{"id":32378,"date":"2017-10-12T14:19:09","date_gmt":"2017-10-12T14:19:09","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=32378"},"modified":"2017-10-12T14:19:09","modified_gmt":"2017-10-12T14:19:09","slug":"alexandru-nemoianu-doftorul-din-mehadia","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2017\/10\/12\/alexandru-nemoianu-doftorul-din-mehadia\/","title":{"rendered":"Alexandru Nemoianu: Doftorul din Mehadia"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>\u00cen toamna lui 1996, feciorul meu, Andrei, a fost admis ca student al \u015ecolii de Medicin\u0103 a Universit\u0103\u0163ii Michigan din AnnArbor. Admiterea a fost f\u0103cut\u0103 \u00een baza notelor ob\u0163inute \u00een cursul liceului, dar, \u00een plus, el a trebuit s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 un scurt eseu despre motivele ce \u00eel determinau s\u0103 aleag\u0103 carier\u0103 medical\u0103. Intre altele, el a spus acolo c\u0103 l-au impresionat mult povestirile despre drumurile f\u0103cute noaptea, pe ploaie sau viscol, pentru a-\u015fi vizit\u0103 pacien\u0163ii din satele de munte, care \u00eei alc\u0103tuiau circumscrip\u0163ia, de c\u0103tre str\u0103bunicul lui patern, doctorul VIRGIL NEMOIANU din Mehadia, Cara\u015f-Severin, Banat.<\/p>\n

Familia Nemoianu \u00ee\u015fi trage ob\u00e2r\u015fia din satul Nemoiu du V\u00e2lcea muntoas\u0103. De acolo un grup de locuitori, clanul Marisescu, s-au a\u015fezat \u00een Cara\u015f, \u00een satul Petrila. Asta \u00een cursul scurtei st\u0103p\u00e2niri Imperiale asuptra Olteniei (1716-1739). \u00cen nou\u0103 a\u015fezare au fost recunoscu\u0163i ca Nemoianu. Familia s-a separate spre sf\u00e2r\u015fitul veacului XVIII \u00een dou\u0103 ramuri. Una a devenit o familie de \u201cpopi\u201d din tat\u0103 \u00een fiu, \u015fi Preotul Vasile Nemoianu din Agadici a fost tat\u0103l viitorului doctor. Iar cealalt\u0103 ramur\u0103 au r\u0103mas \u0163\u0103rani, \u201dpaori\u201d, \u015fi din ei s-au n\u0103scut Petre Nemoianu \u015fi Dr. Iosif Nemoianu. \u00centre cele dou\u0103 ramuri de familie au fost mereu rela\u0163ii cordiale \u015fi, mai t\u00e2rziu, Petre Nemoianu va fi mentorul feciorului Dr. Virgil Nemoianu, la r\u00e2ndul lui numit Virgil, \u015fi na\u0219 al lui \u015fi al copiilor lui. Un rol decisiv \u00een trecerea membriilor familiei \u00eentr-o categorie superioar\u0103 l-a avut Ioan Nemoianu, unchi al dr.Virgil Nemoianu, despre care voi vorbi mai apoi.<\/p>\n

Cel ce avea s\u0103 fie doctorul Virgil Nemoianu s-a n\u0103scut \u00een 1875 \u00een satul Agadici din Cara\u015f. Tat\u0103l lui era preot a\u015fa cum fuseser\u0103 \u00eenainta\u015fii lui cam de vreo dou\u0103 sute de ani la vale. A absolvit cu bine \u015fcolile primare, apoi a urmat liceul din Debre\u0163in \u015fi apoi Facultatea de Medicin\u0103 din Budapesta. Un ajutor material enorm l-a primit din partea unchiului sau, Ion Nemoianu, o remarcabil\u0103 personalitate a Banatului din a dou\u0103 jum\u0103tate a veacului al XlX-lea. Ion Nemoianu f\u0103cuse studii str\u0103lucite la universit\u0103\u0163ile din Budapesta, Geneva \u015fi Lipsca (Leipzig); fusese sub-notar al comitatului Severin, profesor plin la Seminarul din Caransebe\u015f, primar al Caransebe\u0219ului (1886-l891), \u00a0mare promotor al cauzelor na\u0163ionale rom\u00e2ne\u015fti \u015fi ajut\u0103tor al nepo\u0163ilor lui, pe care i-a voit absolven\u0163i ai unor \u015fcoli bune \u015fi frunta\u015fi. Ioan Nemoianu a fost primul Primar rom\u00e2n al Caransebe\u0219ului \u015fi a fost traduc\u0103tor al \u00cemp\u0103r\u0103tesei Elisabetha c\u00e2nd aceast\u0103 venea la B\u0103ile Herculane. \u00cen cursul unei asemenea vizite femei din Pecinisca au oferit \u00cemp\u0103r\u0103tesei spre v\u00e2nzare p\u0103str\u0103vi la un pre\u021b foarte mare. \u00cemp\u0103r\u0103teasa a exclamat, \u201da\u015fa de rari sunt p\u0103str\u0103vii aici? \u201d \u00a0iar Ioan Nemoianu a r\u0103spuns, \u201dMaiestate nu p\u0103str\u0103vii sunt rari, \u00cemp\u0103r\u0103tesele\u201d.<\/p>\n

\n\u00cen plus, Virgil Nemoianu a primit, \u00een mai multe r\u00e2nduri, stipendii pentru merite \u015fcolare, din partea Funda\u0163iei Gojdu din Budapesta. (Va fi foarte greu s\u0103 se aprecieze c\u00e2t de mult a f\u0103cut aceast\u0103 funda\u0163ie, a\u015fezat\u0103 de c\u0103tre un negustor macedo-rom\u00e2n, dimpreun\u0103 cu cea stabilit\u0103 de marele mo\u015fier basarabean Vasile Stroescu, pentru devenirea, trecerea \u00een fiin\u0163\u0103 a Rom\u00e2niei \u201eMari\u201c. Bursele acestor dou\u0103 funda\u0163ii au fost esen\u0163iale pentru a alc\u0103tui coipul de tehnocra\u0163i rom\u00e2ni, banato-ardeleni, care au putut uni Transilvania cu \u00a0\u201evechiul\u201c \u00a0regat \u00een timp record \u015fi cu o eficacitate absolut uluitoare). \u00cen cursul studen\u0163iei, a legat str\u00e2ns\u0103 prietenie cu un reprezantant al ilustrei familii s\u00e2rbe\u015fti Misic. \u00cen una dintre plimb\u0103rile prin Budapesta, pe unul dintre podurile de peste Dun\u0103re, acest Misic i-a spus lui Virgil Nemoianu c\u0103 a primit o \u00een\u015ftiin\u0163are din partea familiei c\u0103 un unchi, capul familiei, \u00ee\u015fi luase via\u0163\u0103 \u015fi c\u0103 el devenea cap al familiei, primind \u015fi un inel cu sigiliul neamului. Destul de ab\u0103tui, el a ad\u0103ugat c\u0103 are presentimentul c\u0103 \u015fi el \u00ee\u015fi va lua via\u0163\u0103. Virgil Nemoianu i-a spus despre inel: \u201eLap\u0103d\u0103-l \u00een Dun\u0103re\u201c. Misic a p\u0103strat inelul. \u00cen 1918 devenea Ministrul S\u0103rii \u00een nou\u0103 forma\u0163iune statal\u0103 sud-slav\u0103 \u00a0\u201eSerbia Mare\u201c, a intrat \u00een afaceri necurate \u015fi c\u00e2teva luni mai apoi \u015fi-a ridicat singur via\u0163\u0103. Tot \u00een vremea studiilor universitare, Virgil Nemoianu avea s\u0103 lege prietenie str\u00e2ns\u0103 cu Octavian Goga \u015fi \u00eenc\u0103 \u015fi mai mult, cu Alexandru Vaida-Voievod.<\/p>\n

\n\u00cen 1905 Virgil Nemoianu prime\u015fte diplome de doctor \u00een medicin\u0103 general\u0103 \u015fi \u00een toamna aceluia\u015fi an s-a a\u015fezat \u00een circumscrip\u0163ia Mehadia. O circumscrip\u0163ie foarte \u00eentins\u0103, cuprinz\u00e2nd c\u00e2teva zeci de sate de munte, \u00een plus, devine foarte cur\u00e2nd medicul oficial al sta\u0163iunii B\u0103ile Hirculane, func\u0163ie p\u0103strat\u0103 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii, \u015fi medic al sec\u0163iunii feroviare Tople\u0163-Doma\u0219nea-Cornea, func\u0163ie de asemenea p\u0103strat\u0103 p\u00e2n\u0103 la stingerea din via\u0163\u0103. (Pe acel fragment de cale ferat\u0103 era at\u00e2t de cunoscut, \u00eenc\u00e2t prin simpl\u0103 ridicare a bastonului ce \u00eel purta, trenurile (de marf\u0103 ori persoane) opreau spre a-l duce la, ori de la Mehadia). Era vorba de o activitate absolut gigantic\u0103, aduc\u0103toare de mari venituri, dar epuizant\u0103. Foarte cur\u00e2nd se \u00eensoar\u0103 cu \u00eenv\u0103tatoarea Elizabetha Knejevic (dup\u0103 mama Nicasinovic) din Varset. Imediat \u00ee\u015fi cump\u0103r\u0103 o cas\u0103 spa\u0163ioas\u0103 \u015fi confortabil\u0103, dar extrem de decent\u0103, la limita modestiei, pe care o mobileaz\u0103 cu gust, dar f\u0103r\u0103 ostenta\u0163ie. Inutil de ad\u0103ugat c\u0103 aproape imediat devine unul dintre frunta\u015fii zonei de sud-est a Banatului \u015fi personalitatea de frunte a Mehadiei.<\/p>\n

\nMehadia era un sat bine cunoscut \u015fi cu un trecut istoric bogat (ai c\u0103rei locuitori \u00ee\u015fi ziceau \u201emeginti\u201c), despre care, \u00een notele sale b\u0103n\u0103\u0163ene, Nicolae Iorga face ample men\u0163iuni. A\u015fezat extrem de pitoresc, satul era la limita unui mic or\u0103\u015fel. Existau acolo dou\u0103 biserici (una dintre ele catolic\u0103, deoarece tr\u0103iau \u00een Mehadia \u015fi un grup de germani \u015fi unguri), mai multe birturi, unul dintre ele, Bertwanger, un adev\u0103rat restaurant-c\u0103-fenea, magazine, t\u00e2rg s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, o cooperativ\u0103 de credit, \u201eLuceaf\u0103rul\u201c, mai multe birouri financiare (unele, e drept, nu mai mult dec\u00e2t s\u00e2ngeroase c\u0103m\u0103tarii). Mehadia era la vremea respectiv\u0103 un centru de via\u0163\u0103 na\u0163ional\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi, \u00een asta, un important rol l-a avut \u015fi preotul Coriolan Buracu, ce func\u0163iona acolo. Dintre familiile mai importante, citez la \u00eent\u00e2mplare, erau: Chiticeanu, C\u0103pu\u015f\u0103, Popescu, Lalescu etc.<\/p>\n

\nDoctorul Virgil Nemoianu \u015fi-a dorit o familie numeroas\u0103 de care a avut parte. Cur\u00e2nd i s-a n\u0103scut un fecior, botezat Ion, dar care s-a stins, probabil de scarlatin\u0103, fiind de doar un an. Apoi au urmat la r\u00e2nd Valeria (Leii), Virgil, Elizabetha (Bebi) \u015fi Aurora.<\/p>\n

\nDoctorul Nemoianu era cunoscut pentru sentimentele lui rom\u00e2ne\u015fti \u015fi de aceea, c\u00e2nd a izbucnit r\u0103zboiul, \u00een 1914 (atunci c\u00e2nd a fost anun\u0163at\u0103 izbucnirea r\u0103zboiului, feciorul de \u015fase ani al doctorului, tot Virgil, a \u00eenceput s\u0103 alerge \u015fi s\u0103 c\u00e2nte prin cas\u0103: \u201edac-a\u015f fi un c\u0103l\u0103re\u0163\/ c\u0103 s\u0103 am un cal seme\u0163\/ \u015fi pistoale de-mpu\u015fcat\/ \u015fi pe cap un coif u\u015for\/ \u015fi cu lance la picior), a fost deportat cu toat\u0103 familia \u00een Debre\u0163in ca angajat al Spitalului militar. Acolo a fost mereu tracasat de c\u0103tre un agent \u201esecret\u201c, culmea, rom\u00e2n din \u015eopotul Mare, \u015eorici. Doi tineri reziden\u0163i, nepo\u0163i ai contelui Daniel Bethleen, l-au v\u0103zut m\u00e2hnit \u015fi au aflat despre ce era vorba. F\u0103r\u0103 s\u0103 spun\u0103 nimic, cei doi fra\u0163i au pus la cale o cursa pentru \u015eorici. Au lansat zvonul c\u0103 doctorul Nemoianu s-ar fi aflat \u00eentr-o noapte \u00eentr-o aripa a Spitalui care, cu doar c\u00e2teva ore mai \u00eenainte fusese \u201ecarantinizat\u0103\u201c, \u00a0deci \u00een limita strict\u0103 a personalului medical \u015fi pacien\u0163ilor. \u015eorici, neavizat de carantinizare, a intrat acolo \u015fi cei doi fra\u0163i, sub pretextul c\u0103 a \u00eenc\u0103lcat carantina, literalmente l-au zdrobit \u00een b\u0103t\u0103i. C\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu, doctorul Nemoianu le-a spus: \u201eM\u0103, nu trebuia s\u0103-l bate\u0163i a\u015fa r\u0103u\u201c. Cei doi fra\u0163i au z\u00e2mbit f\u0103r\u0103 s\u0103 spun\u0103 nimic. \u00cen 1916, cu rangul de c\u0103pitan, dar f\u0103r\u0103 a avea dreptul s\u0103 poarte uniform\u0103, este mobilizat \u015fi, p\u00e2n\u0103 \u00een 1918, sta\u0163ionat \u00een ceea ce este azi Albania. Acolo se spune c\u0103 ar fi legat o prietenie, nu neap\u0103rat strict platonic\u0103, cu o t\u00e2n\u0103ra albanez\u0103, Aurora. Sf\u00e2r\u015fitul r\u0103zboiului \u00eel afl\u0103 acolo, dar faptul c\u0103 avea acte de \u201epericulos politic\u201c\u00a0 l-a ajutat de dat\u0103 aceea. \u00cen dou\u0103 zile ajunge la Mehadia, unde familia \u00eel a\u015ftepta \u015fi unde \u00ee\u015fi \u00eencepe imediat enorma munc\u0103 profesional\u0103.<\/p>\n

\nEra munc\u0103 foarte grea \u015fi \u00een situa\u0163ii critice. Nou\u0103 administra\u0163ie rom\u00e2neasc\u0103 abia se \u00eenfirip\u0103, o vreme \u00een zona fuseser\u0103 trupe s\u00e2rbe\u015fti, apoi franceze, \u00eentr-un cuv\u00e2nt \u2013 era mult haos. \u00een asemenea condi\u0163ii, \u00een zona au ap\u0103rut c\u00e2teva bande de t\u00e2lhari, \u00eentre care mai cunoscut\u0103 a fost cea a unuia zis \u201eMantu\u201c, cred din satul Cornereva. \u00centr-o noapte de iarn\u0103, Mantu a b\u0103tut la poart\u0103 doctorului, cer\u00e2ndu-i s\u0103 mearg\u0103 s\u0103-i vad\u0103 mama bolnav\u0103. Doctorul s-a sculat \u015fi a pornit la drum cu vizitiul lui angajat permanent, Dragalina (al c\u0103rui nepot Gheorghe zis Ghi\u0163\u0103 avea s\u0103 creasc\u0103 \u00een cas\u0103 doctorului din voin\u0163\u0103 feciorului Virgil, cu care va r\u0103m\u00e2ne prieten o via\u0163\u0103). Doctorul folosea o berlin\u0103 simpl\u0103, cu coverg\u0103 din piele, care, la vreme de iarn\u0103, se convertea u\u015for \u00een sanie. Ajuns la destina\u0163ie, el \u015fi-a a\u015fezat pe o mas\u0103 trusa \u015fi a v\u0103zut de bolnav\u0103. Mantu a tras cu ochiul la trusa \u015fi a v\u0103zut c\u0103 printre ustensilele medicale era \u015fi un revolver Browning. Cumva \u00een repro\u015f, el a spus:
\n\u201eDomnu Doctor, v\u0103d c\u0103 ai Browning\u201c. R\u0103spunsul a venit scurt: \u201eDa tu, m\u0103, n-ai carabin\u0103?\u201c.<\/p>\n

\n\u00centre timp, copiii cre\u015fteau \u015fi cur\u00e2nd fata mai mare, Valeria (Leii), s-a m\u0103ritat cu notarul din Teregova, Gheorghe Ionescu (\u00een 1948 acesta avea s\u0103 devin\u0103 conduc\u0103tor al partizanilor b\u0103n\u0103\u0163eni anticomuni\u015fti \u015fi, dup\u0103 ce a fost prins, a fost \u00eempu\u015fcat). O sl\u0103biciune special\u0103 a avut doctorul pentru feciorul Virgil care, spre regretul sau, nu a urmat medicin\u0103, ci a devenit avocat. \u00centre ac\u0163iunile de pomin\u0103 ale acestui fecior se num\u0103r\u0103 \u015fi urm\u0103toarea. Nu departe de cas\u0103 doctorului era magazinul mare al unei rudenii, Chiticeanu. Proprietarul magazinului, Nicolae zis Nica, \u0163inea l\u00e2ng\u0103 tejghea un bici lung, de vizitiu, ca mod de a intimida pe tinerii nest\u0103p\u00e2ni\u0163i. T\u00e2n\u0103rul Virgil intr\u0103 \u00een \u201eb\u0103t\u0103lii\u201c cu al\u0163i copii de seama lui, iar c\u00e2nd lucrurile se \u00eencingeau n\u0103v\u0103lea \u00een grab\u0103 \u00een magazin, strig\u00e2nd: \u201eUic\u0103 Nico, biciu\u201c. Astfel \u00eenarmat, se repezea afar\u0103, unde avantajul strategic era decisiv. Doctorul Nemoianu nu socializa dec\u00e2t cu pu\u0163ini oameni din Mehadia, \u00eentre ei Generalul Cena, ajuns destul de nevoia\u015f \u015fi pe care, discret, l-a ajutat mereu. Nu l-a interesat politic\u0103 dar, fiind prieten cu Octavian Goga, a contribuit, prin prestigiul s\u0103u, la alegerea ca deputat acolo a unui nepot mai t\u00e2n\u0103r (ulterior mentor al feciorului sau Virgil), Petre Nemoianu. (\u00cen una din vizite, Petre Nemoianu l-a \u00eenso\u0163it \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie la un bolnav \u015fi pe drum, a exclamat \u201e\u0103\u015ftia to\u0163i or votat cu mine\u201c. Doctorul s-a \u00eentors senin \u015fi i-a r\u0103spuns: \u201eBa, s\u0103 m\u0103 ier\u0163i, Petrache, da s\u0103 \u015ftii c\u0103 or votat cu mine\u201c.).<\/p>\n

\nVremea trecea \u015fi totul intrase aparent \u00eentr-o rutin\u0103 pa\u015fnic\u0103. Feciorul Virgil absolvise Facultatea de drept din Bucure\u015fti. (Doctorul nu a mers niciodat\u0103 \u00een \u201evechiul regat\u201c. Singurul drum i-a fost p\u00e2n\u0103 la Strehaia unde, \u00eengrozit de facilit\u0103\u0163ile \u201ehigienice\u201c, a f\u0103cut cale \u00eentoars\u0103 \u015fi, de atunci, nu a mai trecut mun\u0163ii). Faima doctorului Nemoianu se l\u0103\u0163ea la fel c\u0103 \u015fi bunul lui nume \u015fi reputa\u0163ia pentru toleran\u0163\u0103. Un singur exemplu este suficient. Prin anii \u201920, un \u0163igan local, grav bolnav de tuberculoz\u0103 \u015fi, \u00een plus, amator de b\u0103ut, mai ales rom, \u00een dialect local \u201erum\u201c, a venit s\u0103 fie consultat. Era prea t\u00e2rziu \u015fi mai avea de tr\u0103it cel mult c\u00e2teva luni. Doctorul i-a dat cele necesare \u015fi, \u00eentre altele, i-a spus s\u0103 nu mai bea coniac, r\u0103chie etc\u201c f\u0103r\u0103 s\u0103 men\u0163ioneze \u015fi romul. \u0162iganul l-a \u00eentrebat: \u00a0\u201eDomnu doftor, da rum mai pot s\u0103 beau? \u201d Doctorul i-a r\u0103spuns: \u201erum po\u0163i s\u0103 bei\u201c.<\/p>\n

\n\u00cen ianuarie 1930, se preg\u0103tea nunt\u0103 fiicei Elisabetha (Bebi) cu doctorul Lalescu, care urm\u0103 s\u0103 deschid\u0103 o nou\u0103 \u015fi absolut necesar\u0103 practic\u0103 asociat\u0103 cu doctorul Nemoianu. Nunt\u0103 era prev\u0103zut\u0103 pentru duminic\u0103 12 ianuarie 1930, dar s\u00e2mb\u0103t\u0103, 11 ianuarie, la \u015fase sear\u0103, la numai 55 de ani, doctorul Nemoianu c\u0103dea fulgerat, probabil de un atac cardiac, \u00een mijlocul familiei, mai av\u00e2nd vreme s\u0103 \u015fopteasc\u0103 doar: \u201eCopiii mei. copiii mei\u201c. (Nunt\u0103 a avut loc, dar evident, dup\u0103 trecerea perioadei de doliu). Luni 13 ianuarie 1930, era \u00eenmorm\u00e2ntat \u00een cimitirul din Mehadia, prohodit de un sobor de preo\u0163i \u015fi cu o imens\u0103 audien\u0163\u0103. Cu acest prilej, \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul G.B. Gheorghe B\u0103lteanu din Tople\u0163 a rostit o poezie (ulterior publicat\u0103 \u00een \u201eGazeta Or\u0219ovei\u201c). Poezia nu are mari merite artistice, dar ea surprinde o epoca \u015fi existen\u0163a unui om care a avut rost \u00een lume:<\/p>\n

\nI. Un mort iubit ne st\u0103 \u00eenainte, \/ Str\u0103puns de-al mor\u0163ii iatagan \/ \u015ei, Doamne, cine nu-l cunoa\u015fte \/ Pe bunul \u201edoftor\u201c Nemoian?
\nII. Cu vecinicul sur\u00e2s pe buze \/ \u015ei \u00een haine simple \u00eembr\u0103cat, \/ El vara, iarn\u0103, \u00een orice vreme, \/ Mereu trecea din sat \u00een sat.
\nIII. Domol \u015fi-ncrezator la vorb\u0103 \/ Cu \u015ftiin\u0163\u0103 lui caut\u0103 pe to\u0163i, \/Eram la d\u00e2nsul deopotriv\u0103 \/ \u0162\u0103rani \u015fi dasc\u0103li \u015fi preo\u0163i.
\nIV. Credea milos la s\u0103r\u0103cia \/ Acestui nec\u0103jit popor \/ \u015ei multor bolnavi \u00een str\u00e2mtoare \/ Le-a fost p\u0103rinte ajut\u0103tor.
\nV. Iar noi, de-l \u00eentrebam de plat\u0103, \/ R\u0103spunsul s\u0103u era mereu: \/ \u201eP\u0103i bine, m\u0103, voi popi \u015fi dasc\u0103li \/ Din plata voastr\u0103 s\u0103 iau eu?\u201c
\nVI. \u015ei acest om bun, cre\u015ftin la fapte \/ Ce ieri ne mai vorbea vioi \/ Ca tr\u0103snetul, f\u0103r\u0103 de veste, \/ Se duce ast\u0103zi dintre noi.
\nVII. \u0218i, Doamne, Doamne, c\u00e2t\u0103 jale \/ Pe cas\u0103 lui a mai picat, \/ C\u0103-n loc de-o m\u00e2ndr\u0103 cununie, \/ Troparul mor\u0163ii s-a c\u00e2ntat.
\nVIII. Dar tain\u0103 cerului ad\u00e2nc\u0103 \/ \u00cenv\u0103luie pe mort acum \/ \u015ei faptele vie\u0163ii bune \/ I-arat\u0103-al cerurilor drum.
\nIX. S\u0103 mergi \u00een pace, f\u0103r\u0103 fric\u0103 \/ Primit vei fi la Dumnezeu, \/ C\u0103, dup\u0103 D\u00e2nsul, s\u0103n\u0103tate \/ Ne-ai dat \u015fi tu, din rostul t\u0103u.
\nX. Iar noi, cei str\u00e2n\u015fi cu duio\u015fie \/ \u015ei jale-aici, la groap\u0103 ta \/ \u00ce\u0163i zicem \u201eCale fericit\u0103 \/ \u015ei c\u00e2t vom fi, nu te-om uit\u0103\u201c.<\/p>\n

\nMorm\u00e2ntul Doctorului Virgil Nemoianu este str\u0103juit de o masiv\u0103 \u015fi sobr\u0103 cruce de marmor\u0103, vizibil\u0103 de pe \u015foseaua na\u0163ional\u0103 Bucure\u015fti-Timi\u015foara, atunci c\u00e2nd ea trece prin dreptul cimitirului din Mehadia.<\/p>\n

————————————–
\nAlexandru Nemoianu<\/strong><\/p>\n

Istoric
\n\u201cCentrul de Studii \u0219i Documentare al Rom\u00e2nilor-Americani\u201d
\n(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
\nJackson , Michigan, USA
\nla<\/p>\n

12 octombrie 2017<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen toamna lui 1996, feciorul meu, Andrei, a fost admis ca student al \u015ecolii de Medicin\u0103 a Universit\u0103\u0163ii Michigan din [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-32378","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/32378","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=32378"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/32378\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":32381,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/32378\/revisions\/32381"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=32378"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=32378"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=32378"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}