{"id":30599,"date":"2017-06-16T09:02:32","date_gmt":"2017-06-16T09:02:32","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=30599"},"modified":"2017-06-16T09:02:32","modified_gmt":"2017-06-16T09:02:32","slug":"george-anca-mantra-eminescu-2-baudelaire-si-poetii-romani-indoeminescology","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2017\/06\/16\/george-anca-mantra-eminescu-2-baudelaire-si-poetii-romani-indoeminescology\/","title":{"rendered":"George Anca: Mantra Eminescu (2) – Baudelaire \u015fi poe\u0163ii rom\u00e2ni – Indoeminescology"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Baudelaire \u015fi poe\u0163ii rom\u00e2ni<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Nu \u00een\u0163elegerea poeziei moderne, c\u00e2t acceptarea ei prelunge\u015fte indecizia, obscurizeaz\u0103 prin polemici r\u0103sun\u0103toare consensul, sacrific\u0103 op\u0163iuni. Ibr\u0103ileanu, omolog\u00e2nd, peste idiosincrazie, mesajul lui Baudelaire celui al lui Eminescu, \u00een acela\u015fi timp \u00eel implic\u0103 pe Schopenhauer, dar arunc\u0103 \u015fi o punte critic\u0103 necesar\u0103 pentru viitor.<\/p>\n

*<\/p>\n

Se re\u0163ine azi cu mirare \u2013 dar f\u0103r\u0103 mirare recomand\u0103 C\u0103linescu s\u0103 credem c\u0103 \u015fi Mihai Eminescu ar fi citit Les Fleurs du Mal \u2013 publicarea, accidental\u0103 dup\u0103 cei mai mul\u0163i, a primelor traduceri din Baudelaire sub semn\u0103tura lui Vasile Pogor, \u00een num\u0103rul 3 al Convorbirilor literare din 1870. Pentru gustul \u015fi deta\u015farea ironic\u0103 a traduc\u0103torului \u2013 ca s\u0103 nu o discut\u0103m pe cea poetic\u0103 \u2013 ilustrativ\u0103 este replica acestuia \u00een leg\u0103tur\u0103 cu \u00eenfiin\u0163area Convorbirilor, comparabil\u0103 cu cea a lui Verlaine despre \u201cdecadisme\u201d: \u201cPoate o denumire potrivit\u0103 ar fi Convorbiri literare, spune Iacob Negruzzi; Bravo, r\u0103spunde Pogor de departe: Convorbiri literare nu zice nimic. Cela n’engage a rien! Admis!\u201d<\/p>\n

*<\/p>\n

Mihai Eminescu traduc\u00e2nd proz\u0103 de Edgar Poe prin intermediul lui Charles Baudelaire, iat\u0103 o situa\u0163ie care, dincolo de hazardul acesteia \u00een aceea ce-i prive\u015fte pe fiecare din cei trei, vorbe\u015fte de la sine ca o presim\u0163ire.<\/p>\n

*<\/p>\n

Idiosincrazia poetului latin \u2013 fa\u0163\u0103 de o \u0163ar\u0103 cople\u015fitoare ca natura \u00eens\u0103\u015fi, templu altfel celebrat ca stare \u015fi celebrator al unei discrete \u015fi mesianice voca\u0163ii, cu, mai presus dec\u00e2t originalitate, unicitate sintetic\u0103 de izvor ca pl\u00e2ns la na\u015ftere – \u201cApele pl\u00e2ng clar izvor\u00e2nd din f\u00e2nt\u00e2ne\u201d (Eminescu).<\/p>\n

*<\/p>\n

P\u0103trunderea \u00een \u201cuitarea rom\u00e2neasc\u0103\u201d \u015fi rostirea filosofic\u0103, la Constantin Noica, este prospectiv\u0103, \u201c\u00eentru\u201d c\u0103utarea unui Eminescu al filosofiei rom\u00e2ne\u015fti. Istoricii \u015fi criticii acoper\u0103 orizontul retrospectiv.<\/p>\n

*<\/p>\n

Apollo, Hyperion, Orfeu vin prin opera ovidian\u0103 s\u0103-l inspire pe Eminescu, viziunea lui, \u00eenainte de a se reg\u0103si \u00een sine, trec\u00e2nd prin arcanele preovidiene ale antichit\u0103\u0163ii originare.<\/p>\n

*<\/p>\n

O lectur\u0103-coresponden\u0163\u0103, ori una-univers al r\u0103ului, -templu etc. se vor resim\u0163i de obsesia versului, vor atinge r\u0103d\u0103cinile de tropar al sonorit\u0103\u0163ilor eminesciene. Obligat la un cult ancestral, auzul se \u00eenl\u0103n\u0163uie de ecouri \u00eenconjurate de lini\u015fti ad\u00e2nci.<\/p>\n

*<\/p>\n

S\u0103 cite\u015fti pe Eminescu f\u0103r\u0103 a te g\u00e2ndi la Eminescu nu e un semn c\u0103 te-ai g\u00e2ndit la Baudelaire, \u00eentr-o ipostaz\u0103 fluid\u0103, de coresponden\u0163\u0103 luciferic\u0103 a st\u0103rilor, a cauzelor \u015fi efectelor lirismului, poate ale versului. Ochiul cititor se solidarizeaz\u0103 cu versul, cu coloanele iambului, caden\u0163\u00e2ndu-se pentru primirea armoniilor de substan\u0163\u0103, c\u00e2ntului str\u0103b\u0103t\u0103tor abisurilor, dar \u015fi pentru primirea pierderii de sine consim\u0163ite, a c\u0103ut\u0103rii \u00een \u00eent\u00e2lnire, surs\u0103 de ecouri. Re\u00eencarnarea eului liric se abandoneaz\u0103, cititorul, modest deodat\u0103, caut\u0103 un alt cititor: dualitatea cheam\u0103 o unitate superioar\u0103 a doi cititori \u015fi doi autori ce trec unul \u00een locul altuia, care nu e nimeni, n-a fost \u015fi s-a poetizat. G\u00e2ndul la poet schimbat pe cel la poezie d\u0103 sentimentul unui p\u0103cat.<\/p>\n

O lectur\u0103 paralel\u0103: Correspondences \/ Vene\u0163ia. Un sonet doctrin\u0103, unul-trenos. O genez\u0103 secund\u0103, o stingere trecut\u0103. Substantivul afirma\u0163iei estetice \u2013 La Nature, verbul sepulcral absolut: \u201cS-a stins\u201d, dar \u015fi aceste forme de \u00eenceput vor corespunde, at\u00e2t natura c\u00e2t \u015fi stingerea reunific\u00e2nd epic geneza dint\u00e2i prin amintirea muzicii str\u0103juite de templu \u015fi via\u0163\u0103:<\/p>\n

\n

La Nature est un temple ou de vivants pilliers<\/p>\n

Laissent parfoit sortir de confuses paroles…<\/p>\n

\n

S-a stins via\u0163a falnicei Vene\u0163ii,<\/p>\n

N-auzi c\u00e2nt\u0103ri, nu vezi lumini de baluri.<\/p>\n

\n

Ascensiunea coresponden\u0163ei sub\u0163iaz\u0103 \u2013 cobor\u00e2nd-o \u00een infinit\u0103 triste\u0163e \u2013 coloana fiin\u0163ei duse a cet\u0103\u0163ii venete, vestit\u0103 sibilin din \u00eenecuri unde p\u0103durile nu-\u015fi mai trimit simboluri.<\/p>\n

\u00cenceputul prin cuvinte se \u00eencheie prin parfumuri, care c\u00e2nt\u0103 dintr-o parte, paradisiac\u0103, r\u0103spunde \u00een reduc\u0163ia bizantino-venet\u0103: \u201cMiresei dulci i-ar da suflarea vie\u0163ii\u201d; nu-s \u015fi n-au fost parc\u0103 acei \u201cvivantes pilliers\u201d, nici omul, ci Okeanos, \u015fi nici templul, surpat acum, ci preotul, care a fost templul, sau numele templului supravie\u0163uind s\u0103 anun\u0163e re\u00eentoarcerea mor\u0163ii sau z\u0103d\u0103rnicia mor\u0163ii prin via\u0163\u0103. O sugestie irumpe \u00een tonalitatea celor mai lungi ecouri din dep\u0103rt\u0103ri metafizice:<\/p>\n

\n

Il est des parfums frais, comme des chairs d’enfants<\/p>\n

\n

Nu-nvie mor\u0163ii \u2013 e-n zadar copile!<\/p>\n

*<\/p>\n

Coreponden\u0163a eminescian\u0103 exprim\u0103 un paradis ce se comunic\u0103 numai sie\u015fi, cele ale lui Baudelaire sunt pornite din mijlocul infernului suprem. O cale apofatic\u0103, \u00een spiritul armoniilor eminesciene, r\u0103zbate spre metafizica r\u0103ului baudelairian\u0103. Excesul de puritate \u2013 c\u00e2nd e vorba de \u201ccoresponden\u0163\u0103\u201d \u00een accep\u0163ia armoniei poetice \u2013 se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu unul de morbiditate, \u00eenc\u00e2t nu poe\u0163ii pot sta aproape, ca fire, nici universurile, c\u00e2t claritatea, definibilitatea lor.<\/p>\n

*<\/p>\n

Dou\u0103 lecturi care duc \u00een alt\u0103 parte opun\u00e2nd romantismul lui Eminescu clasicismului parnasian, formal, al lui Baudelaire, predestinarea modern\u0103 a celui de-al doilea, imobilitatea astral\u0103 a celui dint\u00e2i. Venind de la Baudelaire la Eminescu, \u00eel ui\u0163i ui\u0163i pe unul sau nu-l sesizezi pe cel\u0103lalt dec\u00e2t \u00een termenii unei opozi\u0163ii reciproc definitorii, ai unei descalific\u0103ri critice: sistemele \u00eenchegate \u00een marginea uneia dintre cele dou\u0103 opere se ruineaz\u0103 cu zgomotul a c\u0103rui rezonan\u0163\u0103 trimite spre un comentariu necesar, nu neap\u0103rat unificator, nici teoretic, de nega\u0163ie a unei duble surse opuse. Crezi c\u0103-l \u015ftiai pe Eminescu, ori c\u0103 nu-l \u015ftiai, c\u0103-l puteai afla ori nu pe Baudelaire, c\u0103 \u00eendreptarea c\u0103tre unul \u015fi altul, ori \u015fi c\u0103tre unul \u015fi c\u0103tre altul pot duce \u00een neant, c\u00e2nd descoperi o cale obi\u015fnuit\u0103, de lectur\u0103, de istorie citit\u0103, f\u0103cut\u0103, s\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 \u2013 poate, e drept, \u015fi inventat\u0103, trasat\u0103 peste utopie. Pe incompatibilitatea b\u0103nuit\u0103 intuitiv \u015fi \u00eemp\u0103cat\u0103 critic, pe romantismul dec\u0103zut sau decantizat, pe reg\u0103sirea printr-o coresponden\u0163\u0103 ancestral\u0103 a armoniilor verbului \u00eenn\u0103scut se sprijin\u0103 perspectiva \u00eenvechirii prin \u00eennoire spre nuan\u0163a cuprins\u0103 sincer, conving\u0103tor, eternit\u0103\u0163ii.<\/p>\n

*<\/p>\n

Eminescu nu mai este \u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in cei ce n-au fost fiind el, cei ce-au fost dup\u0103 el,\u00a0 prin el sau cu el, sau sub el, sunt nu prin ei ci prin cei care-i a\u015ftern peste Nefiin\u0163a reajuns\u0103 la \u00eenceput. Ei poate sunt str\u0103ini, dar nu se str\u0103mo\u015fesc din str\u0103inii de ei \u00een aceia\u015fi str\u0103ini de noi, \u00een ei.<\/p>\n

*<\/p>\n

Asocierea critic\u0103 a lui Arghezi cu Eminescu \u00ee\u015fi are replica \u00een dezgustul celui dint\u00e2i pentru \u201casocia\u0163ii\u201d comerciali postumi ai poetului. Aceasta cap\u0103t\u0103 expresia discursiv\u0103 chiar \u00een studiul s\u0103u eminescian care nu-i nici od\u0103 liric\u0103 \u00een graiul coardelor, nici pateric\u0103, \u201cpoem\u0103 mistic\u0103\u201d, a\u015fa cum sugereaz\u0103 c\u0103 ar fi pretins subiectul, dac\u0103 nu s-ar fi pretat la condi\u0163ia de pretext.<\/p>\n

*<\/p>\n

Studiul dedicat lui Eminescu reprezint\u0103 pentru Arghezi ceea ce reprezint\u0103 \u201cVia\u0163a \u015fi opera lui Edgar Poe\u201d pentru Baudelaire, inclusiv ca viziune estetic\u0103 \u015fi complementar\u0103 a personalit\u0103\u0163ilor, \u00eens\u0103 dup\u0103 aproape o sut\u0103 de ani \u015fi, parc\u0103 anume, \u00eentr-o ipostaz\u0103 de retrospectiv\u0103 pioas\u0103 (\u201cpio\u015fenia noastr\u0103 dep\u0103\u015fit\u0103\u201d), menit\u0103 s\u0103 rectitoreasc\u0103 fiorul poetic pe care un poet anume, unic \u015fi mare, l-a l\u0103sat mo\u015ftenire. Dac\u0103 poetul francez, teoretiz\u00e2nd poezia, transcria f\u0103r\u0103 semnele cit\u0103rii fraze din Poe, Arghezi va parafraza versuri proprii, sensul parafrazei atribuindu-i-l lui Eminescu (\u201cFemeia lui Eminescu nu e niciodat\u0103 so\u0163ia, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd exclusiv amant\u0103\u201d, iar cunoscutul vers: \u201clogodnic\u0103 de-a pururi, so\u0163ie niciodat\u0103\u201d etc.). Am risca specul\u00e2nd c\u0103, de transcris, la r\u00e2ndul s\u0103u Arghezi transcrie din Baudelaire idei critice. Totu\u015fi le vedem, originare \u015fi regenerate dup\u0103 lunga lor evolu\u0163ie, ap\u0103r\u00e2nd dintr-un unic \u015fi vast creuzet care este spiritul arghezian, \u00eentr-o aparent\u0103, revolut\u0103 \u00eenstr\u0103inare de sine: discursul de poetic\u0103.<\/p>\n

*<\/p>\n

Modernitatea, p\u00e2n\u0103 la clasicismul ei, las\u0103 s\u0103 r\u0103sune \u00een poetica lui Arghezi hamletianul strig\u0103t al lui Rimbaud de a fi modern. Proiectarea \u015fi reflectarea ei din lumea lui Eminescu \u00eei graveaz\u0103 originalitatea rom\u00e2neasc\u0103, inexprimabil\u0103. \u00cen m\u0103rturisirea poetic\u0103, Arghezi sugereaz\u0103, insinueaz\u0103, construie\u015fte, cu o naturale\u0163e a apropierii de obiect care are aerul deta\u015f\u0103rii, cu o volubilitate uituc\u0103 \u00een fa\u0163a imposibilului asumat. Eseul s\u0103u ar fi cazanie, dac\u0103 nu s-ar pamfletiza spre a da via\u0163\u0103 unei st\u0103ri, intermitente asemeni vulcanilor (dac\u0103 s-ar sf\u00e2r\u015fi unde \u00eencepuse), dac\u0103 s-ar dedubla \u00eentr-o profesiune de credin\u0163\u0103. O individualitate pecetluit\u0103 \u00een sine, exterioriz\u00e2ndu-se doar magnetic, c\u0103lc\u00e2ndu-\u015fi \u201cpio\u015fenia dep\u0103\u015fit\u0103\u201d, orgoliul satisf\u0103cut – se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 autentic actul \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firii despre geneza \u015fi soarta poeziei \u00een eternitate. O spovedanie lui Eminescu nu mai avea rezonan\u0163\u0103 \u00een epoc\u0103. Eminescu \u00eensu\u015fi va fi cu at\u00e2t mai auzit cu c\u00e2t cel care vorbe\u015fte despre el i se \u00eendep\u0103rteaz\u0103, spre a se apropia de ascult\u0103torul de aici, cu mesajul, cu \u201ctraducerea\u201d lui. M\u0103rturisirea este simbolic\u0103, pio\u015fenia noastr\u0103 \u2013 dep\u0103\u015fit\u0103. Certitudinea mare este poezia, voin\u0163a \u015fi \u00eemplinirea ei total\u0103, de la inaccesibilul accident al geniului la diletantism (\u201cdragostea de a scrie e un \u00eenceput de talent\u201d, nu numai o defini\u0163ie eliadesc\u0103, dar \u015fi o con\u015ftiin\u0163\u0103 specific\u0103 a condi\u0163iei literaturii.<\/p>\n

Caracterul de m\u0103rturisire eminescian\u0103 cheam\u0103, \u00een locul spiritului critic, spiritul poetic. Contemporanii geniului depun m\u0103rturie fals\u0103.<\/p>\n

\n

Glose despre ahimsa<\/strong><\/p>\n

\n

P\u00e2n\u0103 la un florilegiu din care n-ar lipsi Inorogul \u015fi oceanul lui Lucian Blaga \u2013 oricum ahimsa rom\u00e2neasc\u0103 poate fi prefa\u0163at\u0103 \u00een absolut cu \u201cEu nu strivesc corola de minuni a lumii\u201d – sau Lumin\u0103 lin\u0103 de Tudor Arghezi, ne-am \u00eentoarce, atavic fie, la Eminescu, pe r\u0103spunsul verbal al unui editor: nonviolent\u0103 e Rug\u0103ciunea unui dac. Dar ahimsa finalului din C\u0103lin (Kali\/dasa), s\u0103rb\u0103torindu-se contrapunctic, nunt\u0103 interregn, \u00een cosmos jain? Dar prefacerea, ca-n Ramayana lui Valmiki a durerii-soka \u00een verset-sloka – \u201c…greieri, \u015foareci,\/ Cu u\u015for m\u0103runtul mers,\/ Readuc melancolia-mi,\/ Iar\u0103 ea se face vers\u201d ? Valmiki iar (?): \u201cO pas\u0103re plute\u015fte cu aripi ostenite,\/ Pe c\u00e2nd a ei pereche nainte tot s-a dus\/ C-un p\u00e2lc \u00eentreg de p\u0103s\u0103ri, pierz\u00e2ndu-se-n apus.\u201d\/ Arunc\u0103 pe-a ei urm\u0103 priviri suferitoare,\/ Nici r\u0103u nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare,\/ Vis\u00e2ndu-se-ntr-o clip\u0103 cu anii \u00eenapoi\u201d. \u201cMai e-n tot universul o stea plin\u0103 e pace,\/ Netulburat\u0103 vecinic de ur\u0103, de r\u0103zboi\u201d? \u201cDe-aceea te-ai retras tu, \u00eei zice magu-atuncea,\/ S\u0103 tr\u0103ie\u015fti \u00een asceze g\u00e2ndind la Dumnezeu,\/ B\u00e2nd apa m\u0103rii-amar\u0103 \u00een negrele spelunce -\/ Ca s\u0103 domini in tine ispita, geniul r\u0103u\u201d.<\/p>\n

\n

\u00cen teatru, dac\u0103 nu pe scen\u0103 \u2013 Decebal – Zalmoxe-Hristos \u2013 Rigveda:<\/p>\n

\n

De\u015fi du\u015fman, \u00ee\u0163i zic: Bine-ai venit!<\/p>\n

Eu du\u015fmanii mei nu-i ur\u0103sc… \u00eei bat,<\/p>\n

Dar\u0103 \u00eenvin\u015fi \u2013 eu \u00eei iubesc \/…\/<\/p>\n

Un singur lucru e mai bun ca via\u0163a,<\/p>\n

Pentru c\u0103 nu-i nimic, nimic chiar: moartea.<\/p>\n

Ah, cum nu suntem pe atunci pe c\u00e2nd<\/p>\n

Nici fiin\u0163\u0103 nu era, nici nefiin\u0163\u0103,<\/p>\n

Nici marea aerului, nu auzul,<\/p>\n

Nimic cuprinz\u0103tor, nimic cuprins,<\/p>\n

Nu era moarte, nemurire nu<\/p>\n

\u015ei f\u0103r\u0103 suflet r\u0103sufla \u00een sine<\/p>\n

Un ce unic ce poate nici n-a fost!<\/p>\n

Dar vai! un s\u00e2mbure \u00een acel caos,<\/p>\n

Mi\u015fc\u00e2ndu-se rebel, a nimicit<\/p>\n

Eterna pace \u015fi de-atunci durere,<\/p>\n

Numai durere este-n ast\u0103 lume…<\/p>\n

Unde e starea aceea unde zeii<\/p>\n

Nu existau, nici oameni, nici p\u0103m\u00e2nt,<\/p>\n

Pe c\u00e2nd acea fiin\u0163\u0103 ne-n\u0163eleas\u0103<\/p>\n

Nu-\u015fi aruncase umbrele \u00een lume?<\/p>\n

*<\/p>\n

Ast\u0103-sear\u0103 se joac\u0103 Noica<\/p>\n

\n

Du\u015fyanta, Hyperion, C\u0103lin. Regia: personaje avatare. Vita, Vitanus. Leviathan-levitam.\u00a0 \u00cen m\u0103ri, \u00een vis, \u00een somn.<\/p>\n

*<\/p>\n

V\u0103 aduce\u0163i aminte, dac\u0103 n-ar fi dec\u00e2t o prepozi\u0163ie, s-ar putea spune c\u0103 \u00eentru este un sistem de filosofie. Caz din c\u0103dere, cazanie. C\u00e2nd nu te vede nimeni, \u00eenc\u0103 nu se cade s\u0103 faci de nef\u0103cutul. Goethe? Petrecere, cump\u0103t, \u00eentruchipare, mai ales \u00eempieli\u0163are \u015fi ba. Eminescu \u015ftie s\u0103 vorbeasc\u0103 filosofic \u015fi \u015ftie s\u0103 vorbeasc\u0103 rom\u00e2ne\u015fte.<\/p>\n

*<\/p>\n

Jum\u0103tate din indienii Pima au diabet \u015fi 95 la sut\u0103 din diabetici sunt supraponderali. O gen\u0103 le permite s\u0103 \u00eenmagazineze gr\u0103sime \u00een vreme de bel\u015fug pentru a nu fi \u00eenfometa\u0163i \u00een timp de foamete. Ai \u00eentors spatele pustiei. Porc \u015fi cu Eminescu \u015fi cu Gib. Care \u015fi Gib \u00een Donna Alba. Critic de paie luate \u00een gur\u0103 a ploaie de porc. Eu ziceam de Cioab\u0103, tu de Pima, p\u0103i nu din americani vin, poate din Roboam. G\u00e2ndi\u0163i-v\u0103 uneori \u015fi la mine. O c\u0103rticic\u0103 de religiologie. \u00ce\u015fi autografiaz\u0103 cadavrul. Nu mai plec\u0103m dintre casele astea cu ferestre-noi. S-o fi re\u00eencarnat Rabindranath \u00een careva din ei. Sau ei \u00een ei. Profesor universitar din senin. Kamala Das la Islam, Tagore deconstruit de \u015ei\u015fir ca Eminescu de Mano. Eliade a scris \u015fi Gaudeamus \u015fi Maitreyi. Voi tot kosher pe la Epstein.<\/p>\n

*<\/p>\n

Vorbea intens, cu pl\u0103cere vag revoltat\u0103, nepremonitoriu, de n-o fi ascuns cu \u015ftiin\u0163\u0103 ce-l a\u015ftepta. Pomul libert\u0103\u0163ii trebuie \u00eemprosp\u0103tat din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd cu s\u00e2ngele patrio\u0163ilor \u015fi al tiranilor. Ar trebui o inchizi\u0163ie. Timpul trece \u00eempotriva noastr\u0103. Eminescu \u00eens\u0103\u015fi. Isus \u00eens\u0103\u015fi. Slavi latiniza\u0163i. Rar \u00eengeri. Peregrinam printre ai no\u015ftri, ale noastre. Mor\u0163i \u00een mar\u015f. Oare unde o s\u0103 ajungem? Nivelurile de apreciere se contrazic.<\/p>\n

*<\/p>\n

Prima oar\u0103 l-am c\u0103utat la Institutul de Logic\u0103, pentru a-i comunica solicitarea lui George Alexe de a scrie la revista \u201cCredin\u0163a\u201d, \u00een Detroit (\u00eel cunoscusem pe teolog de la cumnatul s\u0103u, arheologul Petre Diaconu, partener de \u015fah). Nu mi-a r\u0103spuns, dar mi-a dat \u00eent\u00e2lnire la restaurantul \u201cIzvorul Rece\u201d, a doua zi din luna urm\u0103toare, unde am b\u0103ut bere \u015fi am vorbit, cred, numai despre mine. Am f\u0103cut poate caz de cei doi ani, ultimii, de curs, Eminescu, apoi Creang\u0103, al lui C\u0103linescu, pe care l-am audiat, la \u00eenghesuial\u0103, de vizite la p\u0103rintele St\u0103niloae, pe care reu\u015fisem pentru prima oar\u0103, ca ziarist de radio, s\u0103-l \u201cdau\u201d pe post \u015fi s\u0103\u00a0 recenzez Filocalia \u2013 aici, el a numit emfatic pe Pere Migne, cu 120 volume -, probabil \u015fi de lucrarea mea de licen\u0163\u0103 (\u201cde stat\u201d), sigur caz de ce scriam, de poezie. Interoga\u0163iile sale, mai degrab\u0103 aspre, m\u0103 entuziasmau deja, \u00eenc\u00e2t cur\u00e2nd aproape i-am repro\u015fat, cum de nu m\u0103 pune, ca pe al\u0163ii, discipoli ai s\u0103i, s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 greac\u0103 \u015fi german\u0103, pentru a-mi auzi, oarecum jenat c\u0103 se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu mine \u00een paradis (ce s\u0103 fac, am pus pe seama poeziei exceptarea, am \u015fi c\u00e2nt\u0103rit rela\u0163ia lui cu lirica, v\u0103z\u00e2nd \u00eentr-un t\u00e2rziu \u00een \u201ccampania\u201d manuscriselor \u015fi hermeneutica \u201comului deplin\u201d Eminescu un paralel cu Holderlin-Heidegger).<\/p>\n

*<\/p>\n

Normal, mi se p\u0103rea autorul cel mai a\u015fteptat \u2013 dup\u0103 diminuarea interdic\u0163iei din cauza lui Hegel – \u00een libr\u0103rii, la concuren\u0163\u0103, subteran\u0103, cu scriitorii dominan\u0163i ai momentului. \u00cent\u00e2lnirile au curs \u00een fiecare 2 \u015fi 16 ale lunii, ani de zile, c\u00e2nd numai el oferea mai ales cafea \u2013 \u00een ultimul timp, la Nestor. Intrasem \u00een atmosfera c\u0103r\u0163ilor noi, aveam impresia c\u0103 \u00eencepusem s\u0103 fiu martor la zidirea unor construc\u0163ii ideatice, de la rostire la \u00eentru, via Eminescu. Chiar \u015fi presocraticii sau Corydaleu \u00eemi erau familiari prin auz \u015fi citit, m\u0103car \u015fi din l\u0103muriri la curiozit\u0103\u0163i ca din \u00eent\u00e2mplare.<\/p>\n

*<\/p>\n

Portretul i-l v\u0103d, din profil, cu pipa stins\u0103 (?) \u00een gur\u0103, a la Eliade, c\u0103tre Athene Palace, prin fa\u0163a statuii lui Eminescu. Altfel, spre \u00eencruntarea unui pastor dintr-un ordin propriu, luminat\u0103 de logos mai degrab\u0103 rece.<\/p>\n

*<\/p>\n

Noica se autointilua, uneori, biograful, in spe, al lui Eliade. Am \u00eenceput-o (sau, o s-o \u00eencep?) Cine altcineva? C\u00e2nd am primit prima scrisoare de la Eliade, am dat fuga s\u0103 i-o ar\u0103t, era \u015fi v\u0103rul s\u0103u, medicul. De ce \u0163i-a r\u0103spuns, nu e\u015fti aliatul nostru (\u00eenghe\u0163asem). De ce nu, a intervenit doctorul, e t\u00e2n\u0103r, n-avea c\u00e2nd s\u0103-i fie aliat. Tot a\u015fa, c\u00e2nd ispr\u0103visem de redactat teza, \u015fi i-am rezumat-o, la Nestor, c\u0103, de fapt, este Baudelaire-Eminescu, m-a \u00eentors c\u0103 de ce-mi trebuia ocolul Baudelaire ca s\u0103 ajung la Eminescu. Probabil cum ajunsese el, m\u0103 g\u00e2ndeam.<\/p>\n

*<\/p>\n

Noica devenea \u00eenc\u0103 o dat\u0103 Lotul Noica, zilele c\u00e2t a stat la noi Sergiu Al-George, Pe Chhatra Marg. Fusese \u00eenchis \u00een corp cu acest lot grup de eroic\u0103 amintire spiritual\u0103, tot rug aprins, tot acatist.<\/p>\n

Filosofia trecuse din cartierele bucure\u015ftene la P\u0103ltini\u015f, jnana (cunoa\u015ftere) \u015fi abhijnana (recunoa\u015ftere\/anagnorisis) mi se instalau \u00een minte \u015fi \u00een via\u0163\u0103. Filosofia recunoa\u015fterii de la Hegel \u015fi Pascal la Ricoeur \u015fi Lyotard o tr\u0103isem aproape de Noica: m\u0103car eu \u00eel recuno\u015fteam (\u00een inim\u0103), cum nu f\u0103cea societatea securoi\u015ftilor ubicui. \u015ei \u201crecunoa\u015fterea\u201d era de suplinit prin \u201cma\u015fin\u0103\u201d, prin inteligen\u0163\u0103. Numai pe Eminescu nu l-am l\u0103sat, \u00eentr-un t\u00e2rziu, pentru Kalidasa, cu a sa Abhijnana Shakuntalam\/ Recunoa\u015fterea Sacuntalei (vezi C\u0103lin. File de poveste de Eminescu).<\/p>\n

*<\/p>\n

Noica s-a vrut bucurie, \u00eentr-o ordo gaudii, cu Augustin-Rafail – \u201cbucur\u0103-te \u015fi f\u0103 ce vrei\u201d, cu un personaj al lui D. H. Lawrence – \u201cNulla dies sine laetitia\u201d. \u201cCa pe o bucurie am sim\u0163it \u015fi ultimii ani de \u00eenchisoare.\u201d Soka (durere) se face sloka (verset) la Valmiki, melancolia se face vers la Eminescu, filosofie la Noica. Bucurie (sukha) dup\u0103 durere (dukha) \u2013 Wulf is on an island, I on another (poem celt). Filosoful rom\u00e2n \u015fi-a g\u0103sit moartea alerg\u00e2nd dup\u0103 un \u015foarece, altfel, servitorul zeului elefant Ganesh, al cunoa\u015fterii. Poetul tamil Subramanian Bharati fu ucis \u00een templu de elefantul c\u0103ruia i se \u00eenchina, iar Gianni Rodari dobor\u00e2t \u00een Africa, de alt elefant. Via\u0163a e jiva, jiva e Shiva, Shiva e jiva. \u201cFie-\u0163i mil\u0103, Doamne, de cei care te-au omor\u00e2t\u201d.<\/p>\n

*<\/p>\n

Durga blond\u0103, eminescian\u0103, \u00een colonia bengalez\u0103 a Delhiului,<\/p>\n

brun\u0103 totu\u015fi \u00een Shiva Mandir \u015fi Asur nemaiangrez, tot \u00eentunecat,<\/p>\n

Kali, Kali, maha Kali, o, Durga, pumni de petale aruncate p\u00e2n\u0103 la cele bra\u0163e ale dumnezei\u0163ei, Lak\u015fmi \u015fi Gane\u015f \u00een st\u00e2nga, Saraswati cu un sitar \u015fi Kartikeya-Apollo,<\/p>\n

focul din vas arz\u00e2ndu-ne palmele de trei ori \u015fi ni le ducem unii dup\u0103 al\u0163ii netezindu-ne p\u0103rul \u015fi capetele, supraritual mamele la copii<\/p>\n

*<\/p>\n

Am trimis prietenului care v\u0103 vorbe\u015fte o miori\u0163\u0103 pentru un cangur. N-a comentat. A l\u0103sat fabula darurilor s\u0103-\u015fi fie comunicare-cuminecare, totem la totem. \u015ei nici m\u0103car de \u00eemprumut. Nici rit de trecere. Iar noi locului ne \u0163inem, vorba lui Eminescu. \u00cen fapt, limba interioar\u0103 a lui Eminescu. Ne vedem \u00een cuvinte, cum predica Noica, pe chiar vremea dictaturii comuniste<\/p>\n

*<\/p>\n

C\u00e2nd o \u00eent\u00e2lnisem pe Apara, cu zece ani \u00een urm\u0103, eram tot sub amenin\u0163are, pentru publicarea Doinei lui Eminescu \u2013 nu ie\u015feam din cas\u0103, \u00eemi cerusem la vicecancelar demisia, nu mi se aprobase, p\u00e2n\u0103 chiar am plecat, \u00een 12 aprilie, (\u00eemplineam 40 de ani) \u2013 tr\u0103isem un semestru de (auto)terorizare \u2013 tot \u00een jurnalele de atunci voi c\u0103uta (romanul Furnici albe?) C\u00e2nd \u00eei explicam lui Radu de ce plecam de la Lodhi la Vinod, argumentasem c\u0103 e o chestiune de via\u0163\u0103 \u015fi de moarte \u2013 ca s\u0103 vezi.<\/p>\n

*<\/p>\n

Eu sunt \u00een Academia Eminescu \u015fi Societatea Hafiz (convenit\u0103 de Vinod cu iranienii, printre care \u015fi d-na Apara \u2013 pe mine m-a cam deranjat zelul lui oarecum diluat \u2013 dincolo de noble\u0163ea asocierii \u2013 pentru Eminescu, \u00een ce m\u0103 privea: la Moscova, femeia pe care am \u00eentrebat-o de d-na Apara dac\u0103 a venit, nimic mai mult, mi-a \u015fi oferit, cu martore, un volum de Hafiz \u015fi mi-a citit public versete). N-a\u015f publica jurnalul \u015fi numai pentru a nu expune aceste femei (cine s-ar fi a\u015fteptat la Iran, f\u0103cea Margaret alalt\u0103ieri).<\/p>\n

*<\/p>\n

Visi \u00eemi arat\u0103 scrisoarea confiden\u0163ial\u0103 a maurului c\u0103 s\u0103 scrie visi la iugisi s\u0103 fie \u00eenlocuit rom\u00e2nul teacher c\u0103 face damage limbii rom\u00e2ne \u015fi r\u0103m\u00e2nerea lui este incompatibil\u0103 \u015fi din cauza altor activit\u0103\u0163i \u2013 aranjeaz\u0103 s\u0103 fiu \u00eentr-o pu\u015fc\u0103rie aproape de Bucure\u015fti, ce mai. Visi, rezonabil, c\u0103 dac\u0103 am serviciu \u015fi la amba, plus Doina, a, e de-o sut\u0103 de ani, p\u0103i s\u0103-mi v\u0103d de treab\u0103. Masih, \u00eenainte: s\u0103 vedem ce zice visi. Dup\u0103: take it easy.<\/p>\n

\n

INDOEMINESCOLOGY<\/strong><\/p>\n

\n

Public Address to the President of India, H.E. Shanker Dayal Sharma,<\/p>\n

at ceremony\u00a0 of\u00a0 Receiving\u00a0 Honorary Doctorate, Bucharest University<\/p>\n

\n

Your Excellency Mr. President of India, Sharmaji,<\/p>\n

\n

Your gracious meeting offered to Romanian specialists in Indian studies, mainly from Bucharest, here, it’s a high honor, a stimulation and also a consolation. For it’s a tragic issue of Stalinist-Communist dictatorship that best thinkers, Indologists included, were jailed. But riks and slokas from Vedas and Upanishads were still communicated by Morse alphabet.<\/p>\n

\n

We feel getting, at last, a free way to knowledge of Indian spirit and culture. Perhaps the moksha\/salvation was the most appreciated quality of Indian spirit, together with Christian, Indian and universal dharma and shanti.<\/p>\n

\n

Mihai Eminescu, Romanian national poet, declared himself a Buddhist as an empowered Christian. During more than 15 years I had talks and letters about Mihai Eminescu, mainly in and from India, but also other continents; they make some personal and Indo-eminescological history in an epistolar novel I had honor to dedicate to your excellency, Mr. President of India, Dr. Sharma ji.<\/p>\n

\n

Kind of field researcher, I taught Romanian, between 1977-1984, at University of Delhi, while Prof. dr. Prabhu Dayal Vidyasagar was teaching Hindi at Bucharest University.<\/p>\n

\n

My mother has just died before and so India became my mother \u2013 now it was no problem how good India was to me, but how good was I to her.<\/p>\n

\n

I am grateful to legions of people in India, from great writers and professors like Amrita Pritam, Ageya, Nagendra, R.C. Mehrotra, Gurbakhsh Singh \u2013 former vicechancellors of Delhi University \u2013 to my colleagues and students in the university.<\/p>\n

\n

Surely the exchange of teachers between universities is a must.<\/p>\n

\n

Suppose India and Romania would have their cultural centers in Delhi and in Bucharest respectively, smaller and in a way more cultural cities like Ia\u015fi, Cluj, Timi\u015foara, R\u00e2mnicu-V\u00e2lcea, for Romania, and Bhopal, Bhubaneshwar, Chandigarh, Bangalore, Trivandrum for India may be taken in consideration.<\/p>\n

\n

Romanian-Indian Cultural Society, started recently, in 1993, beyond university and formal scientific research on Indology, is trying to gather interested people in different topics of Indian culture. Many young and gifted persons are eager to study Indian arts, dance and music, to be on scholarship in their dreamland.<\/p>\n

\n

We can only slightly open a door toward an endless realm.<\/p>\n

\n

Finally, I will dare to evoke a very special Indo-Romanian tradition dealing with human freedom and make a call for your judgment.<\/p>\n

\n

Early 1990’s Romanian new press acknowledged both India’s international support to political prisoners and their recognition to pundit Jawaharlal Nehru who provoked a visit of then UN Secretary General U Thant.<\/p>\n

\n

Dr. S. Radhakrishnan, when vice president of India, made shorter the sentence of poet Radu Gyr.<\/p>\n

\n

As a representative to UN International Association of Educators for World Peace, I request now, Mr. President of India, your high intervention that Mr. Ilie Ila\u015fcu, parliamentarian, jailed in Tiraspol, for only guilt of being Romanian, to be liberated.<\/p>\n

———————-<\/strong><\/p>\n

George ANCA<\/strong><\/p>\n

15 iunie 2017<\/strong><\/p>\n

Bucure\u015fti<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Baudelaire \u015fi poe\u0163ii rom\u00e2ni   Nu \u00een\u0163elegerea poeziei moderne, c\u00e2t acceptarea ei prelunge\u015fte indecizia, obscurizeaz\u0103 prin polemici r\u0103sun\u0103toare consensul, sacrific\u0103 [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-30599","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/30599","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=30599"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/30599\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":30602,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/30599\/revisions\/30602"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=30599"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=30599"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=30599"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}