{"id":28540,"date":"2017-01-12T09:17:58","date_gmt":"2017-01-12T09:17:58","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=28540"},"modified":"2017-01-12T09:17:58","modified_gmt":"2017-01-12T09:17:58","slug":"george-roca-convorbire-cu-scriitorul-si-publicistul-roni-caciularu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2017\/01\/12\/george-roca-convorbire-cu-scriitorul-si-publicistul-roni-caciularu\/","title":{"rendered":"George ROCA: Convorbire cu scriitorul \u0219i publicistul Roni C\u0103ciularu"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>\u201eSunt bogat, c\u0103ci am un brad <\/em><\/p>\n

\u015fi tot ce cred c\u0103 mai trebuie!\u201d<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

George ROCA: Distinse domn \u015fi prieten Roni C\u0103ciularu, \u00een sf\u00e2r\u015fit te-ai \u00eenduplecat s\u0103 finalizezi acest interviu! Ura! Oare c\u00e2\u0163i ani au trecut \u201ede c\u00e2nd l-am pus la cale\u201d… Cinci, \u015fase!? Ap\u0103r\u0103-te dac\u0103 po\u0163i! Sper ca nu a prevalat modestia! Eu, \u00een cei 8 ani de c\u00e2nd ne cunoa\u015ftem \u0163i-am publicat 37 de materiale \u00een mai multe reviste literare cu care colaborez. Materiale pentru 2 c\u0103r\u0163i! \u015ei ca s\u0103 demonstr\u0103m c\u0103 suntem prieteni, am constatat c\u0103 am avut (\u015fi) o coresponde\u0163\u0103 bogat\u0103 pe e-mail… adic\u0103 910 depe\u015fe \u00een toat\u0103 acest\u0103 perioad\u0103! Cu m\u00e2na pe inim\u0103 pot spune c\u0103 majoritatea nu au fost taclale banale, ci cu prec\u0103dere \u201econvorbiri literare\u201d!<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Roni C\u0102CIULARU:<\/strong> Mul\u0163umesc pentru r\u0103bdare! Da, au trecut mai mul\u0163i ani, dar am stat deoparte cu \u201eexpunerea\u201d mea \u00een fa\u0163a publicului cititor, deoarece am considerat c\u0103 sunt mul\u0163i al\u0163ii care trebuie s\u0103 fie cunoscu\u0163i \u015fi promova\u0163i! Nici nu am realizat c\u0103 am trimis spre publicare la revistele pe care le conduci 37 (?) de articole! C\u00e2t despre coresponden\u0163a noastr\u0103 electronic\u0103… de sorginte literar\u0103 ce pot spun… eu nu le-am num\u0103rat, dar te cred!!! M-am bucurat c\u0103 am un prieten la antipozi cu care pot avea un limbaj comun!<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

George ROCA:<\/strong> E\u015fti, printre altele, laureat al Premiului Asocia\u0163iei Scriitorilor de Limb\u0103 Rom\u00e2n\u0103 din Israel. Acesta este, se-n\u0163elege, doar un simplu pretext pentru care \u0163i-am solicitat interviul. Sunt \u015fi alte motive, desigur, c\u0103ci \u201ete urm\u0103resc\u201d de ani \u015fi ani! De pe vremea c\u00e2nd eram redactor \u015fef la revista internetal\u0103 \u201eRomanian VIP\u201d care ap\u0103rea \u00een Dallas, Texas, cu r\u0103sp\u00e2ndire (gra\u0163ie netului) pe toate meridianele lumii. Acolo te-am \u00eent\u00e2lnit \u015fi \u0163i-am publicat primul reportaj! Era data de 27 octombrie 2009! Titlul materialului \u201eLuceaf\u0103r, cioc\u00e2rlie \u015fi infinit\u201d, o vizit\u0103 la Muzeul de Art\u0103 Modern\u0103 (MOMA) din New York! Mi-a pl\u0103cut enorm! Treceai in revist\u0103 opera br\u00e2ncu\u015fian\u0103 aflat\u0103 acolo! Aveai culoare, substan\u0163\u0103 \u015fi informa\u0163ie! <\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

De fapt, nu cred c\u0103 trebuie s\u0103-\u0163i adresez, pentru \u00eenceput, vreo \u00eentrebare… \u015etiu c\u0103 ai multe de spus, \u015ftiu c\u0103 ai o bogat\u0103 experien\u0163\u0103 de pres\u0103, nu mi-e team\u0103 c\u0103 ai s\u0103 te lunge\u015fti peste m\u0103sur\u0103, c\u0103ci discut\u0103m, totu\u015fi, \u00een cadrul unui gen relativ scurt; deci \u00eencepem interviul nostru… \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<\/strong><\/p>\n

\n

Roni C\u0102CIULARU:<\/strong> Drag\u0103 George, m\u0103 apropii cu pl\u0103cere \u015fi cu fric\u0103 de persoana ta, care acum urmeaz\u0103 s\u0103 m\u0103 descoas\u0103, \u00een cadrul unui interviu. \u015ei asta dup\u0103 ce m-am cusut \u015fi descusut eu, m-am c\u00e2rpit cum am putut, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-mi dau o form\u0103 oarecum agreabil\u0103… De fapt, stau \u015fi m\u0103 \u00eentreb, cu ce se deosebe\u015fte un interviu de un interogatoriu? Chiar \u015fi dac\u0103 miza, \u00een cazul nostru, e numai de orgoliu \u015fi onoare, denudarea mea \u2013 par\u0163ial\u0103, desigur – tot se face. Iar de judecat, tot sunt judecat. \u015ei \u00eenc\u0103 de o sumedenie de judec\u0103tori – drep\u0163i sau nu! Vezi, de asta mi-e fric\u0103 de tine, acum, drag\u0103 George Roca. Pe de alt\u0103 parte, \u00eemi face pl\u0103cere s\u0103-\u0163i r\u0103spund, c\u0103ci la 78 de ani ai mei, viitorul nu mai e tocmai \u00eenainte-mi, ci e la spate. Ce-am fost, asta sunt. \u015ei nu mi-e ru\u015fine cu mine! M-am \u00eencropit \u015fi m-am str\u0103duit s\u0103 fiu, \u00een via\u0163a cea de toate zilele, ca \u015fi \u00een scrisul meu, om de omenie. \u015ei cred c\u0103, cel pu\u0163in pe alocuri, am reu\u015fit… Asta-i m\u00e2ndria mea. Oho, dar am luat-o razna \u015fi nu m-am referit la un moment fromos al vie\u0163ii mele. M-ai felicitat pentru faptul c\u0103 sunt Laureat cu Premiul Asocia\u0163iei Scriitorilor de Limb\u0103 Rom\u00e2n\u0103 din Israel. Vreau s\u0103-\u0163i spun, mul\u0163umindu-\u0163i, c\u0103-mi face o mare pl\u0103cere acest premiu. E pentru reportaj literar, ca \u015fi pentru activitatea mea cultural\u0103… \u015ei m\u0103 simt \u00een\u0103l\u0163at de faptul c\u0103 Premiul poart\u0103 numele lui Al. Mirodan care, \u00een ultima parte a vie\u0163ii sale, m-a onorat cu aprecierea \u015fi simpatia lui. Nu cred c\u0103 mi-a\u015f fi dorit altceva… Sigur, premiul \u00eensumeaz\u0103 \u015fi aprecierea unor oameni de aici, scriitori, critici literari, esei\u015fti, publici\u015fti… Asta \u00eenseamn\u0103 \u015fi antipatia altora, care se cred \u2013 poate pe drept… \u2013 mai buni, mai talenta\u0163i. Asta \u00eenseamn\u0103 \u015fi indiferen\u0163a altei categorii de oameni. Acest din urm\u0103 fapt \u00eemi aduce, e drept, \u015fi o anume m\u00e2hnire.<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

George ROCA:<\/strong> Cu \u201eCelebrul 702\u201d, pardon, Mr. Alexandru Mirodan, te-ai cunoscut mai dinainte? Vreau detalii despre domnia sa…! \u015etiu ca ai multe de povestit!<\/strong><\/p>\n

\n

Roni C\u0102CIULARU:<\/strong> Da \u015fi nu. L-am cunoscut nu at\u00e2t de la om la om ci, mai \u00eent\u00e2i, \u00een calitatea mea de Secretar general al Uniunii Originarilor din Rom\u00e2nia \u00een Israel. Am luat de vreo c\u00e2teva ori leg\u0103tura cu el, \u00een \u201einterese de serviciu\u201d \u015fi, cum e firesc, cu bun sim\u0163. Apoi am terminat cu H.O.R. (organiza\u0163ia de care am vorbit \u015fi unde am avut aceast\u0103 \u00eenalt\u0103 func\u0163ie, vreo 15 ani) \u015fi m-am a\u015fternut, \u00een sf\u00e2r\u015fit, \u00een sf\u00e2r\u015fit!, m-am pus pe scris: dup\u0103 sufletul meu, liber \u015fi nea\u015fteptat de nimeni. A\u015fteptat am fost mai apoi, \u015fi asta mi-a oferit, recunosc, o anume satisfac\u0163ie. Nici acum nu sunt angajat \u00een vreo redac\u0163ie, ceea ce m\u0103 face liber ca pas\u0103rea cerului, permi\u0163\u00e2ndu-mi s\u0103 pier pe limba mea!<\/p>\n

\n

Revin la Mirodan. Ce m-am g\u00e2ndit eu?! Hai s\u0103 scriu despre acest mare talent \u015fi despre minunata lui Revist\u0103 (unic\u0103, \u00een felul ei, \u00eentre literele rom\u00e2ne\u015fti). Fac deci un reportaj, \u00eemi imaginez (\u00een acest cadru) c\u0103-i iau un interviu maestrului, dar \u015ftii, a\u015fa, verosimil, serios, temeinic; lucrez atent, revin, \u015fterg, adaug, iese ceva, apoi mai retu\u015fez, mai scurtez, parc\u0103 ar fi cam ce dorisem, folosesc date de pe unde m-am priceput s\u0103 le adun, le pompez via\u0163\u0103, suflet, lumin\u0103, dragoste \u015fi admira\u0163ie… N-am schimbat \u00eens\u0103 nici o vorb\u0103 cu Mirodan. \u015ei acum, c\u00e2nd l-am terminat, dau s\u0103 public materialul. Stai, domnule!, \u00eemi zic. Mirodan nu e oricine! Poate c\u0103 ceva nu i se potrive\u015fte! Poate unele date nu-s corecte. S-ar putea ca vreo informa\u0163ie s\u0103 nu fie exact\u0103. De ce s\u0103 nu-i dau s\u0103 vad\u0103 materialul, \u00eenainte de a-l preda spre publicare?! Oricum mi-l asumasem pe Al. Mirodan, ca pe un fel de \u015fef moral!… Dar la Mirodan nu se ajungea u\u015for. Mai ales c\u0103 acum era bolnav. La telefon r\u0103spunde so\u0163ia domniei sale, \u00eei spun despre ce e vorba, \u00eemi zice c\u0103 nu \u015ftie dac\u0103 e \u00een putere s\u0103 vorbeasc\u0103, dar \u00eel va \u00eentreba dac\u0103 accept\u0103 s\u0103-i trimit reportajul-interviu. (Nu \u015ftiam atunci, c\u00e2t de pu\u0163in, at\u00e2t de pu\u0163in!, mai avea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 marele Mirodan…). Revine so\u0163ia scriitorului \u015fi-mi spune cum \u015fi prin cine s\u0103 trimit materialul. Mirodan vrea s\u0103 m\u0103 citeasc\u0103! R\u0103spunsul maestrului nu a \u00eent\u00e2rziat: o singur\u0103 corectur\u0103, transmis\u0103 de asemenea printr-o persoan\u0103 intermediar\u0103: num\u0103rul de cas\u0103 de la \u201eCafeneaua\u201d \u00een care st\u0103tuser\u0103m la o mas\u0103, c\u00e2ndva, pe strada Dizengoff, din Tel Aviv, era gre\u015fit. At\u00e2t! Corectez. Dau drumul manuscrisului spre tipar, iar reportajul meu literar face ceva \u201evaluri\u201d. Sunt mul\u0163umit c\u0103 am onorat Mirodanul a\u015fa cum am crezut \u015fi m-am priceput eu mai bine. Peste vreo dou\u0103 zile, stau lini\u015ftit acas\u0103, c\u00e2nd sun\u0103 telefonul:<\/p>\n

– Alo (Pauz\u0103), Roni? (Pauz\u0103 – \u015fi parc\u0103 confirm). Drag\u0103, nu pot vorbi mult. Sunt Mirodan. Nu-s bine deloc.(Se auzea respira\u0163ia grea!). Vreau s\u0103-\u0163i Mul\u0163umesc…!<\/p>\n

Am b\u00e2iguit ceva conven\u0163ional, iar Mirodan mi-a spus:<\/p>\n

– Las\u0103 asta… Scuz\u0103-m\u0103, trebuie s\u0103 \u00eenchid. La revedere…<\/p>\n

Revederea nu a mai fost!<\/p>\n

\n

George ROCA:<\/strong> C\u00e2nd ai \u00eenceput s\u0103 scrii literatur\u0103? Cum a \u00eenceput, de fapt, \u201epovestea\u201d ta? <\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Roni C\u0102CIULARU:<\/strong> Cred c\u0103 o dat\u0103 cu mine. Ceva prin genele cu care m-au pecetluit p\u0103rin\u0163ii m-a impins pe acest drum al scrisului… \u015ei-apoi, Bac\u0103ul natal, cu atmosfera lui de respect fa\u0163\u0103 de cultur\u0103, de literatur\u0103 mai ales, de omenie, de bine \u015fi frumos, cu siguran\u0163\u0103 c\u0103 m-a influen\u0163at. Aici au respirat aerul de Bistri\u0163\u0103 \u015fi de Siret, de burg dezvoltat, cu burghezie de \u0163inut\u0103 (evreiasc\u0103 \u015fi rom\u00e2neasc\u0103 laolalt\u0103), aici am sim\u0163it aerul acela de \u00eempletire a ora\u015fului cu satul, cu periferia \u015fi mahalaua, cu lini\u015fte patriarhal\u0103 \u015fi zvon industrial. Eu am locuit prin centrul municipiului, vizavi de Gr\u0103dina Public\u0103 \u015fi de \u201eFoto-Sport\u201d. In acest perimetru, p\u00e2n\u0103 pe la Biserica \u201eSf\u00e2ntul Nicolae\u201d \u015fi mai \u00eencolo, de unde \u00eencepea strada Bac\u0103u-Piatra Neam\u0163, ca o prelungire a str\u0103zii mele \u201eRegele Ferdinand\u201d, \u00een paralel cu Strada Mare, ei, da!, \u00een acest perimetru s-au n\u0103scut, au visat \u015fi au crescut, ori s-au preumblat numeroase personalit\u0103\u0163i culturale, oameni de litere, de \u015ftiin\u0163\u0103, de g\u00e2ndire \u015fi de carte aleas\u0103… \u00cen preajma Gr\u0103dinii Publice era un spa\u0163iu sf\u00e2nt cu un aer aparte. Era un loc cu har. \u00cen acest Parc-Gr\u0103din\u0103 venea uneori marele Bacovia, solitar l\u00e2ng\u0103 salcia pletoas\u0103, care mai este (o f\u0103r\u00e2m\u0103!) \u015fi ast\u0103zi. Prin apropiere au locuit Marele Rabin Alexandru \u015eafran, scriitorul reporter Marius Mircu, savantul de renume mondial, Solomon Marcus, prozatorul Marcel Marcian… Pe aici au trecut Radu Cosa\u015fu, Gina Sebastian Alcalay, G. Mosari, Harry Bar Shalom… Dar cum po\u0163i s\u0103-i \u00een\u015firui pe to\u0163i cei valoro\u015fi?!<\/p>\n

\n

Tot prin acest minunat Bac\u0103u natal al meu, trec\u0103tori \u201epi \u015fentru\u201d au fost, cu siguran\u0163\u0103 \u015fi I.Voledi, I. Kara, dr. A Klain, dr. Idy Ilan, dr. Iulius Iancu, Paul Kidron (buhu\u015fean de felul s\u0103u), Isaia R\u0103c\u0103ciuni \u2013 fratele scriitor al vestitului actor N. Stroe, ambii n\u0103scu\u0163i \u00een comuna \u00eenvecinat\u0103 S\u0103r\u0103c\u0103ciuni, devenit\u0103 \u00een timp R\u0103c\u0103ciuni. To\u0163i cei aminti\u0163i au fost bravi sclavi ai condeiului… Nu trebuie s\u0103-\u0163i mai spun c\u0103, vezi dumneata, Bac\u0103ul nu-i un ora\u015f ca ori care altul. Este ora\u015ful lui Vasile Alecsandri, c\u0103ci aicea s-a n\u0103scut. Este, cum sugeram, ora\u015ful esen\u0163ialuilui \u015fi mereu mai marelui George Bacovia. Bac\u0103ul era ora\u015ful unor scriitori de mare valoare, grupa\u0163i \u00een jurul Revistei \u201eAteneu\u201d din zilele \u015fi anii tinere\u0163ii mele. M\u0103 g\u00e2ndesc la un Ovidiu Genaru, la George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103, la Sergiu Adam, Eugen Uricaru, Mihai Sabin, Radu C\u00e2rneci, Constantin C\u0103lin, Vasile Sporici…<\/p>\n

\n

Bac\u0103ul era un ora\u015f de cultur\u0103 serioas\u0103. Respectul de carte \u015fi de scris era pretutindeni. In ochii mei \u015fi ai unora din camarazii mei, nimeni nu era mai presus dec\u00e2t un scriitor. Chiar \u015fi \u00eenainte de noua serie a revistei \u201eAteneu\u201d \u2013 continuatoarea publica\u0163iei lui Grigore T\u0103b\u0103caru \u015fi a lui George Bacovia, func\u0163iona la Bac\u0103u un cenaclu literar serios \u015fi bun, la care nu de pu\u0163ine ori m\u0103 aflam \u015fi eu. Mai amintesc, \u00een grab\u0103, c\u0103 au fost la Bac\u0103u \u015fi o serie de ziari\u015fti valoro\u015fi, precum Jean \u015eteiger, Carol Isac, Sorin Cunea \u015fi \u00eenc\u0103 at\u00e2\u0163ia al\u0163ii, pe care nu mi-i amintesc acum, pe moment… Ziari\u015fti, scriitori, intelectuali de mare \u0163inut\u0103… Nestor Rate\u015f este de l\u00e2ng\u0103 Bac\u0103u, de la Moine\u015ftii lui Tristan Tzara, sau Al. Sever, B. Elvin (Elvin Bernstein), rabinul Moses Rosen au fost \u015fi ei trec\u0103tori prin via\u0163a \u015fi str\u0103zile ora\u015fului meu.<\/p>\n

\n

\u00cen aerul de Bac\u0103u, \u015fi ast\u0103zi, c\u00e2nd e o alt\u0103 lume, se simte \u00eenc\u0103 un parfum de cea\u0163\u0103 aurie, l\u0103sat de trecerea oamenilor de bine \u015fi cu suflet aparte. Poate c\u0103 respir\u00e2nd un astfel de aer, direct sau indirect, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, m-am contaminat \u015fi eu cu dor de bine \u015fi de frumos. Poate c\u0103 sunt doar simple coinciden\u0163e, dar, \u00een mod sigur, atmosfera de respect pentru art\u0103, scris, cultur\u0103 \u2013 era la ea acas\u0103.<\/p>\n

\n

George ROCA:<\/strong> Oare aceasta o fi fost \u201e\u00eenc\u0103rc\u0103tura\u201d care te-a determinat s\u0103 urmezi Facultatea de filologie (de Litere, cum i se mai spune acum) din cadrul Universit\u0103\u0163ii \u201eAl. I. Cuza\u201d din Ia\u015fi? Ia poveste\u015fte te rog c\u00e2teva amintiri frumoase din aceea vreme, de la profesorii de liceu, la universitarii ie\u015feni, la iubirile cu care te plimbai prin Copou! Ai c\u0103lcat \u015fi pe urmele lui Eminescu pe l\u00e2ng\u0103 \u201eplopii f\u0103r\u0103 so\u0163\u201d de pe \u015foseaua Bucuiumului? Dup\u0103 cum vorbesc fotografiile tale sunt convins c\u0103 erai destul de mare \u201edonjuan\u201d al acelor vremuri! \u00cens\u0103\u015fi poza ata\u015fat\u0103 la acest interviu \u00ee\u015fi spune oare \u201ecuv\u00e2ntul\u201d \u015fi ea, la cei 77 de ani ai t\u0103i…? <\/strong><\/p>\n

\n

Roni C\u0102CIULARU:<\/strong> Oarecum… Dar mai \u00eent\u00e2i cele \u201eserioase\u201d! Nu pot s\u0103 nu-l amintesc aici, mai \u00eent\u00e2i de toate, pe bunul meu profesor de limba rom\u00e2n\u0103, din liceu – cred c\u0103 una din pu\u0163inele figuri pozitive (pentru mine) din acest \u201ecimitir al tinere\u0163ii mele\u201d, cum \u00eel numea Bacovia. Am vrut s\u0103 fiu ca el. S\u0103-i merg pe urme. M-au influen\u0163at poate \u015fi unele lecturi, poate un sim\u0163\u0103m\u00e2nt l\u0103untric… Facultatea \u201ede litere\u201d am f\u0103cut-o \u00eens\u0103 \u00een paralel cu o alta, nespecificat\u0103 \u00een acte oficiale: Ziaristica. Ucenicisem un an la ziarul regional de la Bac\u0103u, dup\u0103 terminarea liceului \u015fi respingerea mea, \u00een cadrul examenului de admitere de la \u201e\u015etiin\u0163e Juridice\u201d, din Bucure\u015fti. Mai t\u00e2rziu aveam s\u0103-mi dau seama ce binefacere a fost aceast\u0103 \u201ec\u0103dere\u201d- c\u0103ci dincolo de o oarecare limbu\u0163ie spontan\u0103 de pe atunci, pe care o aveam, spre lauda t\u00e2rgului din preajm\u0103, nu m\u0103 potriveam deloc cu o astfel de \u00eendeletnicire care \u00ee\u0163i aduce \u00een bra\u0163e tot ce e mai ur\u00e2t \u015fi mai josnic \u00een via\u0163\u0103. Dar asta am constatat mai t\u00e2rziu, atunci c\u00e2nd, ca ziarist, am \u00eenfiin\u0163at o rubric\u0103 senza\u0163ional\u0103, la ziarul regional la care am fost angajat. Era o rubric\u0103 cu evenimente din \u201eSala pa\u015filor pierdu\u0163i\u201d- cum se mai numea Tribunalul, rubric\u0103 intitulat\u0103 de mine \u201e\u00cen fa\u0163a instan\u0163ei\u201d…<\/p>\n

\n

Ca student la Ia\u015fi, n-am l\u0103sat nici o clip\u0103 din m\u00e2n\u0103 condeiul, fie reportericesc, fie de vers \u00eeng\u00e2nat \u015fi \u015foptit mie \u00eensumi, la adresa vreunei fete, doamne, sau dudui… Pe urm\u0103, \u00eencet-\u00eencet, l-am mai \u015foptit spre vreo ureche cu pafum de iasomie… Eram nelipsit, duminic\u0103 diminea\u0163a, de la cenacul literar studen\u0163esc (\u201eMihai Eminescu\u201d). Asta f\u0103cea parte din fiin\u0163a mea de atunci. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eens\u0103 ca \u00een anul al doilea de facultate s\u0103 nu m\u0103 mai g\u0103sesc pe lista bursierilor, de\u015fi aveam notele cuvenite. M-am \u00eentre\u0163inut \u00een to\u0163i anii de studii care au urmat, din gazet\u0103rie, plus cu ce mai \u00eemi trimeteau ai mei de-acas\u0103. Scriam la Radio Ia\u015fi, la Radio Bucure\u015fti, la Flac\u0103ra Ia\u015fului, la ziarul din Bac\u0103u, la Via\u0163a Stude\u0163easc\u0103, la ziarul central al tineretului, la Sta\u0163ia de radioficare din Ia\u015fi…<\/p>\n

\n

Scriam. Citeam. Inv\u0103\u0163am. Hoin\u0103ream. Mergeam (nu cu mare regularitate!) \u015fi la cursuri, la seminarii, umblam prin c\u00e2rciumi \u2013 f\u0103r\u0103 a fi b\u0103utor, dar eram \u00een companii bune, de prieteni \u015fi scriitori, tineri \u015fi v\u00e2rstnici. A\u015f aminti aici raporturile mele, ceva mai apropiate cu unii profesori, lectori sau asisten\u0163i, cum ar fi actualul prof. academician Victor Cr\u0103ciun, admirabilul acad. Prof. Al. Dima, ori Al. Husar – profesor de o rar\u0103 fascina\u0163ie, sau \u00eenaltul profesor din vechea gard\u0103 a \u201eConvorbirilor Literare\u201d junimiste, domnul Cuciureanu, ori lectorul universitar pe atunci – Liviu Leonte, sau str\u0103lucitul profesor folclorist Vasile Ad\u0103sc\u0103li\u0163ei… Conduceam subredac\u0163ia \u201eVie\u0163ii Studen\u0163e\u015fti\u201d. M\u0103 \u00eendr\u0103gosteam p\u00e2n\u0103 peste urechi (\u015fi nu o dat\u0103!)! Existam pe l\u00e2ng\u0103 o brigad\u0103 artistic\u0103 studen\u0163easc\u0103, unde c\u00e2nta muzic\u0103 u\u015foar\u0103 Lily \u015fi nu mai \u015ftiu cum o chema de familie – \u015fi pe care o iubeam f\u0103r\u0103 motiv… Niciodat\u0103 nu m\u0103 plictiseam. Nici c\u00e2nd eram singur cu mine!<\/p>\n

\n

O alt\u0103 iubire, un mugurel de dragoste ce-\u015fi deschidea petalele \u00een bra\u0163ele mele, era e elev\u0103 blond\u0103 cu gura de cirea\u015f\u0103, din clasa a XI-a a \u015fcolii unde f\u0103ceam practic\u0103 pedagogic\u0103, pred\u00e2nd primele mele lec\u0163ii de limba rom\u00e2n\u0103 (despre G. Bacovia!). Asta era la Liceul \u201eVasile Alecsandri\u201d din Ia\u015fi. Acolo am convins profesoratul \u015fi direc\u0163iunea s\u0103 facem o sear\u0103 dansant\u0103 (lucru pu\u0163in obi\u015fnuit acolo!) dar, desigur, cu tem\u0103 educativ\u0103. De fapt \u00eemi cream subiectul pentru un reportaj la ziarul tineretului de la Bucure\u015fti. Am adunat un grup de studen\u0163i din anii mai mari, de la diverse facult\u0103\u0163i, \u015fi am dat titlul serii respective, dar \u015fi reportajului meu: \u201e\u00cent\u00e2lnire cu viitoarele profesii!\u201d. Totul a ie\u015fit minunat, numai c\u0103 eu, atunci, cu doar c\u00e2teva ore \u00eenainte de seara dansant\u0103, am constatat c\u0103 am pantofii sc\u00e2lcia\u0163i \u015fi total necorespunz\u0103tori pentru evenimentul respectiv. M\u0103 \u00eemprumut de niscaiva bani \u015fi-ncep s\u0103 cutreier magazinele. Dar eu am un num\u0103r de pantofi \u00eentre dou\u0103 numere. Nu g\u0103sesc ce caut. \u015ei timpul e scurt. Ora de pr\u00e2nz, m-a prins \u00eentr-un magazin cam \u00eentunecat. \u00cencercam pantofi. Dar mereu cineva anun\u0163a: \u201eOra \u00eenchiderii \u2013 v\u0103 rog\u201d!<\/em> La pr\u00e2nz! A\u015fa era atunci! \u00cen fine, cump\u0103r! M\u0103 duc la gazda mea, obosit de alerg\u0103tur\u0103 \u015fi de treburile organiz\u0103rii de la \u015fcoal\u0103. Seara, dup\u0103 expunerile studen\u0163ilor c\u0103tre elevele claselor mari (interesate, \u00een special, de ceea ce urma) \u2013 \u00eencepe dansul. \u015ei tenta\u0163ii erau destule… Lumea toat\u0103 se leg\u0103na ritmic \u015fi armonios, c\u0103ci adusesem muzic\u0103 bun\u0103. M\u0103 scol \u015fi eu, m\u0103-ndrept spre cine \u015ftiu, s\u0103 invit elegant \u015fi u\u015for condescendent, dar m\u0103 opresc! Pantofii \u00eemi ies din picioare. N-am ce face, merg \u00eentr-o parte a s\u0103lii, constat c\u0103 pantofii mei erau cu un num\u0103r sau dou\u0103 mai mult dec\u00e2t trebuia \u015fi stau trist \u015fi mohor\u00e2t. Dar apare fata blond\u0103 cu gura ca cirea\u015fa \u015fi m\u0103 invit\u0103. Stingher, \u00eei explic situa\u0163ia. Sur\u00e2de \u015fi-mi spune: \u201eNu-i nimic, dans\u0103m mai \u00eentr-o parte \u015fi tu ai s\u0103 t\u00e2r\u00e2i picioarele. Nimeni nu vede!\u201d<\/em> \u015ei uite-a\u015fa, ne-am t\u00e2r\u00e2it noi, \u015fi atunci \u015fi \u00eenc\u0103 mult timp, chiar \u015fi c\u00e2nd aveam de-acum \u00eenc\u0103l\u0163\u0103ri normale…<\/p>\n

\n

Ia\u015fii studen\u0163iei mele au fost boga\u0163i, iar eu, nu o dat\u0103, dincolo de dinamismul vie\u0163ii ce o duceam, eram adesea \u015fi un \u00eensingurat. Aproape dramatic de \u00eensingurat. Pu\u0163in mi-a lipsit s\u0103 nu devin un pasionat al b\u0103uturii, de unul singur. Incepusem cu lichiorul \u201eIndian\u201d, bun la gust, dar mai ales eliberator de triste\u0163i… C\u0103 nici prea \u00eenalt nu eram, nici prea \u00eendr\u0103zne\u0163 nu m\u0103 \u015ftiam \u015fi mai erau at\u00e2tea lucruri la care nu ajungeam… Vroiam at\u00e2t de mult, puteam at\u00e2t de pu\u0163in… \u00eenc\u00e2t uneori eram trist \u015fi singur \u015fi timid. \u015ei alteori \u201ec\u0103lcam pe mine\u201d, m\u0103 \u00eenvingeam, eram sociabil \u015fi dinamic. La asta, de-alungul vie\u0163ii, m-a ajutat \u015fi ambi\u0163ia mea de a reu\u015fi \u00een meseria de ziarist. Ziaristica m-a format \u015fi m-a \u015fi deformat. Apoi m-am redresat!<\/p>\n

\n

George ROCA: Am citit \u00eentr-un e-mail despre Pintea \u015fi \u201econcursul de vitez\u0103\u201d din \u201edul\u015fele\u201d T\u00e2rg al Bac\u0103ului! Ia poveste\u015fte-ne(ne)! <\/strong><\/p>\n

\n

Roni C\u0102CIULARU:<\/strong> Ha, ha! Concursuri de vitez\u0103… pe dou\u0103 \u201eroate\u201d! N-ai uitat! OK!…<\/p>\n

\n

\u00cen plin centru al ora\u015fului nostru, tararam mare! Anun\u0163uri, organizare, lume adunat\u0103 pe margini de trotuare. Duminic\u0103 diminea\u0163a. Toat\u0103 circula\u0163ia rutier\u0103 \u2013 oprit\u0103. Cel mai grozav \u2013 teribilul motociclist – Pintea! Peste ani, \u015fi fiul s\u0103u, \u0162u\u0163u Pintea, particip\u0103 \u015fi el, concur\u00e2ndu-i pe to\u0163i, inclusiv pe tac\u0103-s\u0103u. Pintea-tat\u0103l era acum c\u0103lare pe o formidabil\u0103 motociclet\u0103 Jawa. \u015ei tot acolo, aleargau \u00eenc\u0103 vreo 5-6 \u201efanatici ai motorului cu dou\u0103 roate\u201d. Lupt\u0103 str\u00e2ns\u0103, goan\u0103 nebun\u0103. Distan\u0163a dintre via\u0163\u0103 \u015fi moarte se mic\u015foreaz\u0103 clip\u0103 de clip\u0103, metru dup\u0103 kilometru! Pintea cel Mare se deta\u015feaz\u0103. Viteza e uluitoare. Emo\u0163ia \u201et\u00e2rgului\u201d st\u0103 s\u0103 ne sufoce. Euforie, team\u0103, ambi\u0163ii! P\u00e2r\u00e2itul motoarelor e din nou \u00een dreptul nostru. Tensiunea \u00eentrecerii e la maximum; \u00eencordarea publicului a spart monotonia existen\u0163ial\u0103, banal\u0103, a\u015fezat\u0103, din cursul s\u0103pt\u0103m\u00e2nii. \u00cen dreptul s\u0103lii de spectacole, denumit\u0103 – vezi Doamne! – \u201eForum\u201d (\u00een partea din spate era Pompieria ora\u015fului) motocicli\u015ftii, mic\u015for\u00e2nd c\u00e2t se poate de pu\u0163in viteza, iau un viraj periculos. Lume mult\u0103, pe trutuare, tocmai aici. \u201eArta\u201d e s\u0103 nu \u00eencetine\u015fti, \u00een astfel de locuri curbate, dar s\u0103-\u0163i men\u0163ii echilibrul. Pintea e \u00een frunte. Deta\u015fat! Vitez\u0103 nebun\u0103! Jawa p\u00e2r\u00e2ie asurzitor. Fum. Pintea Vite(a)zoman(ul) tot primul. Publicul, tensionat, pe trotuar, e numai ochi. Motocicleta argintie (combinat\u0103 cu ro\u015fu de vi\u015fin\u0103) se izbe\u015fte de bordura trotuarului. Oamenii sar \u00een l\u0103turi. Motocicleta este proiectat\u0103 \u00een sus, cu zgomot de bufnitur\u0103, asociat cu mitraliatul ei acum distorsionat. Plonjare peste mul\u0163imea adunat\u0103 ca la parad\u0103. Pintea zboar\u0103 \u201eviteaz\u201d f\u0103r\u0103 motociclet\u0103, este proiectat peste gardul de fier verde, de la Maternitate. Intr\u0103 direct cu casca \u015fi capul, prin gazeta de strad\u0103 (din lemn cu geam) p\u00e2n\u0103 pe iarba din curte. Minune!!! Pintea n-a p\u0103\u0163it absolut nimic! \u015ei nimeni din publicul adunat acolo n-a fost m\u0103car atins!<\/p>\n

\n

Mai participau, la astfel de concusuri \u015fi al\u0163i motocicli\u015fti de for\u0163\u0103, precum Dines, P\u0103tr\u0103\u0163el, Her\u015fcovici. Motocicletele, pe dou\u0103 ro\u0163i sau cu ata\u015f, \u00eenfl\u0103c\u0103rau privirile noastre, ale pu\u015ftilor, ca \u015fi ale celor de tot felul de v\u00e2rste. Nu mai vorbim de str\u0103lucirea din ochii domni\u015foarelor \u015fi ale unora dintre doamne! Jocul dintre via\u0163\u0103 \u015fi moarte, tensiunea, senza\u0163ionalul erau, \u00een acele timpuri, bine-venite, necesare. Oamenii mai uitau de greut\u0103\u0163i \u015fi nevoi. Se mai putea vorbi \u015fi de altceva! De ceva permis. Se putea vorbi liber, ca la footbal, ca la orice sport.<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

George ROCA: Str\u0103lucirea din ochii domni\u015foarelor…!? Ia poveste\u015fte cum a fost cu fetele din centrul Bac\u0103ului, de care erai \u00eendr\u0103gostit pentru c\u0103 aveau \u201erotunjimi\u201d ce miroseau a parizer!?<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Roni C\u0102CIULARU: <\/strong>Amintiri, amintiri… M\u0103 aflu, din nou, \u201epi centru\u201d, la Bac\u0103u… Rev\u0103d pe sub pleoape Teatrul \u015fi fostul cinema \u201eM\u0103r\u0103\u015fti\u201d, \u201eAlimentara\u201d cu program non-stop, v\u00e2nz\u0103toarele dr\u0103gu\u0163e, la care, \u00eenc\u0103 de pe c\u00e2nd eram prin clasa \u00eent\u00e2ia, m\u0103 uitam cu drag \u015fi cu chemare. Lucru pe care-l sim\u0163iser\u0103, pe semne, \u015fi ele. Pe la ore f\u0103r\u0103 lume, se str\u00e2ngeau s\u0103 ciorov\u0103iasc\u0103. Uneori m\u0103 nimeream printre ele, \u00een timp ce unul din p\u0103rin\u0163i cump\u0103ra c\u00e2te ceva. Eram \u015fi eu acolo, cu toat\u0103 timiditatea mea incurabil\u0103. Vorbeam, glumeau, m\u0103-ntrebau c\u00e2te unele (probabil c\u0103 le eram simpatic, sau n-aveau ce face, la o or\u0103 goal\u0103 de lume!) ce mai fac, cum e la \u015fcoal\u0103, ce prieteni am, ce m\u0103 distraz\u0103 mai mult prin ora\u015f… La un moment dat, una m\u0103-ntreab\u0103: \u201ePe care din noi, dintre fetele de-aici, o iube\u015fti tu cel mai mult?\u201d<\/em> …Ce-ntrebare!\u00a0 Cum s\u0103 r\u0103spunzi la a\u015fa ceva \u00een gura mare! Mie tare-mi placea de Paula, cea cu obrajii ro\u015fii \u015fi rotunjimi ce miroseau a mezeluri!!! A parizer \u015fi a \u015func\u0103… Ei, da! Paula care z\u00e2mbea \u015fi din ochi spunea cele mai frumoase vorbe… M\u0103 codesc, desigur. O alt\u0103 fat\u0103 cu halat alb de v\u00e2nz\u0103toare, blond\u0103 \u015fi bine dispus\u0103 \u015fi ea, vine \u00een ajutorul meu, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 mi-i jen\u0103 s\u0103 r\u0103spund: \u201eUite, ai aici h\u00e2rtie \u015fi creion, nu trebuie s\u0103 spui, scrie un nume (le cuno\u015fteam pe toate, c\u0103ci toate erau ispititoare \u015fi iste\u0163e!). M\u0103 dau mai deoparte \u015fi scriu numele celei dragi mie, sincer \u015fi emo\u0163ionat. Numai c\u0103, \u00een grab\u0103, nefiind deloc scriitor, am \u201em\u00e2ncat\u201d o liter\u0103: \u201ea\u201d. V\u0103 da\u0163i seama c\u0103 Paula f\u0103r\u0103 un \u201ea\u201d nu mai e Paula! Se-adun\u0103 toate, citesc, \u015fu\u015fotesc \u015fi r\u00e2d, r\u00e2d de nu mai pot, \u00een timp ce eu transpirat nu \u00een\u0163eleg nimic. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd Paula \u00eens\u0103\u015fi \u00eemi arat\u0103 cum se scrie numele ei, adic\u0103 cu toate literele. Dar ea a \u00een\u0163eles, totu\u015fi, ce-a \u00een\u0163eles, \u015fi mi-a z\u00e2mbit cald \u015fi m-a str\u00e2ns l\u00e2ng\u0103 \u015foldurile ei. Parfumul de mezeluri \u015fi de lactate devenise poezie…<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

George ROCA: Excelent, drag\u0103 Roni!… \u00cemi place s\u0103 te provoc! A\u015fa c\u0103 te-a\u015f ruga s\u0103 continui cu o alt\u0103 povestire! <\/strong><\/p>\n

\n

Roni C\u0102CIULARU: <\/strong>C\u00e2nd eram copil \u00eemi pl\u0103ceau la nebunie filmele! P\u0103rin\u0163ii m\u0103 duceau deseori la cinematograf. Apoi, m-am dus singur, sau cu c\u00e2te o feti\u015fcan\u0103…<\/p>\n

\n

Cinematografele Bac\u0103ului. Puncte de reper, locuri de \u00eent\u00e2lnire, s\u0103li cu bucurii de mai multe feluri. Cinema \u201eLux\u201d (apoi s-a chemat \u201eTimpuri noi\u201d, apoi \u201eTineretului\u201d, apoi nimic, c\u0103ci a disp\u0103rut, ca at\u00e2tea alte cl\u0103diri, cu via\u0163a \u015fi amintirile \u015fi tainele lor)… \u00cen fa\u0163\u0103 la \u201eLux\u201d era \u201eB\u0103taia pe\u015ftelui\u201d. Aici st\u0103teau, la \u201eag\u0103\u0163at\u201d baie\u0163ii mai mari dec\u00e2t mine; pe-aici treceau domni\u015foarele care de mult nu mai aveau de-a face cu aerele de fete mari. \u0162ig\u0103ri, semin\u0163e de bostan sau floarea soarelui, coji pe jos, glume aruncate-n v\u00e2nt, ca \u015fi cojile semin\u0163elor, ocheade, scuip\u0103turi demonstrative pe asfalt, \u201efrizuri cu briantin\u0103\u201d ( mi se pare a la \u201eSergiu Malagamba\u201d), pantofi cu talp\u0103 de crep… \u015ei tot \u00een centru \u2013 cinema \u201eFantasio\u201d (apoi, \u015fi acesta – cu o nou\u0103 denumire: \u201eFlamura Ro\u015fie\u201d). \u015ei mai era \u015fi cinema \u201eForum\u201d, care era mai \u00een centrul centrului, \u00eentr-o cl\u0103dire nou\u0103, mai pe l\u00e2ng\u0103 Prefectur\u0103 (\u015fi aici, la acest cinematograf, vine tot o schimbare a numelui \u2013 \u201eMuncitorul\u201d. Culturnicii lucrau \u00een stil proletcultist, dictat de sus, dinspre r\u0103s\u0103rit. Dar ce \u015ftiam eu, atunci?! \u015ei ce-mi p\u0103sa mie c\u0103 se nume\u015fte a\u015fa sau a\u015fa. Importante erau filmele bune, ca \u015fi, mai t\u00e2rziu, \u00eentunericul s\u0103lii de proiec\u0163ie, dar, uneori, poate \u015fi bara de la \u201eB\u0103taia pe\u015ftelui\u201d, cu toate c\u0103 nu eram pescar…!).<\/p>\n

\n

Duminic\u0103 diminea\u0163a, la \u201eTimpuri Noi\u201d – conferin\u0163e, recenzii, proiec\u0163ii de filme documentare. \u00cen cursul s\u0103pt\u0103m\u00e2nii, la spectacolele de la ora 15, publicul spectator, rar, risipit, doar c\u00e2teva perechi prin sala de proiec\u0163ii, era format, mai ales, din solda\u0163i \u015fi servitoare. Mai erau destule servitoare, ca o \u201er\u0103m\u0103\u015fi\u0163\u0103, a vechiului regim\u201d. Intuneric. Invariabil, se d\u0103dea mai \u00eent\u00e2i, jurnalul de actualit\u0103\u0163i. Apoi \u2013 filmul! Ecranul luminos, plin de fapte, de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri… Totu\u015fi, nimeni din cei prezen\u0163i atunci, nu vedea nimic. In sal\u0103 \u2013 alte scene invizibile. Mult mai palpitante, mai cu miez. Biletul merita to\u0163i banii. \u015ei totu\u015fi, erau \u015fi filme bune, care nou\u0103, pu\u015ftilor, ne pl\u0103ceau. Imi vin \u00een minte \u201eTex\u201d \u015fi \u201eZoro\u201d, \u015fi-un film cu calul Buian, apoi \u201eZboar\u0103 cocorii\u201d (cu Tatiana Samoilova<\/a> \u015fi\u00a0Aleksei Batalov<\/a>), \u00a0\u201ePovestea unui om adev\u0103rat\u201d (erou, parc\u0103, un anume Mereseev), \u201ePoveste de dragoste\u201d…; \u015fi mai erau \u201eStan \u015fi Bran\u201d, \u201ePat \u015fi Pata\u015fon\u201d, iar \u00eentr-o etap\u0103 ulterioar\u0103 \u201eAlo a\u0163i gre\u015fit num\u0103rul\u201d, \u201eDirectorul nostru\u201d, \u201eO noapte furtunoas\u0103\u201d, \u201eD-ale carnavalului\u201d… Filmele \u015fi v\u00e2rstele noastre. Scenariul personal, \u00eentre\u0163esut cu scenariile ecranelor. Paralele f\u0103r\u0103 infinit…<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

George ROCA: Bac\u0103u ora\u015f frumos! Am fost… dar nu am \u00eent\u00e2lnit niciun nebun! Oare unde au disp\u0103rut nebunii t\u0103i din acea povestire pe care mi-ai adus-o \u00een fa\u0163a ochilor \u00eentr-un e-mail recent…?<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Roni C\u0102CIULARU: <\/strong>George, m\u0103 provoci! Pe l\u00e2ng\u0103 c\u0103 \u00eemi r\u0103scole\u015fti amintirile, vrei s\u0103 lungim acest interviu peste m\u0103sur\u0103! Cine-l mai public\u0103 a\u015fa de lung…<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

George ROCA: Nu-\u0163i face probleme! Are balta pe\u015fte. Adic\u0103 internetul… Are spa\u0163iu nelimitat! Principalul este s\u0103 plac\u0103 (interviul!). \u00cel putem numi \u201eneconven\u0163ional\u201d \u015fi nu ne mai acuz\u0103 nimeni! Iar tu e\u015fti un povestitor de anvergur\u0103… a\u015fa c\u0103 d\u0103-i drumul cu \u201ePovestea nebunilor din Bac\u0103u\u201d! <\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Roni C\u0102CIULARU: <\/strong>Bine, tu ai zis-o, tu ai cerut-o, tu \u00ee\u0163i asumi responsabilitatea fa\u0163\u0103 de criticile citiorilor! A\u015fadar, \u201eNebunii ora\u015fului\u201d!<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Un element specific, de culoare local\u0103, erau, \u00eentr-adev\u0103r unii nebuni ai ora\u015fului. Figuri de neuitat. Drame – \u00een fond! Comice drame de Bac\u0103u. Comice pentru unii, din p\u0103cate nu pu\u0163ini. Biduc\u0103, de exemplu. Nimic aparte, dec\u00e2t c\u0103 era ca un butoi. C\u00e2nt\u0103rea vreo 200 de kile. \u00cencolo, om cumsecade. Nu era nebun la cap! Lucra la Baia comunal\u0103. Lumea nu-i r\u00e2dea \u00een fa\u0163\u0103. Era mult prea gras, era \u015fi dizgra\u0163ios. Inspira mil\u0103, comp\u0103timire… Totu\u015fi st\u00e2rnea z\u00e2mbete \u015fi der\u00e2derea copiilor, care-l maimu\u0163\u0103reau ridicol \u015fi nejustificat. C\u00e2nd vor s\u0103 fie r\u0103i, copiii \u015ftiu s\u0103 fie mae\u015ftri. Biduc\u0103 nu reac\u0163iona. I\u015fi ducea greutatea \u015fi greut\u0103\u0163ile, destinul \u015fi triste\u0163ea \u00een t\u0103cere \u015fi, a\u015f spune, \u00een relativa lui h\u0103rnicie.<\/p>\n

\n

Iat-o \u00eens\u0103 \u015fi pe Nebuna Alb\u0103. P\u0103r\u0103sit\u0103 la nunt\u0103 \u015fi r\u0103mas\u0103, de-atunci, cu-n turban alb, f\u0103cut \u2013 ziceau unii \u2013 din rochia de mireas\u0103. Tot timpul, cu el pe cap!\u00a0 Mirele i-ar fi disp\u0103rut \u00een timpul nun\u0163ii, nu se \u015ftie unde, nu se \u015ftie cum. Poate cu o alta, mai frumoas\u0103, mai focoas\u0103, poate cu cea mai bun\u0103 prieten\u0103 a ei… Sau, mai \u015ftii, poate prin codrii cu ni\u015fte \u201epartizani\u201d \u2013 de-un fel sau de altul, ori poate a fost ucis de vre-un rival \u00een dragoste sau afaceri mai pu\u0163in \u015ftiute… Cine \u015ftie?! Circulau tot felul de ipoteze, dar ea t\u0103cea \u015fi-\u015fi plimba prin ora\u015f rochia de mireas\u0103, de pe capul cu p\u0103r \u00een\u0103lbit. Fa\u0163a-i era br\u0103zdat\u0103 de lacrimi nepl\u00e2nse. Avea un z\u00e2mbet arestat, nicic\u00e2nd eliberat \u015fi chipul parc\u0103 sculptat, f\u0103r\u0103 pricepere, \u00een cear\u0103…<\/p>\n

\n

Un deliciu pitoresc era (pentru unii dintre noi, copii) \u015fi unsurosul Dop. A\u015fa-l chemau oamenii, asta era porecla lui, \u015fi nimeni nu-l \u015ftia altfel dec\u00e2t de Dop. \u0102sta figur\u0103! Scotea sunete speciale pe la subsoar\u0103. Punea m\u00e2na dreap\u0103 la \u00eencheietur\u0103, sub bra\u0163ul st\u00e2ng, \u015fi-\u015fi mi\u015fca m\u00e2na liber\u0103, precum o arip\u0103 de pas\u0103re, insufl\u00e2nd aerul din subsoar\u0103 \u015fi emi\u0163\u00e2nd astfel ni\u015fte sunete asem\u0103n\u0103toare unui fel de r\u00e2g\u0103ial\u0103. Z\u00e2mbetul lui de nebun slinos \u015fi fericit, care se \u00eempletea cu sunetul de sub bra\u0163 \u015fi fluieratul lui melodic, scos prin strunga din\u0163ilor galbeni, erau, dup\u0103 cum citeai pe fa\u0163a lui, rezultatul iscusin\u0163ei \u015fi al unei mari victorii fa\u0163\u0103 de sine. \u015ei era acolo \u015fi-o bucurie aparte \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103 cu noi, prichindeii str\u0103zii, publicul s\u0103u admirator, c\u0103ci devenise vedeta noastr\u0103, autor \u015fi interpret virtuos de c\u00e2ntece, emise din subsoara lui aproape fermecat\u0103. Era ceva grotesc \u015fi ceva sublim \u00een fericirea aceea a lui… Copii st\u0103teau roat\u0103 \u00een prejma lui Dop, mai bine zis \u00een semicerc, c\u0103ci el se a\u015feza pe c\u00e2te-o firm\u0103 de tabl\u0103 vopsit\u0103 colorat (pe post de reclam\u0103), la baza geamului-vitrin\u0103 al vreunui magazin sau atelier, de prin centrul Bac\u0103ului. Cu picoarele desc\u0103l\u0163ate \u015fi murdare (nu cred c-au fost vreodat\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103l\u0163ate) b\u0103tea toba \u00een tabla fierbite de dogoarea soarelui de var\u0103, la ora amiezei, acompaniidu-se \u015fi-n acest fel. Era un adev\u0103rat premerg\u0103tor al omului orchestr\u0103. Concertul lui de pr\u00e2nz era inimitabil. Sudoarea-i curgea de pe frunte peste trupul bronzat, el fiind dezgolit p\u00e2n\u0103 la br\u00e2u. Nimeni nu era mai fericit ca el. \u015ei acesta era \u015fi pr\u00e2nzul s\u0103u, pe care \u00eel \u201es\u0103rea\u201d, f\u0103r\u0103 ca m\u0103car s\u0103-\u015fi dea seama. Se obi\u015fnuise… C\u00e2nta mereu, dar noi nu aveam idee c\u0103 omul c\u00e2nta a pagub\u0103…<\/p>\n

\n

Nebunii ora\u015fului. Fascina\u0163ia mea de copil. Cred c\u0103 pe-atunci \u00eei priveam altfel. Dar \u00eei priveam insistent, m\u0103 obsedau, \u00eei urm\u0103ream… Un altul era Domnul Severin. Mergea t\u0103cut, \u00eentotdeauna la margine de trotuar, l\u00e2ng\u0103 bordur\u0103. Chip ca de pitecantrop, a\u015fa cum v\u0103zusem pitecantropul \u00een manualul meu \u015fcolar, c\u0103ciul\u0103 \u0163uguiat\u0103 tot timpul, vara \u015fi iarna. Trecea prin centru, cu pas m\u0103surat, avea un z\u00e2mbet trist \u015fi-absent \u015fi-un mers spre niciunde. Bolborosea \u00eencet cuvinte ce-abia ie\u015feau de sub c\u0103ciula maro, m\u00e2ncat\u0103 de molii, de timp, de uitare. Sub aceast\u0103 c\u0103ciul\u0103, credeam eu atunci – fierbea calm \u015fi constant o lume numai a lui sau poate nici m\u0103car a lui. Fa\u0163a b\u0103rbierit\u0103, stilizat\u0103 parc\u0103, cu z\u00e2mbet pierdut \u015fi nereg\u0103sit. Fantomatec. Nu-\u015fi z\u00e2mbea sie\u015fi, nu z\u00e2mbea nim\u0103nui. Cu at\u00e2t mai pu\u0163in destinului s\u0103u. Unde locuia? Ce m\u00e2nca? Ce f\u0103cea c\u00e2nd nu mergea prin \u201ecentru\u201d, numai Dumnezeu \u015ftia…<\/p>\n

\n

\u201eHer\u015f, Her\u015f\u201d \u2013 o imagine teribil\u0103, a c\u0103rei amintire donqijotesc\u0103 m\u0103 urm\u0103re\u015fte \u00eenc\u0103 \u015fi azi… Usc\u0103\u0163iv, slab, nu \u00eenalt – nu scund, \u00eembr\u0103cat destul de aproape de normal. Tip energic, dinamic, exploziv. Comportare fireasc\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd… Ei, aici e-aici. \u00ce\u015fi pierdea \u00a0cump\u0103tul \u00eentr-o clip\u0103, la auzul a numai dou\u0103 cuvinte. Doar dou\u0103 cuvinte! De fapt era unul singur, repetat. Fa\u0163a lui era de obicei ro\u015fie, lucioas\u0103, cu vini\u015foare mici, vizibile, ca de be\u0163iv (de\u015fi nu l-am v\u0103zut beat niciodat\u0103). Baston f\u0103r\u0103 trebuin\u0163\u0103, doar ca not\u0103 de elegan\u0163\u0103, de\u015fi nu p\u0103rea deloc preocupat de a\u015fa ceva. Era gr\u0103bit, mereu gr\u0103bit! \u201eA, ce mai faci Hermanic\u0103? Ce se mai aude? Cum e cu chestia, cu trestia, dar cu una, cu alta? Bine? M\u0103 bucur, Hermanic\u0103. S\u0103-auzim de bine, \u201ela revedere!\u201d…<\/em> Discu\u0163ie amical\u0103, conven\u0163ional\u0103, cum e \u00eentre doi vechi cunoscu\u0163i. Dar dup\u0103 doar c\u00e2\u0163iva pa\u015fi, acela\u015fi interlocutor amabil, \u00een plin centrul ora\u015fului striga, f\u0103r\u0103 s\u0103 se-ntoarc\u0103, cu o voce pi\u0163ig\u0103iat\u0103, spre a nu fi reconoscut: \u201eHer\u015f, Her\u015f!\u201d…<\/em>\u00a0 \u201eDubleta\u201d \u00eel scoatea din min\u0163i pe Hermanic\u0103. Se r\u0103sucea pe loc. Devenea \u015fi mai ro\u015fu la fa\u0163\u0103. Bastonul se ridica amenin\u0163\u0103tor. Privea cu ochii mari \u015fi tulburi \u00een direc\u0163ia de unde venise \u201einvectiva\u201d. C\u0103uta f\u0103pta\u015ful. Nu-l g\u0103sea. Striga. \u00cendruga cuvinte \u00een\u0163elese doar de el. F\u0103cea spume la gur\u0103. Ochii i se holbau mai mult. Gesticula cu bastonul. Vroia s\u0103 loveasc\u0103 cu el, dar nu avea \u00a0pe cine. \u00eel rotea amenin\u0163\u0103tor deasupra capului. Conflictul lui era cu toat\u0103 strada, din lipsa unui adresant concret. \u201eInterlocutorul\u201d s\u0103u (lichea m\u0103rginit\u0103 de provincie) \u00eentoarcea capul, privind\u00a0 uimit spre cel care era foc \u015fi par\u0103. Se mai dep\u0103rta cu-n pas, doi, \u015fi-apoi, din nou, tot el, tot cu spatele: \u201eHer\u015f, Her\u015f!\u201d… \u015ei scena se repet\u0103. La mascarad\u0103 se asociau \u015fi al\u0163i golani ai str\u0103zii \u2013 golani \u00eembr\u0103ca\u0163i elegant, ba chiar pedan\u0163i: \u201eHer\u015f-Her\u015f!\u201d – \u00a0\u201eHer\u015f-Her\u015f\u201d… Bastonul, fa\u0163a ro\u015fie, cuvinte de ocar\u0103. Strada se transforma \u00eentr-un cor nedirijat, care repeta pe diferite voci \u201eHer\u015f-Her\u015f!\u201d \u201eCori\u015ftii\u201d – deopotriv\u0103, evrei \u015fi rom\u00e2ni! \u00a0V\u0103zduhul primea \u00een\u0163ep\u0103turi sonore, caraghioase, din toate direc\u0163iile. \u015ei-n acest decor domnul Her\u015f, Hermanic\u0103, Herman \u00eenv\u0103rtea bastonul ridicat de-asupra capului. Nu era \u00a0c\u0103lare, lipseau \u015fi morile de v\u00e2nt, dar el se lupta cu to\u0163i. Pentru dou\u0103 cuvinte. Dou\u0103 cuvinte care n-ar fi trebuit spuse! Scandalul era \u00een toi, distrac\u0163ia era \u00een toi; panarama str\u0103zii, veselia str\u0103zii, triste\u0163ea str\u0103zii!<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

George ROCA: \u00cenc\u0103 o povestire \u015fi gata… Spune-ne cum era cu \u201escriitorii de la po\u015ft\u0103\u201d! <\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Roni C\u0102CIULARU: <\/strong>E\u015fti incorijibil… Dar \u0163i-o spun c\u0103-mi e\u015fti simpatic \u015fi f\u0103r\u0103 a face pe niznaiul, declar cu m\u00e2na pe inim\u0103 c\u0103 amintirile \u00eemi fac bine!<\/p>\n

\n

Po\u015fta Central\u0103. Acum, pe locul respectiv e un bloc mare de\u00a0 locuin\u0163e. Revin \u00eens\u0103 la Po\u015fta aceea de alt\u0103 dat\u0103, care era un fel de punct de reper pentru b\u0103c\u0103uani. Era acolo, \u00een incinta ei, o lume! O anumit\u0103 lume, care contribuia, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie, la culoarea local\u0103 a acelui Bac\u0103u, din aceea vreme. \u00cen interior, deci – lume mult\u0103, ghi\u015fee, dar \u015fi ni\u015fte personaje speciale, \u201escriitorii de peti\u0163ii\u201d, care scrieau \u00een form\u0103 corect\u0103, \u00een locul ne\u015ftiutorilor (destui), scriau cite\u0163 \u015fi frumos, c\u00e2te o cerere, o adres\u0103 pe plic, puneau timbru c\u00e2t trebuia, nici mai mult, nici mai pu\u0163in.<\/p>\n

\n

Treaba avea dichisul ei. \u201eScriitorul\u201d lua loc la masa de lemn din stejar din hol, \u00ee\u015fi punea tacticos ochelarii cu ram\u0103 neagr\u0103 pe nas, aranja frumos o coal\u0103 de h\u00e2rtie pe care o cump\u0103rai de la ghi\u015feu, te \u00eentreba \u00eenc\u0103 o dat\u0103 ce \u015fi cum, traducea cu glas tare ce-ai spus, potrivind cuvintele dup\u0103 cum se pricepea, \u00een limba administrativ-func\u0163ion\u0103reasc\u0103 care, vezi dumneata, nu-i tot una cu ce crezi c\u0103 e… \u201eEi, a\u015fa mai merge\u201d, zicea scriitorul, \u015fi lua condeiul de pe masa public\u0103, \u00eel \u00eenmuia \u00een c\u0103limara public\u0103, verifica peni\u0163a pe-o h\u00e2rtie de prob\u0103, \u015fi-ncepea s\u0103 scrie. Tacticos, f\u0103r\u0103 grab\u0103, a\u015fternut \u015fi bine g\u00e2ndit. C\u0103 ziua-i lung\u0103. Scria \u00eencet, atent \u015fi caligrafic, cu mici \u00eenflorituri de liter\u0103. Te-ntreba, dup\u0103 o scurt\u0103 pauz\u0103, \u00een continuare, ce vrei s\u0103 mai spui, te corecta, exprim\u00e2nd\u00a0 \u015fi \u00een felul s\u0103u ce vrei tu cu adev\u0103rat s\u0103 comunici, scria din nou, \u015fi tot a\u015fa p\u00e2n\u0103 la \u201eCu onor \u015fi considera\u0163ie\u201d, sau, \u00een imediat urm\u0103toara etap\u0103 istoric\u0103, \u201eLupt\u0103m pentru pace!\u201d (de\u015fi nu eram, noi, cet\u0103\u0163enii, mai mari \u015fi mai mici, nu eram \u00een r\u0103zboi cu nimeni!).<\/p>\n

\n

Pesimi\u015ftii evrei, cu \u201ehumorul\u201d specific, spuneau \u00eentre ei, viz\u00e2nd politica mare a omenirii \u015fi neast\u00e2mp\u0103rul orgoliilor, mereu evident la conduc\u0103torii de state: \u201eO s\u0103 fie a\u015fa o lupt\u0103 pentru pace, c\u0103 n-o s\u0103 se vad\u0103 om cu om!\u201d… Dar, slav\u0103 Domnului, era pace, un anume fel de lini\u015fte, \u00eenso\u0163it\u0103 totu\u015fi \u015fi de o aprig\u0103 lupt\u0103, \u201elupta de clas\u0103\u201d! De aia se-ncheiau peti\u0163iile \u015fi cu: \u201eTr\u0103iasc\u0103 dictatura proletariatului\u201d! Deci, luptam pentru pace, dictatura proletariatului lupta cu to\u0163i, chiar \u015fi cu proletarii. \u00cen felul ei! Era o lume paradoxal\u0103, oamenii o acceptau neav\u00e2nd \u00eencotro, dar \u00ee\u015fi vedeau de via\u0163a lor, care cum puteau. Totu\u015fi, r\u0103zboiul mare era dat la spate. Iar \u201escriitorii\u201d de cereri \u015fi reclama\u0163ii, \u00eencheiau jalbele cu automatismele vremii… Dup\u0103 fiecare aliniat, scriitorul punea o sugativ\u0103, mai mult dec\u00e2t uzat\u0103 \u015fi cu multe litere de cerneal\u0103 absorbite \u00een ea, de la alte scrieri: peste scrisul s\u0103u atent, personajul cu condeiul, scriitorul, cel ce \u00eenl\u0103turase pedant musca moart\u0103, \u00een\u0163epat\u0103 de peni\u0163\u0103 \u00een c\u0103limara public\u0103, recitea cu seriozitate foaia dus\u0103 \u00een dreptul ochelarilor s\u0103i de vedere, \u0163in\u00e2nd capul \u00eenclinat \u015fi, \u00een final, ar\u0103t\u00e2ndu-se foarte satisaf\u0103cut. Un plic, un timbru lins cu limba \u015fi-un pumn serios peste el. Gata! \u015ei umfla polul!<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

George ROCA:<\/strong> Superbe amintiri, minunate povestiri!<\/strong> Ce-mi po\u0163i spune despre \u201eziaristica\u201d ta? <\/strong><\/p>\n

\n

Roni C\u0102CIULARU:<\/strong> Mai nimic, din c\u00e2te a\u015f putea. Ar fi multe de spus. Ar \u00eenc\u0103pea, c\u00e2te le-am cunoscut \u015fi tr\u0103it, cel pu\u0163in \u00eentr-o carte. Dar acum, spre a nu-i plictisi prea mult pe cei ce ne citesc, am s\u0103-\u0163i relatez vreo dou\u0103 mici amintiri cam nesemnificative, dar care pot contura eventual c\u00e2te-o fr\u00e2ntur\u0103 dintr-un oarecare profil. Nostim, dar c\u00e2nd m-am dus \u201epe teren\u201d ca ziarist angajat \u015fi legitimat, la o \u015fcoal\u0103 nou\u0103, din One\u015fti – asta era \u00een timpul vacan\u0163ei de var\u0103, \u015fi n-am g\u0103sit dec\u00e2t un zugrav \u015fi femeia de servici – m-a \u00eent\u00e2mpinat omul cu bidineaua. M\u0103 prezentasem pompos, important, ar\u0103t\u00e2nd de la ce ziar veneam, deci nu-s fi\u015ftecine, ci un reprezentant al organului – \u015fi c\u0103 vreau s\u0103 \u015ftiu dac\u0103 \u015fcoala e gata s\u0103-\u015fi primeasc\u0103 elevii. \u0102sta, ne\u015ftiind ce s\u0103 r\u0103spund\u0103, strig\u0103: \u201eF\u0103 Ileano, vino c\u0103-i unu de la Gazeta de perete\u201d! M-a terminat. Am plecat \u015fi nu \u015ftiu dac\u0103 am mai salutat…<\/p>\n

\n

Alt\u0103dat\u0103, proasp\u0103t \u015fi timid ziarist, am scris un reportaj de la \u201eLaminorul de \u0163evi\u201d din Roman. Av\u00e2ntat \u00een metafore, scriu eu c\u0103 acolo, dac\u0103 ai ceva imagin\u0163ie, vezi focuri peste locuri speciale, \u015fi c\u0103 focurile acelea, verzui, nu-s ale produc\u0163iei intensive de-acolo ci, de fapt, sunt focuri peste comori. C\u0103ci munca acelor oameni de la Laminor, reprezint\u0103 comori de pre\u0163, \u015fi ea e r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een \u00eentregul Combinat. Norocul meu era c\u0103 Lenu\u0163a Ciocan, de la Sec\u0163ia noastr\u0103 de Scrisori, m\u0103 simpatiza \u015fi n-a \u00eenregistrat scrisoarea de la secretarul de partid de pe \u00eentreg Combinatul, scrisoare care m\u0103 f\u0103cea praf, c\u0103ci au avut mari greut\u0103\u0163i cu pompierii de la Regiune \u015fi, \u00een plus, am scris bazaconii, c\u0103ci la urma vizitei mele acolo, n-am g\u0103sit de cuviin\u0163\u0103 s\u0103-l informez, s\u0103-i spun p\u0103rerea ce mi-am format-o, s\u0103-l consult, s\u0103-i g\u00e2dil orgoliul tovar\u0103\u015fului secretar, a\u015fa cum era tipicul. Repede-n tren! Repede de vorb\u0103 cu tovar\u0103\u015ful, discu\u0163ie nepl\u0103cut\u0103, tipul era un dur, eu nu puteam s\u0103-i spun bonjour, sau s\u0103 m\u0103 pupe nu \u015ftiu cum, \u015fi-atunci am b\u0103gat capul \u00eentre umeri, l-am rugat, i-am explicat, am mai glumit \u00een cele din urm\u0103 \u015fi am plecat. Tot drumul, \u00een tren, \u00eenaintea ochilor vedeam focuri verzi de pe comori \u015fi nu \u00een\u0163elegeam ce nu \u00een\u0163elesese secretarul. La redac\u0163ie nimeni nu s-a sesizat. Ii sunt dator Lenu\u0163ei Ciocan, chiar \u015fi azi! O mai fi tr\u0103ind oare?<\/p>\n

\n

Via\u0163a a curs dup\u0103 legile jurnalisticii, iar eu \u00eencercam, ba uneori reu\u015feam, mai mult intuitiv, s-o modernizez, s-o \u201eoccidentalizez\u201d prin senza\u0163ional. Cultivam senza\u0163ionalul pozitiv, foarte greu de realizat a\u015fa cum trebuie; dar mie \u00eemi ie\u015fea. Acest senza\u0163ional, repro\u015fez eu azi, \u00eei lipse\u015fte presei, \u00een general. \u015ei din Israel \u015fi din Rom\u00e2nia, \u015fi din at\u00e2tea alte locuri. Iar aceast\u0103 absen\u0163\u0103 este un r\u0103u psiho-social cu mare greutate! Dar nu-i cum g\u00e2nde\u015fte unul, ci cum pot cei mai mul\u0163i!<\/p>\n

\n

Ziaristica mea? Ce s\u0103-\u0163i zic? Cum s\u0103-\u0163i spun?!… Marea bucurie este c\u0103 reu\u015fisem s-o fac s\u0103 nu fie numai a mea. Scriam despre a\u015fa numitele \u201eProbleme Cet\u0103\u0163ene\u015fti\u201d \u2013 a\u015fa se numea sec\u0163ia pe care o conduceam. \u00cencercam s\u0103-i ajut pe oameni \u00een via\u0163a lor, dincolo de politic\u0103, de produc\u0163ie \u015fi de lozinci. Cred c\u0103 ceva am reu\u015fit…<\/p>\n

\n

George ROCA:<\/strong> Dou\u0103 vorbe, Roni drag\u0103, despre literatura pe care-o scrii azi…<\/strong><\/p>\n

\n

Roni C\u0102CIULARU:<\/strong> Genul meu literar predilect este, \u015fi nu de azi, \u00eenrudit cu jurnalistica. E vorba de reportajul literar. Unii critici m-au onorat, \u00eencadr\u00e2ndu-m\u0103 \u00een sfera unui Bogza, a lui F. Brunea Fox, Marius Mircu, a altor reporteri de anvergur\u0103, care erau, mai \u00eenainte de toate \u2013 scriitori. Adev\u0103rul e c\u0103 spre a\u015fa ceva merge str\u0103dania mea. Dar despre literatura pe care-o scriu prefer, dac\u0103 voi avea zile, s\u0103 vorbesc dup\u0103 ce voi mai scoate c\u00e2teva c\u0103r\u0163i. Cert e c\u0103 scriu, deci exist! \u015ei dac\u0103 mai primesc scrisori sau telefoane de apreciere, ori c\u00e2te-o vorb\u0103 dou\u0103 cinstite \u2013 mai ales de la anumite persoane, sigur c\u0103-mi face pl\u0103cere. \u015ei-mi vine-n minte acum o spunere \u00een\u0163eleapt\u0103, ca s\u0103 \u00eencheiem, c\u00e2t de c\u00e2t. \u00cemi vine \u00een minte vorba aia care spune c\u0103 dac\u0103 la\u015fi \u00een urma ta un copil, un copac plantat de tine, o carte sau un g\u00e2nd bun \u015fi \u00eenfloritor, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 n-ai tr\u0103it degeaba. Am sentimentul c\u0103 drumul meu e bun. Eu am un b\u0103iat destoinic \u015fi de succes \u015fi trei nepo\u0163i minuna\u0163i, am o nor\u0103 a-nt\u00e2ia(!), am o semn\u0103tur\u0103 sub destule cuvinte de bine, am un br\u0103du\u0163 plantat aici, \u00een orient, \u00een chiar balconul casei mele \u015fi o am pe so\u0163ia mea, despre care nu voi \u00eenceta s\u0103 spun c\u0103 este z\u00e2mbetul lui Dumnezeu \u00een via\u0163a mea! Ce s\u0103-mi mai doresc? Doar un pic de s\u0103n\u0103tate, doar un pic de noroc! \u015ei ni\u015fte prieteni adev\u0103ra\u0163i, ca tine, de exemplu!<\/p>\n

\n

George ROCA: <\/strong>Ce frumos! Mii de mul\u0163umiri!<\/p>\n

——————<\/p>\n

A consemnat,<\/p>\n

\n

George ROCA<\/strong><\/p>\n

Sydney, Australia \u2013 Petah Tikva, Israel<\/strong><\/p>\n

4 ianuarie 2017 \u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eSunt bogat, c\u0103ci am un brad \u015fi tot ce cred c\u0103 mai trebuie!\u201d   George ROCA: Distinse domn \u015fi prieten [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-28540","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/28540","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=28540"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/28540\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28543,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/28540\/revisions\/28543"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=28540"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=28540"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=28540"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}