{"id":3290,"date":"2012-03-24T06:58:51","date_gmt":"2012-03-24T06:58:51","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=3290"},"modified":"2012-04-03T16:31:52","modified_gmt":"2012-04-03T16:31:52","slug":"trei-instantanee-cu-copii-parinti-si-bunici-din-romania-la-inceput-de-secol-xx","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/03\/24\/trei-instantanee-cu-copii-parinti-si-bunici-din-romania-la-inceput-de-secol-xx\/","title":{"rendered":"I. Trei instantanee cu copii, p\u0103rin\u0163i \u015fi bunici din Rom\u00e2nia, la \u00eenceput de secol XX"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>
\n<\/a><\/p>\n

Octavian D. Curpa\u015f<\/p>\n

Arizona. Veri fierbin\u0163i, cu frun\u0163ile nop\u0163ilor m\u00e2ng\u00e2iate de adieri pale de v\u00e2nt \u015fi lumina dimine\u0163ilor, limpede \u015fi clar\u0103, inund\u00e2nd fiecare col\u0163i\u015for al ora\u015fului mole\u015fit de c\u0103ldur\u0103… \u00centr-una din aceste dimine\u0163i str\u0103lucitoare \u015fi calde, \u00eemi amintesc c\u0103 l-am cunoscut pe nea Mitic\u0103. Ajunsesem ceva mai devreme dec\u00e2t stabilisem, la unul dintre hotelurile din centrul ora\u015fului Phoenix, unde trebuia s\u0103 m\u0103 \u00eent\u00e2lnesc cu un om de afaceri din New Jersey. Am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 a\u015ftept \u00een fa\u0163a recep\u0163iei, p\u00e2n\u0103 la apari\u0163ia sa. \u00cen timp ce r\u0103sfoiam ner\u0103bd\u0103tor ni\u015fte pliante care se aflau la dispozi\u0163ia vizitatorilor, aten\u0163ia mi-a fost atras\u0103 de o conversa\u0163ie \u00een limba francez\u0103, \u00eentre un domn \u015fi o doamn\u0103 prezentabil\u0103, am\u00e2ndoi mai \u00een v\u00e2rst\u0103. P\u0103reau de-ai casei, a\u015fa c\u0103 m-am apropiat de ei, cu g\u00e2ndul s\u0103 le cer c\u00e2teva informa\u0163ii. Foarte amabil, b\u0103rbatul a \u00eenceput s\u0103-mi prezinte facilit\u0103\u0163ile pe care le oferea hotelul. \u00cel ascultam cu aten\u0163ie. Mike, a\u015fa \u00eel chema, vorbea cu o intona\u021bie afectiv\u0103, un accent oarecum str\u0103in. C\u00e2nd l-am \u00eentrebat de unde este, mi-a r\u0103spuns: \u201eDin Rom\u00e2nia\u201d. \u201eCe mic\u0103 e lumea\u201d, mi-am\u00a0 spus, \u015fi din acel moment, nea Mitic\u0103 \u2013 a\u015fa cum m-a rugat s\u0103-i spun \u2013 mi-a devenit prieten. Am fi vrut s\u0103 mai vorbim, dar \u00eentrevederea mea de business urma s\u0103 dureze destul de mult. Dar am convenit s\u0103 lu\u0103m masa \u00eempreun\u0103, ceea ce s-a \u015fi \u00eent\u00e2mplat dup\u0103 vreo dou\u0103 ore.<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

UN PR\u00c2NZ CU NEA MITIC\u0102\u00a0<\/strong><\/em><\/p>\n

La ora stabilit\u0103 am sosit la locul de \u00eent\u00e2lnire, unde nea Mitic\u0103 m\u0103 a\u015ftepta deja. Ne-am a\u015fezat la o mas\u0103 \u015fi am comandat c\u00e2te ceva. Ne-am antrenat \u00eentr-un dialog pl\u0103cut, deschis, care parc\u0103 prevestea c\u0103 vor mai urma multe astfel de \u00eent\u00e2lniri \u00eentre noi. A\u015fa a \u015fi fost! Din vorb\u0103 \u00een vorb\u0103, am ajuns la vremurile de demult. Observasem \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput, c\u0103-i place s\u0103 vorbeasc\u0103 mai pu\u0163in despre sine, prefer\u00e2nd s\u0103 aduc\u0103 \u00een discu\u0163ie oameni, locuri \u015fi evenimente din alte vremuri. Intuiam c\u0103 ceea ce voi afla va fi interesant \u015fi pentru mine, dezv\u0103luirile sale vor fi inedite. Eram sigur c\u0103 pe parcurs, \u00eemi va vorbi, c\u00e2te pu\u0163in, \u015fi despre el.<\/strong>
\n Dup\u0103 ce locuise ani buni \u00een Canada s-a decis s\u0103 vin\u0103 \u00een SUA. El \u015fi so\u0163ia sunt patronii hotelului \u00een care ne-am cunoscut,\u00a0 \u015fi au doi copii:\u00a0 Nicolae \u015fi Sandra. Pe Nicolae \u00eel \u015fi \u00eent\u00e2lnisem, de altfel, la recep\u0163ie, unde \u00eemi spusese c\u0103 vorbe\u015fte pu\u0163in rom\u00e2na. Nicolae e pictor \u015fi am avut ocazia s\u0103 admir \u00een holul hotelului c\u00e2teva tablouri de-ale sale. Sandra este c\u0103s\u0103torit\u0103 cu un francez \u015fi locuie\u015fte de peste 25 de ani \u00een Fran\u0163a. Aveam \u00een fa\u0163a mea un rom\u00e2n, care vie\u0163uia de mul\u0163i ani dincolo de grani\u0163ele Rom\u00e2niei, \u015fi c\u0103ruia \u00eei sim\u0163eam dorin\u0163a sincer\u0103 de a-mi dezv\u0103lui lucruri, poate ne\u015ftiute de nimeni, despre via\u0163a \u015fi experien\u0163a sa din exil.<\/strong><\/p>\n

\u201eSATUL MEU, GR\u0102DIN\u0102 DULCE\u201d<\/strong><\/em><\/strong><\/p>\n


\nNea Mitic\u0103, pe numele s\u0103u Dumitru Sinu, p\u0103r\u0103sise Rom\u00e2nia \u00een 1948. Avea s\u0103 \u00eemi povesteasc\u0103 \u00eens\u0103, mai t\u00e2rziu, despre plecarea sa din \u0163ar\u0103. Dac\u0103 tot trebuia s\u0103 vorbeasc\u0103 despre trecut, ce altceva \u00eei era mai aproape de suflet dec\u00e2t satul \u00een care v\u0103zuse lumina zilei, \u00eentr-un sf\u00e2r\u015fit de toamn\u0103 t\u00e2rzie, chiar de ziua Sf\u00e2ntului Andrei, 30 noiembrie 1926.<\/strong>
\n Lui nea Mitic\u0103 \u00eei este dor de locul unde s-a n\u0103scut \u0219i a crescut. \u00cei place mult s\u0103 recite, iar versurile pe care mi le-a spus, mi-au p\u0103truns \u015fi mi-au r\u0103mas \u00een inim\u0103 pentru tot restul vie\u0163ii: \u201eSatul meu, gr\u0103din\u0103 dulce,\/ Din tine nu m-a\u015f mai duce,\/ De mirosul florilor,\/ De dragul feciorilor,\/ De mirosul la o floare,\/ De dragul la \u015fez\u0103toare\u201d.<\/strong>
\n Gr\u0103dina dulce \u00een care venise pe lume Dumitru Sinu, se afl\u0103 la poalele muntelui Suru, la 6 kilometri de Avrig, \u00een Sebe\u015ful de Sus, jude\u0163ul Sibiu. Dar sufletul lui e legat nu doar de vatra natal\u0103, ci \u015fi de toate locurile din apropierea Sebe\u015fului de Sus, a c\u0103ror frumuse\u0163e mioritic\u0103 nu a putut-o uita, nici p\u00e2n\u0103 acum: Avrig, T\u0103lmaciu, Racovi\u0163\u0103. Cu toat\u0103 fascina\u0163ia plaiurilor natale, din amintirile lui Dumitru Sinu r\u0103zbate o umbr\u0103 de triste\u0163e, atunci c\u00e2nd \u00eemi spune:\u00a0 \u201eLa noi \u00een sat au fost trei nenorociri\u2026\u201d<\/strong><\/p>\n

\u201eCE-I OMUL…\u201d<\/strong><\/em><\/strong><\/p>\n


\nMai \u00eent\u00e2i, \u00ee\u015fi aminte\u015fte de un cons\u0103tean care s-a stins din via\u0163\u0103 \u015fi a c\u0103rui poveste \u00ee\u015fi l\u0103sase amprenta asupra sa, nenea Dumitru a lui Mateia\u015f (Dumitru St\u0103nil\u0103). Tetea Dumitru \u00eei fusese vecin, locuia peste drum de casa lui nea Mitic\u0103. Plecase s\u0103 fac\u0103 bani \u00een America \u015fi s-a \u00eentors de acolo bolnav. Cu banii agonisi\u0163i \u015fi-a cump\u0103rat p\u0103m\u00e2nturi \u015fi acareturi, dar averea i s-a risipit cur\u00e2nd pe doctori \u015fi pe leacuri. \u201eCe-i omul…\u201d, \u00eemi spune, amintindu-\u015fi cum au suspinat, ani de-a r\u00e2ndul, b\u0103tr\u00e2nele din sat. Au r\u0103mas \u00een urm\u0103 s\u0103-l pl\u00e2ng\u0103, so\u0163ia \u015fi trei copii: Mitic\u0103 (Dumitru), Ion \u015fi Nicolae. Unul dintre b\u0103ie\u0163i, Mitic\u0103, a ajuns secretar principal la Facultatea de Medicin\u0103 din Cluj, iar fata acestuia, Luciana St\u0103nil\u0103, a devenit profesor universitar, \u00een cadrul aceleia\u015fi facult\u0103\u0163i. Prin ceea ce a dovedit a fi, ea a recuperat, \u00een spirit \u015fi \u00een duh, averea irosit\u0103 a bunicului. Dar necazurile nu au ocolit nici familia Sinu…<\/strong><\/p>\n

FAMILIA LUI NEA MITIC\u0102<\/strong><\/em><\/strong><\/p>\n


\nAncorat de amintirile unui timp demult trecut, ast\u0103zi, Dumitru Sinu r\u0103sfoie\u015fte cu am\u0103r\u0103ciune c\u00e2teva file din via\u0163a familiei sale. Din negura vremurilor, o alt\u0103 amintire dureroas\u0103 prinde contur. C\u00e2nd i-a murit mama, la numai 27 de ani, nea Mitic\u0103 avea doar trei ani, sora sa, Ana, avea\u00a0 \u015fase luni, Iosif \u2013 \u015fase ani, Nicolae \u2013 opt \u015fi Ion \u2013 unsprezece ani. Nu peste mult timp, \u015fi micu\u0163a Ana a plecat s\u0103-\u015fi \u00eent\u00e2lneasc\u0103 mama \u00een ceruri. \u201eNapoleon avea o vorb\u0103: Moare o persoan\u0103 – o tragedie. Mor 100 – o statistic\u0103\u201d…<\/strong>
\n Cu un tat\u0103 mai mult plecat la lucru, copiii au r\u0103mas \u00een grija bunicilor. \u015ei vie\u021bile lor sunt de luat \u00een seam\u0103: bunicul din partea mamei, Ion St\u0103nil\u0103, a c\u0103zut prizonier la ru\u015fi. Acolo a \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 fac\u0103 \u0163igl\u0103 \u015fi c\u0103r\u0103mid\u0103. Dup\u0103 aceea, \u015fi-a construit el \u00eensu\u015fi, propria fabric\u0103 de \u0163igl\u0103 \u015fi c\u0103r\u0103mid\u0103. Era un b\u0103rbat frumos, \u00eenalt, \u00eens\u0103 foarte dur. \u201eMila te ucide!\u201d \u2013 zicea el. Copiii \u00eei spuneau comunistu\u2019, iar al\u0163ii \u2013 nebunu\u2019, ori\u00a0 \u0162iglaru\u2019, dar nu pentru c\u0103 era prost, c\u0103ci mai degrab\u0103, el era un fel de filosof al satului. Adesea, venea dup\u0103 bani la tat\u0103l lui nea Mitic\u0103, nenea Niculi\u0163\u0103\u2026 \u00cen schimb, bunica din partea mamei, Ana, era o femeie cu suflet ales. Nea Mitic\u0103 \u015fi fra\u0163ii s\u0103i \u00eei treceau zilnic pragul, iar ea \u00eei \u0163inea \u00een poal\u0103 \u015fi le d\u0103dea de m\u00e2ncare. \u201eBunica era ca o sf\u00e2nt\u0103\u201d, adaug\u0103 el.<\/strong>
\n Bunicul dup\u0103 tat\u0103, era un om blajin, c\u0103ruia to\u0163i \u00eei spuneau nenea Niculi\u0163\u0103. El \u00ee\u0219i lua \u00een bra\u021be nepo\u021bii \u015fi le c\u00e2nta. Nenea Niculi\u0163\u0103 a stat l\u00e2ng\u0103 patul de moarte al mamei lui nea Mitic\u0103, nora sa, \u015fi a v\u0103zut-o c\u00e2t s-a zb\u0103tut \u00eenainte s\u0103-\u015fi dea sufletul. Nu vroia s\u0103 moar\u0103! La vremea aceea, bunicul a scris \u00een ceaslovul s\u0103u: \u201eD\u0103, Doamne, la to\u0163i \u015fi la toate \/ Cinci minute de lini\u015fte \u00eenainte de moarte\u201d. \u201eMama e totul, spune nea Mitic\u0103. Dac\u0103 \u00ee\u0163i moare mama, orice \u015fi oric\u00e2te \u0163i se vor \u00eent\u00e2mpla \u00een via\u0163\u0103, nu le mai sim\u0163i. Ce altceva ar putea s\u0103 \u0163i se \u00eent\u00e2mple mai r\u0103u de at\u00e2t?\u201d Apoi Mitic\u0103 Sinu \u00ee\u015fi continu\u0103 \u015firul amintirilor care-l r\u0103v\u0103\u015fiser\u0103 vizibil.<\/strong><\/p>\n

\u201eO FRUMOAS\u0102 FLOARE VINE\u201d<\/strong><\/em><\/strong><\/p>\n


\n\u00cens\u0103 r\u0103ul nu \u00eentreab\u0103 pe nimeni, atunci c\u00e2nd vine… A treia nenorocire, pe care nea Mitic\u0103 n-o poate uita, s-a petrecut \u00een casa lui tetea (badea) Ion Vulc, fostul primar. Acesta avea trei copii (Ana, Maria \u015fi Ion). Maria a trecut \u00een lumea drep\u0163ilor t\u00e2n\u0103r\u0103, pe c\u00e2nd \u00eemplinise 21 de ani. A murit de tuberculoz\u0103. La \u00eenmorm\u00e2ntarea ei a fost \u015fi nea Mitic\u0103, care \u00ee\u015fi mai aminte\u015fte \u015fi acum versurile-bocet compuse \u015fi c\u00e2ntate atunci de b\u0103ie\u0163ii \u015fi fetele din sat. A\u015fa se obi\u0219nuia, c\u00e2nd murea de t\u00e2n\u0103r cineva din sat, fetele \u015fi b\u0103ie\u0163ii c\u00e2ntau despre via\u0163a mortului: \u201eVeni\u0163i, feciori, de la foc \/ C\u0103ci am fost to\u0163i la un loc\/ \u015ei voi, fetelor, veni\u0163i \/ La nunta mea de privi\u0163i. \/\/ M\u0103 m\u0103rit t\u00e2n\u0103r\u0103 floare \/ Cu moartea cea r\u0103pitoare \/ Bucur\u0103-te, cimitire \/ C\u0103 o frumoas\u0103 floare vine, \/ Dar nu vine s\u0103 \u00eenfloreasc\u0103, \/ Ci vine s\u0103 putrezeasc\u0103\u201d. Cumplit\u0103 durere lovise familia Vulc…<\/strong><\/p>\n

COPILUL ORB<\/strong><\/em><\/strong><\/p>\n


\nDup\u0103 c\u00e2teva luni, lui Ion Vulc \u00eei moare \u015fi so\u0163ia, iar apoi, la scurt\u0103 vreme, b\u0103iatul, Ion. Mai r\u0103m\u0103sese doar Ana dintre cei trei copii. Ana \u00ee\u015fi pune pirostriile cu Gheorghe Bobang\u0103, dar nu are parte de fericire. La o v\u00e2n\u0103toare de mistre\u0163i, acesta pleac\u0103 dintre cei vii, \u00eentr-un accident, \u00eempu\u015fcat fiind din gre\u015feal\u0103, de c\u0103tre un coleg. So\u0163ia lui, Ana, era pe-atunci \u00eens\u0103rcinat\u0103. C\u00e2nd \u00eei na\u015fte fiica, b\u0103tr\u00e2nul Vulc se duce s\u0103 o vad\u0103 la spital, bucuros c\u0103 are un urma\u015f, care-i va duce mai departe numele. Aici \u00eens\u0103, doctorul \u00eel \u00eent\u00e2mpin\u0103 cu ve\u015fti rele: \u201eBucuria-i mic\u0103, omule, c\u0103ci copilul s-a n\u0103scut orb!\u201d. Nepotul lui Ion Vulc a \u00eenv\u0103\u0163at, totu\u015fi, o brum\u0103 de carte, \u015ftie s\u0103 scrie \u00een alfabetul Braille (sistem de scriere pentru orbi, inventat de Louis Braille), \u015fi mai \u0219tie s\u0103 c\u00e2nte la acordeon.<\/strong>
\n Drama lui Ion Vulc \u00eencheie \u00eent\u00e2lnirea noastr\u0103. Timpul parc\u0103 st\u0103tuse \u00een loc \u015fi eu nu m\u0103 mai s\u0103turam ascult\u00e2ndu-l pe Dumitru Sinu, noul meu prieten, care-mi povestise at\u00e2tea, despre cele de demult. \u015ei era doar \u00eenceputul! O lume cu farmecul ei, o lume patriarhal\u0103, cu totul nou\u0103 pentru mine, mi se dezv\u0103luia acum, prin spusele lui. O lume care \u00eemi r\u0103scolea, \u00eentr-un fel, trecutul, amintindu-mi de basmele copil\u0103riei, care mereu \u00eencepeau cu acel nemuritor \u201eA fost odat\u0103 ca niciodat\u0103\u201d…<\/strong><\/p>\n

Octavian D. Curpa\u015f<\/strong><\/p>\n

Phoenix<\/em>, Arizona<\/em><\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Octavian D. Curpa\u015f Arizona. Veri fierbin\u0163i, cu frun\u0163ile nop\u0163ilor m\u00e2ng\u00e2iate de adieri pale de v\u00e2nt \u015fi lumina dimine\u0163ilor, limpede \u015fi [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-3290","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3290","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3290"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3290\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3290"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3290"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3290"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}