u0103? E \u0219tiin\u021ba g\u00e2ndirii omene\u0219ti formulate. A c\u0103rei g\u00e2ndiri omene\u0219ti? A noastr\u0103. [\u2026] G\u00e2ndirea e ceva care se schimb\u0103 dup\u0103 timp \u0219i loc, \u0219i, c\u00e2nd fac logic\u0103, cercetez g\u00e2ndirea omeneasc\u0103 formulat\u0103, fac \u0219tiin\u021ba g\u00e2ndirii mele, care e a g\u00e2ndirii noastre, nu a g\u00e2ndirii omene\u0219ti. Iat\u0103 ce \u00eenseamn\u0103 logica\u201d.<\/em><\/p>\n

Filozoful german Immanuel Kant (1724-1804) de care am amintit, punea un deosebit accent pe ra\u021biune, sim\u021burile ocup\u00e2nd un loc secundar \u0219i totul reduc\u00e2ndu-se la \u201eomnipoten\u021ba\u201d uman\u0103. El afirma c\u0103 orice lucru al naturii ac\u021bioneaz\u0103 dup\u0103 legi, ca atare doar o fiin\u021b\u0103 ra\u021bional\u0103 poate ac\u021biona conform reprezent\u0103rii legilor, de unde rezult\u0103 c\u0103 ea are o voin\u021b\u0103. Dar, trebuie s\u0103 ad\u0103ug\u0103m c\u0103, \u00een mod \u2013 tot ra\u021bional \u2013 este imposibil s\u0103 existe legi sau maxime de orice natur\u0103, \u00een spatele c\u0103rora s\u0103 nu existe o persoan\u0103 care s\u0103 le emit\u0103. Creatorul se descoper\u0103 omului \u00een primul r\u00e2nd prin crea\u021bia Sa ra\u021bional\u0103, Dumnezeul cre\u0219tinismului fiind \u0219i un Dumnezeu al ra\u021biunii. Legile naturii coexist\u0103 cu voin\u021ba \u0219i scopul Dumnezeului revelat. Kant postuleaz\u0103 \u201efiin\u021ba suprem\u0103\u201d<\/em>, \u201ebinele suprem\u201d,<\/em> ancorate puternic de necesitatea moral\u0103, datorie \u0219i legi omene\u0219ti. Dar no\u021biunea de Bine Suprem<\/em> nu poate s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 pe Dumnezeul cel adev\u0103rat. Dumnezeul lui Kant este doar un dumnezeu al moralei. \u0218i pentru c\u0103 umanitatea a recunoscut \u00eentotdeauna c\u0103 exist\u0103 ceva dincolo de ea, ceva superior ei, Dumnezeu, zei, sau puteri impersonale, a admite existen\u021ba acestei inteligen\u021be supreme, este \u0219i ra\u021bional \u0219i sentimental, este un lucru legat de datoria con\u0219tiin\u021bei noastre \u2013 f\u0103r\u00e2m\u0103 din Marea Con\u0219tiin\u021b\u0103 \u2013, este \u201e glasul lui Dumnezeu \u00een om\u201d<\/em>, este \u201ejudec\u0103torul nemituit\u201d<\/em> \u2013 nou\u0103 d\u0103ruit.<\/p>\n

Th\u00e9odule-Armand Ribot (<\/strong>1839 \u015fi 1916), cel considerat p\u0103rintele psihologiei \u0219tiin\u021bifice franceze, s-a f\u0103cut cunoscut, \u00een special, cu studiile asupra psihologiei sentimentelor. \u00cen lucrarea sa \u201eLogica sentimentelor\u201d demonstreaz\u0103 existen\u021ba la om a unei logici de o cu totul alt\u0103 structur\u0103 dec\u00e2t logica ra\u021bional\u0103, \u0219i pe care o nume\u0219te logic\u0103 sentimental\u0103. \u00centre logica ra\u021bional\u0103 \u0219i logica sentimentelor nu exist\u0103 o ruptur\u0103, \u00een pofida diferen\u021belor lor structurale \u0219i func\u021bionale, deoarece am\u00e2ndou\u0103 sunt produse ale naturii umane \u0219i au o utilitate comun\u0103. Diferen\u021bierea const\u0103, \u00een opinia autorului, doar datorit\u0103 procesului lent, desf\u0103\u0219urat istoric: \u201eLogica sentimentelor este determinat\u0103 de natura subiectiv\u0103 a celui care \u00ee\u0219i propune s\u0103 stabileasc\u0103, pentru el \u00eensu\u0219i \u0219i pentru al\u021bii, o opinie, o credin\u021b\u0103\u201d.<\/em> Logica ra\u021bional\u0103, spune el, nu se poate extinde la \u00eentregul domeniu al cunoa\u0219terii \u0219i ac\u021biunii, mai mult, omul manifest\u0103 o trebuin\u021b\u0103 vital\u0103, irezistibil\u0103 de a cunoa\u0219te anumite lucruri inaccesibile ra\u021biunii \u0219i care intr\u0103 \u00een sfera emo\u021bionalului. Stoicii greci defineau afectul (reac\u021bia emo\u021bional\u0103) drept o excitare a sufletului nera\u021bional, sau un instinct atotputernic; afec\u021biunile nefiind judec\u0103\u021bi, dar rezult\u00e2nd din acestea erau definite ca dispozi\u021bii ale sufletului, precum triste\u021bea, melancolia, entuziasmul etc. Mai t\u00e2rziu, medicul, psihologul \u0219i psihiatrul elve\u021bian Carl Gustav Jung (1875-1961) distinge sentimentul de afect cu toate c\u0103 <\/em>\u201etrecerea sentimentului \u00een afect este fluid\u0103, c\u0103ci orice sentiment, c\u00e2nd atinge o anume intensitate, declan\u0219eaz\u0103 inerva\u021bii corporale \u0219i se transform\u0103 \u00een afect\u201d.<\/em> Poate a\u0219a vom \u00een\u021belege cugetarea scriitorului, politicianului rom\u00e2n Octavian Paler (1926-2007) care a sus\u021binut c\u0103 omul \u021bip\u0103 c\u00e2nd logica nu-l mai poate ap\u0103ra, c\u00e2nd sentimentele se fluidific\u0103, iat\u0103, devenind afecte, \u0219i \u00eel vom \u00een\u021belege \u0219i pe filozoful, scriitorul Emil Cioran (1911-1995) care sf\u0103tuia: \u201eDac\u0103 \u021binem la un minimum de echilibru, s\u0103 ne \u00eencredin\u021b\u0103m strig\u0103tului, s\u0103 nu pierdem nici un prilej de a urla<\/em>\u201d. <\/em>Defularea sufletului, cred c\u0103, trebuie f\u0103cut\u0103 \u00een mod controlat, de ra\u021biune. Ra\u021biunea trebuie s\u0103 dea o m\u00e2n\u0103 de ajutor afectului \u0219i astfel se dovede\u0219te valabilitatea celor afirmate de Ribot, cum c\u0103 \u00eentre ra\u021biune \u0219i afect, nu exist\u0103 o ruptur\u0103, \u0219i nici nu vom asista la distrugeri \u2013 materiale sau suflete\u0219ti.<\/p>\n

Ribot a definit \u0219i descris mai multe tipuri de ra\u021bionament afectiv: pasional, incon\u0219tient, imaginativ, justificativ \u0219i mixt. Ca ra\u021bionament imaginativ exemplifica ra\u021bionamentul emo\u021bional, cel propriu credin\u021bei \u0219i care a avut \u0219i are \u00een continuare, un rol \u00een istoria individual\u0103 \u0219i colectiv\u0103 a umanit\u0103\u021bii. De asemenea exemplifica ra\u021bionamentul de consolare, el fiind o \u00eencercare de restituire a cantit\u0103\u021bii de via\u021b\u0103 \u0219i de energie pierdute, de punere \u00een valoare a unor st\u0103ri din trecut sau din viitor capabile s\u0103 compenseze prezentul, \u00eentruc\u00e2t \u201enu putem g\u0103si consolarea dec\u00e2t \u00een amintirile pl\u0103cute ale unui tip revolut sau \u00een acea construc\u021bie imaginar\u0103, proiectat\u0103 \u00een viitor, pe care o numim speran\u021b\u0103\u201d.<\/em> Concluzion\u00e2nd, autorul scrie: \u201elogica sentimentelor g\u0103sindu-se \u00een natura noastr\u0103 afectiv\u0103 \u0219i activ\u0103, nu va disp\u0103rea dec\u00e2t atunci c\u00e2nd omul ar putea deveni o fiin\u021b\u0103 exclusiv intelectual\u0103\u201d.<\/em> Putem fi de acord cu aceast\u0103 prezum\u021bie? Nu cred! Cred c\u0103 omul intelectual nu poate fi v\u0103duvit de logica sentimentelor, ea \u00eenfrumuse\u021beaz\u0103 fiin\u021ba, \u0219i dac\u0103, prin absurd, s-ar \u00eent\u00e2mpla acest fapt, omul, oare nu se va putea numi brut\u0103? Istoricul, politicianul, criticul literar rom\u00e2n Nicolae Iorga (1871-1940) spunea c\u0103 \u201eeste o logic\u0103 a inimii, foarte grea, care n-a fost scris\u0103\u2026\u201d.<\/em><\/strong><\/p>\n

Ast\u0103zi Logica este folosit\u0103 \u00een filozofie<\/a>, matematic\u0103<\/a> \u0219i informatic\u0103<\/a> \u0219i este necesar\u0103 \u00een rezolvarea problemelor vie\u021bii noastre, \u00eentruc\u00e2t ceea ce formeaz\u0103 temeiul cunoa\u0219terii este tr\u0103irea direct\u0103 a realit\u0103\u021bii \u2013 experien\u021ba. Dar, aceast\u0103 tr\u0103ire este individual\u0103 \u0219i, de multe ori necomunicabil\u0103. Pentru a fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103, ea trebuie rostit\u0103 ca o \u0219tiin\u021b\u0103 care stabile\u0219te condi\u021biile corectitudinii g\u00e2ndirii, a formelor \u0219i legilor generale ale unei ra\u021bion\u0103ri juste. Este \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 \u00een trei ramuri mari: logica clasic\u0103 (formal filozofic\u0103), logica matematic\u0103 (simbolic\u0103, numit\u0103 \u0219i logistic\u0103) \u0219i logica dialectic\u0103. Logica clasic\u0103 studiaz\u0103 no\u021biunea, judecata ca raport \u00eentre no\u021biuni, \u0219i ra\u021bionamentul \u2013 ca raport \u00eentre judec\u0103\u021bi, Aristotel, dup\u0103 cum am spus, fiind \u00eentemeietorul logicii clasice, descoperitorul silogismului \u0219i al doctrinei despre silogism \u2013 silogistic\u0103.<\/p>\n

Logica clasic\u0103 \u0219i logica matematic\u0103 expun formele \u0219i legile g\u00e2ndiri concrete \u00een momentul relativei lor stabilit\u0103\u021bi, \u00een timp ce logica dialectic\u0103 le expune \u00een procesul mi\u0219c\u0103rii \u0219i dezvolt\u0103rii, al dialecticii lor. De aceea logica clasic\u0103 \u0219i logica matematic\u0103 se consider\u0103 a fi subordonate, prin natura lor, logicii dialectice, pe baza faptului c\u0103 stabilitatea, \u00een general, este relativ\u0103 fa\u021b\u0103 de caracterul absolut al mi\u0219c\u0103rii. Logica matematic\u0103 s-a n\u0103scut \u00een sec. al XIX-lea odat\u0103 cu dezvoltarea matematicii \u0219i a avut \u0219i are diverse aplica\u021bii. \u00centr-un articol al unui ziar din anul 2009 se men\u021bioneaz\u0103 c\u0103 \u201e<\/em>Spiritul analitic blocheaz\u0103 sim\u021bul realit\u0103\u021bii\u201d<\/em>, atribuind acest defect matematicienilor, \u0219i astfel \u201ese caut\u0103 oameni perfec\u021bi, institu\u021bii perfecte, legi perfecte, judec\u0103\u021bi f\u0103r\u0103 cusur\u201d<\/em> \u0219i \u00eentruc\u00e2t majoritatea popula\u021biei nu are suficiente cuno\u0219tin\u021be politice, juridice sau economice, omul de r\u00e2nd trebuie s\u0103 considere c\u0103 deciziile pe care responsabilii din domeniu le iau sunt corecte, totul baz\u00e2ndu-se pe \u00eencredere: \u201eArta politicii este arta de a lua decizii, ra\u021bionale sau nu, \u0219i a le justifica astfel \u00eenc\u00e2t popula\u021bia s\u0103 aib\u0103 \u00eencredere \u00een acele decizii. Dac\u0103 deciziile nu contravin bunului sim\u021b, politicienii, \u00een general, reu\u0219esc s\u0103 justifice orice, chiar \u0219i deciziile ilogice care se pl\u0103tesc mai t\u00e2rziu\u201d<\/em>. Poetul rom\u00e2n Mihai Eminescu (1850-1889) semnala: \u201eGre\u0219elile politicianului sunt crime, c\u0103ci \u00een urma lor sufer\u0103 milioane de oameni nevinova\u021bi, se \u00eempiedic\u0103 dezvoltarea unei \u021b\u0103ri \u00eentregi \u0219i se \u00eempiedic\u0103, pentru zeci de ani \u00eenainte, viitorul ei\u201d<\/em>. C\u00e2nd deciziile politicianului sfideaz\u0103 bunul sim\u021b, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ele sunt ilogice, complicate, greu de explicat \u0219i omul politic are nevoie de talent ca s\u0103-\u0219i impun\u0103 punctul de vedere \u00een fa\u021ba opiniei publice, pentru a fi credibil. Se spune c\u0103 masele pot fi min\u021bite, manipulate, dar oamenii cur\u00e2nd \u00ee\u0219i dau seama, \u00ee\u0219i schimb\u0103 opiniile, protesteaz\u0103 \u0219i politicianului nu i se mai ofer\u0103 \u00eencredere. Poate interveni presa cu explica\u021bii, analize care pot elucida o problem\u0103 expus\u0103 incorect, sau pot chiar s\u0103 d\u0103r\u00e2me o hot\u0103r\u00e2re corect\u0103. Se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca politicianul s\u0103 conving\u0103 presa de un neadev\u0103r, sau s-o corup\u0103 \u0219i astfel el s\u0103 devin\u0103 credibil, chiar \u00een pofida bunului sim\u021b. Aceast\u0103 situa\u021bia poate dura un timp, dup\u0103 care adev\u0103rul iese, uneori dureros, la suprafa\u021b\u0103. De aceea, jurnali\u0219tilor li se cere s\u0103 vad\u0103 bine, s\u0103 judece profund, s\u0103 slujeasc\u0103 corectitudinea \u0219i s\u0103 exprime cu fermitate adev\u0103rul.<\/p>\n

Dac\u0103 logica s-a n\u0103scut \u00een vremurile de demult, putem spune c\u0103 ea a ren\u0103scut \u00een secolul XX, c\u00e2nd cuv\u00e2ntul \u201edemocra\u021bie\u201d a ajuns s\u0103 fie unul din cele mai populare cuvinte ale tuturor popoarelor \u0219i politicienilor din lumea \u00eentreag\u0103, \u0219i despre care omul politic britanic Winston Churchill (1874-1965) spunea: \u201eDemocra\u021bia este un sistem politic prost, \u00eens\u0103 cel mai bun dintre cele pe care omenirea l-a inventat p\u00e2n\u0103 acum\u201d.<\/em> Am dep\u0103\u0219it cu mult vremea c\u00e2nd Bismarck \u2013 cancelarul german \u2013 \u201ese hr\u0103nea\u201d cu expresia-i favorit\u0103: \u201eFor\u021ba merge \u00eenaintea dreptului\u201d, <\/em>adic\u0103 argumentul celui mai puternic este \u00eentotdeauna cel mai bun, convin\u0219i fiind c\u0103 \u201edreptatea celui mai puternic poate fi \u0219i cea mai puternic\u0103 nedreptate\u201d. <\/em>Lumea civilizat\u0103 a ales for\u021ba argumentelor \u0219i nu barbaria – comportamentul care dovede\u0219te lipsa de respect \u0219i ura fa\u021ba de comportamentul civilizat. Important este c\u0103 via\u021ba noastr\u0103 \u00een democra\u021bie se desf\u0103\u0219oar\u0103 sub semnul alegerilor, care, de\u0219i libere, presupun \u00een prealabil dialoguri, dezbateri, argument\u0103ri logice, dar \u0219i argument\u0103ri de natur\u0103 afectiv\u0103, care, \u00een cele din urm\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 adev\u0103rul.<\/p>\n

\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

Vavila Popovici \u2013 Carolina de Nord<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201e\u021aip\u0103tul nu este un argument, dar este o dovad\u0103 c\u0103 omul acela nu mai are ce face cu logica.\u201d \u2013 [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-27808","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/27808","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=27808"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/27808\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":27811,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/27808\/revisions\/27811"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=27808"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=27808"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=27808"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}