{"id":32237,"date":"2017-10-05T14:45:29","date_gmt":"2017-10-05T14:45:29","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=32237"},"modified":"2017-10-05T14:59:58","modified_gmt":"2017-10-05T14:59:58","slug":"gheorghe-simon-avatar-eminescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2017\/10\/05\/gheorghe-simon-avatar-eminescu\/","title":{"rendered":"Gheorghe Simon: Avatar Eminescu la Centrul Cultural Spiritual V\u0103ratic octombrie 2017"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Poe\u0163ii sunt steaua vegherii \u015fi a trezviei pe cerul limbii rom\u00e2ne. Ei sunt r\u0103scump\u0103rarea \u015fi restaurarea noastr\u0103 prin cuv\u00eent. Nimic nu pare s\u0103 fie f\u0103r\u0103 poezie. \u00cen\u0103l\u0163area \u015fi m\u00eentuirea unui popor constau \u00een rostirea de sine, ca energie necreat\u0103 \u015fi duh primenitor de \u00een\u0163eles.
\nNefericirea p\u0103m\u00eenteanului se datoreaz\u0103 unei nepotolite avidit\u0103\u0163i de a \u015fti, de a cunoa\u015fte, de a st\u0103p\u00eeni, dintr-o prea lacom\u0103 curiozitate, \u00een loc de o \u00een\u0163elegere smerit\u0103 fa\u0163\u0103 de cele ce sunt sporite prin cuv\u00eent.
\nPrin Eminescu, poezia se \u00eentoarce acas\u0103. \u015ei c\u00eet de triste \u015fi anonime sunt sufletele care nu cunosc fream\u0103tul poetic al mir\u0103rii de sine!<\/p>\n

*<\/p>\n

D\u0103ruitu-ni-s-a \u00een clipa de fa\u0163\u0103 s\u0103 ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim cu o mirare, aceea de prezent etern, cople\u015fi\u0163i de-at\u00eet efemer stingher. D\u0103ruitu-ni-s-a \u00eenceputul spornic, puterea vie a Cuv\u00eentului dint\u00eei (Ordinea divin\u0103 este cuv\u00eentul), d\u0103ruitu-ni-s-a un suflet f\u0103r\u0103 parte, adic\u0103 un suflet nesmintit, un suflet \u00eentreg \u015fi deplin, \u00een nem\u0103rginirea-i sf\u00eent\u0103.
\nEminescu a dat seam\u0103 de partea noastr\u0103 de cer, de noroc, de lume, de partea noastr\u0103 de moarte, nep\u0103rtinitoare. Toate, \u00een vederea cre\u015fterii \u015fi sporirii interioare, prin rostire vizionar\u0103, \u00eenc\u00eet nici un cuv\u00eent s\u0103 nu ni se par\u0103 a fi r\u0103mas pe dinafar\u0103, \u00een care fiecare suflet des\u0103v\u00eer\u015fe\u015fte ceea ce nici o s\u0103v\u00eer\u015fire nu ar cuteza, de a fi noi in\u015fine: acum \u015fi pururea!
\nJertf\u0103, cumin\u0163enie, \u00een\u0103l\u0163are, a fi parte, adic\u0103 a da seam\u0103 asupra \u00eentregului, altfel, vom avea parte de z\u0103d\u0103rnicia oarb\u0103 : f\u0103r\u00eeme, efemeride, coji ale nimicului nimicitor : Numai dac\u0103 vremea ar sta locului, am putea vedea l\u0103murit ce-i etern.<\/p>\n

*<\/p>\n

Mirarea \u015fi cutremurarea fiin\u0163ei, iat\u0103 calea nedezmin\u0163it\u0103 spre \u00een\u0163elepciunea m\u00eentuitoare : \u015ei etern este tot ce este \u00een totdeauna de fa\u0163\u0103 (\u2026)\u00een acest moment. (\u2026) Eu e Dumnezeu ; iar l\u0103murirea de sine, neajung\u00eendu-ne din urm\u0103, vom fi s\u0103r\u0103ci\u0163i \u015fi peregrini \u00een propria via\u0163\u0103: Da! sarb\u0103d\u0103 e via\u0163a, sarb\u0103d\u0103 pentru cei cu inima de\u015fart\u0103 \u015fi cu capul sec!<\/p>\n

*<\/p>\n

Ne apropiem de Eminescu, \u00eempresura\u0163i de sfiiciune, pentru a nu ne surprinde orbec\u0103ind prin abisuri, subterfugii, de g\u00eend. Cuprin\u015fi fiind de o amar\u0103 nelini\u015fte, ne \u00eendep\u0103rt\u0103m o clip\u0103 de cele prea lume\u015fti, r\u0103sf\u0103\u0163\u00eend-ne, prin trezvia ne\u00eentin\u0103rii, pentru a face loc v\u0103p\u0103ii sfinte a Verbului primordial.<\/p>\n

*<\/p>\n

Eminescu e ve\u015fnicul nostru \u00eenceput \u015fi nu vom obosi niciodat\u0103, \u00een preajma sa fiind, \u00eentruc\u00eet sufletul s\u0103u jertfitor consfin\u0163e\u015fte un temei \u015fi ne treze\u015fte din amor\u0163ire. \u00cen fiecare zi ar trebui s\u0103 \u00eembr\u0103c\u0103m, neezit\u00eend, c\u0103ma\u015fa de rou\u0103 a trudei eminesciene, precum \u015fi \u00caminescu ne are \u00een preajm\u0103, pentru a nu fi singur \u00een lucrarea-i princiar\u0103, fiind ca aerul \u00een respirarea Duhului, ca o chemare a firii nev\u0103zute de a-\u015fi dezv\u0103lui taina izvor\u00eerii din sine, \u015fi, deopotriv\u0103, \u00eencercarea eroic\u0103, jertfitoare, cairoic\u0103, ne\u00eent\u00eerziind s\u0103 se arate, \u00een sufletu-i cutremurat de moarte.<\/p>\n

*<\/p>\n

Eminescu e r\u0103spunsul amar, precum Adev\u0103rul r\u0103zbate p\u00een\u0103 la noi, neschimbat, \u00een Avatar. \u00cen orice clip\u0103 a vie\u0163ii noastre, \u00een solitudine sau \u00een dev\u0103lm\u0103\u015fie, Eminescu ne \u00eenso\u0163e\u015fte \u015fi ne \u015fopte\u015fte, cuvintele armoniz\u00eendu-\u015fi ritmul, potolindu-\u015fi stihia interioar\u0103, f\u0103c\u00eend s\u0103 ne auzim \u00een ecoul necuprinderii \u015fi al nedezmin\u0163irii.
\nEminescu e suprema \u00eencercare a Verbului de a str\u0103bate, nesmintit, v\u0103zduhul \u00een\u0103l\u0163\u0103rii, prin iubire, \u015fi de a se supune, neclintit, prin cobor\u00eere, \u00een abisul jertfei de sine, fiind con\u015ftient de harul puterii ce i s-a dat : Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar. A\u015fa i se arat\u0103, \u00eenfiorat\u0103, dinamica Sfintei Treimi, unde nu e nici ierarhie \u015fi nici succesiune : Din trei mi\u015fc\u0103ri\/mi\u015fcarea lor se-adun\u0103\/Cu to\u0163i \u00een jur, to\u0163i \u00eemprejur de sine\/To\u0163i \u00eemprejurul altor fac lumin\u0103\/\u015ei astfel din noapte\/s-a-nchegat lumine.<\/p>\n

*<\/p>\n

Deopotriv\u0103, treimic \u015fi simultan, i se relev\u0103 treimicul izvor de har, compar\u00eendu-se cu Shakespeare, dar, deta\u015f\u00eendu-se gr\u0103bit, \u00eentruc\u00eet, acestuia, Dumnezeu i se arat\u0103 \u00een mii de fe\u0163e, recunosc\u00eendu-i doar puterea expresiv\u0103 : M-ai \u00eenv\u0103\u0163at ca lumea s-o citesc\/\u2026C\u0103ci eu am trei izvoar\u0103\/Din care toat\u0103 mintea mi-o culeg:\/Cu-a ta z\u00eembire, dulce, lin\u0103, clar\u0103\/A lumii visuri eu ca flori le leg ;\/Mai am pe-un \u00een\u0163elept\u2026cu-acela iar\u0103\/Problema mor\u0163ii lumii o dizleg ;\/\u015e-apoi mai am cu totul pentru mine\/Un alt maestru, care viu m\u0103 \u0163ine.\/(\u2026)\u015ei vezi, pe-acesta nu-l spun nim\u0103nuie.\/Nici el nu vrea s\u0103-l \u015ftie ori\u015ficare,\/C\u0103ci el nu vrea s\u0103-mi \u015fad\u0103-n bra\u0163\u0103\/\u015ei dec\u00eet tine mult mai mult m\u0103-nva\u0163\u0103.
\n\u015ei c\u00eet de u\u015foar\u0103 poate fi aceast\u0103 putere de a rosti, dac\u0103 nimicul (de\u015fert\u0103ciunea) nu s-ar strecura, f\u0103r\u0103 a fi o povar\u0103, supun\u00eendu-ne \u00eendur\u0103rii de a fi. Fugim de suferin\u0163\u0103, c\u00eend ea, suferin\u0163a, e \u00eenscris\u0103 \u00een codul ermetic al vie\u0163ii, \u00een exilul efemer, p\u0103m\u00eentean, al nefericirii eliberatoare, purificatoare. Eminescu face s\u0103 fie suportabil ceea ce ni se pare a fi insurmontabil, irepresibil, indicibil.<\/p>\n

*<\/p>\n

Eminescu ne \u00eenva\u0163\u0103 cum s\u0103 ne situ\u0103m mai bine \u00een lume, cum s\u0103 ne orient\u0103m \u00een h\u0103\u0163i\u015ful semantic al nehot\u0103r\u00eerii, cum s\u0103 ne scutur\u0103m de mofturi, c\u0103rora le spunem preferin\u0163e. Or, \u00een prezentul acut, ceea ce era doar avertisment devine subversiv, tr\u0103ind cea mai grav\u0103 amenin\u0163are, de subminare, de seduc\u0163ie, de mortificare, \u00een imperiul semnelor, al siglelor, al pece\u0163ii, \u00een loc de nimb, aureol\u0103 sau emblem\u0103 : fa\u0163\u0103 c\u0103tre fa\u0163\u0103 devine inter-fa\u0163\u0103. Prezen\u0163a anuleaz\u0103 complezen\u0163a, iar neurmarea face s\u0103 se curme c\u0103rarea, s\u0103 se topeasc\u0103, ireal, g\u00eendirea, f\u0103c\u00eend s\u0103 se-nfiripe r\u0103zg\u00eendirea. Suflul poetic eminescian poate fi respirat \u00een r\u0103gaz de neadumbrire, \u00een iubire doar, mai presus de fire \u015fi de \u00een\u0163elegere a propriei noastre nevoin\u0163e.<\/p>\n

*<\/p>\n

Eminescu e \u00eent\u00eeietate de rostire, \u00eensumare \u015fi \u00eencununare a zidirii ne\u00eentrerupte, iar metaforele sale configureaz\u0103 nucleul, matca izb\u0103virii, a m\u00eentuirii prin m\u0103rturisire \u015fi nez\u0103vor\u00eere \u00een sine, ner\u0103bdarea fiindu-ne p\u0103catul cel de moarte (Kafka) \u015fi tr\u0103ind cea mai cumplit\u0103 moarte : moartea Timpului. Eminescu nu ne d\u0103ruie\u015fte timp, ci r\u0103stimp, el \u00eenve\u015fnice\u015fte clipa, \u00eenarip\u00eend prezentul: Patria vie\u0163ii e numai prezentul.<\/p>\n

*<\/p>\n

Nu \u015ftim cum s\u0103 ne salv\u0103m sufletul, dac\u0103 tot ceea ce facem nu e dec\u00eet s\u0103-l urgisim, preg\u0103tindu-i capcane false, seduc\u0163ii \u00eenrobitoare, pentru c\u0103 nimic nu e mai \u00een\u015fel\u0103tor dec\u00eet sufletul, iar ceea ce se \u00eencearc\u0103, prin tertipuri savante, de a face s\u0103 uit\u0103m de suflet, s\u0103-l camufl\u0103m, e curat\u0103 nebunie, a\u015fa cum se lamenteaz\u0103 rom\u00e2nul, c\u00eend cineva devine s\u00eec\u00eeitor : domnule, \u0103sta scoate p\u00een\u0103 \u015fi sufletul din om. Din comoditate, Eminescu poate fi un spa\u0163iu de refugiu sau un argument peremptoriu, la \u00eendem\u00een\u0103, pentru orice prilej de afirmare sau de confirmare a neputin\u0163ei noastre.<\/p>\n

*<\/p>\n

Figura cuceritoare, azi, acum, e figura Intermediarului, a Negociatorului, a Purt\u0103torului de cuv\u00eent, \u00een fapt \u015fi \u00een adev\u0103r, a Figurii f\u0103r\u0103 chip, \u00eentruc\u00eet, \u00eenzestrat cu dou\u0103 fe\u0163e, el nu se adreseaz\u0103 cuiva anume \u015fi nici nu poate fi crezut pe cuv\u00eent, \u00eentruc\u00eet nu \u015ftim nimic despre m\u0103sura cuvintelor, \u00eencredin\u0163ate lui, de c\u0103tre St\u0103p\u00een. M\u00eentuitorul nostru, Iisus Hristos nu st\u0103 pe g\u00eenduri, nu promite, oculteaz\u0103 prezentul, \u00eentruchip\u00eend clipa \u015fi \u00een\u0103l\u0163\u00eend-o \u00eentr-un timp real, neprecupe\u0163indu-\u015fi cuv\u00eentul, nez\u0103vor\u00eend clipa, c\u00eend i se adreseaz\u0103 T\u00eelharului de pe cruce : Acum vei fi cu mine \u00een rai ! Dar noi, suci\u0163i cum suntem, ne \u00eenfuriem pe cel\u0103lalt T\u00eelhar, contestatar, \u00een loc s\u0103 admir\u0103m instantaneitatea vie a Urgen\u0163ei, a inevitabilului.<\/p>\n

*<\/p>\n

Care e taina \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii eminesciene, dac\u0103 nu dest\u0103inuirea, \u015fi nu prea grava \u015fi d\u0103un\u0103toarea dela\u0163iune: fantasma \u00eenv\u0103luitoare asupra cuiva, acel cineva pe care ni se pare c\u0103 nu \u00eel putem accepta. Eminescu ne \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 ne debaras\u0103m de litere, istovitoare, \u015ftiind prea bine c\u0103 litera ucide, \u015fi, doar duhul d\u0103 via\u0163\u0103, iar restul e literatur\u0103 sau t\u0103cere. T\u0103cerea necurmat\u0103. Urmat\u0103, f\u0103r\u0103 consecin\u0163e, prin p\u0103r\u0103sire de sine : La ce bun s\u0103 fi p\u0103r\u0103sit Coasta Boacii ? (Cioran) ; prin gratuitate \u015fi ne\u0163\u0103rmurire ionescian\u0103, \u00een fa\u0163a mor\u0163ii: \u015ei dac\u0103 Dumnezeu exist\u0103, \u015fi dac\u0103 Dumnezeu nu exist\u0103, la ce bun literatura?, \u00eentruc\u00eet, Dumnezeu nu exist\u0103, El este, prin Iisus Hristos! Sau, aparent isihast, avertismentul wittgensteinian:
\n\u00cen art\u0103 este greu de spus ceva care s\u0103 fie tot a\u015fa de bun ca : a nu spune nimic.<\/p>\n

*<\/p>\n

Darul deosebirii ne-a fost luat, nu-l merit\u0103m. Vorbim, vorbim, vorbim, \u015fi nu mai \u015ftim s\u0103 ascult\u0103m. Libertatea \u00eenseamn\u0103 s\u0103 ai darul deosebirii, \u00eentre ceea ce se cuvine \u015fi \u00eentre ce nu se cuvine, s\u0103 \u015ftii s\u0103-\u0163i acorzi singur limite. Potoli\u0163i \u015fi cumin\u0163i, redu\u015fi la t\u0103cere, suntem doar primind \u00een dar Sf\u00eentul Duh, primenitor, duhul \u00eensufle\u0163irii, c\u00eend respir\u0103m aerul dintre cuvinte, poposind \u015fi contempl\u00eend, dup\u0103 ce vom fi urcat scara numelor cantemiriene, \u00een peisajul mirific al necuvintelor. Or, superficiali cum suntem, noi nu facem dec\u00eet s\u0103 ne lament\u0103m, e\u015fu\u00eend lamentabil. Eminescu ne avertizeaz\u0103 \u015fi cuteaz\u0103 s\u0103 o m\u0103rturiseasc\u0103 : doar prin precaritate se \u00eenal\u0163\u0103 rugul cel aprins al jertfei, pe calea str\u00eemtorat\u0103 a iubirii, \u015fi prin statornicie f\u0103g\u0103duitoare : Cel mai mare bine pe care cei r\u0103i \u00eel pot face e de a r\u0103m\u00eene r\u0103i ; numai persisten\u0163a lor asigur\u0103 victoria celor buni. Vai de veacul \u00een care nici cei r\u0103i nu mai au caracter.<\/p>\n

*<\/p>\n

Poezia lui Eminescu e o ascez\u0103 prin cuvinte : \u00eei recept\u0103m \u015fi recit\u0103m versetele, \u00een g\u00eend sau \u00een \u015foapt\u0103, ca pe o rug\u0103ciune, \u015fi ne minun\u0103m de miracolul limbii rom\u00e2ne : o rostire \u00een care se \u00eencunun\u0103 \u015fi ne binecuv\u00eent\u0103 Duhul nev\u0103zut, \u00eentrupat \u00een f\u0103ptura luminii-n s\u0103rb\u0103toare, lumina asfin\u0163irii \u015fi a ne\u00eenser\u0103rii. Poate fi o tain\u0103 mai mare dec\u00eet aceea a ne\u00eentin\u0103rii : de neatins, de neatins, ca \u00een Acatistul Maicii Domnului ?!<\/p>\n

*<\/p>\n

Un alt p\u0103cat de moarte al p\u0103m\u00eenteanului e suspiciunea, simulat\u0103, prin ner\u0103bdare \u015fi curiozitate, cu necorupta \u015fi negre\u015fita-i expresie ambigu\u0103, neevit\u00eend extremele exterminatoare : nici\/nici, \u015fi\/\u015fi, r\u0103m\u00een\u00eendu-ne ca spa\u0163iu de manevr\u0103 doar intervalul nehot\u0103r\u00eerii, suspenda\u0163i \u00een abisul \u00eentreruperii, al coruperii \u015fi al compromiterii. At\u00eet de frecvent ne e dat s\u0103 auzim: Nu m\u0103 \u00eentrerupe\u0163i! L\u0103sa\u0163i-m\u0103, s\u0103-mi duc ideea p\u00een\u0103 la cap\u0103t!, culmin\u00eend \u00een ridicolul rebarbativ al infantiliz\u0103rii : \u00een loc de \u00eenfiere, ca act al neinhib\u0103rii, ne este dat\u0103 afilierea, prin seduc\u0163ie \u015fi deviere, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrem, accept\u00eend cea mai cumplit\u0103 pedeaps\u0103: cea a inevitabilului atroce, de a fi victime ale nimicului \u00eenrobitor, \u00een loc de asumare a nimicniciei dezrobitoare: Un om poate avea Totul, neav\u00eend nimic, \u015fi, nimic, av\u00eend totul. Secretizarea are drept urmare suspiciunea, iar ambiguitatea este expresia vie a tergivers\u0103rii, neav\u00eend nimic din duhul Tainei, gra\u0163ie c\u0103reia ceva necunoscut, se discerne de la sine. A scoate sufletul din om e curat\u0103 nebunie, \u00eentruc\u00eet el nu se arat\u0103, precum moartea, doar o singur\u0103 dat\u0103: fa\u0163\u0103 c\u0103tre fa\u0163\u0103. A-l perverti, \u00eens\u0103, sufletul, e aprig\u0103 autonimicire \u015fi nemiloas\u0103 de\u015fert\u0103ciune.<\/p>\n

*<\/p>\n

Altfel, altcum, nici Eminescu nu a crezut, chiar dac\u0103 moartea copilei, de la Ipote\u015fti, i-a fost ca o umbr\u0103 \u00een tr\u0103irea-i pustiitoare, precum nici Veronica, exasperat\u0103-n a\u015ftept\u0103ri nevindecate, nu l-a nenorocit \u00eentr-at\u00eet, \u00eenc\u00eet s\u0103 se fi l\u0103sat surpat \u00een ispita autonimicirii, doar poezia l-a vindecat \u015fi m\u00eentuit de moarte : Nu credeam s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 a muri vreodat\u0103! \u00cempotmolindu-ne \u00een semantic\u0103, vom e\u015fua \u015fi \u00een pragmatic\u0103, r\u0103m\u00een\u00eend \u00een proiect \u015fi neav\u00eend \u00eendr\u0103znirea imaginarului viu, prin act, prin tr\u0103ire, \u015fi nu doar prin p\u0103rere.<\/p>\n

*<\/p>\n

Eminescu ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 evit\u0103m ademenirea, oric\u00eet de fascinant\u0103 sau rezonant\u0103, fie canonic\u0103 sau teleologic\u0103. Orice gest, oric\u00eet de nevinovat, conteaz\u0103, tulbur\u0103, contamineaz\u0103, st\u00eenjenind lucrarea Duhului. Nu e oare suficient de \u00een\u0103l\u0163\u0103tor faptul c\u0103 o tain\u0103 r\u0103m\u00eene tain\u0103, necorupt\u0103 de vreo metafor\u0103 sau de vreo parabol\u0103, nefiind simplificat\u0103 de vreo abstrac\u0163iune, care s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 credem c\u0103 ermetismul ar fi totuna cu indicibilul, iar entitatea nev\u0103zut\u0103 ar putea sugera \u00eenariparea Duhului? Poate fi ceva mai profund \u00een contemplare, dec\u00eet pierz\u00eendu-te pe tine, s\u0103 te treze\u015fti cu ve\u015fnicia vie pe cale, cu trezvia isihast\u0103?<\/p>\n

*<\/p>\n

Orice om e o lume \u015fi, orice cuv\u00eent, o r\u0103scump\u0103rare. Ceea ce pentru om \u00eenseamn\u0103 putere, de la Dumnezeu, avem cu putin\u0163\u0103, ca f\u0103g\u0103duin\u0163\u0103 \u015fi ca m\u00eeng\u00eeiere. \u015ei tocmai aceasta e taina, ca un r\u0103spuns la cum e cu putin\u0163\u0103 ca ceva s\u0103 fie, dec\u00eet nimic nimicitor. F\u0103r\u0103 a fi victime prin oarba fatalitate, ca ofrand\u0103 a rostirii, ne vindec\u0103m de str\u0103in\u0103tate, precum \u015fi de stranietate, prin adecvare \u015fi adeverire, prin at\u00eet de inevitabila, inefabila, consfin\u0163it\u0103, eminescianitate.<\/p>\n

https:\/\/www.youtube.com\/watch?v=2gplo0JzWsI<\/a><\/p>\n

La Centrul Cultural Spiritual V\u0103ratic octombrie 2017<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Poe\u0163ii sunt steaua vegherii \u015fi a trezviei pe cerul limbii rom\u00e2ne. Ei sunt r\u0103scump\u0103rarea \u015fi restaurarea noastr\u0103 prin cuv\u00eent. Nimic [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-32237","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/32237","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=32237"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/32237\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":32240,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/32237\/revisions\/32240"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=32237"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=32237"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=32237"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}