{"id":28322,"date":"2016-12-23T18:17:28","date_gmt":"2016-12-23T18:17:28","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=28322"},"modified":"2016-12-23T18:20:33","modified_gmt":"2016-12-23T18:20:33","slug":"convorbiri-cu-scriitorul-stefan-dumitrescu-interviu-consemnat-de-emilia-tutuianu-fragment","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2016\/12\/23\/convorbiri-cu-scriitorul-stefan-dumitrescu-interviu-consemnat-de-emilia-tutuianu-fragment\/","title":{"rendered":"Convorbiri cu scriitorul \u0218tefan Dumitrescu – Interviu consemnat de Emilia \u021au\u021buianu (fragment)"},"content":{"rendered":"
\"\"<\/a><\/div>\n

Ana Blandiana<\/strong>: ,,O <\/em>\u021b<\/em>ar\u0103 \u00een v\u0103ile cosmice ale c\u0103reia \u00eenfloresc p\u0103s\u0103ri, al c\u0103rui cer este sus<\/em>\u021b<\/em>inut de corul fecioarelor, ale c\u0103rei steaguri sunt sufletele str\u0103mo<\/em>\u0219<\/em>ilor pleca<\/em>\u021b<\/em>i la lupt\u0103, o <\/em>\u021b<\/em>ar\u0103 halucinant\u0103, un p\u0103m\u00e2nt c\u00e2nt\u0103tor <\/em>\u0219<\/em>i orbit de lumin\u0103 prosl\u0103ve<\/em>\u0219<\/em>te \u00een versurile sale recente <\/em>\u0218<\/em>tefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste pr\u0103pastia liric\u0103, c\u0103reia nu i se cunoa<\/em>\u0219<\/em>te <\/em>\u021b<\/em>\u0103rmul de dincolo. Spun c\u0103 aceast\u0103 lansare este curajoas\u0103 <\/em>\u0219<\/em>i riscant\u0103 pentru c\u0103 ea se produce \u00een afara drumurilor b\u0103t\u0103torite ale poeziei, pentru c\u0103 <\/em>\u0218<\/em>tefan Dumitrescu nu versific\u0103 frumos <\/em>\u0219<\/em>i cu talent \u00een cadrele unui lirism <\/em>\u0219<\/em>tiut sau b\u0103nuit numai, ci \u00ee<\/em>\u0219<\/em>i creeaz\u0103 propriile sale cadre, propriile sale sisteme de referin<\/em>\u021b<\/em>\u0103. Fiecare din poeziile sale este o deschidere c\u0103tre o lume creat\u0103 de el, o lume \u00een care p\u0103s\u0103rile umbl\u0103 \u00eenarmate <\/em>\u0219<\/em>i se c\u00e2nt\u0103 din ruine ca din fluiere. Talent \u00een afara oric\u0103rei \u00eendoieli, spirit nelini<\/em>\u0219<\/em>tit <\/em>\u0219<\/em>i \u00een continu\u0103 ardere, autor de eseuri reinterpret\u00e2nd miturile <\/em>\u0219<\/em>i de poeme recl\u0103dind universul, <\/em>\u0218<\/em>tefan Dumitrescu este un poet mai dur, mai abrupt, mai supus suferin<\/em>\u021b<\/em>ei <\/em>\u0219<\/em>i nelini<\/em>\u0219<\/em>tii, dec\u00e2t limpedele Dan Verona, dar la fel de cert, la fel de Adev\u0103rat<\/em>\u201d.<\/p>\n

,,\u2026.<\/p>\n

Emilia \u021au\u021buianu<\/strong>.: C\u00e2nd a<\/em>\u021b<\/em>i scris primele poezii?<\/em><\/strong><\/p>\n

\u0218<\/strong>t. D.<\/strong>: Poezii am \u00eenceput s\u0103 scriu din clasa a treia, dar nu voiam s\u0103 ar\u0103t nim\u0103nui ce scriu. \u00cenainte de a m\u0103 apuca de teme, compuneam o poezie, \u00eemi fr\u0103m\u00e2ntam mintea s\u0103 g\u0103sesc versul cu rim\u0103. Ca un f\u0103cut, toate poeziile \u00eemi ie\u0219eau \u00een stilul lui Co\u0219buc. \u00cenr\u00e2urirea lui George Co\u0219buc asupra mea era at\u00e2t de mare, at\u00e2t de mult \u0219i de total \u00eel interiorizasem, \u00eenc\u00e2t acum poeziile mele nu ie\u0219eau din tiparul poeziilor lui.<\/p>\n

\u00cen anii care au urmat, am umplut zeci de caiete de dictando cu poezii. Multe din acesta caiete le mai am \u0219i ast\u0103zi. De exemplu, am r\u0103mas uimit ce poezii frumoase \u0219i profunde, care rezist\u0103 \u0219i azi, am scris pe c\u00e2nd aveam 13, 14, 15 ani. \u00cemi face mare pl\u0103cere s\u0103 v\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc una dintre ele :<\/p>\n

Vis\u0103toare<\/em><\/p>\n

\u201eVis\u0103toare pl\u00e2ngea seara<\/em><\/p>\n

P\u00e2n\u0103 dincolo de mare,<\/em><\/p>\n

Vis\u0103toare pl\u00e2ngea marea<\/em><\/p>\n

Vis\u0103toare.<\/em><\/p>\n

Vis\u0103tor st\u0103tea str\u0103inul<\/em><\/p>\n

L\u00e2ng\u0103 \u021b<\/em>\u0103rmul ei de dor,<\/em><\/p>\n

Vis\u0103tor murise \u021b<\/em>\u0103rmul<\/em><\/p>\n

Vis\u0103tor.<\/em><\/p>\n

Vis\u0103tori coralii m\u0103rii<\/em><\/p>\n

Au iubit de at\u00e2tea ori<\/em><\/p>\n

Vis\u0103tori \u00eei bate marea<\/em><\/p>\n

Vis\u0103tori<\/em>.\u201d<\/p>\n

Ei bine, poemul acesta pe care \u00eel \u0219tiu pe de rost, l-am recitat de multe ori \u00een minte. \u00cemi pl\u0103cea pentru lumina \u0219i melancolia inefabil\u0103 pe care le exprim\u0103. Imagineaz\u0103-\u021bi, drag\u0103 Emilia, poemul acesta scris la 14-15 ani \u00eemi place \u0219i ast\u0103zi!<\/p>\n

Pe la 16 ani, pentru c\u0103 citeam pe vremea aceea toate revistele, am trimis la revista Urzica<\/em> un num\u0103r de epigrame. Mi-a r\u0103spuns la Po\u0219ta redac\u021biei, Rodica Toth, a\u0219a o chema pe doamna care r\u0103spundea de Po\u0219ta redac\u021biei, public\u00e2ndu-mi aceast\u0103 strof\u0103: \u201eE via<\/em>\u021b<\/em>a lung\u0103, Urzica Mare \/ <\/em>\u0218<\/em>i eu pe lume n-am ce s\u0103 fac, \/ Ah, ar\u0103ta<\/em>\u021b<\/em>i-mi o ar\u0103tare \/ S\u0103 iau peni<\/em>\u021b<\/em>a <\/em>\u0219<\/em>i s-o atac.<\/em>\u201d<\/p>\n

Nu socotesc strofa aceasta un debut, de\u0219i ea \u00eel anun\u021ba pe gazetarul care va ap\u0103rea mult mai t\u00e2rziu, dup\u0103 1990, care, cu peni\u021ba, va ataca cele mai grave teme ale vie\u021bii sociale \u0219i politice de la noi. \u00cenainte de 1990, nu m\u0103 puteam \u00een nici un caz manifesta ca un mare gazetar. \u00cen perioada comunist\u0103, apari\u021bia unui mare gazetar era imposibil\u0103 datorit\u0103 cenzurii \u0219i \u0219abloanelor ideologice.<\/p>\n

Un debut semnificativ a fost acela pe care l-am tr\u0103it pe c\u00e2nd aveam 17 ani \u0219i eram elev la Liceul din B\u0103lce\u0219ti. Cum citeam revista Ramuri<\/em>, (de fapt citeam toate revistele culturale care ap\u0103reau atunci) la care poetul Miron Radu Paraschivescu \u021binea rubrica \u201ePovestea vorbei\u201d, care era un fel de Po\u0219ta redac\u021biei, dar mai mult dec\u00e2t o simpl\u0103 po\u0219t\u0103 a redac\u021biei \u0219i frumos conceput\u0103, m-am g\u00e2ndit s\u0103 \u00eei trimit c\u00e2teva din poemele scrise p\u00e2n\u0103 atunci. Se adunaser\u0103 mai multe caiete cu poezii, pe care nu le ar\u0103tasem nim\u0103nui.<\/p>\n

Am ales trei poeme care mi s-au p\u0103rut mai frumoase, i-am scris poetului Miron Radu Paraschivescu o scrisoare \u00een care \u00eei spuneam c\u0103 sunt elev la liceu, c\u0103 scriu demult poezie, \u0219i \u00eel rugam frumos s\u0103 \u00eemi spun\u0103 dac\u0103 am talent. P\u00e2n\u0103 s\u0103 concep acea scrisoare, m-au trecut toate apele de emo\u021bie. \u00cen cazul \u00een care aveam talent \u0219i poemele mele erau bune, \u00eel rugam s\u0103 publice una din ele, sub pseudonimul pe care mi-l alesesem eu. Nesperat de repede, M. R. Paraschivescu mi-a r\u0103spuns cu o scrisoare cald\u0103, plin\u0103 de \u00eencurajare, \u00een care \u00eemi spunea c\u0103 am talent, \u0219i c\u0103, ,,dac\u0103 vei merge pe drumul acesta, dragul meu, vei ajunge departe.<\/em>\u201d \u00cen num\u0103rul urm\u0103tor al revistei Ramuri<\/em>, M. R. Paraschivescu mi-a publicat dou\u0103 dintre cele trei poeme pe care i le trimisesem! De\u0219i \u0219tiam c\u0103 am talent, cred c\u0103 orice adolescent sau t\u00e2n\u0103r care scrie poezie \u0219tie lucrul acesta, aveam mare nevoie de confirmarea unui poet care \u0219tia ce este aceea poezia.<\/p>\n

Scrisoarea lui M. R. Paraschivescu, care era studiat \u00een manualele \u0219colare cu \u201eC\u00e2nticelele lui \u021big\u0103ne\u0219ti\u201d \u0219i care trecea drept un poet important \u0219i chiar a \u0219i fost \u00een epoc\u0103, m-a f\u0103cut at\u00e2t de fericit \u0219i mi-a dat at\u00e2t de mult\u0103 \u00eencredere \u00een mine, \u00eenc\u00e2t mai multe s\u0103pt\u0103m\u00e2ni am fost parc\u0103, pe o alt\u0103 lume.<\/p>\n

Acum \u0219tiam, acesta este drumul pe care s\u0103 merg, c\u0103 voi fi poet, voi fi scriitor.<\/p>\n

Nu a fost nici acesta debutul meu. Peste numai doi ani, aveam s\u0103 reu\u0219esc la Facultatea de Filosofie din Bucure\u0219ti, \u00eent\u00e2iul la Sec\u021bia mea, \u0219i \u00een toamn\u0103, c\u00e2nd am mers la facultate, dup\u0103 ce m-am instalat la c\u0103min, am selectat un num\u0103r de poeme din multele mele caiete de poezii \u0219i le-am dus la redac\u021bia revistei Amfiteatru<\/em>, unde, redactor la poezie, era omul minunat \u0219i poeta de mare talent, Ana Blandiana. M-a primit frumos, sur\u00e2z\u00e2nd, m-a \u00eentrebat la ce facultate sunt, de c\u00e2nd scriu, \u0219i m-a rugat s\u0103 las poeziile \u0219i s\u0103 revin peste dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. C\u00e2nd am revenit, Ana Blandiana m-a primit \u0219i mai fericit\u0103 \u0219i mi-a spus c\u0103 a oprit mai multe din poezii care vor ap\u0103rea \u00een num\u0103rul viitor. Din poemele oprite, doamna Ana Blandiana a publicat o parte din ele, la rubrica Lira de aur<\/em>, \u00een ianuarie 1970, care era o rubric\u0103 permanent\u0103.<\/p>\n

Acesta a fost adev\u0103ratul meu debut \u0219i el s-a petrecut sub binecuv\u00e2ntarea \u0219i \u00eendrumarea Anei Blandiana.<\/p>\n

\u00cen anii aceia am publicat mult\u0103 poezie \u00een Amfiteatru<\/em>, dar \u0219i \u00een revistele Luceaf\u0103rul, Via<\/em>\u021b<\/em>a Rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, (unde redactor la poezie era minunatul om, poeta delicat\u0103, Floren\u021ba Albu), Rom\u00e2nia Literar\u0103<\/em>. \u00cen revista Contemporanul<\/em> am publicat foarte multe cronici literare sub pseudonim.<\/p>\n

Peste numai un an, \u00een num\u0103rul 12 al revistei Amfiteatru<\/em>, Ana Blandiana \u00eei f\u0103cea poetului \u0218tefan Dumitrescu o prezentare extraordinar de elogioas\u0103 \u00een care \u00eel prevestea pe scriitorul de mai t\u00e2rziu. Iat\u0103 cum \u00eel vedea Ana Blandiana pe poetul \u0218tefan Dumitrescu, \u00een perioada studen\u021biei, pe c\u00e2nd s\u0103racul avea 21 de ani:<\/p>\n

\u201eO <\/em>\u021b<\/em>ar\u0103 \u00een v\u0103ile cosmice ale c\u0103reia \u00eenfloresc p\u0103s\u0103ri, al c\u0103rui cer este sus<\/em>\u021b<\/em>inut de corul fecioarelor, ale c\u0103rei steaguri sunt sufletele str\u0103mo<\/em>\u0219<\/em>ilor pleca<\/em>\u021b<\/em>i la lupt\u0103, o <\/em>\u021b<\/em>ar\u0103 halucinant\u0103, un p\u0103m\u00e2nt c\u00e2nt\u0103tor <\/em>\u0219<\/em>i orbit de lumin\u0103 prosl\u0103ve<\/em>\u0219<\/em>te \u00een versurile sale recente <\/em>\u0218<\/em>tefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste pr\u0103pastia liric\u0103, c\u0103reia nu i se cunoa<\/em>\u0219<\/em>te <\/em>\u021b<\/em>\u0103rmul de dincolo. Spun c\u0103 aceast\u0103 lansare este curajoas\u0103 <\/em>\u0219<\/em>i riscant\u0103 pentru c\u0103 ea se produce \u00een afara drumurilor b\u0103t\u0103torite ale poeziei, pentru c\u0103 <\/em>\u0218<\/em>tefan Dumitrescu nu versific\u0103 frumos <\/em>\u0219<\/em>i cu talent \u00een cadrele unui lirism <\/em>\u0219<\/em>tiut sau b\u0103nuit numai, ci \u00ee<\/em>\u0219<\/em>i creeaz\u0103 propriile sale cadre, propriile sale sisteme de referin<\/em>\u021b<\/em>\u0103. Fiecare din poeziile sale este o deschidere c\u0103tre o lume creat\u0103 de el, o lume \u00een care p\u0103s\u0103rile umbl\u0103 \u00eenarmate <\/em>\u0219<\/em>i se c\u00e2nt\u0103 din ruine ca din fluiere. Talent \u00een afara oric\u0103rei \u00eendoieli, spirit nelini<\/em>\u0219<\/em>tit <\/em>\u0219<\/em>i \u00een continu\u0103 ardere, autor de eseuri reinterpret\u00e2nd miturile <\/em>\u0219<\/em>i de poeme recl\u0103dind universul, <\/em>\u0218<\/em>tefan Dumitrescu este un poet mai dur, mai abrupt, mai supus suferin<\/em>\u021b<\/em>ei <\/em>\u0219<\/em>i nelini<\/em>\u0219<\/em>tii, dec\u00e2t limpedele Dan Verona, dar la fel de cert, la fel de Adev\u0103rat<\/em>\u201d \u2026 Ana Blandiana, Amfiteatru<\/em>, nr I2, 1971.<\/p>\n

\u00cen timpul facult\u0103\u021bii, \u00eentre anii 1969-1973, am publicat foarte mult. Este posibil s\u0103 fie cea mai fertil\u0103 perioad\u0103 literar\u0103 din via\u021ba mea. \u00cen primul r\u00e2nd am publicat poezie \u00een mai toate revistele de cultur\u0103 de atunci. Eugen Barbu m-a remarcat \u0219i el \u00een revista lui S\u0103pt\u0103m\u00e2na<\/em>, \u0219i a dorit s\u0103 m\u0103 cunoasc\u0103 personal, dup\u0103 care m-a publicat de mai multe ori \u00een revista pe care o conducea. M-a publicat foarte mult un poet de la S\u0103pt\u0103m\u00e2na<\/em>, Dan Muta\u0219cu, el m-a remarcat \u0219i la el mergeam s\u0103-i las poeziile, care ap\u0103reau \u00een numerele viitoare. B\u0103iatul acesta durduliu \u0219i f\u0103lcos, parc\u0103 \u00eel v\u0103d \u00een fa\u021ba ochilor, care se l\u0103uda c\u0103 este macedonean, a \u021binut foarte mult la mine. Nu \u0219tiu ce s-o mai fi \u00eent\u00e2mplat cu omul acesta, n-am mai auzit deloc de el, a disp\u0103rut deodat\u0103 total din peisajul literar. Acum, uit\u00e2ndu-m\u0103 \u00een urm\u0103 realizez c\u0103 de mul\u021bi dintre poe\u021bii \u0219i scriitorii genera\u021biei mele, Genera\u021bia 70, nu mai \u0219tiu nimic. \u00cen ziare am publicat reportaje \u0219i articole de ziar, \u00een Contemporanul, Luceaf\u0103rul<\/em>, \u00een Revista \u00eenv\u0103<\/em>\u021b<\/em>\u0103m\u00e2ntului, Arge<\/em>\u0219<\/em>ul<\/em>, am publicat poezie \u0219i cronici literare.<\/p>\n

Al\u0103turi de Dan Verona eram cei mai buni poe\u021bi pe care i-a dat Amfiteatru<\/em> \u00een perioada aceea. M\u0103 anun\u021bam printre poe\u021bii importan\u021bi care veniser\u0103 \u00een literatur\u0103. Pentru c\u0103 Adrian P\u0103unescu a v\u0103zut \u00een t\u00e2n\u0103rul poet \u0218tefan Dumitrescu un mare poet de m\u00e2ine m-a invitat, \u00eenc\u0103 de c\u00e2nd a devenit redactor \u0219ef la Flac\u0103ra<\/em>, asta era prin februarie-martie, 1973, s\u0103 citesc poezie la prima \u0219edin\u021b\u0103 a Cenaclului Flac\u0103ra<\/em>. Prima \u0219edin\u021b\u0103 a cenaclului Flac\u0103ra a fost \u0219i va r\u0103m\u00e2ne un eveniment \u00een istoria literaturii rom\u00e2ne. Cenaclul Flac\u0103ra<\/em> a \u00eenceput ca un cenaclu extraordinar, ca un cenaclu al artelor, care promitea s\u0103 adune tot ce are \u021bara aceasta mai bun \u00een materie de cultur\u0103. Dup\u0103 ce am citit, emo\u021bionat \u0219i patetic, un volum \u00eentreg de poezie, intitulat \u201eNicolae Labi<\/em>\u0219<\/em> – portret cosmogonic<\/em>\u201d, am f\u0103cut o impresie extraordinar\u0103! \u00cen discu\u021biile lor mai to\u021bi cei care au luat cuv\u00e2ntul au vorbit la superlativ despre poetul \u0218tefan Dumitrescu. B\u0103tr\u00e2nul critic literar \u0218erban Cioculescu, participant la cenaclul Zbur\u0103torul<\/em>, al lui Eugen Lovinescu, (1919) a afirmat despre \u0218tefan Dumitrescu: \u201e\u0218<\/em>tefan Dumitrescu este un poet interesant <\/em>\u0219<\/em>i \u00eel voi urm\u0103ri cu toat\u0103 aten<\/em>\u021b<\/em>ia.<\/em>\u201d Ceea ce a \u0219i f\u0103cut.<\/p>\n

Iar Adrian P\u0103unescu, amfitrionul cenaclului, a afirmat despre subsemnatul: \u201e\u0218<\/em>tefan Dumitrescu este o <\/em>\u0219<\/em>ans\u0103 a literaturii rom\u00e2ne. <\/em>\u0218<\/em>tefan Dumitrescu este o mare <\/em>\u0219<\/em>ans\u0103 a literaturii rom\u00e2ne<\/em>\u201d.<\/p>\n

Acum, con\u0219tientiz\u00e2nd ce a spus Adrian P\u0103unescu la acea prim\u0103 \u0219edin\u021b\u0103 a Cenaclului Flac\u0103ra, m\u0103 \u00eentreb: eram marea \u0219ans\u0103 pe care o avea literatura rom\u00e2n\u0103 de a se \u00eembog\u0103\u021bi, de a accede la premiul Nobel? \u00cen ce sens eram eu \u00een anii aceia, \u0219aptezeci, marea \u0219ans\u0103 a literaturii rom\u00e2ne ?<\/p>\n

E.<\/strong>\u021a<\/strong>.: Din p\u0103cate, Adrian P\u0103unescu a f\u0103cut mai t\u00e2rziu din Cenaclul Flac\u0103ra o caravan\u0103 de propagand\u0103 <\/em>\u0219<\/em>i educa<\/em>\u021b<\/em>ie socialist\u0103, care s-a terminat prost\u2026<\/em><\/strong><\/p>\n

\u0218<\/strong>t. D<\/strong>.: Adev\u0103rat, dup\u0103 ce P\u0103unescu a fost prins cu afaceri cu biletele la intrarea spectacolelor Cenaclului Flac\u0103ra \u0219i dup\u0103 \u00eent\u00e2mplarea de la Ploie\u0219ti, c\u00e2nd \u00een urma unei furtuni spectatorii s-au c\u0103lcat \u00een picioare \u0219i au fost mai mul\u021bi mor\u021bi, Cenaclul a fost interzis de Ceau\u0219escu. Megalomanul Adrian P\u0103unescu \u0219i-a compromis \u0219i \u0219i-a distrus singur cenaclul.<\/p>\n

S\u0103 revenim acum la strofa cu care am debutat \u00een revista Urzica<\/em>. Acum constat c\u0103 strofa aceasta nu este o Epigram\u0103, cit m\u0103rturisirea unei inten\u021bii, un \u00eenceput de program al unui gazetar, \u00een aceast\u0103 via\u021b\u0103 \u0219i lume \u00een care visul meu era s\u0103 devin gazetar, care are o leg\u0103tur\u0103 direct\u0103 cu visul din subcon\u0219tientul meu. \u00cen liceu visul meu a fost acela de a fi ziarist.<\/p>\n

Mai t\u00e2rziu, dup\u0103 ce am citit volumul de articole al lui Eminescu, dorin\u021ba mea a devenit mai precis\u0103 \u0219i mai puternic\u0103 \u0219i anume aceea de a deveni un mare gazetar, precum Eminescu. Un gazetar care va lupta cu pana, ca marele poet, \u0219i care va demasca \u0219i va ataca toate relele \u0219i racilele din societate. \u201eAh, ar\u0103ta<\/em>\u021b<\/em>i-mi o ar\u0103tare \/ S\u0103 iau peni<\/em>\u021b<\/em>a <\/em>\u0219<\/em>i s-o atac<\/em>\u201d. Abia \u00een aceast\u0103 viziune explicativ\u0103 strofa acesta devine foarte interesant\u0103 \u0219i a\u0219 putea-o socoti un debut. Este o strof\u0103 profetic\u0103 \u00eentr-un fel, pentru c\u0103, dac\u0103 visul meu de licean \u0219i de student a fost s\u0103 fiu ziarist, mai bine spus gazetar (e o diferen\u021b\u0103 \u00eentre aceste dou\u0103 no\u021biuni) acum \u00een perioada postcomunist\u0103 chiar am devenit gazetar\u2026<\/p>\n

E.<\/strong>\u021a<\/strong>.<\/strong>: Sunte\u021bi autorul unei c\u0103r\u021bi de articole de gazet\u0103rie de mare valoare: Experimentul Mihai Eminescu<\/em>, \u00een care merge\u021bi pe urmele marelui gazetar Eminescu, dezv\u0103luind marile \u0219i dureroasele adev\u0103ruri ale acestei epoci cumplite, cr\u00e2ncene. De ce a\u021bi p\u0103r\u0103sit presa?<\/strong><\/p>\n

\u0218<\/strong>t. D. <\/strong>: Dup\u0103 terminarea Facult\u0103\u021bii de Filosofie, nu am putut s\u0103 lucrez \u00een pres\u0103, de\u0219i pe timpul facult\u0103\u021bii colaborasem la mai toate revistele de cultur\u0103 din Bucure\u0219ti, m\u0103 remarcasem ca un condeier talentat \u0219i m\u0103 anun\u021bam ca un scriitor de valoare. La terminarea Facult\u0103\u021bii nu am putut s\u0103 iau o reparti\u021bie \u00een pres\u0103 pentru c\u0103 Nicolae Ceau\u0219escu d\u0103duse prin luna martie a anului 1973 un decret prin care se interzicea repartizarea absolven\u021bilor de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt superior \u00een pres\u0103.<\/p>\n

Ba mai mult, \u00een prim\u0103vara aceea s-au f\u0103cut mari restructur\u0103ri \u00een mass-media. \u00cemi aduc aminte c\u0103 la ziarul Sc\u00e2nteia, organul de pres\u0103 al Partidului Comunist, unde lucrau peste trei sute de oameni (parc\u0103 ar fi fost o uzin\u0103) au fost da\u021bi afar\u0103 peste o sut\u0103 de ziari\u0219ti, care ,,t\u0103iau frunze la c\u00e2ini.\u201d Oricum, \u00een anii aceia se m\u00e2nca o p\u00e2ine foarte bun\u0103 \u00een pres\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 faci mai nimic.<\/p>\n

\u0218i, de\u0219i \u00een timpul Facult\u0103\u021bii colaborasem la mai toate publica\u021biile acelui moment istoric, este vorba despre anii 1970, \u0219i erau mai multe publica\u021bii care m-ar fi dorit, n-am putut s\u0103 ajung \u00een pres\u0103 pentru c\u0103 Ceau\u0219escu a dat acel decret, acum fericit, cred eu. Pentru c\u0103, dac\u0103 a\u0219 fi lucrat \u00een pres\u0103 toat\u0103 via\u021ba, nu a\u0219 mai fi fost scriitorul de azi cu o oper\u0103 literar\u0103 profund\u0103 \u0219i vast\u0103, propus pentru Premiul Nobel. M-a\u0219 fi risipit \u00een sute sau mii de articole sau articola\u0219e. De unde se vede c\u0103 tot r\u0103ul este spre bine.<\/p>\n

A\u0219adar, soarta a f\u0103cut deci s\u0103 fiu primul poet care a citit la cenaclul Flac\u0103ra. P\u0103cat c\u0103 la noi, la rom\u00e2ni, minunile \u021bin trei zile! Cenaclul Flac\u0103ra a \u00eenceput frumos, ca \u00een Eminescu, \u0219i a terminat prost, ca \u00een Caragiale, vorba unui mare om de cultur\u0103.<\/p>\n

Dup\u0103 ce am citit la prima \u0219edin\u021b\u0103 a Cenaclului Flac\u0103ra, am venit la postul meu de profesor la Liceul Pedagogic din Tulcea. \u00cen ora\u0219ul acesta de la marginea \u021b\u0103rii am avut \u0219i suferin\u021ba \u0219i lini\u0219tea \u0219i marginalizarea care m-au ajutat ca, \u00een cei 40 de ani, cu ajutorul Domnului, s\u0103 dau o oper\u0103 literar\u0103 \u00eentins\u0103, bogat\u0103 \u0219i profund\u0103, cutremur\u0103tore. Pentru care, a\u0219a dup\u0103 cum se \u0219tie, am fost primit \u00een Uniunea Scriitorilor \u0219i am fost dintre scriitorii rom\u00e2ni propu\u0219i pentru Premiul Nobel.<\/p>\n

E. <\/strong>\u021a<\/strong>.: Ce lecturi a<\/em>\u021bi<\/em> \u00eendr\u0103git \u00een copil\u0103rie, \u00een tinere<\/em>\u021b<\/em>e?<\/em><\/strong><\/p>\n

\u0218t. D.<\/strong>: \u00cen primul r\u00e2nd poeziile lui George Co\u0219buc \u0219i Mihai Eminescu. Nici nu ne d\u0103m noi seama c\u00e2t de recunosc\u0103tori ar trebui s\u0103 le fim noi, rom\u00e2nii, acestor mari poe\u021bi. Desigur, cu trecerea anilor, a deceniilor, Co\u0219buc r\u0103m\u00e2ne, ca s\u0103 spunem a\u0219a, \u00een trecut, pe c\u00e2nd Eminescu urc\u0103 pe bolta culturii rom\u00e2ne \u0219i a ve\u0219niciei devenind cu fiecare an \u0219i cu fiecare contestare mai mare. Eu am crescut la umbra acestor poe\u021bi, ei au fost cei care m-au fascinat, m-au hr\u0103nit spiritual \u0219i mi-au deschis por\u021bile largi ale acestui \u021binut fabulos care este poezia \u0219i literatura. La \u00eenceput am luat cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu literatura, m\u0103 refer la poezie \u0219i la basme, din lecturile mamei mele Aurelia Dumitrescu, o femeia harnic\u0103 \u0219i cinstit\u0103, cu un sim\u021b al drept\u0103\u021bii extraordinar, foarte curajoas\u0103 \u0219i muncitoare, c\u0103 nu putea s\u0103 stea o clip\u0103 locului. Dar, dup\u0103 ce am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 citesc, asta \u00eensemn\u00e2nd clasele a doua \u0219i a treia, am citit toate c\u0103r\u021bile de basme care se g\u0103seau \u00een biblioteca de la c\u0103minul cultural din satul nostru.<\/p>\n

Eram at\u00e2t de avid de lectur\u0103, \u00eenc\u00e2t abia a\u0219teptam s\u0103 vin de la \u0219coal\u0103 s\u0103 arunc ghiozdanul ca s\u0103 m\u0103 apuc c\u0103 citesc cartea pe care o \u00eencepusem a lectura. Dup\u0103 ce biblioteca s-a mutat la C\u0103minul de la M\u0103rgineni, acesta fiind un sat aflat la trei sau patru kilometri de satul nostru, unde mai trebuia s\u0103 mai urc pe o uli\u021b\u0103, dup\u0103 care s\u0103 fac la dreapta c\u0103tre B\u0103t\u0103\u0219ani, mi-am luat o traist\u0103 cu mine \u00een care s\u0103 \u00eencap\u0103 c\u00e2t mai multe c\u0103r\u021bi. Mi-o aduc aminte \u0219i acum pe doamna bibliotecar\u0103 Graur, cu chipul ei luminat de un z\u00e2mbet cald. \u0218i pentru c\u0103 biblioteca era departe, c\u00e2nd mergeam la C\u0103minul de la M\u0103rgineni s\u0103 iau c\u0103r\u021bi mergeam, cum spuneam, cu o traist\u0103 \u00een care luam zece, cincisprezece c\u0103r\u021bi. Pentru c\u0103, citind tot timpul, c\u00e2nd eram cu vitele mai ales, sau seara, la lumina l\u0103mpii, c\u0103r\u021bile se terminau repede. \u00cen anii aceia, 1958-1962, am citit foarte mult\u0103 literatur\u0103 rus\u0103. Uite, de exemplu, \u0219i acum \u00eemi vine \u00een minte subiectul unui roman care se chema Mesteac\u0103nul alb<\/em>. Numele autorului nu-l mai \u021bin minte, \u00eens\u0103 romanul m-a impresionat foarte mult.<\/p>\n

Am citit desigur \u0219i T\u00e2n\u0103ra gard\u0103<\/em>, despre care se spunea c\u0103 este un roman extraordinar, dar mie nu mi-a pl\u0103cut, cartea aceasta nu m-a impresionat. M-a cutremurat, \u00een schimb, sinuciderea autorului acestui best-seller sovietic care, \u00een anii aceia, trebuie s\u0103 fi fost publicat\u0103 \u00een toate fostele \u021b\u0103ri socialiste. Cu siguran\u021b\u0103, zeci de milioane de copii \u0219i de tineri din Uniunea Sovietic\u0103 \u0219i din fostele \u021b\u0103ri socialiste au citit acest roman. Ast\u0103zi romanul pare fals \u0219i bine\u00een\u021beles c\u0103 a fost uitat. \u00cemi aduc aminte c\u00e2nd citeam R\u0103zboi <\/em>\u0219<\/em>i pace<\/em>, de Tolstoi. Nu era o carte cursiv\u0103, incitant\u0103, dar mie \u00eemi pl\u0103cea pentru c\u0103 era o carte de r\u0103zboi \u0219i pentru imaginile panoramate, v\u0103zute de sus. Ochiul scriitorului era undeva \u00een v\u0103zduh de unde privea trupele cum se deplaseaz\u0103, regimente cum se repliaz\u0103 pe c\u00e2mpul de lupt\u0103. \u0218i, bine\u00een\u021beles, l-am citit \u00een perioada aceasta \u0219i pe marele Dostoievski. \u00cemi amintesc c\u00e2nd citeam Amintiri din cartea mor<\/em>\u021b<\/em>ilor<\/em>, vedeam aievea totul \u00een fa\u021ba ochilor, iar noaptea aveam co\u0219maruri\u2026<\/p>\n

Pentru mine lectura a fost un drog, a fost marea pl\u0103cere \u0219i bucurie a vie\u021bii mele, a fost universitatea cea mai mare pe care am absolvit-o, a fost darul pe care mi l-a f\u0103cut Dumnezeu ca s\u0103 m\u0103 bucur \u0219i s\u0103 m\u0103 \u00eembog\u0103\u021besc ca fiin\u021b\u0103 cu el toat\u0103 via\u021ba! \u00cemi aduc aminte c\u0103, prin clasa a treia, am g\u0103sit \u00een podul casei, r\u0103mas\u0103 de la bunicul Gheorghe Dumitrescu, om \u0219tiutor de carte \u0219i povestitorul extraordinar, pe care cred c\u0103 \u00eel mo\u0219tenesc pu\u021bin, o carte cu copert\u0103 colorat\u0103, cu o corabie pe copert\u0103 care se numea Comoara din insul\u0103<\/em>, de un autor englez, Stevenson, care m-a fascinat \u0219i mi-a deschis gustul pentru literatura de c\u0103l\u0103torii \u00een \u021binuturi exotice, de aventuri. Exist\u0103 dou\u0103 c\u0103r\u021bi care m-au impresionat at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t am pl\u00e2ns, iar dup\u0103 lectura lor am fost trist mai multe s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Este vorba de romanul T\u0103unul<\/em>, scris de un scriitor italian care se cite\u0219te Voynich, pe care ast\u0103zi \u00eemi este fric\u0103 s\u0103-l mai citesc de teama de a nu fi dezam\u0103git, \u0219i romanul \u00centunecare<\/em> al lui Cezar Petrescu, \u00een perioada interbelic\u0103 un scriitor prolix \u0219i \u00een vog\u0103, care trecea ca scriitor a fi mai mare dec\u00e2t Camil Petrescu. La a doua lectur\u0103, f\u0103cut\u0103 mai t\u00e2rziu, a romanului \u00centunecare<\/em> nu am mai pl\u00e2ns, iar romanul mi s-a p\u0103rut a nu mai fi un mare roman\u2026<\/p>\n

Aceea\u0219i experien\u021b\u0103 dureroas\u0103 am tr\u0103it-o cu c\u0103r\u021bile lui Mircea Eliade. C\u00e2nd am citit Domni<\/em>\u0219<\/em>oara Cristina, <\/em>am tr\u0103it o stare fantastic\u0103 terifiant\u0103. La fel am sim\u021bit \u0219i c\u00e2nd am citit celelalte c\u0103r\u021bi ale marelui scriitor. Romanul Maitreyi <\/em>m-a sedus, m-a fascinat\u2026 Ei bine, la a doua lectur\u0103 f\u0103cut\u0103 peste c\u00e2\u021biva ani, nuvelele lui Eliade \u0219i romanul Maitreyi<\/em> mi s-au p\u0103rut desubstan\u021bializate, lipsite de profunzime, de realism, de veridicitate. Nu pot s\u0103 nu spun \u00eens\u0103, c\u0103 Mircea Eliade nu m-a fascinat, \u0219i c\u0103 nu a jucat un rol extraordinar de important \u00een forma\u021bia mea ca scriitor. V\u0103 mul\u021bumesc foarte mult, domnule Mircea Eliade, v\u0103 mul\u021bumesc din toat\u0103 inima, dumneavoastr\u0103, scriitorilor, care mi-a\u021bi f\u0103cut via\u021ba frumoas\u0103, \u0219i m-a\u021bi impresionat cu sufletul \u0219i cu sim\u021birea dumneavoastr\u0103! V\u0103 mul\u021bumesc tuturor scriitorilor care a\u021bi bucurat \u0219i a\u021bi format acest popor \u0219i sunt convins c\u0103 poporul rom\u00e2n ar trebui s\u0103 v\u0103 fie foarte recunosc\u0103tor!<\/p>\n

\u0218i am mai tr\u0103it o experien\u021b\u0103 extraordinar\u0103 cu un alt roman, este vorba de romanul meu Delirul, vol. II<\/em>, continuare la romanul Delirul, vol. I<\/em>, al lui Marin Preda, scris a\u0219a cum l-ar fi scris Marin Preda. De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd \u00eel recitesc sunt trei locuri \u00een roman, unde nu pot s\u0103 m\u0103 ab\u021bin \u0219i pl\u00e2ng. Dup\u0103 unii, romanul acesta Delirul, vol. II<\/em>, este mai bun dec\u00e2t romanul lui Preda, Delirul, vol. I<\/em>. Afirma\u021bia \u00eei apar\u021bine istoricului ie\u0219ean, prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, avocatul familiei lui Marin Preda, dar \u0219i al altor oameni de cultur\u0103.<\/p>\n

E.<\/strong>\u021a<\/strong>.<\/strong>: Ar putea cineva s\u0103 spun\u0103, c\u0103 acest roman a ap\u0103rut \u00een istoria literaturii rom\u00e2ne, \u00eent\u00e2mpl\u0103tor?<\/em><\/strong><\/p>\n

\u0218<\/strong>t. D<\/strong>.: A\u0219a cum povesteam mai sus, la \u00eenceputul anului 1992, iat\u0103 au trecut de atunci 24 de ani, un sfert de veac deci, este mult, este pu\u021bin, drag\u0103 Emilia? O s\u0103 demonstrez \u00eens\u0103 c\u0103 nu este nimic \u00eent\u00e2mpl\u0103tor pe lumea aceasta. Dumnezeu este un Creator care nu face nimic la \u00eent\u00e2mplare.<\/p>\n

\u00cen primul r\u00e2nd este argumentul c\u0103 romanul acesta va dura mult, va fi viu, incitant, va pune \u00eentreb\u0103ri \u0219i probleme, va cere r\u0103spunsuri \u0219i va declan\u0219a dezbateri, dac\u0103 se cite\u0219te \u0219i acum cu aviditate \u0219i cu o pl\u0103cere extraordinar\u0103. De\u0219i p\u00e2n\u0103 acum datorit\u0103 slugilor de la Ministerul Culturii, din Guvern \u0219i de la Conducerea Uniunii Scriitorilor, romanul acesta a fost interzis datorit\u0103 la\u0219it\u0103\u021bii \u0219i egoismului scriitorilor, criticilor literari! Gogori\u021ba cu libertatea de expresie este pentru pro\u0219ti, ca \u0219i gogori\u021ba cu Drepturile omului<\/em> \u0219i respectarea drepturilor omului!<\/p>\n

A\u0219adar, dup\u0103 1989 au existat dou\u0103 romane interzise \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, romanul Delirul, vol. I<\/em>, al lui Marin Preda \u0219i romanul Delirul, vol. II<\/em>, scris de \u0218tefan Dumitrescu, a\u0219a cum l-ar fi scris Preda, continuare la romanul lui Marin Preda!<\/p>\n

Romanul acesta a ap\u0103rut \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, a\u0219a dup\u0103 cum se \u0219tie, \u00een urma Concursului organizat de revista Express Magazin<\/em>, al c\u0103rui redactor-\u0219ef era Ion Cristoiu, \u0219i familia lui Marin Preda. Cu siguran\u021b\u0103, mi-am spus c\u0103, prin acest Concurs, ei vor s\u0103-l omagieze pe Marin Preda \u0219i s\u0103-l aduc\u0103 \u0219i mai mult \u00een actualitate. Anun\u021bul Concursului a ap\u0103rut \u00een revista Express – Magazin<\/em> \u0219i, probabil, \u0219i \u00een alte ziare, \u0219i prevedea condi\u021biile \u00een care trebuia scris romanul. \u00cen prima etap\u0103 a concursului trebuia trimis la redac\u021bia revistei Proiectul viitorului roman, Delirul, vol. II<\/em>. Cine c\u00e2\u0219tiga prima etap\u0103, (\u0219apte scriitori au fost cei care au trecut de prima etap\u0103) putea s\u0103 treac\u0103 la scrierea romanului. Romanul trebuia dactilografiat la dou\u0103 r\u00e2nduri, \u0219i trimis la redac\u021bia revistei p\u00e2n\u0103 la 30 aprilie 1993.<\/p>\n

\u00cen Occident s-au mai f\u0103cut asemenea experimente, continu\u0103ri la romane celebre, a\u0219a cum a fost continuarea celebrului roman Pe aripile v\u00e2ntului<\/em>.<\/p>\n

Romanul Delirul, vol. II<\/em>, credem c\u0103 este o reu\u0219it\u0103 mai mare, pentru c\u0103 nu a rezultat un roman comercial, ci o oper\u0103 de art\u0103 de mare valoare. La noi se f\u0103cea pentru prima dat\u0103 acest experiment literar, iar eu eram foarte interesat s\u0103 studiez procesul psihologic al na\u0219terii, al crea\u021biei unui roman, dup\u0103 un mare roman scris de un scriitor consacrat, cu un stil inconfundabil.<\/p>\n

\u00cen primul r\u00e2nd, doream s\u0103 \u0219tiu ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een mintea \u0219i \u00een sufletul unui scriitor c\u00e2nd creeaz\u0103 un roman dup\u0103 o mare oper\u0103 literar\u0103, a\u0219a cum l-ar fi scris autorul. Scriind romanul Delirul, vol. II<\/em>, eu p\u0103trundeam \u00een psihologia, \u00een sufletul lui Marin Preda, de unde priveam continuarea evenimentelor povestite \u00een primul volum. Descriam lumea rom\u00e2neasc\u0103 a anilor din timpul celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial, intram \u00een sufletul personajelor care erau oamenii ai acelui timp \u0219i vedeam cum g\u00e2ndesc ei, sim\u021beam ca ei, \u0219i descriam lumea \u0219i ce vedeau ei prin ochii \u0219i sufletul lor. Din acest punct de vedere scrierea romanului Delirul, vol. II<\/em>, a fost unul dintre cele mai mari \u0219i mai interesante experimente literare care s-au f\u0103cut \u00een istoria literaturii rom\u00e2ne \u0219i universale.<\/p>\n

E.<\/strong>\u021a<\/strong>.<\/strong>: De ce a deranjat at\u00e2t de mult apari<\/em>\u021b<\/em>ia acestui volum?<\/em><\/strong><\/p>\n

\u0218<\/strong>t. D.<\/strong>:Bine\u00een\u021beles c\u0103 bolovanii \u0219i nemernicii de critici literari \u0219i cancerigena pres\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, cea care a dus un r\u0103zboi informa\u021bional \u0219i psihologic teribil, groaznic \u00eempotriva poporului rom\u00e2n, pe care l-a n\u0103ucit \u0219i l-a \u00eemboln\u0103vit, nu au scos un cuv\u00e2nt despre acest mare experiment literar, care a fost scrierea romanului Delirul, vol. II<\/em>. O s\u0103 spun mai \u00een josul interviului povestea scrierii acestui roman, drag\u0103 Emilia, \u00een detaliu, din care cititorii or s\u0103 se conving\u0103 c\u0103 acest roman a ap\u0103rut \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, ci pentru c\u0103 a\u0219a a vrut Dumnezeu.<\/p>\n

Marin Preda, a\u0219a cum se \u0219tie, a fost asasinat pentru c\u0103 a \u00eendr\u0103znit s\u0103-l fac\u0103 erou literar pe mare\u0219alul Ion Antonescu, reabilit\u00e2ndu-l astfel, \u00een istorie \u0219i \u00een con\u0219tiin\u021ba rom\u00e2nilor. \u0218i \u00een al doilea r\u00e2nd ca s\u0103 nu scrie volumul al doilea, care, la fel, l-ar fi impus pe Ion Antonescu ca personaj literar, f\u0103c\u00e2ndu-l o figur\u0103 legendar\u0103 a literaturii rom\u00e2ne \u0219i universale. \u0218i iat\u0103 c\u0103 Domnul a vrut s\u0103 se scrie romanul pe care nu a apucat s\u0103-l scrie Marin Preda, s\u0103 se scrie \u0219i s\u0103 apar\u0103, s\u0103 existe de acum \u00een literatura rom\u00e2n\u0103! Cele dou\u0103 romane, al meu \u0219i al lui Preda, legate, puse unul l\u00e2ng\u0103 altul, sunt unul \u0219i acela\u0219i roman \u00een dou\u0103 volume. S-ar putea face un film dup\u0103 cele dou\u0103 romane, Delirul, vol. I<\/em><\/strong> \u0219i vol. II<\/em><\/strong>. Domnul a prilejuit scrierea romanului \u201eDelirul, vol. II\u201d, pun\u00e2ndu-l pe tic\u0103losul de Ion Cristoiu, gazetar slugarnic, s\u00e2s\u00e2it \u0219i b\u00e2lb\u00e2it, s\u0103 organizeze acest concurs, f\u0103r\u0103 de care romanul acesta nu s-ar fi scris. \u00cen al doilea r\u00e2nd, \u00een acest concurs s-au angajat s\u0103 scrie romanul Delirul, vol. II<\/em><\/strong>, cred c\u0103 peste o sut\u0103 de scriitori, mul\u021bi consacra\u021bi. Dintre to\u021bi, Domnul l-a ales pe bietul \u0218tefan Dumitrescu s\u0103 continue el romanul de unde l-a l\u0103sat Marin Preda, asasinat fiind de inamicii Rom\u00e2niei \u0219i ai acestui popor.<\/p>\n

Romanul este captivant, fiind scris \u00een stilul lui Preda – juri c\u0103 este scris de Marin Preda. Multora nu le-a venit s\u0103 cread\u0103 c\u0103 nu este scris de autorul Morome<\/em>\u021b<\/em>ilor<\/em>, este cursiv, se cite\u0219te cu pl\u0103cere \u0219i nu se mai las\u0103 din m\u00e2n\u0103. \u0218i subliniez, romanul acesta, a\u0219a cum povestesc \u00een Povestea romanului Delirul, vol. II<\/em>, a fost inspirat din cealalt\u0103 dimensiune de spiritul lui Preda. Sunt doar c\u00e2teva cazuri asem\u0103n\u0103tore \u00een istoria literaturii universale. Unul dintre ele este cazul celebrului scriitor Charles Dickens, care a murit l\u0103s\u00e2nd un roman la jum\u0103tate, neterminat. Peste c\u00e2\u021biva ani romanul lui Dickens a fost continuat de un tipograf din Statele Unite, care l-a scris noaptea, \u00een trans\u0103. \u00cen presa epocii acest eveniment parapsihologic a f\u0103cut o v\u00e2lv\u0103 extraordinar\u0103, care a \u021binut prima pagin\u0103 a ziarelor ani de zile.<\/p>\n

Patologia egoplasmului \u0219i a axiofagiei de care sufer\u0103 scriitorii rom\u00e2ni a f\u0103cut ca romanul s\u0103 fie marginalizat \u0219i s\u0103 se vorbeasc\u0103 foarte pu\u021bin despre el. Asta \u0219i din cauza la\u0219it\u0103\u021bii, le-a fost fric\u0103 s\u0103 nu aib\u0103 probleme. Cu a\u0219a lume literar\u0103, vai de noi!<\/p>\n

E.<\/strong>\u021a<\/strong>.: Personal, consider c\u0103 romanul Delirul, vol. II ar merita studiat <\/em>\u0219<\/em>i, din punct de vedere psihologic <\/em>\u0219<\/em>i chiar parapsihologic…<\/em><\/strong><\/p>\n

\u0218<\/strong>t. D<\/strong>.: \u00cen timp ce scriam romanul, eram foarte obosit \u0219i nu \u0219tiam cum s\u0103 mai continui ac\u021biunea. \u00cen noaptea aceea \u00eel visam pe Marin Preda, pe care l-am cunoscut personal, cu care am vorbit c\u00e2t a fost \u00een via\u021b\u0103, iar a doua zi mintea \u00eemi era uimitor de limpede \u0219i \u0219tiam foarte precis cum s\u0103 continui ac\u021biunea romanului. Da, l-am visat foarte mult \u00een timp ce scriam pe Marin Preda \u0219i lucrul acesta \u00eemi d\u0103dea putere \u0219i clarviziune. \u00cen timp ce scriam, \u00eei sim\u021beam sufletul prezent \u00een aerul camerei \u00een care scriam, iar atunci c\u00e2nd ie\u0219eam din bloc s\u0103 merg la \u0219coal\u0103 sau \u00een ora\u0219, \u00eei sim\u021beam sufletul deasupra um\u0103rului drept cum merge odat\u0103 cu mine.<\/p>\n

\u0218i pentru c\u0103 suntem la capitolul c\u0103r\u021bi \u00eendr\u0103gite, trebuie s\u0103 spun c\u0103 romanul acesta \u00eemi este foarte drag. De\u0219i nu l-am citit \u00een copil\u0103rie, eu trebuie s\u0103-l fi purtat de atunci \u00een subcon\u0219tientul meu, \u00een codul genetic. \u00cemi este drag romanul acesta pentru c\u0103 el mi-a ar\u0103tat mie c\u0103 Domnul m-a \u00eenzestrat cu poten\u021bele creatoare care m\u0103 pot ajuta s\u0103 dau opere mari literaturii rom\u00e2ne \u0219i universale. \u0218i \u00een al doilea r\u00e2nd, drag\u0103 Emilia, de c\u00e2te ori recitesc romanul Delirul, vol. II<\/em><\/strong>, cum am mai spus, sunt trei locuri \u00een care sunt at\u00e2t de impresionat, \u00eenc\u00e2t \u00eemi vine s\u0103 pl\u00e2ng. Pl\u00e2ng de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd citesc romanul, a\u0219a cum am pl\u00e2ns c\u00e2nd eram copil citind T\u0103unul <\/em>\u0219i \u00centunecare<\/em>. Iat\u0103 cum vedea acum aproape 20 de ani doamna Dumi Nedelcu, o jurnalist\u0103 de la ziarul Realitate<\/em>a din Gala\u021bi acest roman \u00een anul 2000, pe care \u00eel citea \u00een manuscris: \u201eDac\u0103 citind versurile lui <\/em>\u0218<\/em>tefan Dumitrescu r\u0103m\u00e2nem undeva \u00eentre real <\/em>\u0219<\/em>i ideal, lectur\u00e2nd romanul s\u0103u ,,Delirul\u201d, continuarea capodoperei lui M. Preda, suntem stupefia<\/em>\u021b<\/em>i de talentul <\/em>\u0219<\/em>i originalitatea sa. Romanul va fi \u00een cur\u00e2nd tip\u0103rit <\/em>\u0219<\/em>i \u00eel recomand\u0103m tuturor iubitorilor de literatur\u0103 adev\u0103rat\u0103<\/em><\/a>[1].\u201d<\/p>\n

Fragment din vol: Convorbiri cu scriitorul \u0218tefan Dumitrescu<\/em><\/strong>, autori: Emilia \u0162u\u0163uianu-\u015etefan Dumitrescu, Editura Singur, 2016.<\/p>\n

Cu mul\u021bumiri Editurii Singur<\/strong> \u0219i scriitorului \u0218tefan Doru D\u0103ncu\u0219<\/strong> pentru apari\u021bia ascestui volum!<\/p>\n

____<\/p>\n

<\/a>[1]Dumi Nedelcu \u2013 revista Realitatea<\/em>, Gala\u0163i, iunie 2000<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ana Blandiana: ,,O \u021bar\u0103 \u00een v\u0103ile cosmice ale c\u0103reia \u00eenfloresc p\u0103s\u0103ri, al c\u0103rui cer este sus\u021binut de corul fecioarelor, ale [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-28322","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/28322","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=28322"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/28322\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28329,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/28322\/revisions\/28329"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=28322"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=28322"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=28322"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}