{"id":30794,"date":"2017-06-30T17:24:23","date_gmt":"2017-06-30T17:24:23","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=30794"},"modified":"2017-06-30T17:24:23","modified_gmt":"2017-06-30T17:24:23","slug":"beni-budic-suceava-mea-3-un-astronaut-la-dom-polski","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2017\/06\/30\/beni-budic-suceava-mea-3-un-astronaut-la-dom-polski\/","title":{"rendered":"Beni Budic: Suceava mea (3) – Un astronaut la Dom Polski"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>\u00cen spatele gr\u0103dinii publice din Suceava, pe strad\u0103 ce avea s\u0103 devin\u0103 ulterior \u201eAna Ip\u0103tescu\u201d, se afl\u0103 una din multele biserici, vechi de sute de ani, ale ora\u015fului. Pe atunci, \u00een anii \u201850, nu \u015ftiam c\u0103 a fost construit\u0103 \u00een timpul domniei lui Petru Rare\u015f \u015fi c\u0103 poart\u0103 hramul \u00cenvierii Domnului. Dar ceea ce chiar un copil – cum eram \u00een acei ani – putea remarca, era clopotni\u0163a mai deosebit\u0103 a acestei biserici, zvonit\u0103, cu trei clopote, aflat\u0103 chiar la strad\u0103. Clopotele erau sus\u0163inute de o bolt\u0103 sprijinit\u0103 pe patru ziduri trapezoidale paralele, mai joase dec\u00e2t cl\u0103direa bisericii. \u00cen interiorul bisericii n-am intrat niciodat\u0103, dar cl\u0103direa al\u0103turat\u0103, cea numit\u0103 \u201eDom Polski\u201d, am cunoscut-o bine chiar de c\u00e2nd eram copil \u00een clasele primare.<\/p>\n

\n

\u201eDom Polski\u201d era \u00een ochii no\u015ftri, suceveni de toate v\u00e2rstele, Ateneul ora\u015fului. Templul unde se \u00eentrupau minunile spectacolelor de teatru, de operet\u0103 \u015fi uneori serb\u0103ri mai importante. Cl\u0103direa fusese construit\u0103 la \u00eenceputul veacului de o asocia\u0163ie cultural\u0103 polonez\u0103. \u00cen primii ani ai regimului comunist activitatea Uniunii Polonezilor din Rom\u00e2nia a fost interzis\u0103 iar cl\u0103direa din Suceava a devenit sediul ansamblului cultural \u201eCiprian Porumbescu\u201d. Cea mai mare parte a cl\u0103dirii era dedicat\u0103 s\u0103lii de spectacole ce era \u2013 cred – \u00een acei ani singura din ora\u015f unde puteau performa trupe de teatru sau orchestre profesioniste. De fapt, era o sal\u0103 nu prea mare, dreptunghiular\u0103, cu c\u00e2teva ferestre \u00eenalte, cu bolt\u0103, acoperite de perdele grele din plu\u015f. \u00cen partea dinspre intrare era \u015fi o galerie cu c\u00e2teva r\u00e2nduri de scaune sus\u0163inut\u0103 de piloni masivi, ce deranjau oarecum vederea celor ce \u015fedeau \u00een acea parte a s\u0103lii. \u201eDom Polski\u201d g\u0103zduia spectacolele trupelor teatrale care ajungeau (destul de regulat) la Suceava \u00een diferite turnee. Bun\u0103 parte din spectacole erau ale teatrului \u201eMihai Eminescu\u201d din Boto\u015fani. Dar ajungeau \u015fi multe altele de la Ia\u015fi \u015fi \u00eendeosebi de la teatrele bucure\u015ftene.<\/p>\n

\n

Probabil c\u0103 \u00een acei ani p\u0103rin\u0163ii no\u015ftrii nu prea aveau posibilitatea de a ne l\u0103sa acas\u0103 sub supravegherea cuiva. Dac\u0103 \u0163ineau s\u0103 ajung\u0103 la teatru, solu\u0163ia cea mai simpl\u0103 era s\u0103 ne ia \u015fi pe noi, copii de 7-8 ani, sau chiar mai m\u0103ricei. Practic\u0103 era c\u0103 nu se pl\u0103tea bilet pentru copii. Dac\u0103 nu era vreun loc liber (\u015fi de cele mai multe ori nu era), ne \u0163ineau \u00een bra\u0163e. Dar solu\u0163ia preferat\u0103, \u00eendeosebi de noi, copiii, era s\u0103 avans\u0103m p\u00e2n\u0103 \u00een apropierea scenei \u015fi s\u0103 vedem spectacolul st\u00e2nd \u00een picioare, sprijini\u0163i de parapetul ce desp\u0103r\u0163ea sala de fosa orchestrei.<\/p>\n

\n

Nu o dat\u0103 m\u0103 g\u0103seam l\u00e2ng\u0103 parapet \u00een momentele de dup\u0103 al treilea gong, c\u00e2nd luminile din sal\u0103 se topeau. Puteam deslu\u015fi o siluet\u0103 ce se furi\u015fa spre cu\u015fca sufleorului \u015fi \u00een lini\u015ftea ce c\u0103zuse asupra \u00eentregii s\u0103li, sim\u0163eam deja fiorul, str\u0103b\u0103t\u00e2nd din palmele ce m\u00e2ng\u00e2iau parapetul capitonat cu catifea, \u00een tot corpul, p\u00e2n\u0103 la v\u00e2rful urechilor. Apoi, cortina enorm\u0103, grea, din catifea ro\u015fie, tivit\u0103 cu ciorchini aurii, se ridica majestuos disp\u0103r\u00e2nd \u00een \u00een\u0103l\u0163imile culiselor. O rafal\u0103 r\u0103coroas\u0103 de aer proasp\u0103t se rostogolea peste noi din ad\u00e2ncimea scenei. Iar atunci, \u00eencepea vraja… Sunt sigur c\u0103 la fel ca mine, \u015fi ceilal\u0163i copii sprijini\u0163i de parapet eram cuprin\u015fi de un val de triste\u0163e c\u00e2nd, la sf\u00e2r\u015fitul spectacolului, cortina cobora, luminile \u00een sal\u0103 se aprindeau \u015fi trebuia s\u0103 ne smulgem din firele farmecului. Gata, deja s-a terminat?<\/p>\n

\n

\u00cen acest fel am descoperit Teatrul. Aveam s\u0103 mai revin de multe ori la \u201eDom Polski\u201d, deja b\u0103iat mai mare, cu prieteni sau chiar singur. Mi-e greu s\u0103 specific la ce v\u00e2rst\u0103, dar acolo l-am \u00eent\u00e2lnit pe \u0162evi l\u0103ptarul al lui \u015ealom Alehem \u00een turneele Teatrului Evreiesc de Stat \u015fi am avut parte s\u0103 le v\u0103d pe Din\u0103 Koenig \u015fi pe foarte t\u00e2n\u0103r\u0103 sa fiic\u0103, Lia Koenig care azi e prima doamn\u0103 a teatrului israelian. \u015ei tot acolo am cunoscut Gai\u0163ele \u015fi pe Doamna Ministru, Domni\u015foara Nastasia \u015fi Titanic Vals. Livada de vi\u015fini \u015fi Unchiul Vanea. Da, \u015fi Ziari\u015ftii, Celebrul 702, \u015eeful sectorului suflete ale lui Al. Mirodan, cu marele, inegalabilul artist ce a fost Radu Beligan. Multe clipe de \u00een\u0103l\u0163are sufleteasc\u0103 am tr\u0103it \u00een sala de la Dom Polski!<\/p>\n

\n

\u00cen iarna 1962\/63, deja elev \u00een clasa a X-a, am v\u0103zut acolo o montare realizat\u0103 de elevii claselor superioare de la liceul concurent, \u201e\u015etefan cel Mare\u201d. Au prezentat \u201cNota zero la purtare\u201d pies\u0103 inspirat\u0103 din via\u0163a \u015fcolar\u0103, bine\u00een\u0163les cu o accentuat\u0103 arom\u0103 realist-socialist\u0103, dar captivant\u0103 \u015fi plin\u0103 de elan tineresc. Piesa, scris\u0103 de Virgil Stoenescu \u015fi Octavian Sava cu c\u00e2\u0163iva ani \u00een urm\u0103, fusese deja reprezentat\u0103 cu mare succes la Bucure\u015fti, transmis\u0103 la \u201eteatru la microfon\u201d (am ascultat-o din nou, recent, pe You Tube) \u015fi devenise cunoscut\u0103 \u00een toat\u0103 \u0163ara. Produc\u0163ia elevilor de la \u201e\u015etefan cel Mare\u201d a fost realizat\u0103 \u015fi regizat\u0103 de Domnul \u015etef\u0103nescu, unul din profesorii legend\u0103ri ai ora\u015fului. \u00cemi amintesc cum, urm\u0103rind captivat ac\u0163iunea de pe scen\u0103, r\u0103m\u0103sesem de-a dreptul lipsit de grai. Totul era pasionant \u015fi – mai ales – perfect. To\u0163i actorii-elevi \u00ee\u015fi jucau rolurile cu un talent \u015fi o naturale\u0163e de invidiat. Nu \u015ftiu cine au fost interpre\u0163ii \u015fi de fapt pe majoritatea nu \u00eei cuno\u015fteam nici atunci, cu o excep\u0163ie. R\u0103posatul nostru prieten, Lic\u0103 M\u00e2na\u015f, care a interpretat minunat rolul lui \u201eTarzan\u201d, rol ce i se potrivea ca o m\u0103nu\u015f\u0103. Am ie\u015fit de la spectacol entuziasmat, \u00eenc\u00e2ntat \u015fi… invidios. G\u00e2ndeam cu p\u0103rere de r\u0103u, c\u0103 la noi, la \u201eNum\u0103rul 2\u201d, nu se poate realiza ceva similar… Aveam s\u0103 m\u0103 conving \u00eens\u0103 c\u0103 gre\u015feam…<\/p>\n

\n

Cu c\u00e2tva timp \u00een urm\u0103, citisem \u00een colec\u0163ia de povestiri \u015ftiin\u0163ifico-fantastice o pies\u0103 de teatru, Drum bun, scumpul nostru astronaut!. Citeam deja de c\u00e2\u0163iva ani, cu sfin\u0163enie, bro\u015furile ce ap\u0103reau de dou\u0103 ori pe lun\u0103. Piesa, scris\u0103 de un t\u00e2n\u0103r autor de SF, Victor B\u00e2rl\u0103deanu, era cred prima \u015fi ultima lucrare dramatic\u0103 din colec\u0163ia ce \u00een mod obi\u015fnuit publica doar proz\u0103. Cu perspectiva de acum, mi-e clar c\u0103 era vorba de o pies\u0103 ce \u0163inea \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 de teatrul \u015fcolar, dar \u015fi de cel al propagandei politice de tip comunist. Ac\u0163iunea (absolut neverosimil\u0103) se petrece, ca \u015fi \u00een Nota zero la purtare, \u00eentr-o clas\u0103 de liceeni. Ne afl\u0103m deja \u00een toiul av\u00e2ntului construc\u0163iei socialiste \u015fi \u00een perioada \u201ecosmic\u0103\u201d de dup\u0103 Gagarin. Valeriu Tudoran, elev eminent din clasa a XI-a a fost premiat la un concurs al Institutului Sovietic de Cercet\u0103ri Cosmice. Costumul de astronaut pe care l-a prezentat la concurs i-a adus marele premiu: a fost invitat s\u0103 participe la primul zbor cosmic c\u0103tre… Lun\u0103. Dar lucrurile se complic\u0103 deoarece se descoper\u0103 c\u0103 termostatul frigiderului din laboratorul \u015fcolii a disp\u0103rut. Bine\u00een\u0163eles c\u0103 Valeriu e suspectul principal \u015fi nu lipsesc \u201esuflete bune\u201d printre elevi dar \u015fi printre profesori, care s\u0103 se bucure de situa\u0163ie. \u00cens\u0103 cei ce-l sprijin\u0103 pe Valeriu \u015fi cred \u00een el, sunt mai numero\u015fi cu at\u00e2t mai mult c\u0103 lor li s-a al\u0103turat \u015fi personajul extraterestru al piesei – Omul de pe Planet\u0103 Necunoscut\u0103 – (ODPN), apari\u0163ie interstelar\u0103 ce viziteaz\u0103 Terra \u015fi care e vizibil doar lui Valeriu \u015fi publicului. Totul se termin\u0103 cu bine c\u00e2nd termostatul revine de la repara\u0163ie, invidio\u015fii se retrag cu coada \u00eentre picioare, iar \u015etefan va pleca spre Uniunea Sovietic\u0103 pentru a participa la zbor. Spectacolul se \u00eencheie cu un \u201egrand finale\u201d, c\u00e2nd pe un ecran din fundalul scenei sunt proiectate secven\u0163e de jurnal cinematografic filmate la o lansare de rachet\u0103 cosmic\u0103 \u00een URSS…<\/p>\n

\n

\u00cen acel an am avut \u015fansa s\u0103 o avem dirigint\u0103 pe Doamna Vigder. Ea, ce fusese ani de zile mitologica directoare a Liceului\u201d de Fete\u201d a fost, pe motive politice, destituit\u0103 \u015fi astfel am avut noi, c\u00e2\u0163iva zeci de liceeni, norocul s\u0103 ne fie profesoar\u0103 \u015fi dirigint\u0103. Dac\u0103 nu era ea, cu siguran\u0163\u0103 astronautul nostru, \u00een loc s\u0103 porneasc\u0103 spre stele, ar fi r\u0103mas \u00een paginile bro\u015furii din\u201d Colec\u0163ia de povestiri \u015ftiin\u0163ifico-fantastice\u201d. La una din orele de dirigen\u0163ie, c\u00e2nd s-a discutat despre spectacolul celor de la \u201e\u015etefan cel Mare\u201d, am propus s\u0103 ar\u0103t\u0103m \u015fi noi ce suntem \u00een stare. Am povestit despre pies\u0103, iar Doamna Wiegder m-a \u015fi trimis la bibliotec\u0103 s\u0103-i aduc textul. Toate s-au petrecut apoi repede. Piesa i-a pl\u0103cut (lucru mare pentru Doamna Wiegder!), a ob\u0163inut cu u\u015furin\u0163\u0103 sprijinul directoarei, Doamna \u0162intil\u0103 \u015fi – de fapt – mi-a dat m\u00e2n\u0103 liber\u0103 s\u0103 \u00eencep. Cu consim\u0163\u0103m\u00e2ntul ei am stabilit distribu\u0163ia. Au fost ulterior c\u00e2teva modific\u0103ri, dar \u00een mare m\u0103sur\u0103 propunerile mele au fost acceptate. \u00cen mod natural, majoritatea rolurilor ne revenea nou\u0103, celor din clasa a X-a. Dar pentru rolul principal, al lui Valeriu Tudoran, l-am g\u0103sit cel mai potrivit pe Alex \u015etef\u0103nescu din clasa a IX-a, b\u0103iat \u00eenalt \u015fi impozant, dar mai ales, cu talent dramatic. Nu-mi mai amintesc \u00eentreaga distribu\u0163ie, dar Mira Seidler \u015fi Mihai P\u00e2nzaru erau p\u0103rin\u0163ii lui Valeriu, Mihai Dri\u015fcu a fost profesorul cel bun \u015fi au mai jucat Florin Solonaru, Mih\u0103i\u0163\u0103 Rusu, Ileana Marceanu (\u015fi ea dintr-a IX-a) \u015fi al\u0163i colegi care sper c\u0103 m\u0103 vor ierta dac\u0103 nu-mi amintesc de ei dup\u0103 55 de ani.<\/p>\n

\n

Eu mi-am atribuit rolul ce \u2013 cred – mi se potrivea cel mai bine: Omul de pe Planet\u0103 Necunoscut\u0103. Repeti\u0163iile au durat vreo trei luni. Ini\u0163ial, eu o f\u0103ceam pe regizorul, apoi am fost par\u0163ial ajuta\u0163i de profesioni\u015fti: Dl. Marceanu, care regiza forma\u0163ii artistice de amatori \u015fi chiar un regizor de la teatrul din Boto\u015fani, care a participat la vreo dou\u0103 repeti\u0163ii. Astfel, spectacolul nostru a \u00eenceput s\u0103 prind\u0103 contur. Premiera a avut loc \u00eentr-o sear\u0103 de duminic\u0103 a lunii mai 1963, bine\u00een\u0163eles, la Dom Polski. Decorurile erau b\u0103nci de \u015fcoal\u0103, c\u0103rate pe umeri robu\u015fti de liceeni \u015fi c\u00e2teva interioare, ale c\u0103ror fundale au fost pictate pe panouri mari de carton, de Mihai Dri\u015fcu \u015fi Mara Bodingher. Costumele erau realizate \u00een mod independent de interpre\u0163i \u015fi familiile lor, cu excep\u0163ia costumului de astronaut al meu, ODPN, pe care mi l-a cusut din satin argintiu, lucios (inclusiv casca!) Doamna Rei, profesoara de lucru de m\u00e2n\u0103… Sala era arhiplin\u0103 cu elevi, profesori \u015fi membri ai familiilor noastre. Cu toat\u0103 modestia trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 a fost un triumf… Mai ales c\u00e2nd la sf\u00e2r\u015fit, spre surpriza publicului, s-a proiectat scena lans\u0103rii de rachet\u0103 cosmic\u0103, cu trombe de aburi \u015fi fum, pe fundalul zgomotului asurzitor al motoarelor…<\/p>\n

\n

Eu, ODPN, am avut o serie de monologuri la avanscen\u0103, unele cu cortina tras\u0103, care adresau omenirii, locuitorilor Terrei, lec\u0163ii de moral\u0103 comunisto-galactic\u0103. Pe atunci le luam \u00een serios… Oricum, era exaltarea de a c\u0103lca pe aceea\u015fi scen\u0103 unde a jucat Beligan… \u015fi de a \u015ftii c\u0103 am fost unicul astronaut ce a p\u0103\u015fit pe c\u00e2ndva pe scena lui Dom Polski.<\/p>\n

———————–<\/p>\n

Beni BUDIC<\/strong><\/p>\n

Petah Tiqva, Israel<\/strong><\/p>\n

mai 2017<\/strong><\/p>\n

\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen spatele gr\u0103dinii publice din Suceava, pe strad\u0103 ce avea s\u0103 devin\u0103 ulterior \u201eAna Ip\u0103tescu\u201d, se afl\u0103 una din multele [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-30794","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/30794","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=30794"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/30794\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":30797,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/30794\/revisions\/30797"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=30794"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=30794"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=30794"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}