{"id":30848,"date":"2017-07-04T07:14:17","date_gmt":"2017-07-04T07:14:17","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=30848"},"modified":"2017-07-04T08:39:54","modified_gmt":"2017-07-04T08:39:54","slug":"alexandru-nemoianu-poveste-cu-cai","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2017\/07\/04\/alexandru-nemoianu-poveste-cu-cai\/","title":{"rendered":"Alexandru Nemoianu: Poveste cu cai"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><a href=\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2017\/07\/90759725.jpg\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"size-medium wp-image-30849\" title=\"90759725\" src=\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2017\/07\/90759725-300x225.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"225\" srcset=\"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2017\/07\/90759725-300x225.jpg 300w, https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2017\/07\/90759725.jpg 500w\" sizes=\"auto, (max-width: 300px) 100vw, 300px\" \/><\/a><\/p>\n<p>POVESTE CU CAI<br \/>\n<em> (lui Maya-Maria)<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00cen anii copil\u0103riei mele, la \u00eenceputul anilor cincizeci ai veacului trecut, drumul de la Bucure\u0219ti la casa str\u0103mo\u0219ilor mei din Borlovenii-Vechi, \u021aara Alm\u0103jului, era o adevarat\u0103 aventur\u0103.<br \/>\nDe la Bucure\u0219ti plecam cu un tren accelerat aproximativ, de noapte, care oprea cam prin toate sta\u021biile, tras de o locomotiv\u0103 cu aburi. Trenul, Bucure\u0219ti-Timi\u0219oara, oprea \u0219i \u00een sta\u021bia Iablani\u021ba, cea mai apropiat\u0103 gar\u0103 de Borloveni.<br \/>\nDrumul cu trenul dura cam zece ceasuri \u0219i oprirea \u00een Iablani\u021ba era \u00een jurul orei cinci diminea\u021ba. Era o emo\u021bie \u0219i o agita\u021bie plin\u0103 de spaim\u0103 p\u00e2n\u0103 ce reu\u0219eam s\u0103 cobor\u00e2m din tren.<br \/>\n\u00cen acei ani, \u00een gara Iablani\u021ba, ne a\u0219tepta o c\u0103ru\u021b\u0103 trimis\u0103 \u00eenc\u0103 de cu sear\u0103 de c\u0103tre Taica (bunicul meu) meu, Lt.Colonel K.u.K , Romulus Boldea. Ini\u021bial el ne trimitea \u201cberlina\u201d cu coverga de piele a familiei, r\u0103mas\u0103 \u00eenc\u0103 din vremea \u201cimperial\u0103\u201d dar, ulterior, pentru a nu atrage aten\u021bia autorit\u0103\u021bilor noi or\u00e2nduiri, ne trimitea o mai democratic\u0103 \u0219i mai incomod\u0103 c\u0103ru\u021b\u0103 de munte.<br \/>\nEra o caru\u021b\u0103 simpl\u0103, cu loitre \u00eentre care era a\u0219ezat, totu\u0219i, un \u201csitz\u201d(scaun) cu arcuri. Apoi co\u0219ul c\u0103ru\u021bei era umplut cu f\u00e2n, care mirosea ca nimic altceva pe lume. C\u0103ru\u021ba era tras\u0103 de doi cai de munte, mici \u0219i v\u00e2njo\u0219i \u0219i cel mai adesea \u201ccocisul\u201d era Ion Isaac din Borloveni. Ne \u00eengr\u0103m\u0103deam cu to\u021bi, dou\u0103 femei mature, patru copii \u0219i bagaje \u0219i porneam spre Borloveni. Un drum de peste treizeci de kilometrii \u0219i care dura cam cinci ceasuri aproximativ. Era un drum de munte, trebuia s\u0103 trecem peste dou\u0103 br\u00e2ie de deal premontan \u0219i str\u0103b\u0103team \u201c\u021aara Crainei\u201d spre a ajunge \u00een cea a Alm\u0103jului \u0219i acas\u0103. Era cel mai aventuros eveniment al copil\u0103riei mele \u0219i personajele principale erau caii.<br \/>\nA\u0219a cum ziceam, erau m\u0103run\u021bi, v\u00e2njo\u0219i, \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2na\u021bi \u0219i totu\u0219i bl\u00e2nzi. Ne l\u0103sau s\u0103 \u00eei atingem \u0219i o f\u0103ceam cu voluptate \u00een ciuda tuturor avertismentelor. Cea mai mare r\u0103splata \u0219i dovad\u0103 de \u00eencredere era s\u0103 fim l\u0103sa\u021bi s\u0103 st\u0103m pe \u201ccapr\u0103\u201d,\u00a0 l\u00e2ng\u0103 \u00a0\u201ccocis\u201d care, uneori, culmea onoarei, ne \u00eeng\u0103duia s\u0103 \u021binem hamurile. Nu exista o cinste mai mare. \u00cemi pl\u0103cea s\u0103 v\u0103d caii merg\u00e2nd, s\u0103 le simt mirosul, s\u0103 \u00eei v\u0103d m\u00e2nc\u00e2nd din traistele de ov\u0103z \u0219i b\u00e2nd ap\u0103, atunci c\u00e2nd f\u0103ceam popasul de la mijlocul drumului, la \u201ccrucea P\u00e2rvovei\u201d. C\u00e2nd ajungeam acolo, probabil \u00een jur de \u0219apte \u0219i opt diminea\u021ba, oamenii din P\u00e2rvova, \u201dp\u00e2rvovin\u021bii\u201d se duceau la lucru. Ei treceau \u00een c\u0103ru\u021bele lor trase de vesti\u021bii cai din P\u00e2rvova, av\u00e2nd \u00a0\u201ccomotele\u201d (jugul hamurilor) \u00eempodobite cu ciucuri ro\u0219ii \u0219i cu p\u0103r de lup contra deochiului. Mereu m\u0103 am\u0103geam c\u0103 \u201cai no\u0219tri\u201d erau, m\u0103car, la fel de frumo\u0219i.<br \/>\nAceste drumuri mi-au st\u00e2rnit dorin\u021ba arz\u0103toare de a avea \u0219i eu un cal.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen una dintre veri am \u00eenceput s\u0103 cercetez unde ar putea fi ad\u0103postit. Casa stramo\u0219ilor mei avea (\u0219i \u00eenc\u0103 are) un enorm grajd \u0219i deci am socotit c\u0103 aceast\u0103 problem\u0103 este rezolvat\u0103. Apoi am iscodit pe un vecin, Taica Gavril\u0103, cam c\u00e2t f\u00e2n \u00eei trebuie unui cal pe durata iernii (\u00een restul anului, m\u0103 g\u00e2ndeam, ar putea s\u0103 pasc\u0103 prin gr\u0103din\u0103). El mi-a spus \u0219i am f\u0103cut socoteala c\u0103 f\u00e2nul recoltat din gr\u0103dinile casei ar fi suficient. \u00cen plus din banii primi\u021bi la Cr\u0103ciun \u0219i \u00een timpul anilor cred c\u0103 aveam o rezerv\u0103 de c\u00e2teva zeci de lei. \u00cenarmat cu aceste informa\u021bii i-am spus Mamei mele c\u0103 ar trebui s\u0103 \u00eemi \u00eeng\u0103duie s\u0103 cump\u0103r unul dintre cai lui Ion Isaac. Cred c\u0103 \u00eenduio\u0219at\u0103 de aceast\u0103 dorin\u021b\u0103 fierbine Mama mea mi-a spus ceva \u00een genul, \u201dnu este a\u0219a un g\u00e2nd r\u0103u, dar s\u0103 ne mai socotim\u201d. Aceste vorbe le-am primit ca pe o f\u0103g\u0103duin\u021b\u0103 \u0219i \u00een mintea mea eram proprietarul unui cal. Era un sentiment de bucurie, de responsabilitate, de triumf. Dar, c\u0103tre sear\u0103, pentru o mic\u0103 abatere de la regula casei, Bunica mea, (Maica), nem\u021boaic\u0103 f\u0103r\u0103 multe delicate\u021buri, mi-a spus, \u201ds\u0103 \u0219ti c\u0103 nici un cal de la Ion Isaac nu va veni daca te por\u021bi a\u0219a\u201d. Brusc am \u00een\u021beles c\u0103 am fost am\u0103git \u0219i c\u0103 tr\u0103isem o iluzie. \u0218tiam c\u0103 nu voi c\u0103p\u0103ta un cal. Dar, cu toate acestea de atunci \u0219i p\u00e2n\u0103 azi \u0219tiu bine c\u0103 o dup\u0103 amiaz\u0103 \u00eentreag\u0103 de fapt am avut un cal al meu.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>&#8212;&#8212;&#8212;&#8212;&#8212;&#8212;&#8212;&#8212;&#8212;&#8212;&#8212;-<\/strong><\/p>\n<p><strong>Alexandru Nemoianu<\/strong><\/p>\n<p>Istoric<br \/>\n\u201cCentrul de Studii \u0219i Documentare al Rom\u00e2nilor-Americani\u201d<br \/>\n(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)<br \/>\nJackson , Michigan, USA<br \/>\nla<\/p>\n<p>4 iulie \u00a02017<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>POVESTE CU CAI (lui Maya-Maria) \u00cen anii copil\u0103riei mele, la \u00eenceputul anilor cincizeci ai veacului trecut, drumul de la Bucure\u0219ti [&#038;hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-30848","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/30848","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=30848"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/30848\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":30851,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/30848\/revisions\/30851"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=30848"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=30848"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=30848"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}