{"id":29760,"date":"2017-04-26T19:02:56","date_gmt":"2017-04-26T19:02:56","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=29760"},"modified":"2017-04-26T19:12:37","modified_gmt":"2017-04-26T19:12:37","slug":"ioan-popoiu-hamlet-la-elsinore","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2017\/04\/26\/ioan-popoiu-hamlet-la-elsinore\/","title":{"rendered":"Ioan Popoiu: Hamlet la Elsinore"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>,,\u00cen Hamlet, \u00eent\u00e2lnim mai multe teme: politica, violen\u0163a, morala, \u0163elurile finale ale existen\u0163ei \u015fi sensul vie\u0163ii; Hamlet reprezint\u0103 o tragedie a dragostei, a unei familii…, una filosofic\u0103, eshatologic\u0103 \u015fi metafizic\u0103, un studiu psihologic zguduitor, o intrig\u0103 s\u00e2ngeroas\u0103, un duel,\u00a0 un m\u0103cel de propor\u0163ii, tot ce dori\u0163i. Putem alege<\/em>\u201d (Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru<\/strong>).<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

S-o spunem direct: cunoa\u015ftem mai multe ipostaze ale lui Hamlet! Mai \u00eent\u00e2i, este Hamlet, student la Wittenberg, trimis la studii de tat\u0103l s\u0103u regele, apoi este cel exilat \u00een Anglia de uzurpatorul coroanei, unchiul s\u0103u, \u015fi putem presupune c\u0103 exilul s\u0103u a durat mai mult dec\u00e2t sugereaz\u0103 autorul. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, acela revenit \u00een Danemarca, la moartea tat\u0103lui s\u0103u, despre care vrem s\u0103 vorbim. \u00centregul text dramatic cuprinde intervalul dintre \u00eentoarcerea lui Hamlet \u00een regat \u015fi moartea sa.<\/p>\n

 <\/p>\n

I<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0 \"\"<\/a>\u00cen\u015ftiin\u0163at de sf\u00e2r\u015fitul regescului s\u0103u p\u0103rinte, t\u00e2n\u0103rul prin\u0163 Hamlet revine \u00een regat \u015fi, de la \u00eenceput, atmosfera cur\u0163ii de la Elsinore \u00eel nemul\u0163ume\u015fte: ,,Ce searb\u0103d, ve\u015fted, r\u00e2nced \u015fi zadarnic \/ E rostul lumii-ntregi \u00een ochii mei\u201d (I, 2). Mai t\u00e2rziu, va exclama chiar: ,,Danemarca-i o-nchisoare\u201d (II, 2), iar Marcellus, ofi\u0163er de la curte, spune \u015fi el: ,,E ceva putred \u00een Danemarca\u201d (I, 4). Abia ajuns, el afl\u0103 c\u0103 unchiul s\u0103u este un uciga\u015f, care a uzurpat coroana, constat\u00e2nd cu am\u0103r\u0103ciune: ,,Nemernicii din Danemarca-ntreag\u0103 \/ Sunt tic\u0103lo\u015fi sus-pu\u015fi\u201d (I, 5).1 <\/sup><\/p>\n

\u00cen\u0163elegem, din primele pagini, c\u0103 regatul danez este o mare temni\u0163\u0103, condus\u0103 de la curtea din Elsinore, populat\u0103 de slujitori obedien\u0163i, lipsi\u0163i de scrupule, gata s\u0103 execute orbe\u015fte orice porunci. \u00cen fruntea Danemarcei, transformat\u0103 \u00een \u00eenchisoare, se afl\u0103 \u00eensu\u015fi regele Claudiu, unchiul, c\u0103s\u0103torit cu regina celui ucis de el, mama lui Hamlet, un bufon, un tiran \u015fi un desfr\u00e2nat. El este maestrul-p\u0103pu\u015far, marele p\u0103ianjen, cel ce \u00a0\u0163ese p\u00e2nza \u00een care urm\u0103re\u015fte s\u0103-i prind\u0103 pe ceilal\u0163i. \u00cen marele monolog de la \u00eenceput (I, 2), el se arat\u0103 capabil s\u0103 dezlege i\u0163ele politice cu \u0163\u0103rile vecine, trimi\u0163\u00e2nd solii \u015fi ini\u0163iind alte m\u0103suri. Dar sub aceste aparen\u0163e de organizator energic, Claudiu se comport\u0103\u00a0 ca un uzurpator, nelini\u015ftit de prezen\u0163a la curte a prin\u0163ului Hamlet, nepotul s\u0103u, c\u0103ruia i se cuvenea de drept coroana, \u00eentreb\u00e2ndu-se, nem\u0103rturisit, ce urm\u0103re\u015fte acesta. El \u00eei cere, de\u015fi l-ar vrea plecat c\u00e2t mai departe, s\u0103 nu se \u00eentoarc\u0103 ,,la \u015fcoal\u0103-n Wittenberg\u201d, dorin\u0163\u0103 \u00eent\u0103rit\u0103 de rug\u0103mintea reginei, mama sa. Nu-i va trebui mult lui Claudiu, suspicios prin defini\u0163ie, s\u0103-\u015fi arate ne\u00eencrederea fa\u0163\u0103 de prin\u0163, mai ales dup\u0103 ce curtenii \u00eel \u00eencredin\u0163eaz\u0103 c\u0103 ,,Hamlet nu mai este Hamlet\u201d. El respinge insinuarea lui Polonius c\u0103 schimbarea lui Hamlet s-ar datora iubirii (ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite) pentru Ophelia sau ,,smintelii\u201d (presupuse) a acestuia: ,,Altceva cloce\u015fte-n g\u00e2nd melancolia lui\u201d. El decide hot\u0103r\u00e2t: ,,M\u0103 tem ca nu cumva s\u0103 scoat\u0103 cap \/ Vreun pui de r\u0103u (…) \/ Va fi pornit degrab\u0103-n Englitera\u201d (III, 1).2<\/sup><\/p>\n

Momentul culminant al ne\u00eencrederii este atins \u00een scena de ,,teatru \u00een teatru\u201d, din actul III, montat\u0103 de Hamlet, cu ajutorul unei trupe de actori ambulan\u0163i, care demasc\u0103 fapta uciga\u015f\u0103 a regelui \u00een fa\u0163a \u00eentregii cur\u0163i. Regele Claudiu, o m\u0103rturise\u015fte Guildenstern, este ,,foarte tulburat de m\u00e2nie\u201d, fiind decis s\u0103 scape cu orice pre\u0163 de Hamlet, iar regina ,,zice c\u0103 purtarea voastr\u0103 a-ncremenit-o\u201d (III, 2). El \u00een\u0163elege, \u00eenfrico\u015fat, cine este Hamlet, fiind cuprins deopotriv\u0103 de fric\u0103 \u015fi de ur\u0103. Regele \u00eendeamn\u0103 pe curtenii s\u0103i prea supu\u015fi, Rosencrantz \u015fi Guildenstern, s\u0103 se preg\u0103teasc\u0103 a-nso\u0163i ,,\u00een Englitera\u201d pe prin\u0163, c\u0103ruia \u00eei declar\u0103 r\u0103zboi: ,,Nu-mi place, Hamlet, slobod printre noi \/ Purt\u00e2ndu-\u015fi nebunia (…) \/ Coroana noastr\u0103 nu mai st\u0103 s\u0103-ndure \/At\u00e2t de-aproape ceasul r\u0103u\u201d (III, 3).3 <\/sup>Dar, pentru prima dat\u0103, dup\u0103 demascarea sa, regele prive\u015fte \u00eengrozit \u00een con\u015ftiin\u0163a sa \u015fi \u00eencearc\u0103 s\u0103 se roage: ,,M\u00e2r\u015fava-mi fapt\u0103 a \u00eempu\u0163it (infestat) chiar cerul (…) \/ S\u0103 m\u0103 rog ? (…) \/ Cu neputin\u0163\u0103,-av\u00e2nd acele bunuri- \/ Coroana, m\u0103re\u0163ia \u015fi regina- \/ Ce m\u00e2na mi-au \u00eentors-o la omor \/ (…) Cum, totul e pierdut ? (…) \/ O, \u00eengeri, ajutor!\u201d (III, 3).4<\/sup> Dar tentativa de convertire nu reu\u015fe\u015fte (,,S\u0103-ncerc puterea mare-a poc\u0103in\u0163ei\u201d) \u015fi el se pr\u0103bu\u015fe\u015fte lamentabil \u00een mla\u015ftina disper\u0103rii: ,,\u00cenal\u0163 cuv\u00e2nt, dar g\u00e2ndul e-n noroi \/ Cuv\u00e2ntul gol din cer cade-napoi\u201d (Ibidem).5<\/sup> \u00cen iatacul reginei, Hamlet zugr\u0103ve\u015fte portretul fidel al uzurpatorului ajuns rege: ,,Uciga\u015f de r\u00e2nd, \/ Un rob ce nu-i a dou\u0103zecea parte \/ Din fostu-\u0163i lord; un Viciu, nu un rege; \/ Punga\u015f al st\u0103p\u00e2nirii \u015fi al legii, \/ Fur\u00e2nd coroana…\/ \u015ei afund\u00e2nd-o-n buzun\u0103ri\u201d! (III, 4).6<\/sup><\/p>\n

Dup\u0103 uciderea lui Polonius, aflat \u00een culmea nelini\u015ftii (,,Mi-e mintea numai vrajb\u0103 \u015fi povar\u0103\u201d), el este decis s\u0103 scape prin orice mijloace de Hamlet: ,,Pe to\u0163i ne pa\u015fte umbletu-i \u00een voie (…) \/ acest nebun de t\u00e2n\u0103r (…) \/ S\u0103 nu se-nal\u0163e soarele pe creste \/ Nainte de a-l \u015fti-mbarcat\u201d (IV, 1).7<\/sup> Regele, obsedat de Hamlet, ajunge la exasperare (,,C\u00e2t r\u0103u ne face omu-acesta slobod\u201d), furios pentru c\u0103 nu-l poate pedepsi cu asprime, fiind \u00eendr\u0103git de supu\u015fi: ,,Iubit de mul\u0163i, z\u0103natica mul\u0163ime (…) \/ \u00cei vede doar os\u00e2nda, nu \u015fi vina\u201d (IV, 3).8<\/sup> \u00cen aceste condi\u0163ii, regelui uzurpator nu-i r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 se mul\u0163umeasc\u0103 cu ,,surghiunul s\u0103u grabnic\u201d c\u00e2t mai departe de Danemarca, spun\u00e2nd prin\u0163ului c\u0103 exilul este spre ,,binele\u201d s\u0103u: ,,Spre binele t\u0103u, Hamlet, fapta-aceasta (…) \/ \u00ce\u0163i cere s\u0103 te-ndep\u0103rtezi de aici \/ Ca flac\u0103ra de iute, fii dar gata (…) \/ Totu-i \u00eendreptat spre Englitera\u201d (IV, 3).9<\/sup> Dar, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, el \u00ee\u015fi revars\u0103 ura asupra prin\u0163ului (,,-n friguri s\u00e2ngele \u00eemi fierbe\u201d), care atinge o culme \u00een exclama\u0163ia: ,,Tu, Anglie, (…) nu po\u0163i privi rece \/ Porunca-mi suveran\u0103 care-a pus \/ Pecetea de moarte pentru Hamlet\u201d (ibidem).10<\/sup> Surghiunul, urm\u0103rit de regele uzurpator, viza de fapt uciderea lui Hamlet, ad\u0103ug\u00e2nd o nou\u0103 crim\u0103 la cea s\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103.<\/p>\n

Situa\u0163ia regelui se complic\u0103, \u00een momentul \u00een care, afl\u00e2nd de moartea lui Polonius, fiul s\u0103u Laertes ,,sosi-n ascuns… din Fran\u0163a\u201d \u015fi apoi, \u00een fruntea unei o\u015fti r\u0103sculate, atac\u0103 castelul Elsinore \u015fi intr\u0103 \u00eenarmat la rege, cer\u00e2ndu-\u015fi drepturile: ,,O, rege prea m\u00e2r\u015fav \/ S\u0103-mi dai pe tata\u201d (IV, 5). Dar regele \u00ee\u015fi dovede\u015fte abilitatea \u015fi-l convinge cu u\u015furin\u0163\u0103 c\u0103 du\u015fmanul s\u0103u, care i-a ucis tat\u0103l, este nimeni altul dec\u00e2t prin\u0163ul Hamlet, adic\u0103 chiar inamicul s\u0103u, transform\u00e2nd pe Laert \u00een instrumentul r\u0103zbun\u0103rii sale (IV, 7). \u00cen final, r\u0103m\u0103\u015fagul (capcana), pus la cale pentru eliminarea prin\u0163ului, se-ntoarce \u00eempotriva uzurpatorului uciga\u015f, care sf\u00e2r\u015fe\u015fte prin a fi str\u0103puns de Hamlet. Singura latura uman\u0103 a lui Claudiu este dragostea pentru regin\u0103, pierind \u00een acela\u015fi timp cu ea (V, 2).11<\/sup><\/p>\n

Regele uzurpator are \u00een jurul s\u0103u slujitori credincio\u015fi, care \u00eel ajut\u0103 s\u0103-\u015fi pun\u0103 \u00een aplicare planurile tenebroase. \u00cen fruntea acestora, ca lord c\u0103m\u0103ra\u015f (sfetnic de tain\u0103), se afl\u0103 Polonius, pe care \u00eel putem numi f\u0103r\u0103 gre\u015f ,,ochii \u015fi urechile regelui\u201d! Un adev\u0103rat simbol al slug\u0103rniciei f\u0103r\u0103 margini \u015fi al vigilen\u0163ei sufocante, opresive, instaurate la Elsinore de uzurpatorul Claudius. \u00cenc\u0103 din momentul \u00een care \u00ee\u015fi face apari\u0163ia \u00een scen\u0103, Polonius se arat\u0103 \u00a0aspru, v\u0103dind \u00eenclina\u0163ii despotice, trat\u00e2ndu-\u015fi copii ca pe ni\u015fte slugi. Lui Laertes, fiul s\u0103u, preg\u0103tit s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een Fran\u0163a, i se adreseaz\u0103 f\u0103r\u0103 menajamente: ,,E\u015fti \u00eenc\u0103 aici, \u015fi nu la \u0163\u0103rm ? Ru\u015fine! \/ A\u015fteapt\u0103 v\u00e2ntu…iar tu-nt\u00e2rzii\u201d (I, 3). Sfaturile lui seam\u0103n\u0103 mai cur\u00e2nd a porunci: ,,Fii bun cu to\u0163i, nu \u00eens\u0103 \u00eenh\u0103itat \/ Prietenii …\u0163ine-i str\u00e2ns \u00een cercuri de o\u0163el\u201d (…) \/ P\u0103ze\u015fte-te de certuri, dar de-ncepi…har\u0163a, f\u0103-l s\u0103 \u0163in\u0103 minte \/ (…) Te-mbrac\u0103 scump, nu de\u015fucheat \/ (…) Bani nu da, nici nu lua cu \u00eemprumut\u201d (ibidem).12<\/sup> Opheliei, fiica sa, i se adreseaz\u0103 cu mai mare severitate, ca un st\u0103p\u00e2n nemilos, \u00eenclinat s\u0103 decid\u0103 \u00een locul acesteia, voind s\u0103 \u015ftie totul: ,,S\u0103-mi spui curat, ce este \u00eentre voi ? (…) \/ Ce dragoste! Vorbe\u015fti ca o fat\u0103 f\u0103r\u0103 minte \/ Ce n-a trecut prin sita de primejdii \/ (…) P\u0103i, s\u0103 te-nv\u0103\u0163: pre\u0163uie\u015fte-te mai scump, \/ Altfel, mi te v\u0103de\u015fti o toant\u0103 \/ (…) Vorbele lui, la\u0163uri pentru vr\u0103bii \/ (…) Fii mai zg\u00e2rcit\u0103 cu farmecele tale \/ (…) Ia deci bine seama, \u00ee\u0163i poruncesc\u201d (ibidem).13<\/sup><\/p>\n

Polonius este tipul uman care \u00eei provoac\u0103 lui Hamlet cea mai vie repulsie, el este cel care intervine \u00een rela\u0163iile prin\u0163ului cu Ophelia, care l-a slujit pe fostul rege, iar acum este curteanul favorit al uzurpatorului Claudiu. El este exponentul lumii materiale \u00een aspectele cele mai ur\u00e2te \u015fi mai detestabile ale acesteia, acela care renun\u0163\u0103 la orice form\u0103 de idealism, are o p\u0103rere negativ\u0103 despre natura uman\u0103, care crede cinic c\u0103 orice om \u00ee\u015fi are pre\u0163ul s\u0103u, dovedindu-se curtean abil \u015fi indispensabil regelui Claudiu.14<\/sup> \u00a0Comportamentul tiranic, supravegherea continu\u0103 a celor din jur reies \u015fi din poruncile date de Polonius lui Reynaldo, slujitorul s\u0103u, trimis la Paris s\u0103-l supravegheze pe fiul s\u0103u: ,,Ia seama-atunci \u015fi vezi \/ De-mi afl\u0103 to\u0163i danezii din Paris \/ Cum stau, ce via\u0163\u0103 duc, \u00een preajma cui, \/ C\u00e2t cheltuie, de unde..(…) \/ La joc de c\u0103r\u0163i c\u00e2ndva, \/ Iar de cur\u00e2nd b\u0103t\u00e2ndu-se la tenis \/ Intr\u00e2nd prin case, \u015ftii, mai m\u0103rgina\u015fe \/ La felinarul ro\u015fu, videlicet (…) \/ Cu mari ocoluri sau merg\u00e2nd piezi\u015f, \/ Ie\u015fim, nedrept, la drumul cel mai drept (II, 2).15 <\/sup><\/p>\n

Afl\u00e2nd apoi despre ,,schimbarea\u201d lui Hamlet (vezi mai jos), descris de Ophelia, primul g\u00e2nd al lui Polonius nu este s\u0103 arate \u00een\u0163elegere pentru fiic\u0103 sau pentru prin\u0163, ci s\u0103-l anun\u0163e pe rege, v\u0103z\u00e2nd \u00een noul s\u0103u comportament ceva ,,suspect\u201d ce trebuie numaidec\u00e2t comunicat st\u0103p\u00e2nului s\u0103u: ,,Hai, vino, s\u0103 c\u0103ut\u0103m pe rege \/ Iubirea d\u0103 r\u0103t\u0103ciri de-acestea (…) \/ S\u0103 mergem dar la rege\u201d (II, 1).16<\/sup> Abia din acest moment, Polonius, pies\u0103 de baz\u0103 a Mecanismului, care conduce serviciul de ,,poli\u0163ie\u201d al cur\u0163ii, \u00eencepe s\u0103-\u015fi intre \u00een rolul s\u0103u, f\u0103c\u00e2ndu-se indispensabil regelui \u00eempotriva du\u015fmanilor s\u0103i reali sau \u00eenchipui\u0163i. El este gratulat de rege cu aprecieri m\u0103gulitoare: ,,Mereu p\u0103rinte-al ve\u015ftilor pl\u0103cute \/ (…) Om cinstit \u015fi-oric\u00e2nd demn de credin\u0163\u0103\u201d, asigur\u00e2nd pe regele uzurpator de credin\u0163a sa nem\u0103rginit\u0103: ,,V\u0103-ncredin\u0163ez, st\u0103p\u00e2ne, \/ C\u0103 sufletul \u015fi zelul mi le \u0163in…bl\u00e2ndului meu rege\u201d (II, 2).17 <\/sup>Polonius se compar\u0103 inspirat cu un ,,c\u00e2ine care adulmec\u0103\u201d primejdia \u015fi se gr\u0103be\u015fte s\u0103 anun\u0163e pe rege motivul ,,c\u0103 prin\u0163ul Hamlet este-a\u015fa, lunatic\u201d (ibidem). At\u00e2t este de convins de juste\u0163ea intui\u0163iilor, aprecierilor sale despre realit\u0103\u0163ile de la curte, \u00eenc\u00e2t el afirm\u0103 cu dezinvoltur\u0103 \u00een fa\u0163a regelui: ,,A fost c\u00e2ndva…c\u00e2nd eu am spus ,,e-a\u015fa\u201d \/ \u015ei a fost altfel ? \/ Zbura\u0163i-mi capul de va fi altfel \/ Voi g\u0103si ascunsul adev\u0103r p\u00e2n\u0103 \u015fi-n centrul p\u0103m\u00e2ntului\u201d (II, 2).18 <\/sup><\/p>\n

El nu are nicio ezitare s\u0103 se foloseasc\u0103 de oricine pentru a-\u015fi dovedi credin\u0163a \u015fi atinge scopurile: ,,Vreau s\u0103-asmut pe fiica-mea nainte-i \/ Noi to\u0163i s\u0103 st\u0103m ascun\u015fi dup\u0103-o perdea \/ \u015ei fi\u0163i doar ochi\u201d, \u00eencredin\u0163at de adev\u0103rul s\u0103u, este gata s\u0103 ri\u015fte: ,,S\u0103 fiu gonit ca sfetnic \u015fi aruncat \/ La \u0163ar\u0103,-n greu surghiun\u201d (Ibidem).19<\/sup> \u00cen acest moment al ac\u0163iunii, asist\u0103m la confruntarea verbal\u0103 direct\u0103 dintre Polonius \u015fi Hamlet: prin\u0163ul intr\u0103 \u00een scen\u0103, citind, iar sfetnicul regelui \u00eel \u00eent\u00e2mpin\u0103, lingu\u015fitor \u015fi mieros, ca s\u0103 afle apoi c\u0103 nu este dec\u00e2t ,,un negustor de pe\u015fte\u201d (II, 2). Versatil, el \u00eencearc\u0103 s\u0103 se apropie de prin\u0163, anun\u0163\u00e2ndu-i sosirea actorilor la curte, atr\u0103g\u00e2ndu-\u015fi o nou\u0103 batjocur\u0103 din partea acestuia: ,,O, Jephtah, judec\u0103tor \u00een Israel, ce comoar\u0103 ai tu\u201d (ibidem). C\u00e2nd lui Polonius i se pare prea lung\u0103 o tirad\u0103 actoriceasc\u0103, Hamlet izbucne\u015fte \u00eenc\u0103 o dat\u0103: ,,Lui \u00eei plac doar c\u00e2ntecele glume\u0163e \u015fi pove\u015ftile de\u015f\u0103n\u0163ate \/ Altfel, adoarme\u201d (ibidem).20 <\/sup><\/p>\n

Iscoad\u0103 viclean\u0103 \u015fi curtean versat, Polonius ac\u0163ioneaz\u0103 cum \u015ftie el mai bine, introduc\u00e2nd \u00een joc pe fiica sa \u015fi chiar pe rege: ,,Ophelia, tu plimb\u0103-te. St\u0103p\u00e2ne, \/ Primi\u0163i s\u0103 st\u0103m ascun\u015fi\u201d (III, 1).21<\/sup> \u00cen\u0163eleg\u00e2nd rolul funest jucat la curte de Polonius, prin\u0163ul \u00eei aten\u0163ioneaz\u0103 fiica: ,,Vezi, u\u015file s\u0103 fie bine-nchise, \/ S\u0103 nu-\u015fi poat\u0103 juca prostia dec\u00e2t acas\u0103\u201d (ibidem).22<\/sup> Dar slujitorul obedient al regelui uzurpator nu \u00een\u0163elege \u00een ce primejdie se afl\u0103: el aprob\u0103 exilul lui Hamlet, \u00eens\u0103 sf\u0103tuie\u015fte pe rege ca, dup\u0103 teatru, regina s\u0103-l cheme \u00een iatac pe fiul ei (\u00eendemn\u00e2nd-o chiar ,,s\u0103 fie aprig\u0103\u201d), ,,iar eu, ascuns, voi fi numai urechi \/ La tot ce-\u015fi spun\u201d (ibidem).23<\/sup> Acolo, \u00een iatacul reginei, \u00ee\u015fi afl\u0103 sf\u00e2r\u015fitul acest ,,biet n\u0103t\u00e2ng nesocotit\u201d, pl\u0103tind cu via\u0163a zelul s\u0103u nes\u0103buit.<\/p>\n

Polonius nu este singurul care execut\u0103 con\u015ftiincios poruncile regelui, la fel de zelo\u015fi se arat\u0103 cei doi curteni prea supu\u015fi, Rosencrantz \u015fi Guildenstern, care nu se dau \u00een l\u0103turi de la nimic \u00een slujba \u00eencredin\u0163at\u0103. Regele le cere cu lejeritate celor doi ,,scumpi\u201d slujitori s\u0103 \u0163in\u0103 companie prin\u0163ului, ,,crescu\u0163i de mici cu el, \/Vecini prin tinere\u0163e \u015fi porniri, \/ Primi\u0163i s\u0103 v-a\u015feza\u0163i la curte \/ Ca peste tot, fiindu-i so\u0163i prieteni\u201d s\u0103 afle ,,De nu cumva \u00eel doare-o tain\u0103-anume\u201d (II, 2).24<\/sup> Altfel spus, li se cere s\u0103-l ,,supravegheze\u201d (spioneze), pentru a-i afla g\u00e2ndurile. R\u0103spunsul celor doi este antologic prin slug\u0103rnicia lui: ,,A voastre maiest\u0103\u0163i, (…) \/ Pl\u0103cerea pot a-\u015fi pune \u00een porunci, \/ \u015ei nu s\u0103 roage\u201d (Rosencrantz), ,,Ne supunem \u015fi gata st\u0103m cu-ad\u00e2nc\u0103 plec\u0103ciune,\/ Ca prea umili, ce s\u00e2ntem, slujitori, \/ Dorind porunc\u0103 doar\u201d, spune \u015fi \u00a0Guildenstern (II, 2).25 <\/sup><\/p>\n

Cei doi se prezint\u0103 \u00een fa\u0163a lui Hamlet ca cei mai buni prieteni \u015fi, la \u00eentrebarea acestuia, ,,cum o duce\u0163i\u201d, ei r\u0103spund cu maxim\u0103 candoare: ,,Ca to\u0163i copiii lumii \/ Ferice de a nu fi prea ferice \/ Pe p\u0103l\u0103ria soartei nu noi \u00eei suntem mo\u0163ul\u201d (II, 2). Dar c\u00e2nd prin\u0163ul \u00eei \u00eentreab\u0103 sceptic cum ,,de-a\u0163i fost trimi\u015fi aicea, la-nchisoare\u201d, ,,ce c\u0103uta\u0163i voi \u00een Elsinore ?\u201d, curtenii bat \u00een retragere, iar r\u0103spunsul lor nu convinge: ,,am vrut s\u0103 v\u0103 vedem, my lord, altfel, nimic\u201d (ibidem). La insisten\u0163ele lui Hamlet (,,A\u0163i venit din \u00eendemnul vostru ? \/ Nu cumva a\u0163i fost trimi\u015fi anume?\u201d), cei doi slujitori jalnici sf\u00e2r\u015fesc prin a recunoa\u015fte: ,,Alte\u0163\u0103, am fost trimi\u015fi\u201d (ibidem). \u00a0Misiunea lor, odat\u0103 e\u015fuat\u0103, ei merg con\u015ftiincio\u015fi s\u0103 ,,raporteze\u201d, dezarma\u0163i, regelui, mirat de nepriceperea lor: ,,Ne-a spus c\u0103-\u015fi simte sufletu-ab\u0103tut, \/ Dar nu ne-a spus de ce, niciun cuv\u00e2nt \/ Nici nu prea st\u0103 s\u0103 fie cercetat\u201d (III, 1).26<\/sup><\/p>\n

Dup\u0103 demascarea crimei regelui, cei doi curteni intrigan\u0163i se dovedesc unelte utile \u00een m\u00e2inile st\u0103p\u00e2nului lor \u015fi, la porunca acestuia, ei sunt pu\u015fi din nou pe urmele lui Hamlet. La o remarc\u0103 sarcastic\u0103 a prin\u0163ului, cei doi \u00eencep s\u0103-\u015fi arate ostilitatea, iar tonul este altul: ,,Pune\u0163i \u00een vorbe pu\u0163in\u0103 r\u00e2nduial\u0103 \u015fi \/ Nu v\u0103 s\u0103lb\u0103tici\u0163i de-ns\u0103rcinarea mea (…) Aceast\u0103 curtenie nu-mi spune nimic bun\u201d, ar\u0103t\u00e2ndu-se de-a dreptul jigni\u0163i de atitudinea acestuia: ,,My lord, c\u00e2ndva \u0163inea\u0163i la mine\u201d (III, 2).\u00a0 \u00cen scena cu flautul, Hamlet \u00eei spune r\u0103spicat lui Guildenstern c\u00e2t de josnic\u0103 este misiunea lui: ,,Vezi, ce lucru de nimic ai vrea s\u0103 faci din mine! \/ Ai vrea ca eu s\u0103-\u0163i c\u00e2nt\u201d (ibidem).27<\/sup> Dar cei doi nu \u00een\u0163eleg avertismentul, ei continu\u0103 s\u0103 slujeasc\u0103 orbe\u015fte pe regele uzurpator, pun\u00e2ndu-\u015fi, \u00eenc\u0103 o \u00a0dat\u0103,\u00a0 serviciile la dispozi\u0163ia acestuia: ,,E grij\u0103 sf\u00e2nt\u0103 de-a feri \/ De orice r\u0103u at\u00e2tea vie\u0163i, ce azi \/ Tr\u0103iesc din mila majest\u0103\u0163ii-voastre \/ (…) Cu at\u00e2t mai mult o via\u0163\u0103, \/ De care-at\u00e2rn\u0103 via\u0163a celorlal\u0163i, \/ Se cade a fi ferit\u0103…\u201d (III, 3).28<\/sup> Ca supu\u015fi prea-pleca\u0163i, regele nu ezit\u0103 s\u0103-i foloseasc\u0103 \u015fi la lucruri murdare: ,,Prieteni, \u00eenc\u0103-o m\u00e2n\u0103 de-ajutor \/ Polonius a fost ucis de Hamlet, \/ Pleca\u0163i \u015fi-i da\u0163i de urm\u0103 \/ Duce\u0163i mortul la un altar\u201d (IV, 1).29<\/sup><\/p>\n

Ei n\u0103v\u0103lesc realmente asupra prin\u0163ului cu \u00eentreb\u0103ri agresive: ,,Cu mortul ce-a\u0163i f\u0103cut ? \/ Spune\u0163i-ne de unde-l putem lua, \/ S\u0103-l ducem la biseric\u0103\u201d (IV, 2).30<\/sup> Hamlet, care le-a surprins obedien\u0163a structural\u0103, \u00eei \u0163intuie\u015fte din nou la st\u00e2lpul infamiei prin replicile sale devastatoare: ,,…s\u0103 m\u0103-ntrebe un burete!\u201d. Rosencrantz: ,,M\u0103 socoti\u0163i un burete, my lord\u201d ? Hamlet: ,,Da, domnule, burete, care suge \/ \u00cencrederea, r\u0103splata \u015fi\u00a0 puterea regelui. \/ Slujitorii ace\u015ftia sunt regelui foarte de folos \/ C\u0103ci \u00eei \u0163ine cum \u0163ine maimu\u0163a m\u0103rul-\u00eentre f\u0103lci \/ Destul e s\u0103 v\u0103 stoarc\u0103 \u015fi, \/ Burete (fiind), sunte\u0163i seci din nou \/ Cum a\u0163i mai fost\u201d (ibidem). Acela\u015fi curtean r\u0103spunde dezarmat: ,,Nu v\u0103-n\u0163eleg, my lord\u201d, dar Hamlet nu-l cru\u0163\u0103: ,,Vorba cu t\u00e2lc adoarme \u00een urechea bleag\u0103\u201d (ibidem).31<\/sup> Dar r\u0103spunsurile sclipitoare ale prin\u0163ului nu-i tulbur\u0103 pe cei doi, care \u00eel conduc sub escort\u0103 la rege. Ei nu reu\u015fesc, p\u00e2n\u0103 \u00een ultima clip\u0103, s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 ce se petrece de fapt: trimi\u015fi de rege s\u0103 \u00eenso\u0163easc\u0103 pe Hamlet \u00een surghiunul din Anglia, cu porunca scris\u0103 de a fi executat acolo, Rosencrantz \u015fi Guildenstern sf\u00e2r\u015fesc prin a fi ei executa\u0163i, pl\u0103tind astfel pre\u0163ul pentru supunerea lor oarb\u0103. Din aceea\u015fi familie de slujitori obedien\u0163i fac parte \u015fi al\u0163i curteni, precum Voltimand, Cornelius \u015fi Osric.<\/p>\n

Printre aceste personaje, un loc aparte \u00eel ocup\u0103 Laertes, nimeni altul dec\u00e2t fiul lui Polonius, care, dup\u0103 terminarea studiilor din Fran\u0163a, era destinat s\u0103 intre \u00een r\u00e2ndul curtenilor de la Elsinore. \u00cel descoperim, surprinz\u0103tor, chiar la \u00eenceput (actul I, scena 2), c\u00e2nd regele Claudiu, dup\u0103 marele monolog, i se adreseaz\u0103 direct: ,,Acum, Laert, ce ne mai spui nou ? \/ Aveai ceva de g\u00e2nd ? \/ (…) Poate vreai, \/ Ce nu-i de dat \u015fi nu e de cerut\u201d? 32<\/sup> (I, 2). \u00centrebarea, aparent enigmatic\u0103, se referea la ne\u00een\u0163elegerea anterioar\u0103 dintre cei doi regi vecini, Fortinbras \u015fi Hamlet tat\u0103l. Dorin\u0163a lui Laertes, fiu bun \u015fi supus ascult\u0103tor, nu este acum dec\u00e2t s\u0103 cear\u0103 ,,\u00eenalt\u0103 voie\u201d pentru a se \u00eentoarce \u00een Fran\u0163a. \u00cel reg\u0103sim apoi \u00een casa tat\u0103lui s\u0103u, preg\u0103tindu-se de plecare, al\u0103turi de sora sa Ophelia, pe care o sf\u0103tuie\u015fte \u00eentr-un mod nu tocmai fr\u0103\u0163esc: ,,Iar z\u00e2mbet \u015fi alte fleacuri de la Hamlet, \/ Tu ia-le drept un joc al v\u00e2rstei lui\u201d (I, 3). Afi\u015f\u00e2nd o fals\u0103 \u00een\u0163elepciune, deloc conving\u0103toare, el se arat\u0103 pu\u0163in \u00een\u0163eleg\u0103tor cu t\u00e2n\u0103ra sa sor\u0103: ,,M\u0103soar\u0103 dar ce-n cinste po\u0163i s\u0103 pierzi \/ La \u015foapta lui urechea de-\u0163i apleci \/ (…) Ia seama: frica-\u0163i \u0163ine frumuse\u0163ea, \/ Du\u015fmanul tinere\u0163ii-i tinere\u0163ea\u201d (ibidem).33<\/sup><\/p>\n

Apoi, Laertes, t\u00e2n\u0103rul at\u00e2t de ,,moralist\u201d, dispare, \u00eel vom \u00eent\u00e2lni din nou c\u00e2nd deznod\u0103m\u00e2ntul se apropie, iar despre el ne vorbe\u015fte acela\u015fi rege. Laertes apare \u00een fa\u0163a ochilor no\u015ftri uimi\u0163i \u00eentr-o postur\u0103 nea\u015fteptat\u0103, aceea de t\u00e2n\u0103r gentilom \u00een fruntea unei o\u015fti r\u0103sculate. Claudiu, nelini\u015ftit, relateaz\u0103 reginei c\u0103, dup\u0103 moartea lui Polonius, \u00een tulburarea ivit\u0103, pun\u00e2nd capac acesteia, ,,sosi-n ascuns \u015fi frate-s\u0103u din Fran\u0163a\u201d. Dar t\u00e2n\u0103rul r\u0103zvr\u0103tit pare de nerecunoscut: ,,\u00cel pa\u015fte spaima, st\u0103 \u00eentunecat, \/ \u015ei sunt destui \u015fuier\u0103tori s\u0103-i umple \/ Urechea cu veninul \u015foaptei lor\u201d (IV, 5).34<\/sup> Laertes, cel at\u00e2t de sever cu elanurile de dragoste ale surorii sale, atac\u0103 castelul \u015fi intr\u0103 \u00eenarmat la rege, pe care-l apostrofeaz\u0103 violent: ,,O, rege prea m\u00e2r\u015fav, s\u0103-mi dai pe tata\u201d! Precum un t\u00e2n\u0103r rebel (anarhist), el arunc\u0103 \u00een aer orice moral\u0103, urm\u0103rind doar dreptatea sa: ,,La iad, credin\u0163a! \/ Ce-am jurat, la dracu! \/ Chiar sufletu-mi, \u00een groapa cea mai neagr\u0103! \u00cenfrunt \u00a0os\u00e2nda ve\u015fnic\u0103…\u201d (ibidem).35<\/sup> El se arat\u0103 gata s\u0103 renun\u0163e la acestea doar pentru o satisfac\u0163ie personal\u0103: ,,Vreau numai s\u0103 r\u0103zbun pe tata\u201d. Intrarea \u00een scen\u0103 a Opheliei, cu mintea r\u0103t\u0103cit\u0103, amplific\u0103 exasperarea \u015fi dorin\u0163a sa de r\u0103zbunare: ,,M\u00e2nie, seac\u0103-mi creierii! (…) \/ Sminteala-\u0163i voi pl\u0103ti-o greu, \u00eenc\u00e2t \/ S\u0103-ncline orice cumpeni (…) \/ Cu mintea-ntreag\u0103, n-ai putea mai mult \/ S\u0103-ndemni la r\u0103zbunare\u201d (ibidem).36 <\/sup><\/p>\n

Laert, numit de Hamlet ,,gentleman\u201d, este ,,un om al cur\u0163ii, versat, crescut dup\u0103 modelul \u015fi exemplul tat\u0103lui s\u0103u (Polonius) \u015fi la fel de dispus s\u0103-\u015fi realizeze scopurile ,,pe c\u0103i ocolite\u201d, dup\u0103 cum o dovede\u015fte conspira\u0163ia \u00eempotriva prin\u0163ului. Superior acestuia \u00een \u00eenzestr\u0103ri de suprafa\u0163\u0103, Laert \u00eei este inferior \u00een privin\u0163a \u00eenclina\u0163iilor l\u0103untrice, ce \u0163in de con\u015ftiin\u0163\u0103, intelect \u015fi sentiment. Spre deosebire de Hamlet, care \u00ee\u015fi interiorizeaz\u0103 \u015fi motiveaz\u0103 actele, Laert \u015ftie s\u0103 ac\u0163ioneze. Rolul pe care-l joac\u0103 \u00een schema ac\u0163iunii tragice, ca tip opus lui Hamlet, vorbe\u015fte de la sine despre profilul sufletesc al personajului\u201d (L. Levi\u0163chi, p. 449).37<\/sup> O asemenea izbucnire de revolt\u0103 ne-ar face s\u0103 credem c\u0103 avem \u00een fa\u0163\u0103 un al doilea Hamlet, dar, foarte cur\u00e2nd, gentilomul m\u00e2nios, care-l apostrofeaz\u0103 pe rege, se transform\u0103 \u00eentr-un mielu\u015fel, \u00een m\u00e2inile abile ale acestuia. Laertes, cel care exclam\u0103 vehement ,,eu nu pot fi-n\u015felat\u201d, se metamorfozeaz\u0103, aparent neverosimil, \u00een instrumentul orb al r\u0103zbun\u0103rii rege\u015fti. Claudiu \u00eencearc\u0103 s\u0103-l cucereasc\u0103 pe gentilom, suger\u00e2ndu-i c\u0103 prea lesne s-ar putea r\u0103zbuna pe Hamlet, \u00eembiindu-l, ca rege, ,,cu o isprav\u0103 ce-mi trecu prin g\u00e2nd \/ sub care va c\u0103dea zdrobit\u201d, iar de ,,moartea lui nici v\u00e2ntul n-o s\u0103 sufle\u201d (IV, 5).38<\/sup> Laert, t\u00e2n\u0103rul, \u00een fond, nes\u0103buit \u015fi orb suflete\u015fte (\u015fi aceasta este marea diferen\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de Hamlet), accept\u0103 \u00eembierea (momeala), \u015fi el \u00eensu\u015fi i-o cere regelui: ,,Dac\u0103-a\u0163i putea s\u0103 face\u0163i \/ Ca eu s\u0103 fiu unealta\u201d (ibidem). Mai mult, f\u0103r\u0103 ca regele s\u0103-i vorbeasc\u0103 de propria sa dorin\u0163\u0103 de r\u0103zbunare (niciun moment Claudiu nu se g\u00e2nde\u015fte s\u0103-i dezv\u0103luie fapta sa uciga\u015f\u0103), el cade cu u\u015furin\u0163\u0103 \u00een capcana \u00eentins\u0103 \u015fi, pentru ca r\u0103zbunarea s\u0103-\u015fi ating\u0103 \u0163inta, el adaug\u0103 : ,,voi face-ntocmai \/ \u015ei pentru-aceasta \u00eei otr\u0103vesc \u015fi v\u00e2rful\u201d (ibidem, p. 133)39<\/sup>, exact ceea ce dorea regele. Ca \u015fi curtenii aminti\u0163i mai sus, Laert va \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi soarta acestora, victim\u0103 a propriei nes\u0103buin\u0163e.<\/p>\n

Personaje, precum regina Gertrude \u015fi Ophelia, intr\u0103 \u00eentr-o alt\u0103 categorie, a celor care sunt p\u0103r\u0163i sau victime ale Mecanismului.<\/p>\n

Regina, so\u0163ia uzurpatorului Claudiu \u015fi mama lui Hamlet, chiar de la \u00eenceput (actul I, scena 2) se arat\u0103 preocupat\u0103 de starea fiului s\u0103u, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 uite niciun moment c\u0103 este cea care st\u0103 al\u0103turi de un rege: ,,Alung\u0103-aceste neguri, bune Hamlet, \/ \u015ei-arat\u0103 ochi prieteni Danemarcei\u201d (I, 2). O re\u00eent\u00e2lnim cur\u00e2nd, tot cu g\u00e2ndul la acesta, dup\u0103 ,,schimbarea\u201d inexplicabil\u0103 a prin\u0163ului, cer\u00e2nd lui Rosencrantz \u015fi Guildenstern s\u0103 st\u0103ruie la curte ,,un r\u0103stimp\u201d, pentru a se afla \u00een preajma sa: ,,V\u0103 cer acum, de-ndat\u0103, s\u0103-l vede\u0163i \/ Pe multschimbatul fiu al nostru\u201d (II, 2).40<\/sup> Pe de alt\u0103 parte, regina \u00een\u0163elegea prea bine c\u0103 starea fiului s\u0103u nu putea fi influen\u0163at\u0103 dec\u00e2t de un singur lucru: ,,M\u0103 mir s\u0103 fie-alt cap\u0103t dec\u00e2t moartea \/ Lui tat\u0103-s\u0103u \u015fi zorul nun\u0163ii noastre\u201d (II, 2). Regina este \u00eengrijorat\u0103 de fiul ei, este preocupat\u0103 de starea acestuia, dar se dovede\u015fte o fire slab\u0103, care se las\u0103 influen\u0163at\u0103 (manevrat\u0103) de ini\u0163iativele \u015fi planurile regelui, care i se adreseaz\u0103 astfel: ,,Gertrude, du-te \u015fi tu, \/ Fiindc\u0103-n tain\u0103-am ticluit ca Hamlet \/ S\u0103 poat\u0103-nt\u00e2mpl\u0103tor \u015fi chiar aici \/ S\u0103 dea de Ophelia\u201d (III, 1).41<\/sup> R\u0103spunsul reginei este gr\u0103itor pentru starea de incon\u015ftien\u0163\u0103 \u00een care se afundase: ,,Ascult, my lord, \u015fi plec\u201d. Sunt cuvinte ce ilustreaz\u0103 lipsa complet\u0103 de personalitate a reginei, anestezierea con\u015ftiin\u0163ei sale, promiscuitatea \u00een care se afundase. Regina dec\u0103zuse suflete\u015fte at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t se las\u0103 sf\u0103tuit\u0103 (d\u0103d\u0103cit\u0103) p\u00e2n\u0103 \u015fi de (jalnicul) Polonius: ,,Fi\u0163i aprig\u0103, fi\u0163i tare: \/ Vorbi\u0163ii-i de peamarile-i tr\u0103sn\u0103i \/ \u015ei c\u0103-n\u0103l\u0163imea-voastr\u0103 l-a ferit \/ De focul unei mari m\u00e2nii\u201d (III, 4).42<\/sup> Regina, complet pr\u0103bu\u015fit\u0103, r\u0103spunde doar: ,,N-avea nicio grij\u0103 \/ Du-te \u015fi te-ascunde\u201d (ibidem).<\/p>\n

Marea confruntare, \u00eentre ea \u015fi Hamlet, se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een iatacul acesteia, este \u00a0momentul culminant, care ne ajut\u0103 s\u0103 creion\u0103m portretul sufletesc al reginei Gertrude (actul III, scena 4, o adev\u0103rat\u0103 ,,arie\u201d a reginei). Hamlet, numai furie, intr\u0103 \u00eenarmat \u00een iatac, iar \u00eentre cei doi are loc un schimb de replici t\u0103ioase: ,,\u015etii, Hamlet, c\u0103-ai jignit pe tat\u0103l t\u0103u \/ \u015etii, mam\u0103, c\u0103-ai jignit pe tat\u0103l meu \/ R\u0103spunzi cu-o limb\u0103, a\u015f zice, f\u0103r\u0103 rost \/ \u00centrebi cu-o limb\u0103, a\u015f zice, blestemat\u0103\u201d (III, 4).43<\/sup> Ofensat\u0103 de aceste cuvinte ,,impertinente\u201d, regina vrea s\u0103 cheme garda, dar prin\u0163ul are o replic\u0103 m\u00e2nioas\u0103: ,,Stai aici, un pas s\u0103 nu clinte\u015fti \/ \u015ei n-ai s\u0103 pleci nainte de-a-\u0163i fi pus \/ Oglinda-n fa\u0163\u0103, ca s\u0103-\u0163i vezi \u00een cuget\u201d (ibidem).44<\/sup> \u00cen timp ce regina \u00eel c\u0103ineaz\u0103 pe curteanul nesocotit (,,O, crunt\u0103 \u015fi nesocotit\u0103 fapt\u0103\u201d), fiul \u00ee\u015fi supune mama unor grave repro\u015furi: ,,Mai crunt\u0103 nu ca a ucide-un rege \/ \u015ei-a-i lua apoi pe frate de b\u0103rbat (…) \/ Nu-\u0163i mai fr\u00e2nge m\u00e2inile, mam\u0103, stai jos. \/ S\u0103-\u0163i fr\u00e2ng, mai bine, inima\u201d (ibidem).45 <\/sup><\/p>\n

Regina, supus\u0103 acestui torent verbal de propriul fiu, nu \u00een\u0163elege ce i se-nt\u00e2mpl\u0103: ,,Dar ce-am f\u0103cut, s\u0103 plesc\u0103-i \u00eempotriv\u0103-mi \/ Cumplita-\u0163i limb\u0103\u201d ? (ibidem). Hamlet \u00eei pune reginei oglinda \u00een fa\u0163\u0103, pentru a-\u015fi contempla chipul desfigurat de propriile-i fapte: ,,Ce-ai f\u0103cut ? O fapt\u0103 \/ Ce-ntunec\u0103 ro\u015fea\u0163a sfiiciunii (…), \/ O fapt\u0103 ce gole\u015fte jur\u0103m\u00e2ntul \/ De suflet, iar credin\u0163a o preschimb\u0103 \/ \u00cen vorbe goale…(…) \/ Ru\u015fine, unde-\u0163i este-mbujorarea ?!\u201d (ibidem).46<\/sup> Aceste cuvinte grele, ca ni\u015fte lovituri de bici, par s\u0103 o fi trezit pe regin\u0103, pr\u0103bu\u015fit\u0103 \u00een propria ei nimicnicie: ,,Vai mie,-at\u00e2t de groaznic url\u0103 \/ \u015ei bubuie-n ceaslovul de p\u0103cate (…) \/ Taci, Hamlet, taci; destul! destul ! \/ C\u0103ci mi-ai \u00eentors privirile \u00een cuget \/ \u015ei v\u0103d \u00een el \u00eentunecimi \u015fi pete \/ Ne\u015fterse de cerneluri (…) \/ Cuvintele-\u0163i m\u0103-njunghie-n urechi! Destul! Inima-mi despici \u00een dou\u0103\u201d (ibidem).47 <\/sup>Jan Kott se-ntreab\u0103: ,,\u015ei regina ? Oare ce crede ea despre toate acestea (atmosfera de la curte) ? Se simte vinovat\u0103 ? Ce \u015ftie regina ? A str\u0103b\u0103tut t\u0103r\u00e2murile patimii, ale crimei \u015fi ale t\u0103inuirii. E silit\u0103 s\u0103-\u015fi \u00een\u0103bu\u015fe orice g\u00e2nd l\u0103untric\u201d.48 <\/sup>Reginei, distrus\u0103 suflete\u015fte, nu-i r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 \u00eentrebe: ,,Ce trebuie s\u0103 fac ?\u201d, pentru ca, \u00een final, sorbirea din paharul mor\u0163ii s\u0103-i aduc\u0103, nesperat, singura alinare care i-a mai r\u0103mas.<\/p>\n

Ophelia este un personaj feminin shakesperian aparte, al\u0103turi de Desdemona, Cordelia sau lady Macbeth. Jan Kott scria despre ea c\u0103 ,,este, \u00een acela\u015fi timp, parte a Mecanismului \u015fi victima acestuia\u201d.49<\/sup> Mult mai aproape adev\u0103r, Ophelia ni se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 ca o ,,fiin\u0163\u0103 neprih\u0103nit\u0103 \u015fi lipsit\u0103 de experien\u0163\u0103, tandr\u0103 \u015fi supus\u0103, simpl\u0103 unealt\u0103 \u00een jocul necinstit pus la cale de Polonius, rege \u015fi regin\u0103\u201d (Levi\u0163chi).50<\/sup><\/p>\n

Ophelia ne \u00eent\u00e2mpin\u0103 chiar de la \u00eenceput, \u00een casa tat\u0103lui s\u0103u, al\u0103turi de Laertes, fratele s\u0103u, care \u00eei \u0163ine o predic\u0103 moralizatoare, primit\u0103 de ea cu ironie \u015fi scepticism: ,,S\u0103 nu faci \u015fi tu precum preo\u0163ii nevrednici, \/ Spinosul drum la ceruri ar\u0103t\u00e2ndu-l, \/ \u00cen timp ce, slobozi, lacomi \u015fi-ncrezu\u0163i, \/ Ei bat poteca-n floare a ispitei\u201d (I, 3).51<\/sup> \u00cens\u0103, dup\u0103 plecarea fratelui, Ophelia se vede silit\u0103 s\u0103 asculte tiradele aspre ale tat\u0103lui s\u0103u, curtean b\u0103tr\u00e2n, nep\u0103s\u0103tor, c\u0103ruia \u00eei vorbe\u015fte de dragostea prin\u0163ului Hamlet: ,,De c\u00e2tva timp, mi s-a v\u0103dit cu dragoste de mine (…) \/ El iubirea-i mi-a supus \/ Cinstit, deschis \u015fi plin de cuviin\u0163\u0103 \/ \u015ei-n vorba lui a str\u00e2ns cele mai sfinte \/ A cerurilor toate jur\u0103minte\u201d (ibidem).52<\/sup> Bine\u00een\u0163eles, de aceste sentimente Polonius \u00ee\u015fi bate joc, \u00eenc\u00e2t Ophelia, lipsit\u0103 de orice sprijin moral, va sf\u00e2r\u015fi cur\u00e2nd prin a se supune exigen\u0163elor despotice ale p\u0103rintelui ei, unealta docil\u0103 a regelui, \u00een realizarea planurilor acestuia. O vedem uimi\u0163i pe fiica ascult\u0103toare cum relateaz\u0103 supus\u0103 tat\u0103lui ei: ,,my lord, cum mi-ai poruncit, \/ I-am dat napoi scrisorile, cer\u00e2ndu-i \/ S\u0103 nu mai vie\u201d (II, 1).53<\/sup> Polonius confirm\u0103 supunerea Opheliei: ,,Ca fiic\u0103 bun\u0103, ea mi-a dat scrisoarea \/ Chiar multele-i aprinse st\u0103ruin\u0163i, \/ Pe toate, c\u00e2nd \u015fi unde \u015fi-n ce fel, \/ Din timp mi le-a \u015foptit\u201d (II, 2, p. 53).54<\/sup> El arat\u0103 apoi cu dezinvoltur\u0103: ,,apoi i-am \u015fi cerut \/ S\u0103 stea-ncuiat\u0103-n cas\u0103 cu z\u0103vorul, \/ Ferindu-se de semne sau trimi\u015fi\u201d (ibidem). Curteanul obedient spune st\u0103p\u00e2nilor s\u0103i ce a reu\u015fit s\u0103 fac\u0103 din Ophelia: ,,\u015ei vreau s\u0103-asmut pe fiica-mea nainte-i\u201d (ibidem, p. 54).55<\/sup> Jan Kott observ\u0103 c\u0103 ,,\u00een acest mare joc va fi antrenat\u0103 \u015fi Ophelia. To\u0163i trag cu urechea la discu\u0163iile ei. O interogheaz\u0103, \u00eei intercepteaz\u0103 coresponden\u0163a. Dealtfel, ea \u00eens\u0103\u015fi le-o pred\u0103\u201d.56<\/sup><\/p>\n

Urmeaz\u0103 marea scen\u0103 a confrunt\u0103rii (montat\u0103 de curte) dintre Hamlet \u015fi Ophelia: ea, care primise \u015fi ascultase \u015foaptele de dragoste ale prin\u0163ului, \u00eel \u00eent\u00e2mpin\u0103 cu aceste cuvinte, conform\u00e2ndu-se poruncii p\u0103rinte\u015fti: ,,My lord, am unele-amintiri \u00een dar \/ \u015ei vreau de mult s\u0103 vi le dau-napoi \/ V\u0103 rog s\u0103 le primi\u0163i acum\u201d (III, 1). \u00cen fa\u0163a reticen\u0163ei prin\u0163ului, fosta iubit\u0103, transformat\u0103 \u00een momeal\u0103 chiar de p\u0103rintele ,,iubitor\u201d, insist\u0103: ,,M\u0103rite lord, \u015fti\u0163i bine c\u0103 mi-a\u0163i dat \/ \u015ei chiar cu \u015foapte dulci le-a\u0163i \u00eenso\u0163it, \/ F\u0103c\u00e2ndu-le mai scumpe, dar pierz\u00e2nd \/ Parfumul, lua\u0163i-le-napoi…\u201d (ibidem).57<\/sup> Izbucnirile furioase ale lui Hamlet (,,Du-te la m\u00e2n\u0103stire\u201d), vituper\u00e2nd \u00eempotriva tuturor, au un efect devastator asupra nefericitei Opheliei: ,,eu, dintre femei cea mai zdrobit\u0103, \/ Care-am supt din mierea \u015foaptei lui (…) \/ O… pr\u0103p\u0103d \/ De-a \u015fti ce \u015ftiu \u015fi de-a vedea ce v\u0103d\u201d (ibidem).58<\/sup> Nereu\u015find s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 ce se petrece de fapt la curtea regelui uzurpator, zbuciumul lui Hamlet, Opheliei nu-i r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103-l comp\u0103timeasc\u0103 pe prin\u0163: ,,Ce cuget nalt \u00eentr-\u00eensul s-a surpat! \/ (…) Oh, ceruri milostive, ajuta\u0163i-l! \/ Puteri cere\u015fti, reda\u0163i-i s\u0103n\u0103tatea\u201d (ibidem).59<\/sup><\/p>\n

Este ne\u00eendoielnic faptul c\u0103 Hamlet o iube\u015fte pe Ophelia (\u00een scena de teatru \u00een teatru, prin\u0163ul se a\u015feaz\u0103 jos, la picioarele ei), adres\u00e2ndu-i-se \u00een termeni ca ace\u015ftia: ,,prea frumoasei Ophelia, celestei \u015fi icoan\u0103 a sufletului meu\u201d (II, 2, III, 2).60<\/sup> \u00a0Cum r\u0103spunde ea dragostei prin\u0163ului, afl\u0103m chiar din cuvintele admirative ale Opheliei la adresa lui Hamlet, care sugereaz\u0103 iubirea ei dezinteresat\u0103 pentru acesta, felul cum se oglinde\u015fte el \u00een ochii fetei \u00eendr\u0103gostite: ,,El, ochiul cur\u0163ii, palo\u015ful o\u015ftirii \/ \u015ei limba \u015fcoalei celei mai vestite \/ N\u0103dejdea-n floare a unei \u0163\u0103ri m\u0103re\u0163e, \/ Oglinda \u015fi tiparul frumuse\u0163ii, \/ El, v\u00e2rf al v\u00e2rfurilor…\u201d (III, 1).61<\/sup> Prins\u0103 \u00eentre comportamentul despotic al tat\u0103lui, care-o transform\u0103 \u00eentr-o unealt\u0103 a planurilor sale, \u015fi atitudinea necru\u0163\u0103toare a prin\u0163ului, care-o respinge brutal (\u00eencredin\u0163at c\u0103 cinstea este incompatibil\u0103 cu frumuse\u0163ea), Opheliei ,,nu i-a mai r\u0103mas aproape nimic altceva dec\u00e2t s\u0103-\u015fi depl\u00e2ng\u0103 virginitatea\u201d (L. Levi\u0163chi).62<\/sup><\/p>\n

Dup\u0103 ce \u00a0tat\u0103l (Polonius) este ucis, iar iubitul (Hamlet) este surghiunit din \u0163ar\u0103, lipsit\u0103 de orice sprijin moral (fratele, Laertes, se afla \u00een Fran\u0163a), Ophelia se pr\u0103bu\u015fe\u015fte (intui\u0163ia ei: ,,eu, dintre femei, cea mai zdrobit\u0103\u201d). Cu mintea r\u0103t\u0103cit\u0103, \u00een c\u00e2ntecele \u015fi fanteziile ei, ea \u00ee\u015fi tr\u0103deaz\u0103 dragostea frustrat\u0103: ,,Chiar m\u00e2ine este Sf\u00e2ntul Valentin \/ Cu to\u0163ii-n zori de zi \/ Iar eu, fecioar\u0103, la fereastr\u0103-\u0163i \/ Vorbeai de cununie\u201d (IV, 5).63<\/sup> Moartea ei, nea\u015fteptat\u0103, datorat\u0103 ruperii unei s\u0103lcii, este urmat\u0103 de ,,\u015ftirbita r\u00e2nduial\u0103\u201d a \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rii, dar ,,cununa de fecioar\u0103, \/ \u015ei feciorelnicul a\u015fternut de flori\u201d nu-i pot fi refuzate. Puritatea ei feciorelnic\u0103 \u015fi adev\u0103rul iubirii ei (r\u0103mas\u0103 ne\u00eemplinit\u0103) \u00eei \u00eeng\u0103duie Opheliei s\u0103 resping\u0103, prin moarte, temerile lui Hamlet despre cinste \u015fi frumuse\u0163e, temeri care au pricinuit-o, \u00een parte (L. Levi\u0163chi).64<\/sup> Astfel, ,,tragedia ei este c\u0103 Hamlet i-a l\u0103sat ,,comoara castit\u0103\u0163ii\u201d neatins\u0103 \u015fi, \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103, este \u015fi tragedia lui; frumoasa intrig\u0103 \u00eentocmit\u0103, cea a dragostei statornice \u015fi respinse a Opheliei, este unul din cele mai amare lucruri din Shakespeare\u201d (L. Levi\u0163chi).65<\/sup> La r\u00e2ndul s\u0103u, Jan Kott remarca c\u0103, ,,\u00eentr-o lume unde domne\u015fte crima (curtea de la Elsinore), pentru Hamlet \u015fi pentru Ophelia nu-i loc de iubire\u201d.66<\/sup><\/p>\n

 <\/p>\n

II<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\"\"<\/a>Hamlet este unul din pu\u0163inii eroi literari care tr\u0103iesc \u00een afara textului, \u00een afara teatrului, numele lui \u00eenseamn\u0103 ceva chiar \u015fi pentru aceia care niciodat\u0103 nu l-au citit pe Shakespeare \u015fi nici nu l-au v\u0103zut pe scen\u0103 (Jan Kott). 67<\/sup><\/p>\n

\u00centr-o lume de ev mediu t\u00e2rziu, aflat\u0103 \u00een pragul modernit\u0103\u0163ii, Hamlet trebuie s\u0103-\u015fi r\u0103zbune tat\u0103l ucis, ca \u015fi Laert \u015fi \u00a0Fortinbras, dar acela\u015fi prin\u0163, al\u0103turi de Horatio \u015fi Laert, urmeaz\u0103 studii superioare, la Wittenberg sau Paris. Hamlet este apreciat (perceput) ca ,,o minte aleas\u0103\u201d, conform m\u0103rturiei Opheliei, iar textul dramatic ne revel\u0103 c\u0103 prin\u0163ul danez este inteligent, lucid, intuitiv, prompt \u00een r\u0103spunsuri. Alice Voinescu remarca faptul c\u0103 ,,g\u00e2ndirea este \u00een Hamlet floarea \u00eentregii fiin\u0163e…, f\u0103clie \u00een care materia se transform\u0103 \u00een lumin\u0103. \u00cen asemenea lumin\u0103 se aprinde con\u015ftiin\u0163a \u015fi \u00een ea se elaboreaz\u0103 realitatea \u00een care se oglinde\u015fte existen\u0163a\u201d ( A. Voinescu, Curs.., \u00een Aurel Cur\u0163ui, Hamlet \u00een Rom\u00e2nia..). 68<\/sup> Goethe afirm\u0103 despre Hamlet: ,,O natur\u0103 simpatic\u0103, pur\u0103, nobil\u0103 \u015fi profund moral\u0103, f\u0103r\u0103 t\u0103ria nervilor care formeaz\u0103 un erou, se pr\u0103bu\u015fe\u015fte sub o povar\u0103 insuportabil\u0103 pentru el \u015fi pe care nu poate s-o \u00eenl\u0103ture\u201d (L. Levi\u0163chi).69<\/sup> H. Taine, vorbind despre fizionomia prin\u0163ului, ar\u0103ta: ,,Recunoa\u015fte\u0163i \u00een el un suflet de poet, f\u0103cut nu pentru a ac\u0163iona ci pentru a visa, un artist pe care ne\u015fansa l-a f\u0103cut prin\u0163, pe care o ne\u015fans\u0103 \u015fi mai mare l-a f\u0103cut r\u0103zbun\u0103torul unei crime \u015fi care, destinat de natur\u0103 Geniului, este condamnat de soart\u0103 la nebunie \u015fi nefericire\u201d (ibidem).70<\/sup><\/p>\n

Hamlet este un erou tragic, adic\u0103 un ins \u00eentotdeauna pasionat, care urm\u0103re\u015fte \u00eens\u0103 s\u0103-\u015fi purifice pasiunea. \u00cen Hamlet, eroul ne este ar\u0103tat ca un om cu o teribil\u0103 capacitate de a sim\u0163i, uneori, sentimentul r\u0103stoarn\u0103 \u00eentregul echilibru al fiin\u0163ei sale (…). Acest element emo\u0163ional este alimentat de \u00eenstr\u0103inarea sa de via\u0163\u0103 \u015fi de oameni. \u00cen acela\u015fi timp, sensilbilitatea sa, stimulentul ac\u0163iunii, este contracarat\u0103 de reflec\u0163ie, obstacolul ac\u0163iunii. Datorit\u0103 ciocnirii acestor tendin\u0163e antagoniste, sufletul lui Hamlet se fr\u0103m\u00e2nt\u0103 \u00eentr-un extaz al auto-tortur\u0103rii\u201d (ibidem). 71<\/sup><\/p>\n

\u00cen aceast\u0103 lume, zugr\u0103vit\u0103 mai sus (vezi p. 1-8), \u00een Danemarca aceasta, transformat\u0103 \u00een temni\u0163\u0103, se-ntoarce t\u00e2n\u0103rul prin\u0163 Hamlet, student la Wittenberg, dup\u0103 moartea tat\u0103lui s\u0103u, hot\u0103r\u00e2t s\u0103 ac\u0163ioneze \u015fi s\u0103-i demoleze zidurile.<\/p>\n

Confruntarea cu st\u0103p\u00e2nul Mecanismului se declan\u015feaz\u0103 chiar de la \u00eenceput: fixat cu ochi b\u0103nuitori de Claudiu, regele uzurpator, Hamlet \u00eencearc\u0103 un dezgust universal: ,,O, Doamne, ce searb\u0103d, ve\u015fted, r\u00e2nced \u015fi zadarnic \/ E rostul lumii-ntregi \u00een ochii mei! \/ Mi-e sil\u0103! Sil\u0103! (…) \/ Urma de mult s\u0103 fie c\u00e2te s\u00e2nt\u201d (I, 2).72<\/sup> Pe prin\u0163 \u00eel revolt\u0103 mai ales figura jalnic\u0103 a uzurpatorului (unchiului!)-dup\u0103 cutum\u0103, fiul trebuia s\u0103 urmeze tat\u0103lui-(,,urma\u015ful \u00eei vine ca un satir lui Hyperion\u201d) \u015fi graba mamei de a se c\u0103s\u0103tori cu intrusul de pe tron (,,O, Doamne! S\u0103 se m\u0103rite \/ Cu unchiul, frate bun al tatii\u201d (ibidem). Hamlet este \u00eencredin\u0163at c\u0103 anturajul cur\u0163ii este unul r\u0103u famat \u015fi se mir\u0103 de prezen\u0163a lui Horatio la castelul regal: ,,Dar ce-ai venit s\u0103 faci \u00een Elsinore ? \/ \u015etiin\u0163a-aici se suge din butoi\u201d! (ibidem).73<\/sup> Pe fondul acestei am\u0103r\u0103ciuni, amestecate cu sarcasmul, vestea mor\u0163ii (uciderii) regescului s\u0103u tat\u0103, comunicat\u0103 de fantoma acestuia, amplific\u0103 insurgen\u0163a spritului s\u0103u rebel: ,,Voi, ordii ale cerului! P\u0103m\u00e2nt! Iad! Inim\u0103, fii tare!\u201d (I, 5). Dup\u0103 ce i se dest\u0103inuie crima s\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 de unchi asupra tat\u0103lui, Hamlet \u00een\u0163elege, \u00eenfiorat, care este misiunea sa, a celui \u00eentors la curtea regeasc\u0103 a Danemarcei: ,,S\u00e2nt timpi s\u0103ri\u0163i! O, blestemat noroc \/ De-a fi n\u0103scut ca eu s\u0103-i pun la loc!\u201d (ibidem).74<\/sup><\/p>\n

Ulterior, intuind adev\u0103ratul rol al lui Hamlet, la curtea sa, f\u0103r\u0103 r\u0103gaz, ,,unchiul uciga\u015f \u00ee\u015fi a\u0163inte\u015fte ochii b\u0103nuitori asupra t\u00e2n\u0103rului prin\u0163, el nu-i \u00eeng\u0103duie acestuia s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 Danemarca, dar, pe de alt\u0103 parte, prezen\u0163a lui la curte este tulbur\u0103toare, c\u0103ci \u00eei sile\u015fte pe to\u0163i s\u0103-\u015fi aminteasc\u0103 de ceea ce le-ar pl\u0103cea s\u0103 uite. N-ar fi mai bine s\u0103-l \u0163in\u0103 astfel la \u00eendem\u00e2n\u0103 ? Sau poate regele ar fi \u00eenc\u00e2ntat s\u0103 se descotoroseasc\u0103 de Hamlet c\u00e2t mai cur\u00e2nd cu putin\u0163\u0103 ?\u201d (Kott).75 <\/sup><\/p>\n

Ce se-nt\u00e2mpl\u0103 cu Hamlet, dup\u0103 ce i se dezv\u0103luie adev\u0103rul despre moartea tat\u0103lui s\u0103u, este el cu adev\u0103rat schimbat, un alt om, sau doar mimeaz\u0103 acest lucru, pentru a-\u015fi duce r\u0103zbunarea la bun sf\u00e2r\u015fit ? \u00cen noua ipostaz\u0103, el are nevoie de imagini (formul\u0103ri) despre noul s\u0103u chip de ,,om nebun\u201d, s-ar tr\u0103da dac\u0103 s-ar exprima deschis, direct, de aceea trebuie s\u0103 vorbeasc\u0103 ambiguu \u015fi s\u0103-\u015fi ascund\u0103 adev\u0103ratele sim\u0163\u0103minte \u00eend\u0103r\u0103tul cuvintelor cu \u00een\u0163eles echivoc, al calambururilor \u015fi parabolelor. Sub protec\u0163ia acestei m\u0103\u015fti, prin\u0163ul poate spune multe lucruri incomode \u015fi subtile, prin compara\u0163ie cu ceilal\u0163i curteni din jur. G\u00e2ndurile lui ajung mai departe, pentru c\u0103 el vede mai mult \u015fi mai ad\u00e2nc dec\u00e2t ei, nu pentru c\u0103 ar ignora realitatea (L. Levi\u0163chi).76<\/sup><\/p>\n

\u00cen textul piesei, concret, despre ,,noul chip\u201d al lui Hamlet ne vorbe\u015fte un martor nea\u015fteptat, Ophelia, nimeni alta dec\u00e2t iubita sa. Iat\u0103 ce relateaz\u0103 ea tat\u0103lui s\u0103u: ,,…descheiat la hain\u0103, \/ Cu capul gol, ciorapii r\u0103suci\u0163i, \/ Intr\u0103 la mine f\u0103r\u0103 un cuv\u00e2nt \/ Era la chip mai alb dec\u00e2t c\u0103ma\u015fa \/ Genunchii se loveau, iar uit\u0103tura \/ At\u00e2t de jalnic \u015fi-o rotea…\/ P\u0103rea sc\u0103pat, atuncea chiar, din iad\u201d (II, 1).77<\/sup> Fiica lui Polonius vorbe\u015fte apoi despre gesturile, la fel de gr\u0103itoare, ale prin\u0163ului: ,,M-a luat de m\u00e2n\u0103 \u015fi m-a str\u00e2ns puternic \/ Cu m\u00e2n\u0103 st\u00e2ng\u0103 strea\u015fin\u0103 la frunte, \/ At\u00e2t de-ad\u00e2nc mi s-a uitat \u00een ochi (…) \/ \u015ei d\u00e2nd de trei sau patru ori din cap, \/ Oft\u0103 ad\u00e2nc…p\u0103r\u00e2nd \/ C\u0103-\u015fi d\u0103 sf\u00e2r\u015fitul\u201d (ibidem).78<\/sup> Din descrierea Opheliei deducem c\u0103 suferin\u0163a prin\u0163ului Hamlet este real\u0103, nu mimat\u0103, atmosfera cur\u0163ii de la Elsinore era extrem de ap\u0103s\u0103toare, alienant\u0103, o adev\u0103rat\u0103 tortur\u0103 pentru Hamlet, care \u015ftia acum c\u0103 tronul regelui Claudiu este p\u0103tat de s\u00e2nge, dar nu putea s\u0103 o spun\u0103. \u00cen privirea ,,scrut\u0103toare\u201d fixat\u0103 de prin\u0163 asupra Opheliei, el anticipeaz\u0103 metamorfoza acesteia, transformat\u0103 \u00een momeal\u0103 de Polonius, pentru supravegherea omului iubit. Hamlet, dup\u0103 cum gl\u0103suiesc scrisorile sale, o iubea indubitabil pe Ophelia:\u00a0 ,,S\u0103 nu crezi soarele-n amiezi, \/ Nici stelele c\u0103-s foc ceresc \/ Nici adev\u0103rul s\u0103 nu-l crezi, \/ Dar crede-n veci c\u0103 te iubesc\u201d. \u015ei el adaug\u0103: ,,O, scump\u0103 Ophelia, sunt bolnav de aceste caden\u0163e, nu am me\u015fte\u015fugul s\u0103-mi scandez gemetele, dar c\u0103 te iubesc pe tine, preacurat\u0103, crede-m\u0103\u201d (II, 2).79<\/sup><\/p>\n

A\u015fa st\u00e2nd lucrurile, pare de ne\u00een\u0163eles tonul vehement, brutal, folosit de Hamlet la adresa Opheliei: ce-i repro\u015feaz\u0103 el, cu cine se lupt\u0103 el de fapt, cu ea, cea pe care-o iubise (\u015fi care-l iubea, dar care se supune poruncilor p\u0103rinte\u015fti)) sau cu cei care-l ascult\u0103 din spatele draperiilor, unelte ale regelui uzurpator \u015fi uciga\u015f ? \u00cen discu\u0163ia cu Ophelia, la \u00eenceput, Hamlet o \u00eent\u00e2mpin\u0103 cu cuvinte bl\u00e2nde: ,,O, nimf\u0103, \u00een ruga ta \/ P\u0103catele-aminte\u015fte-mi\u201d, iar aceasta \u00eei r\u0103spunde cu o c\u0103ldur\u0103 (dragoste) abia disimulat\u0103: ,,De-at\u00e2ta timp, ce face-alte\u0163a-voastr\u0103\u201d ? (III, 1).80<\/sup> Dar ceea ce urmeaz\u0103 pare neverosimil, cititorul (privitorul la teatru) este uimit de derularea tensionat\u0103 a dialogului. Ophelia (la-ndemnul celor ce ascult\u0103 din spatele draperiilor) \u00eei ,,restituie\u201d amintirile scumpe ale celor doi, ea, care continu\u0103 de fapt s\u0103-l iubeasc\u0103, \u00een timp ce Hamlet, care vede femeia \u015fi nu iubita, o chestioneaz\u0103 cu severitate (brutalitate), cu o vehemen\u0163\u0103 rar \u00eent\u00e2lnit\u0103, deloc princiar\u0103: ,,E\u015fti cinstit\u0103 ? E\u015fti \u015fi frumoas\u0103 ? Dac\u0103 e\u015fti frumoas\u0103 \u015fi cinstit\u0103, cinstea \u00a0n-ar trebui s\u0103-\u0163i asculte frumuse\u0163ea, fiindc\u0103 puterea frumuse\u0163ii mai cur\u00e2nd va preschimba cinstea \u00eentr-o desfr\u00e2nat\u0103 dec\u00e2t s\u0103 fac\u0103 aceasta frumuse\u0163ea a-i sem\u0103na\u201d. Apoi prin\u0163ul conchide cu am\u0103r\u0103ciune: ,,alt\u0103dat\u0103 asta era un paradox, dar timpurile noastre l-au dovedit adev\u0103rat\u201d (ibidem).81<\/sup><\/p>\n

Vehemen\u0163a sa merge \u00eentr-un crescendo, lu\u00e2nd propor\u0163ii neb\u0103nuite: ,,Du-te la m\u0103n\u0103stire, de ce vrei s\u0103 pr\u0103se\u015fti doar p\u0103c\u0103to\u015fi ? \/(…) Suntem cu to\u0163ii tic\u0103lo\u015fi sus-pu\u015fi, nu crede pe nimeni \/(…) Dac\u0103 te m\u0103ri\u0163i, \u00ee\u0163i dau de zestre-acest blestem: fii cast\u0103 ca ghea\u0163a, alb\u0103 ca z\u0103pada, \u015fi tot nu vei sc\u0103pa neterfelit\u0103 \/(…) Du-te, jocul vie\u0163ii mi-e ur\u00e2t\u201d (ibidem).82<\/sup> Dar s\u0103 nu ne \u00een\u015fel\u0103m. S-ar p\u0103rea c\u0103 totul\u00a0 a fost spus \u015fi c\u0103 \u00eentre cei doi s-a c\u0103scat o pr\u0103pastie, dar, foarte cur\u00e2nd, \u00een scena de ,,teatru \u00een teatru\u201d, asist\u0103m la o adev\u0103rat\u0103 ,,idil\u0103\u201d \u00eentre iubi\u0163ii certa\u0163i: Hamlet, invitat de regin\u0103 (mam\u0103) s\u0103 stea l\u00e2ng\u0103 ea, acesta,\u00a0 \u00een mare form\u0103 sufleteasc\u0103, se arat\u0103 de-a dreptul seduc\u0103tor: ,,Nu, scump\u0103 mam\u0103, am, aici, un metal mai str\u0103lucitor \/ (c\u0103tre Ophelia) S\u0103 stau, my lady, \u00een poala dumitale ? Adic\u0103 numai cu capu-n poal\u0103. \/ E un g\u00e2nd minunat a sta \u00eentre genunchii fetelor\u201d (III, 2).83<\/sup> Ophelia, dup\u0103 tirada irascibil\u0103 a prin\u0163ului, se arat\u0103 surprins\u0103 \u015fi ea: ,,S\u00e2nte\u0163i vesel, my lord\u201d. Chiar dac\u0103 admitem, conform interpret\u0103rilor curente, c\u0103 Hamlet ,,joac\u0103 teatru\u201d, atrac\u0163ia \u015fi dragostea sa pentru Ophelia nu sunt mai pu\u0163in evidente. \u00cen scena ultim\u0103, a \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rii Opheliei, Hamlet, iritat de comportamentul zgomotos al lui Laert, exclam\u0103 dezarmat: ,,Iubita mea Ophelia! Mii de fra\u0163i, \/ \u015ei tot nu pot, cu dragostea lor toat\u0103, \/ Pe-a mea s\u0103 o ajung\u0103 \/ (…) \u015ei eu, cu ea, vreau s\u0103 m\u0103-ngrop de viu\u201d (V, 1).84 <\/sup><\/p>\n

Dup\u0103 ce-am v\u0103zut adev\u0103rata natur\u0103 a iubirii pentru Ophelia, s\u0103 ne \u00eentoarcem la lupta lui Hamlet cu sistemul de la Curte. Jan Kott noteaz\u0103: ,,\u00cen castelul de la Elsinore, \u00een spatele fiec\u0103rei draperii se ascunde cineva. Teama p\u00e2ng\u0103re\u015fte totul la aceast\u0103 curte: c\u0103snicia, dragostea, prietenia\u201d. \u015ei eseistul subliniaz\u0103: ,,Prin ce experien\u0163\u0103 de iad a trebuit s\u0103 treac\u0103 Shakespeare, \u00een timpul complotului \u015fi a execut\u0103rii lui Essex, pentru a descoperi cum func\u0163ioneaz\u0103 (ac\u0163ioneaz\u0103) Marele Mecanism\u201d!85<\/sup><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0Regele observ\u0103 cu o doz\u0103 de \u00eengrijorare, pentru scaunul s\u0103u, c\u0103 ,,Hamlet nu mai este Hamlet\u201d (II, 2) \u015fi trimite pe urmele lui, practic pentru a-l supraveghea, pe cei doi curteni prea supu\u015fi, Rosencrantz \u015fi Guildenstern (vezi mai sus). \u00cent\u00e2mpin\u00e2ndu-i amical, la \u00eenceput, pe cei doi intru\u015fi, prin\u0163ul se mir\u0103 ce caut\u0103 cei doi ,,aicea, la-nchisoare\u201d, fiindc\u0103 ,,Danemarca-i o-nchisoare\u201d, generaliz\u00e2nd apoi c\u0103 lumea-ntreag\u0103 e la fel, cu ,,multe temni\u0163i, carcere \u015fi beciuri\u201d (ibidem).86<\/sup> Apoi, \u00een fa\u0163a celor doi trimi\u015fi ai cur\u0163ii, prin\u0163ul renascentist ne zugr\u0103ve\u015fte viziunea sa (sceptic\u0103) asupra lumii: ,,De la un timp, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftiu de ce, mi s-a vestejit tinere\u0163ea, am uitat toate jocurile, gustul de via\u0163\u0103 mi s-a \u00eengreunat, \u00eenc\u00e2t p\u0103m\u00e2ntul, aceast\u0103 goal\u0103 alc\u0103tuire, \u00eemi pare un promontoriu sterp, aerul (cerul)…o str\u00e2nsur\u0103 puturoas\u0103 de aburi, iar omul, aceast\u0103 f\u0103ptur\u0103 aleas\u0103, frumuse\u0163ea \u00eens\u0103\u015fi a lumii, v\u00e2rf a toat\u0103 f\u0103ptura, ce este acest praf al prafului ? Oamenii nu m\u0103 mai farmec\u0103\u201d, afirm\u0103 primul erou modern al literaturii europene (ibidem).87<\/sup> Pe Hamlet nu-l mai \u00eenc\u00e2nt\u0103 dec\u00e2t actorii, pe care-i salut\u0103 ca pe ,,domnii mei\u201d \u015fi ,,buni prieteni\u201d, ca pe ni\u015fte ,,mae\u015ftri\u201d. Ei \u00eel ajut\u0103 s\u0103 se cerceteze pe sine, impresionat de ,,tr\u0103irea\u201d \u00eenalt\u0103 a rolurilor lor: ,,Firesc e oare ca un biet actor, \/ Spun\u00e2nd pove\u015fti \u015fi-nchipuind dureri, \/ S\u0103-\u015fi poat\u0103-aduce firea dup\u0103 g\u00e2nd, \/ (…) Cu ochii-n lacrimi, \/ Cu glasul fr\u00e2nt \u015fi potrivindu-\u015fi portul \/ Pe-nchipuiri ? \u015ei totul pentru ce ? \/ Pentru Hecuba! \/ Dar ce-i e lui Hecuba \u015fi ea lui \/ S-o pl\u00e2ng\u0103 ?\u201d (ibidem).88<\/sup><\/p>\n

Spirit lucid \u015fi onest, prin\u0163ul se compar\u0103 cu actorul, \u00eenvinuindu-se cu voluptate : ,,Iar eu,\u00a0 un tr\u00e2ntor sc\u00e2rnav, l\u00e2nced \u015fi n\u0103t\u00e2ng, \/ Un gur\u0103-casc\u0103-al propriei dureri, \/ Nimic nu spun (…) Poate sunt un la\u015f ? De ce nu-mi spune nimenea netrebnic ? (…) \/ Nimic nu m\u0103-nt\u0103r\u00e2t\u0103, \u00eenghit orice (…) \/ Mi-e sil\u0103, oah! Treze\u015fte-te, tu, creier!\u201d (ibidem).89<\/sup> Deocamdat\u0103, el se bucur\u0103 de sosirea actorilor la castel, \u00een speran\u0163a de a-l demasca pe regele uciga\u015f: ,,piesa-i la\u0163 \/ \u00cen care pot pe rege s\u0103-l \u00eenha\u0163\u201d (ibidem). \u00cenainte de scena respectiv\u0103, Hamlet, dup\u0103 un nou examen al con\u015ftiin\u0163ei, \u00een punctul culminant al ac\u0163iunii, roste\u015fte marele s\u0103u monolog: ,,A fi sau a nu fi, aceasta e-ntrebarea \/ Mai-nalt e-n sine cugetul s\u0103-ndure \/ S\u0103ge\u0163ile…soartei, \/ Sau, m\u0103ri de suferin\u0163e \u00eenfrunt\u00e2nd, \/ S\u0103 curme totul scurt ? S\u0103 mori, s\u0103 dormi, Nimic mai mult\u201d. \u015ei el continu\u0103 incisiv: ,,Ce om ar sta s\u0103-ndure b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea, \/ Tirani nedrep\u0163i, trufia \u00eendr\u0103znea\u0163\u0103, \/ Obr\u0103znicia scribilor slujba\u015fi, \/ Izb\u00e2nda l\u00e2ng\u0103 merit a prostiei \/ \u015ei dragostea lovit\u0103 de dispre\u0163, \/ C\u00e2nd singur ar putea s\u0103-\u015fi dea odihna \/ Cu-un v\u00e2rf de o\u0163el\u201d ? Prin\u0163ul identific\u0103 \u00een excesul de reflec\u0163ie incapacitatea noastr\u0103 de a trece la fapte: ,,G\u00e2ndirea ne face la\u015fi pe to\u0163i \/ Culoarea vie-a hot\u0103r\u00e2rii \/ P\u0103le\u015fte \u00een raza palid\u0103 de g\u00e2nd \/ \u015ei fapte mari, soroace-ale-\u00eemplinirii, \/ Sub ochiul min\u0163ii,-av\u00e2ntu-\u015fi \u00eencovoaie\u201d (III, 1).90<\/sup> Monologul reu\u015fe\u015fte s\u0103 men\u0163in\u0103 \u00eentr-un echilibru ,,m\u0103iestrit\u201d antinomiile via\u0163\u0103 \u015fi moarte, dorin\u0163a de moarte \u015fi frica de moarte, chinurile vie\u0163ii \u015fi ale mor\u0163ii. Totu\u015fi, concluzia e limpede: de\u015fi condi\u0163ia uman\u0103 ne face s\u0103 t\u00e2njim dup\u0103 moarte, prefer\u0103m s\u0103 ,,\u00eendur\u0103m\u201d via\u0163a pe care o ducem (L. Levi\u0163chi).91 \u00a0\u00a0\u00a0<\/sup><\/p>\n

Cu concursul actorilor, Hamlet introduce, \u00een piesa montat\u0103 la curte, secven\u0163a otr\u0103virii regescului s\u0103u tat\u0103, \u00een prezen\u0163a uzurpatorului uciga\u015f \u015fi a \u00eentregii cur\u0163i, \u00een urma c\u0103reia regele Claudiu, demascat, p\u0103r\u0103se\u015fte sala plin de m\u00e2nie, prin\u0163ul av\u00e2nd astfel confirmarea faptei sale nelegiuite. \u00cen acet mod, la curte, taberele se delimiteaz\u0103 fulger\u0103tor, \u00een jurul regelui se str\u00e2ng to\u0163i supu\u015fii s\u0103i obedien\u0163i \u00een frunte cu Polonius, \u00een timp ce \u00a0al\u0103turi de Hamlet nu r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t Horatio, student la Wittenberg, coleg cu prin\u0163ul, aristocratul intelectual,\u00a0 al c\u0103rui elogiu tocmai \u00eel f\u0103cuse \u00eenainte: ,,Tu e\u015fti singurul om drept \/ Cu care pot vorbi deschis oric\u00e2nd \/ A, nu te m\u0103gulesc \/ Fiindc\u0103 ce-a\u015f putea r\u00e2vni s\u0103-mi dai, \/ C\u00e2nd inima ta bun\u0103-i tot avutul (…) \/ Nep\u0103s\u0103tor la suferin\u0163e mari \u015fi om \/ Pe care soarta lui l-a mul\u0163umit \/ Fie lovindu-l, fie r\u0103sf\u0103\u0163\u00e2ndu-l. \/ Ferice omu-al c\u0103rui s\u00e2nge-aprins \/ E \u00eendoit cu rece judecat\u0103 \/ \u015ei nu-i sub degetele soartei flaut \/ S\u0103 c\u00e2nte ce vrea d\u00e2nsa\u201d (III, 2).92 <\/sup>Din momentul \u00een care s-a \u00eencredin\u0163at de adev\u0103rul crimei s\u0103v\u00e2r\u015fite, Hamlet, av\u00e2nd al\u0103turi doar pe Horatio, este de nerecunoscut, \u015fi unde nu poate t\u0103ia cu sabia, taie cu vorba, ar\u0103t\u00e2ndu-se necru\u0163\u0103tor fa\u0163\u0103 de ,,temnicerii\u201d s\u0103i. Lui Guildenstern i se adreseaz\u0103 astfel (vezi scena cu flautul): ,,pentru ce \u00eemi dai t\u00e2rcoale…, de parc\u0103-ai vrea s\u0103 m\u0103 \u00eempingi \u00een plas\u0103 ? (…) vezi, ce lucru de nimic ai vrea s\u0103 faci din mine! Ai vrea ca eu s\u0103 c\u00e2nt…, ai vrea s\u0103-mi smulgi chiar taina inimii, ai vrea s\u0103-mi afli cuprinderea \u00eentreag\u0103 de sunete ad\u00e2nci \u015fi ascu\u0163ite. Ia-m\u0103 drept orice instrument vrei, oric\u00e2t m-ai zg\u00e2nd\u0103ri, n-ai s\u0103-ajungi s\u0103-\u0163i c\u00e2nt eu niciodat\u0103\u201d (Ibidem).93 <\/sup><\/p>\n

Urmeaz\u0103 o noapte teribil\u0103: \u00eencordat, h\u0103r\u0163uit din toate p\u0103r\u0163ile, Hamlet se-ndreapt\u0103 \u00eenarmat spre apartamentul reginei: ,,E miez de noapte, plin de vr\u0103ji \u015fi iele, \/ C\u00e2nd casc\u0103 cimitirele, iar iadul \/ Pe lume sufl\u0103 molimi; \/ S\u00e2nge-n clocot a\u015f vrea s\u0103 beau, \/ Ca soarele el \u00eensu\u015fi s\u0103 tremure\u201d (Ibidem).94<\/sup> \u00cen drumul s\u0103u, el \u00eel \u00eent\u00e2lne\u015fte pe rege \u00eengenuncheat, \u00eentr-un col\u0163, la rug\u0103ciune, dar nu cedeaz\u0103 ispitei de a-l lovi: ,,\u00cel pot lovi din spate c\u00e2t se roag\u0103 \/ Acuma chiar, ca s\u0103-l trimit la ceruri \/ \u015ei fapta-i s\u0103-mi r\u0103zbun. Dar s\u0103 mai cuget (…) N\u0103untru, spad\u0103,-alege timp cumplit, \/ C\u00e2nd doarme beat, c\u00e2nd url\u0103 de m\u00e2nie \/ Sau c\u00e2nd incestu-l trage c\u0103tre pat (…) \/ Atunci s\u0103-\u015fi dea spurcatul suflet Satanei\u201d (III, 3).95<\/sup> Prin\u0163ul se apropie de iatacul mamei, hot\u0103r\u00e2t s\u0103-i vorbeasc\u0103 pe m\u0103sur\u0103: ,,O, inim\u0103, p\u0103streaz\u0103-\u0163i firea, -n pieptu-mi \/ S\u0103 nu se-ncuibe sufletul lui Nero \/ Voi fi cumplit, nu \u00eens\u0103 nefiresc \/ \u00cei voi vorbi-n cu\u0163ite, dar niciunul de m\u00e2nuit\u201d (III, 2).96<\/sup> Dialogul dintre mam\u0103 \u015fi fiu se arat\u0103 t\u0103ios de la \u00eenceput: ,,\u015etii, Hamlet, c\u0103-ai jignit pe tat\u0103l t\u0103u \/ \u015etii, mam\u0103, c\u0103-ai jignit pe tat\u0103l meu \/ R\u0103spunzi cu-o limb\u0103,-a\u015f zice, f\u0103r\u0103 rost. \/ \u00centrebi cu-o limb\u0103,-a\u015f zice, blestemat\u0103\u201d (III, 4).97 <\/sup><\/p>\n

Amenin\u0163at de regin\u0103 c\u0103 va chema garda, Hamlet se dezl\u0103n\u0163uie: ,,Stai aici, un pas s\u0103 nu clinte\u015fti \/ …nainte de-a-\u0163i fi pus \/ Oglinda-n fa\u0163\u0103, ca s\u0103-\u0163i vezi \u00een cuget\u201d, ceea ce o sperie pe regin\u0103, care strig\u0103 alarmat\u0103, odat\u0103 cu Polonius, de dup\u0103 perdea. Hamlet, crez\u00e2nd c\u0103 este \u00eensu\u015fi regele, \u00eenfige sabia \u00een perdea \u015fi ucide pe Polonius, victim\u0103 a propriei nesocotin\u0163e. El se-ndreapt\u0103 apoi spre regin\u0103 \u015fi-i pune \u00een fa\u0163\u0103 oglinda propriilor fapte: ,,Nu-\u0163i mai fr\u00e2nge m\u00e2inile…\/ S\u0103-\u0163i fr\u00e2ng mai bine inima (…) \/ Ce-ai f\u0103cut ? \/ O fapt\u0103 ce-ntunec\u0103 ro\u015fea\u0163a sfiiciunii \/ (…) F\u0103c\u00e2nd din taina nun\u0163ii z\u0103r\u0103fie (…) \/ Ru\u015fine unde-\u0163i este-mbujorarea\u201d ?! (ibidem) 98<\/sup>. \u015ei prin\u0163ul \u00eencheie senten\u0163ios: ,,C\u0103ci azi, c\u00e2nd lumea g\u00e2f\u00e2ie-n os\u00e2nz\u0103, \/ Virtutea cere viciului iertare, \/ Se-nclin\u0103,-i cere voie s\u0103-l ajute.\u201d (ibidem).99<\/sup> Hamlet \u00ee\u015fi revars\u0103 apoi m\u00e2nia \u00eempotriva regelui, care-i preg\u0103tea surghiunul \u015fi pieirea (vezi mai sus, p. 2). Scena din iatac se \u00eencheie dramatic \u015fi sinistru: \u00een timp ce ureaz\u0103 mamei sale noapte bun\u0103, el p\u0103r\u0103se\u015fte \u00eenc\u0103perea t\u00e2r\u00e2nd cadavrul lui Polonius.<\/p>\n

Hamlet \u00eencercase s\u0103 trezeasc\u0103 con\u015ftiin\u0163a mamei sale, dar nu prea reu\u015fe\u015fte, \u00eentrebat\u0103 apoi de rege, ce este cu Hamlet, ,,acest nebun de t\u00e2n\u0103r\u201d, regina r\u0103spunde doar at\u00e2t: ,,Nebun ca marea \u015fi ca v\u00e2ntul \/ C\u00e2nd se-ntrec \u00een larg\u201d. Dup\u0103 uciderea lui Polonius, Hamlet, prin\u0163ul r\u0103zbun\u0103tor, se arat\u0103 necru\u0163\u0103tor cu slujitorii intrigan\u0163i din jurul s\u0103u \u015fi eticheteaz\u0103 pe Rosencrantz drept ,,burete\u201d, care ,,suge \u00eencrederea, r\u0103splata \u015fi puterea regelui\u201d, in\u015fi lipsi\u0163i de inteligen\u0163\u0103: ,,vorba cu t\u00e2lc adoarme \u00een urechea bleag\u0103\u201d, \u015fi atac\u0103 din nou pe Claudiu, \u00een prezen\u0163a slujitorilor s\u0103i: ,,regele-i un lucru de nimic\u201d (IV, 2).100<\/sup> Arestat practic \u015fi condus sub escort\u0103 la rege, Hamlet \u00eel \u00eenfrunt\u0103 \u015fi \u00eel sfideaz\u0103 din nou pe acesta, care-l \u00eentrebase ,,unde-i \u00a0Polonius\u201d: ,, La cin\u0103! Nu unde m\u0103n\u00e2nc\u0103, ci unde e m\u00e2ncat, o anumit\u0103 convocare de viermi politici \u00eel \u00eenconjoar\u0103. Chiar peste regi, tot viermii-s \u00eemp\u0103ra\u0163i\u201d (IV, 3).101<\/sup> Drept pedeaps\u0103 pentru nesupunere \u015fi uciderea lui Polonius, Hamlet este surghiunit \u00een ,,Englitera\u201d, fiind \u00eenso\u0163it de temnicerii s\u0103i, Rosencrantz \u015fi Guildenstern, care trebuie s\u0103-l urmeze pas cu pas \u015fi s\u0103-l \u00eembarce, av\u00e2nd asupra lor ordinul secret de a fi executat la destina\u0163ie (ibidem).102 <\/sup><\/p>\n

\u00cen drum spre Anglia, Hamlet popose\u015fte pe o c\u00e2mpie \u00een Danemarca, unde vede trec\u00e2nd o oaste str\u0103in\u0103- \u00een acest moment, intr\u0103 \u00een scen\u0103 un personaj nou, Fortinbras, nepotul regelui norveg, care cere printr-un c\u0103pitan \u00eeng\u0103duin\u0163a de trecere prin regatul danez spre Polonia. Prin\u0163ul exilat afl\u0103 uimit de la acesta c\u0103 nu e vorba, de fapt, dec\u00e2t de o f\u00e2\u015fie de p\u0103m\u00e2nt, ,,\u00een care nu-i dob\u00e2nd\u0103, ci doar faim\u0103\u201d. Oastea lui Fortinbras, care trece \u00een mar\u015f sub ochii s\u0103i, \u00eei provoac\u0103 lui Hamlet noi reflec\u0163ii despre natura uman\u0103: ,,Ce este omul, \/ C\u00e2nd bunul lui cel mai de pre\u0163 \u015fi \u0163inta \/ Sunt doar s\u0103 doarm\u0103 \u015fi s\u0103-nghit\u0103 ? O fiar\u0103! (…) O parte doar e-n ea (minte) de-n\u0163elepciune, \/ Iar trei sunt numai neputin\u0163\u0103\u201d (IV, 4).103<\/sup> Hamlet se compar\u0103 pe sine cu Fortinbras, f\u0103c\u00e2ndu-\u015fi alte repro\u015furi: ,,Pilde mari m\u0103-ndeamn\u0103, \/ Dovad\u0103 oastea-at\u00e2t de grea \u015fi deas\u0103, \/ Supus\u0103 acelui palid c\u0103pitan \/ Cu inima de zeu \u015fi c\u0103ruia \/ Pu\u0163in p\u0103s\u00e2ndu-i ce e s\u0103 se-nt\u00e2mple, \/ \u015ei-arunc\u0103-n v\u00e2nt fiin\u0163a-i pieritoare, \/ Se ia de piept cu soarta \u015fi cu moartea \/ Doar pentru coaja oului\u201d (IV, 4.104<\/sup> Impresionat de prin\u0163ul norveg, el generalizeaz\u0103: ,,M\u0103re\u0163 \/ E nu s\u0103 arzi doar pentru pricini mari, \/ Ci s\u0103 te-aprinzi chiar pentr-un fir de pai \/ C\u00e2nd cinstea-\u0163i \u00eens\u0103\u015fi este-n joc\u201d \u015fi \u00eencheie: ,,Iar eu, \/ Cu tat\u0103-ucis, cu mam\u0103 p\u00e2ng\u0103rit\u0103, \/ Cu s\u00e2ngele \u015fi cugetul \u00een fl\u0103c\u0103ri, \/ Las totu-n a\u0163ipire, (…) \/ De-acum, tu, via\u0163\u0103-a mea, \/ \u00cenoat\u0103-n s\u00e2nge ca s\u0103-nsemni ceva\u201d (ibidem).105<\/sup><\/p>\n

Dintr-o scrisoare a lui Hamlet c\u0103tre Horatio, afl\u0103m apoi c\u0103, dup\u0103 dou\u0103 zile de c\u0103l\u0103torie pe mare, corabia danez\u0103 este atacat\u0103 de pira\u0163i, iar prin\u0163ul cade \u00een m\u00e2inile lor, \u00een timp ce Rosencrantz \u015fi Guildenstern \u00ee\u015fi continu\u0103 drumul spre Englitera. Prin\u0163ul relateaz\u0103 ulterior lui Horatio ce s-a \u00eent\u00e2mplat de fapt pe mare: \u00eenaintea atacului pira\u0163ilor, el pl\u0103smuie\u015fte, \u00een timpul nop\u0163ii, o nou\u0103 scrisoare c\u0103tre englezi, prin care schimba vechea porunc\u0103 de os\u00e2ndire a sa \u00een execu\u0163ia celor doi \u00eenso\u0163itori (V, 2).106 <\/sup><\/p>\n

Ultimul act al tragediei debuteaz\u0103 surprinz\u0103tor cu apari\u0163ia a doi clovni, pe post de gropari, care sap\u0103 un morm\u00e2nt, pentru a fi \u00eenmorm\u00e2ntat\u0103 cre\u015ftine\u015fte ,,una care \u015fi-a c\u0103utat singur\u0103 m\u00e2ntuirea\u201d (Ophelia). Dialogul dintre ei este instructiv pentru realit\u0103\u0163ile epocii-primul clovn remarc\u0103 faptul c\u0103 ,,sp\u00e2nzur\u0103torile sunt cl\u0103dite mai temeinic dec\u00e2t bisericile\u201d (V, 1).107<\/sup> Hamlet, \u00eenso\u0163it de Horatio, p\u0103trunde \u00een scen\u0103 \u015fi intr\u0103 \u00een vorb\u0103 cu primul clovn, apoi, cu o \u0163east\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, el \u00ee\u015fi continu\u0103 reflec\u0163iile amare, lucide, despre condi\u0163ia uman\u0103: ,,\u0163easta asta…a fost poate a unui om politic\u201d sau a ,,unui curtean\u201d, a ,,unui avocat\u201d, a lui Yorick, ,,m\u0103sc\u0103riciul regelui\u201d, iar acum este ,,al lordului Vierme\u201d, ca s\u0103 \u00eencheie: ,,la ce treapt\u0103 josnic\u0103 ne \u00eentoarcem noi, oamenii, Horatio. Crezi c\u0103 Alexandru ar\u0103ta tot la fel \u00een p\u0103m\u00e2nt ? (…) \u0163\u0103r\u00e2na lui\u201d ar putea ,,s\u0103 astupe o vran\u0103 de poloboc\u201d ? (V, 1).108<\/sup> Scena cimitirului, dup\u0103 unii comentatori, marcheaz\u0103 un moment \u00een evolu\u0163ia lui Hamlet, anume senin\u0103tatea \u00een fa\u0163a mor\u0163ii, care \u00eenlocuie\u015fte acum teama de ceea ce ne a\u015fteapt\u0103 dincolo de aceast\u0103 via\u0163\u0103. C\u00e2nd p\u0103\u015fe\u015fte \u00een cimitir, \u00eempreun\u0103 cu Horatio, prin\u0163ul este uimit c\u0103 groparul se arat\u0103 binedispus \u00een timp ce-\u015fi face meseria: ,,Omul \u0103sta nu-\u015fi d\u0103 seama de ce face, \/ Devreme ce sap\u0103 un morm\u00e2nt \u015fi c\u00e2nt\u0103\u201d ? (V, 1, p. 137).<\/p>\n

\u00cen scena \u00eengrop\u0103rii Opheliei, Hamlet se arat\u0103 revoltat de durerea zgomotoas\u0103 (,,ifosul durerii\u201d) a fratelui ei, Laert, \u015fi-l \u00eenfrunt\u0103 pe acesta: ,,Durerea cui \/ E-at\u00e2t de-nalt\u0103 ? (…) \/ Nu \u015ftii s\u0103 te rogi \/ \u00ce\u0163i spun, ia m\u00e2na jos…\/ De\u015fi la fire bl\u00e2nd, nem\u00e2nios, \/ St\u0103-n mine-ascuns ceva-nfrico\u015f\u0103tor, \/ Ce-nghea\u0163\u0103 mintea-\u0163i (ibidem).109<\/sup> Reac\u0163ia nest\u0103p\u00e2nit\u0103 \u00a0a lui Hamlet fa\u0163\u0103 de Laertes ofer\u0103 un nou prilej regelui de a incita pe acesta \u00eempotriva prin\u0163ului: ,,R\u0103bdarea \u00eent\u0103re\u015fte-\u0163i-o g\u00e2ndind \/ La ce-am vorbit. Nimic nu-i de-am\u00e2nat\u201d (ibidem). Pe de alt\u0103 parte, Hamlet, descoperind porunca secret\u0103 a regelui de a fi executat, \u00een Englitera, are o nou\u0103 izbucnire de m\u00e2nie fa\u0163\u0103 de acesta: ,,O, rege tic\u0103los! (…) \/ Nu crezi c\u0103 el, care-a ucis \/ Pe scumpu-mi rege, p\u00e2ng\u0103rind pe mama, \/ \u015ei care, \u00a0desp\u0103r\u0163indu-m\u0103 de tron, \/ A vrut chiar via\u0163a-n undi\u0163i s\u0103 mi-o prind\u0103, \/ Ar merita, f\u0103r\u0103 p\u0103cat, s\u0103 fie \/ Pl\u0103tit la fel ? \/ \u015ei n-a\u015f fi blestemat \/ S\u0103 las pe lume acest vierme-al firii \/ S-o road\u0103 mai departe\u201d ? 93<\/sup> El crede c\u0103 trebuie s\u0103 fie prompt \u00een decizii: ,,Cur\u00e2nd, dar mai-cur\u00e2ndul este-al meu \/ \u015ei-o via\u0163\u0103-i doar c\u00e2t ai clipi din ochi\u201d (V, 2).110<\/sup><\/p>\n

\u00cen atmosfera \u00eencordat\u0103 de la curtea regeasc\u0103, instalat\u0103 dup\u0103 \u00eentoarcerea \u00een Danemarca a lui Hamlet, acesta, \u00eenso\u0163it doar de Horatio, \u00een\u0163elege c\u0103 trebuie s\u0103 ac\u0163ioneze rapid pentru a-\u015fi duce misiunea la cap\u0103t \u015fi a pedepsi pe regele uzurpator \u015fi uciga\u015f-,,acest vierme al firii\u201d. \u00cemprejur\u0103rile de la Elsinore \u00eel ajut\u0103: abia revenit \u00een regat, el prime\u015fte provocarea, trimis\u0103 de rege printr-un curtean, Osric, batjocorit f\u0103r\u0103 mil\u0103 de prin\u0163 (,,cuno\u015fti musculi\u0163a asta ? \/ …domneasc\u0103 peste vite o vit\u0103\u201d), ,,un r\u0103m\u0103\u015fag pe \u015fase cai arabi, \u015fase s\u0103bii fran\u0163uze\u015fti, iar regele s-a prins c\u0103-n dou\u0103sprezece reprize, el nu v\u0103 va atinge mai mult de trei ori, \u00een timp ce Laert s-a prins pentru nou\u0103\u201d (ibidem).111<\/sup> Hamlet decide s\u0103 accepte pe loc, afirm\u00e2nd c\u0103 este ,,gata\u201d: ,,acum sau oric\u00e2nd voi fi cum m\u0103 simt acum\u201d (ibidem), dar Horatio se arat\u0103 sceptic: ,,My lord, ve\u0163i pierde\u201d. Prin\u0163ul se arat\u0103 \u00eencrez\u0103tor, \u00eens\u0103, surprinz\u0103tor, \u00eei m\u0103rturise\u015fte lui Horatio: ,,Nu \u015ftii, ce str\u00e2ns\u0103 mi-este inima\u201d (ibidem). Dar, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, respinge sfatul lui Horatio (,,Alte\u0163\u0103, dac\u0103 inima v\u0103 spune ceva de r\u0103u, mai bine asculta\u0163i-o\u201d), hot\u0103r\u00e2t s\u0103 primeasc\u0103: ,,Prostii! Sunt temeri femeie\u015fti. Presim\u0163irile sunt fleacuri (…). \u015ei r\u0103ul de-i acum, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 n-are s\u0103 mai fie; dac\u0103 n-are s\u0103 mai fie, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 e acum…, a\u015fa c\u0103 totu-i s\u0103 fii preg\u0103tit; c\u00e2nd piere omul, din tot ce las\u0103, nimic nu este al-lui\u201d (ibidem).112 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<\/sup><\/p>\n

A\u015fa \u00eencepe marea scen\u0103 a duelului, \u00een care sunt implicate toate personajele \u00eensemnate ale piesei (cu excep\u0163ia lui Polonius \u015fi a Opheliei), c\u00e2nd se produce deznod\u0103m\u00e2ntul tragediei Hamlet. Sub patronajul regelui uzurpator, transformat \u00een ,,maestru de ceremonii\u201d, \u00eencepe duelul, dup\u0103 ce se simuleaz\u0103 \u00eemp\u0103carea prin\u0163ului cu Laert (,,Te rog s\u0103 ier\u0163i, ca gentilom ce e\u015fti (…) \/ Primesc, \u015fi g\u00e2ndul r\u0103zbun\u0103rii mi s-a \u015fters\u201d (ibidem), \u00een fapt capcana ce viza uciderea lui Hamlet, preg\u0103tit\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een cele mai mici am\u0103nunte (spada \u015fi chiupurile cu vin erau otr\u0103vite din vreme). Hamlet vorbe\u015fte despre duel ca despre ,,fr\u0103\u0163easca-ne prinsoare\u201d, dar era el sincer, chiar era convins c\u0103 nu este dec\u00e2t o simpl\u0103 \u00eentrecere ? Luciditatea (,,inima str\u00e2ns\u0103\u201d) ne spune altceva, iar el, precum Fortinbras, ,,\u015fi-arunc\u0103-n v\u00e2nt fiin\u0163a-i pieritoare\u201d, fie \u015fi ,,pentru coaja oului\u201d. Laert are o ezitare \u00eenainte de lovitura mortal\u0103 (,,inima mea parc\u0103 m\u0103 opre\u015fte\u201d), dar atacul uciga\u015f se produce, conform planului: Hamlet este r\u0103nit de spada otr\u0103vit\u0103, apoi, \u00een \u00eenc\u0103ierare, ei \u00ee\u015fi schimb\u0103 armele, \u015fi-l r\u0103ne\u015fte pe atacator cu propria sa spad\u0103 (ibidem).113<\/sup><\/p>\n

Dar lucrurile se precipit\u0103 fulger\u0103tor: regina bea \u00een cinstea fiului ei \u015fi se pr\u0103bu\u015fe\u015fte, otr\u0103vit\u0103, m\u0103rturisind adev\u0103rul, apoi Laert, care, prea t\u00e2rziu, \u00ee\u015fi dest\u0103inuie vina: ,,C\u0103zut \u00een la\u0163u-ntins de mine \/ \u015ei mor prin chiar urzelile-mi viclene (…) \/ Viclenia s-a-ntors asupra-mi \/\u015fi zac aici pe veci…\/ numai regele-i de vin\u0103\u201d (ibidem).114<\/sup> Hamlet, care exclamase plin de m\u00e2nie: ,,C\u0103ta\u0163i-l to\u0163i \u015fi da\u0163i-mi pe m\u00e2r\u015fav\u201d, se arunc\u0103 asupra regelui \u015fi-l str\u0103punge pe uzurpatorul uciga\u015f cu spada \u00eenveninat\u0103, ,,Atunci, venin, \/ Lucreaz\u0103 mai departe (…) \/ Bea de-aici, spurcate dan incestuos\u201d (ibidem).115<\/sup> Dup\u0103 toate acestea \u015fi avertismentul lui Laert (,,Hamlet, vei muri \/ Nu-i leac pe lume s\u0103-\u0163i mai fac\u0103 bine\u201d), prin\u0163ul \u00een\u0163elege \u00eentr-un t\u00e2rziu c\u0103-\u015fi asumase riscul suprem, iar duelul fusese o capcan\u0103 fatal\u0103, care urm\u0103rea s\u0103-i aduc\u0103 moartea: ,,Mor, Horatio \/ Tr\u0103ie\u015fte tu \u015fi du-mi dreptatea-n fa\u0163a \/ Uimitei lumi (…) \/ Eu las un nume numai r\u0103ni \u00een urm\u0103 (…) \/ Spune povestea mea, \u00een lumea asta aspr\u0103\u201d (…) \/ V\u0103d pe tronul Danemarcei pe Fortinbras \/ Murind, sunt pentru el (…) \/ Iar restul e t\u0103cere\u201d (ibidem).116<\/sup> Cuvintele lui Horatio, confidentul s\u0103u, completeaz\u0103 acest tablou: ,,Ce cuget nalt! \/ Se fr\u00e2nge-o inim\u0103 aleas\u0103…\/ Nobil prin\u0163, noapte bun\u0103\u201d (ibidem).117<\/sup><\/p>\n

\u00cenaintea duelului, Hamlet exclamase: ,,Devreme ce niciun om nu \u015ftie ce las\u0103 \u00een urma lui, \/ Ce importan\u0163\u0103 are dac\u0103 se desparte de toate mai devreme\u201d ? El era \u00a0\u00eens\u0103 preg\u0103tit, ,,ne\u015ftiind ce las\u0103 \u00een urma lui\u201d (via\u0163a, misterul etern al omului sau perpetuarea st\u0103rilor de lucruri ,,putrede\u201d, tic\u0103lo\u015fiile, lipsa de con\u015ftiin\u0163\u0103 a oamenilor, machiavelismul, animalitatea), dar \u015ftiind c\u0103 exist\u0103 praguri (limite) ale cunoa\u015fterii- ,,iar restul e t\u0103cere\u201d (L. Levi\u0163chi). 118<\/sup><\/p>\n

Pe nea\u015fteptate, r\u0103sun\u0103 tobele \u015fi \u00een scen\u0103 intr\u0103 Fortinbras! Cine este acesta ?! \u00cen unele interpret\u0103ri, Fortinbras este v\u0103zut ,,ca una dintre dublurile lui Hamlet, ca un alter ego al lui. Dar el este v\u0103zut \u015fi ca cel care a restabilit ordinea \u00een regatul Danemarcei, care a restaurat legea moral\u0103\u201d (Kott).119<\/sup> \u00cen pies\u0103, el este schi\u0163at ca personaj \u00een mod sumar, \u00eel vedem mai \u00eent\u00e2i pe c\u00e2nd, \u00een fruntea o\u015ftii, ca ,,palid c\u0103pitan\u201d, se afl\u0103 \u00een mar\u015f spre Polonia, \u015fi apoi, \u00een ultima scen\u0103, dup\u0103 m\u0103celul general. Jan Kott sublinia c\u0103 ,,el este acela care roste\u015fte ultimele cuvinte ale acestei drame s\u00e2ngeroase\u201d. A\u015fadar, cine este acest t\u00e2n\u0103r principe norvegian ? Nu \u015ftim, autorul nu ne spune ce reprezint\u0103 el, ,,soarta oarb\u0103,\u00a0 absurditatea lumii sau victoria drept\u0103\u0163ii\u201d ? (Kott).120<\/sup> Abia s-a \u00eencheiat o mare dram\u0103, sub ochii no\u015ftri, s-au derulat, cum se exprim\u0103 Horatio, ,,fapte crunte, g\u00e2f\u00e2ind de s\u00e2nge, \/ omoruri datorite \u00eent\u00e2mpl\u0103rii, \/ mor\u0163i nedrepte, silnice, viclene \/ \u015fi urzeli r\u0103st\u0103lm\u0103cite\u201d (V, 2).121<\/sup><\/p>\n

Jan Kott ar\u0103ta: ,,Pe scen\u0103 s-au aflat oameni, care au luptat, au conspirat \u015fi s-au ucis unii pe al\u0163ii, din iubire au comis crime \u015fi tot din iubire \u015fi-au pierdut min\u0163ile, \u015fi-au \u00eentins reciproc curse, \u015fi au c\u0103zut ei \u00een\u015fi\u015fi \u00een ele, ap\u0103raser\u0103 puterea sau luptaser\u0103 \u00eempotriva ei, au spus lucruri zguduitoare despre via\u0163\u0103, despre moarte \u015fi despre soarta omului, voiser\u0103 s\u0103 \u00eendrepte lumea sau numai s\u0103 se salveze pe ei \u00een\u015fi\u015fi, \u015fi fiecare urm\u0103rea ceva. Chiar \u015fi crimele lor aveau o anumit\u0103 m\u0103re\u0163ie.\u201d122<\/sup> \u015ei la urm\u0103, c\u00e2nd nimeni nu se mai a\u015ftepta, apare un t\u00e2n\u0103r principe chipe\u015f, \u00eenving\u0103tor pe c\u00e2mpul de lupt\u0103, care, dup\u0103 ce acord\u0103 onorul cuvenit lui Hamlet (,,Voi c\u0103pitani, \/ Purta\u0163i pe Hamlet sus ca pe-un viteaz \/ Fiindc\u0103-a\u015fa s-ar fi purtat el \u00eensu\u015fi, \/ Fiind un mare rege \/ S\u0103-l petrecem cu goarne \u015fi datini de r\u0103zboi\u201d), spune cu candoare: ,,Lua\u0163i aceste le\u015furi (…) \/ \u00cen \u0163ara-aceasta am drepturi cunoscute \/ \u015ei ele m\u0103-ndeamn\u0103 s\u0103 le cer\u201d (V, 2).123<\/sup> Cu alte cuvinte, ,,acum eu sunt regele vostru\u201d! (Jan Kott).<\/p>\n

Hamlet este primul ,,om modern\u201d, adic\u0103 un intelectual, un spirit lucid, care \u015fi-a \u00eensu\u015fit un Weltanschauung nou, opus diametral celui medieval (L. Levi\u0163chi).124<\/sup><\/p>\n

Ca mare poet (artist), Shakespeare a \u015ftiut ,,ce las\u0103 \u00een urma lui\u201d, scriind Hamlet, o mare capodoper\u0103, \u015fi pl\u0103smuind ,,primul om modern\u201d \u015fi ,,prima pies\u0103 cu adev\u0103rat modern\u0103\u201d, prin problematic\u0103, tonalitate \u015fi concep\u0163ie.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\"\"<\/a><\/p>\n

———————-<\/p>\n

NOTE<\/p>\n

 <\/p>\n

1. Shakespeare, Hamlet<\/em><\/strong>, trad. Vl. Streinu, Ed. Univers \u015fi Teatrul Na\u0163ional ,,I. L. Caragiale\u201d, Bucure\u015fti, 1970, p. 19, 58, 59, 39.<\/p>\n

2. Ibidem, p. 14-15, 78.<\/p>\n

3. Ibidem, p. 79-92, 95.<\/p>\n

4. Ibidem, p. 97.<\/p>\n

5. Ibidem.<\/p>\n

6. Ibidem, p. 103.<\/p>\n

7. Ibidem, p. 108-109.<\/p>\n

8. Ibidem, p. 111-112.<\/p>\n

9. Ibidem, p. 113.<\/p>\n

10. Ibidem, p. 114.<\/p>\n

11. Ibidem, p. 120-123, 128-134, 161.<\/p>\n

12. Ibidem, p. 27.<\/p>\n

13. Ibidem, p. 28-29.<\/p>\n

14. L. Levi\u0163chi, Hamlet (Comentarii)<\/em><\/strong>, \u00een Shakespeare, Opere, 5, Bucure\u015fti, Univers,1986, p. 449.<\/p>\n

15. Shakespeare, Hamlet<\/em><\/strong>, op. cit., p. 48-49.<\/p>\n

16. Ibidem, p. 46-48.<\/p>\n

17. Ibidem, p. 50.<\/p>\n

18. Ibidem, p. 54.<\/p>\n

19. Ibidem.<\/p>\n

20. Ibidem, p. 55, 66, 67.<\/p>\n

21. Ibidem, p. 74.<\/p>\n

22. Ibidem, p. 77.<\/p>\n

23. Ibidem, p. 79.<\/p>\n

24. Ibidem, p. 48.<\/p>\n

25. Ibidem, p. 48-49.<\/p>\n

26. Ibidem, p. 57, 59, 59-60, 72.<\/p>\n

27. Ibidem, p. 91-92, 93-94.<\/p>\n

28. Ibidem, p. 95-96.<\/p>\n

29. Ibidem, p. 109.<\/p>\n

30. Ibidem, p. 110.<\/p>\n

31. Ibidem, p. 111.<\/p>\n

32. Ibidem, p. 16.<\/p>\n

33. Ibidem, p. 25, 26.<\/p>\n

34. Ibidem, p. 121.<\/p>\n

35. Ibidem, p. 122-123.<\/p>\n

36. Ibidem, p. 124.<\/p>\n

37. L. Levi\u0163chi, op. cit., p. 449.<\/p>\n

38. Shakespeare, Hamlet<\/em><\/strong>, op. cit., p. 130.<\/p>\n

39. Ibidem, p. 133.<\/p>\n

40. Ibidem, p. 17, 49.<\/p>\n

41. Ibidem, p. 50, 72.<\/p>\n

42. Ibidem, p. 99.<\/p>\n

43. Ibidem.<\/p>\n

44. Ibidem, p. 100.<\/p>\n

45. Ibidem, p. 100-101.<\/p>\n

46. Ibidem, p. 101-102.<\/p>\n

47. Ibidem, p. 102-105.<\/p>\n

48. Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru<\/em><\/strong>, Bucure\u015fti, ELU, 1969, p. 64.<\/p>\n

49. Ibidem.<\/p>\n

50. L. Levi\u0163chi, op. cit., p. 449.<\/p>\n

51. Shakespeare, Hamlet<\/em><\/strong>, op. cit., p. 25-26.<\/p>\n

52. Ibidem, p. 28-29.<\/p>\n

53. Ibidem, p. 47.<\/p>\n

54. Ibidem, p. 53.<\/p>\n

55. Ibidem, p. 54.<\/p>\n

56. Jan Kott, op. cit., p. 64.<\/p>\n

57. Shakespeare, Hamlet<\/em><\/strong>, op. cit., p. 75-76.<\/p>\n

58. Ibidem, p. 78.<\/p>\n

59. Ibidem, p. 77-78.<\/p>\n

60. Ibidem, p. 52-53, 83-89.<\/p>\n

61. Ibidem, p. 78.<\/p>\n

62. L. Levi\u0163chi, op. cit., p. 439.<\/p>\n

63. Shakespeare, Hamlet<\/em><\/strong>, op. cit., p. 118-120.<\/p>\n

64. L. Levi\u0163chi, op. cit., p. 439.<\/p>\n

65. Ibidem.<\/p>\n

66. Jan Kott, op. cit., p. 65. op.<\/p>\n

67. Ibidem, p. 61.<\/p>\n

68. Aurel Cur\u0163ui, Hamlet \u00een Rom\u00e2nia<\/em><\/strong>, Bucure\u015fti, Minerva, 1977, p. 181.<\/p>\n

69. L. Levi\u0163chi, op. cit., p. 442.<\/p>\n

70. Ibidem, p. 442.<\/p>\n

71. Ibidem, p. 446-447.<\/p>\n

72. Shakespeare, Hamlet<\/em><\/strong>, op. cit., p. 19.<\/p>\n

73. Ibidem, p. 20.<\/p>\n

74. Ibidem, p. 37, 42.<\/p>\n

75. Jan Kott, op. cit., p. 64.<\/p>\n

76. L. Levi\u0163chi, op. cit., p. 442-443.<\/p>\n

77. Shakespeare, Hamlet<\/em><\/strong>, op. cit., p. 46.<\/p>\n

78. Ibidem, p. 47.<\/p>\n

79. Ibidem, p. 52-53.<\/p>\n

80. Ibidem, p. 75.<\/p>\n

81. Ibidem, p. 76.<\/p>\n

82. Ibidem, p. 77.<\/p>\n

83. Ibidem, p. 82-83.<\/p>\n

84. Ibidem, p. 146.<\/p>\n

85. Jan Kott, op. cit., p. 63.<\/p>\n

86. Shakespeare, Hamlet<\/em><\/strong>, op. cit., p. 48, 58.<\/p>\n

87. Ibidem, p. 60-61.<\/p>\n

88. Ibidem, p. 69.<\/p>\n

89. Ibidem, p. 69-70, 71.<\/p>\n

90. Ibidem, p. 74-75.<\/p>\n

91. L. Levi\u0163chi, op. cit., p. 463-464.<\/p>\n

92. Shakespeare, Hamlet<\/em><\/strong>, op. cit., p. 81-82.<\/p>\n

93. Ibidem, p. 93-94.<\/p>\n

94. Ibidem, p. 95.<\/p>\n

95. Ibidem, p. 98.<\/p>\n

96. Ibidem, p. 95.<\/p>\n

97. Ibidem, p. 99.<\/p>\n

98. Ibidem, p. 101-102.<\/p>\n

99. Ibidem, p. 102-105.<\/p>\n

100. Ibidem, p. 110-111.<\/p>\n

101. Ibidem, p. 112.<\/p>\n

102. Ibidem, p. 114.<\/p>\n

103. Ibidem, p. 116.<\/p>\n

104. Ibidem, p. 116-117.<\/p>\n

105. Ibidem, p. 117.<\/p>\n

106. Ibidem, p. 147-149.<\/p>\n

107. Ibidem, p. 135-137.<\/p>\n

108. Ibidem, p. 138-143.<\/p>\n

109. Ibidem, p. 145-146.<\/p>\n

110. Ibidem, p. 147, 150.<\/p>\n

111. Ibidem, p. 150-154.<\/p>\n

112. Ibidem, p. 155-156.<\/p>\n

113. Ibidem, p. 159-160.<\/p>\n

114. Ibidem, p. 160-161.<\/p>\n

115. Ibidem, p. 161.<\/p>\n

116. Ibidem, p. 161-162.<\/p>\n

117. Ibidem, p. 163.<\/p>\n

118. L. Levi\u0163chi, op. cit., p. 469-470.<\/p>\n

119. Jan Kott, op. cit., p. 74.<\/p>\n

120. Ibidem, p. 75.<\/p>\n

121. Shakespeare, Hamlet<\/em><\/strong>, op. cit., p. 163-164.<\/p>\n

122. Jan Kott, op. cit., p. 75.<\/p>\n

123. Shakespeare, Hamlet<\/em><\/strong>, op. cit., p. 164.<\/p>\n

124. L. Levi\u0163chi, op. cit., p. 450.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

IOAN POPOIU<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

,,\u00cen Hamlet, \u00eent\u00e2lnim mai multe teme: politica, violen\u0163a, morala, \u0163elurile finale ale existen\u0163ei \u015fi sensul vie\u0163ii; Hamlet reprezint\u0103 o tragedie [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-29760","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/29760","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=29760"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/29760\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":29766,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/29760\/revisions\/29766"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=29760"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=29760"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=29760"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}