{"id":33193,"date":"2017-11-17T06:25:07","date_gmt":"2017-11-17T06:25:07","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=33193"},"modified":"2017-11-17T06:35:21","modified_gmt":"2017-11-17T06:35:21","slug":"stefania-oproescu-venus-din-porumb","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2017\/11\/17\/stefania-oproescu-venus-din-porumb\/","title":{"rendered":"\u015etefania Oproescu: Venus din porumb"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>O p\u0103rere de lumin\u0103 palpit\u0103 pe trotuarul de vizavi, ivindu-se printre siluetele \u00een mi\u015fcare, sub \u00eenserarea zorit\u0103 de coroana norilor vine\u0163ii, \u00eempleti\u0163i \u00een valuri, asemeni bancurilor de pe\u015fti ce-\u015fi schimb\u0103 brusc direc\u0163ia. Lumina palid\u0103 se alunge\u015fte, se sub\u0163iaz\u0103, se dilat\u0103, prinde contur \u015fi-l pierde cu \u00eentreruperi, strecurat\u0103 prin \u0163es\u0103tura ca de igli\u0163\u0103, alc\u0103tuit\u0103 din trupuri ce se deplaseaz\u0103 \u00een ambele sensuri, ocolindu-se cu grij\u0103. Ochii care urm\u0103resc lumina, erup din arsura \u00eenchipuirii \u015fi, un ghem de fierbin\u0163eal\u0103 se prelinge ca lava prin trupul atins de vedenie. Miros de p\u0103m\u00e2nt umed \u015fi de frunze de nuc \u00eencepe s\u0103 curg\u0103 din cer, v\u00e2nturat de fulgi mari \u015fi pufo\u015fi de z\u0103pad\u0103. Din g\u00e2tul fiebinte \u0163\u00e2\u015fne\u015fte un strig\u0103t de s\u0103lbaticiune ce deschide orbe\u015fte drum, ignor\u00e2nd obstacole. Spaima pierderii luminii pe care o caut\u0103 neistovit, de ani buni, anuleaz\u0103 ra\u0163iunea. Un salt printre ma\u015fini, o traversare periculoas\u0103 a str\u0103zii, ocrotit\u0103 de cine \u015ftie ce clip\u0103 de indiferen\u0163\u0103 a destinului \u015fi, m\u00e2inile se reped \u00eenainte, c\u0103ngi preg\u0103tite s\u0103 nu scape prada. Apuc\u0103 ve\u015fm\u00e2ntul luminii \u015fi-l scutur\u0103 ca pe o scoar\u0163\u0103 veche, p\u00e2n\u0103 cade din el mirosul r\u00e2vnit. Ochii \u00eencep s\u0103 se limpezeasc\u0103, strig\u0103tul se transform\u0103 \u00een \u015foapt\u0103 seduc\u0103toare. Vede f\u0103ptura dezvelit\u0103 de armur\u0103, goliciunea ei frem\u0103t\u00e2nd \u00een nehot\u0103r\u00e2re. O \u00eenc\u0103lze\u015fte cu bra\u0163ele, o apropie de trupul s\u0103u cu bl\u00e2nde\u0163e, ca pe un obiect fragil. \u00cei repet\u0103 \u00eentr-una propozi\u0163ia pe care a repetat-o \u00een g\u00e2nd p\u00e2n\u0103 i-a devenit rug\u0103ciune si, a c\u0103rei alc\u0103tuire era pe cale s\u0103-\u015fi piard\u0103 sensul: \u201eNu m\u0103 ur\u00ee \u00een nop\u0163ile \u00een care n-ai somn\u201d. Lumina cre\u015fte \u00een intensitate, cap\u0103t\u0103 str\u0103luciri de sidef, \u00eenconjoar\u0103 ca un cocon \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea \u00eencremenit\u0103 \u00eentr-un alt anotimp.<\/p>\n

***<\/p>\n

Fimi\u0163a traversa lanul de porumb \u00een ar\u015fi\u0163a de var\u0103, ca s\u0103 scurteze drumul din satul unde, tocmai asistase la venirea pe lume a uneia din fetele lui Stan Bulbuc. Da, asistase, pentru c\u0103, altfel, mare lucru nu f\u0103cuse. Dup\u0103 a cincea fat\u0103, Stan renun\u0163ase s\u0103-si mai duc\u0103 nevasta la spital, pentru na\u015ftere. C\u00e2nd aceasta, cu burta rotund\u0103 ca un pepene copt, l\u0103sa treaba brusc \u015fi intra \u00een cas\u0103 \u0163in\u00e2ndu-se de \u015fale, \u00eenh\u0103ma calul la c\u0103ru\u0163\u0103 \u015fi aducea moa\u015fa de la dispensar sau de-acas\u0103, \u00eempins de teama sanc\u0163iunilor, nu de grija pruncului sau a nevestei. De data asta, nimerindu-se sorocul \u00eentr-o s\u00e2mb\u0103t\u0103 spre sear\u0103, moa\u015fa era plecat\u0103 \u00een ora\u015f, la o nunt\u0103. T\u00e2n\u0103ra aflat\u0103 \u00een practic\u0103, s-a urcat pierit\u0103 de spaim\u0103 \u00een c\u0103ru\u0163a ce se hurduc\u0103 prin bolovani p\u00e2n\u0103 spre asfin\u0163it.<\/p>\n

-Asta-i, zise Stan, \u00eemping\u00e2nd-o \u00een\u0103untru, dup\u0103 care \u00eenchise u\u015fa. Anastasia gemea \u00een patul r\u0103v\u0103\u015fit, se ridica la r\u0103stimpuri \u015fi str\u00e2ngea cu putere fierul care \u00eenconjura t\u0103blia patului, neb\u0103g\u00e2nd \u00een seama copila care, nici nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 deschid\u0103 gura. O vecin\u0103 f\u0103r\u0103 v\u00e2rst\u0103, tot intra \u015fi ie\u015fea, aduc\u00e2nd prosoape uzate, c\u00e2rpe de tot soiul, un lighean de plastic \u015fi oale cu ap\u0103 cald\u0103.<\/p>\n

– Merge greu\u201d, spuse dup\u0103 un timp, f\u0103r\u0103 s\u0103 priveasc\u0103 spre fata adus\u0103 \u00een locul moa\u015fei. \u015ei n-ar trebui, doar e a \u015fasea oar\u0103\u2026 ce Dumnezeu! Tu te pricepi la ceva?<\/p>\n

– Da\u2019 dar la spital!<\/p>\n

– \u015ei la spital cum \u00eei\u2019 nu tot a\u015fa?<\/p>\n

– Tot a\u015fa, da\u2019 eu n-am terminat \u015fcoala\u2026<\/p>\n

– Las\u0103, c\u2019o termini acu\u2019! Pune m\u00e2inile pe burta ei, aici, sub \u0163\u00e2\u0163e \u015fi \u00eempinge cu putere c\u00e2nd \u0163i-oi spune eu!<\/p>\n

Orele treceau, \u015fi, f\u0103ptura nu prea dorit\u0103, nu se gr\u0103bea nici ea s\u0103-\u015fi cunoasc\u0103 p\u0103rin\u0163ii. P\u00e2n\u0103 spre diminea\u0163\u0103, z\u0103pu\u015feala storsese cele trei femei, pe una de durere, pe alta de \u00eengrijorare \u015fi pe a treia de spaim\u0103. N\u0103cl\u0103ite de sudoare, au aflat zorii sub \u0163ip\u0103tul firav, care a sunat \u00een odaia jilav\u0103, ca goarna victoriei. Stan, dormea afar\u0103 \u00eentr-o r\u00e2n\u0103, sprijinit de sc\u00e2ndurile hambarului. Mirosul acru de \u0163uic\u0103 ofilea aburul r\u0103s\u0103ritului, \u00een \u00eentreaga ograd\u0103. Vecina a adus din hambar un lighean curat \u015fi un s\u0103pun de rufe. Pe um\u0103r, \u0163inea un prosop, de aceea\u015fi culoare \u00eendoielnic\u0103.<\/p>\n

– Ia-le\u201e i-a zis moa\u015fei, vezi c\u0103 \u00een spatele casei, pe pirostrii e un tuci cu ap\u0103 cald\u0103. Spal\u0103-te \u015fi tu ni\u0163el \u015fi ia-o spre dispensar pe jos, c\u0103 n-are cin\u2019s\u0103 te duc\u0103. O tai pe aici prin porumbi\u015fte, tot cobor\u00e2nd n-ai dec\u00e2t vreo cinci kilometri. Acu\u015fica ajungi \u015fi \u00ee\u0163i vezi de treab\u0103\u2026<\/p>\n

Tuciul mare, \u00een care vara se fierbea s\u0103punul, era cam pe sfert plin cu ap\u0103, \u00een care pluteau frunze de nuc \u015fi de pelin. S-a sp\u0103lat, a \u00eembr\u0103cat bluza jilav\u0103 \u015fi fusta ud\u0103 \u00een talie. A plecat prin gr\u0103din\u0103, pe unde \u00eei fusese ar\u0103tat drumul. Cur\u00e2nd, s-a pierdut \u00een lanul de porumb \u00eenc\u0103 umed de rou\u0103, mai \u00eenalt dec\u00e2t ea, printre frunzele c\u0103ruia se strecura ca \u015fi cum s-ar fi ferit de urm\u0103ritori. Le \u00eendep\u0103rta cu m\u00e2inile, ferindu-se de t\u0103i\u015ful pe care-l sim\u0163ise de c\u00e2teva ori frig\u00e2ndu-i g\u00e2tul \u015fi bra\u0163ele. Mergea cu ochii aproape \u00eenchi\u015fi, c\u00e2nd, frunzele t\u0103ioase ca s\u0103biile au disp\u0103rut brusc, dezvelind un lumini\u015f din care, tulpinile crude fuseser\u0103 retezate de la r\u0103d\u0103cin\u0103. O oaz\u0103 de lumin\u0103 deschis\u0103 \u00een jungla verde. \u00cen lumini\u015ful acela sim\u0163i oboseala \u00eencercuind-o ca o ap\u0103 c\u0103ldu\u0163\u0103, sub razele soarelui, \u00eenc\u0103 bl\u00e2nd. Mai jilave, mai grele dup\u0103 baia de rou\u0103, bluza \u015fi fusta o tr\u0103geau \u00een jos. Lini\u015ftea locului aparent izolat de lume, o \u00eendemnau la odihn\u0103. Se a\u015fez\u0103 pe stratul de buruieni crescute \u00een voie, dezbr\u0103c\u00e2ndu-se de umezeala nefireasc\u0103 a \u00eenveli\u015fului, ca o omid\u0103 surprins\u0103 de n\u0103p\u00e2rlire. \u00ce\u015fi \u00eentinse al\u0103turi hainele, s\u0103 se zv\u00e2nte.<\/p>\n

***<\/p>\n

\u00cen vara aceea, Radu nu mai g\u0103sea moliciunea enigmatic\u0103 a ierburilor prin care, alt\u0103dat\u0103 f\u0103cea c\u0103rare, fr\u00e2ng\u00e2ndu-le sub t\u0103lpi, dup\u0103 ce le culca din mers, cu piciorul. Alc\u0103tuia atunci labirinturi, din care ie\u015fea \u00eenving\u0103tor, decapit\u00e2nd cu o nuia inflorescen\u0163ele trufa\u015fe care \u00eendr\u0103zneau s\u0103-l dep\u0103\u015feasc\u0103 \u00een \u00een\u0103l\u0163ime \u015fi s\u0103-i ascund\u0103 drumul. Fostul copil c\u0103uta nostalgia inocen\u0163ei care se risipise \u00een dealul ce pornea chiar din spatele casei bunicilor, \u00een vacan\u0163e pe care le a\u015ftepta mai mult dec\u00e2t pe Mo\u015f Cr\u0103ciun. Raporturile se inversaser\u0103. Ierburile \u00eei b\u0103teau genunchii, dealul nu mai era Kilimanjaro, pe care, curajos v\u00e2na gu\u015fteri \u00een parfumul f\u00e2ne\u0163elor. Bunicul disp\u0103ruse din filmul pe care \u00eel \u0163inea minte. Dar nu absen\u0163a lui \u00eei \u00eentuneca paradisul trecut, oric\u00e2t se str\u0103duia s\u0103-\u015fi r\u0103scoleasc\u0103 o adiere de vinov\u0103\u0163ie. B\u0103tr\u00e2nul fusese sever chiar \u015fi cu el \u00eensu\u015fi. Afar\u0103 de munc\u0103, nu cuno\u015ftea nici alint, nici m\u00e2ng\u00e2iere. Doar o acceptare t\u0103cut\u0103, umbrit\u0103 \u015fi ea de spr\u00e2ncenele mereu \u00eencruntate. Bunica, \u00eens\u0103, \u00eei r\u0103nea amintirile, \u015fi copil\u0103ria, \u015fi tot. Degetele ei noduroase \u015fi r\u0103sucite, \u00eenv\u00e2rteau greu tigaia pe plit\u0103, dar cl\u0103titele nu mai ie\u015feau pufoase \u015fi parfumate. Icnetele ei de durere, \u00eenso\u0163ind-o la fiecare pas, \u00eei sf\u00e2\u015fiau bl\u00e2nde\u0163ea unui timp pe care-l vedea surp\u00e2ndu-se, cu c\u00e2t mai acut, cu c\u00e2t \u00eel privea mai de-aproape…<\/p>\n

Mai mult de plictiseal\u0103 dec\u00e2t de dorin\u0163\u0103, b\u0103iatul\u2013b\u0103rbat urca dealul invadat acum de l\u0103st\u0103ri\u015f \u015fi de tufe de c\u0103tin\u0103. Soarele abia ce zv\u00e2ntase roua din f\u00e2nea\u0163a care, necosit\u0103 la timp \u00ee\u015fi risipea semin\u0163ele la fiecare adiere. Poate c\u0103 dealul se \u00eendesase ca un b\u0103tr\u00e2n, sau pasul s\u0103u adult cuprindea distan\u0163e mai mari, de n-a sim\u0163it c\u00e2nd a ajuns sus. N-a mai recunoscut locul. Platoul, ocupat alt\u0103dat\u0103 cu o livad\u0103 de meri \u00eemb\u0103tr\u00e2ni\u0163i, fusese arat \u015fi un lan \u00eentins de porumb \u00eei lua locul. Privind \u015ftiule\u0163ii forma\u0163i, a prins din amintire mirosul dulceag al boabelor crude, fierte sub capacul de p\u0103nu\u015fi verzi. N-a avut nicio clip\u0103 sentimentul c\u0103 poate ia ceva ce nu-i apar\u0163ine, era copil\u0103ria lui aici, \u00een drepturile ei… A \u00eenceput s\u0103 caute porumbii cu bobe \u00een lapte, crest\u00e2nd cu unghia degetului mare deschiz\u0103turi \u00een \u00eenveli\u015ful fraged. \u00cenainta \u00een lan c\u0103ut\u00e2nd din ochii \u015ftiule\u0163ii potrivi\u0163i, pe care-i aduna \u00een bra\u0163e, ca \u015fi cum ar fi c\u0103rat lemne stivuite pentru iarn\u0103. Mirosul cunoscut de frunze strivite \u00eel ame\u0163ea ca un drog. Timp \u015fi loc se contopeau \u00een voia sim\u0163urilor, c\u00e2nd, s-a aflat descump\u0103nit \u00een marginea lumini\u015fului nefiresc, de unde porumbul fusese t\u0103iat, poate furat, poate luat pentru hrana vitelor \u00een zile ploioase. Labirintul pe care alt\u0103dat\u0103 \u00eel construia singur, avea logica jocului. Povestea de acum, n-o cuno\u015ftea. Fiin\u0163a dezbr\u0103cat\u0103, sorindu-se al\u0103turi de haine, era ca o viziune cobor\u00e2t\u0103 din vis. St\u0103tea nemi\u015fcat, de team\u0103 s\u0103 nu fac\u0103 zgomot. Din trupul acela de femeie sau copil\u0103, prospe\u0163imea izbucnea cu albul sidefiu al pielii. Nu se mi\u015fca, nu clipea. Bra\u0163ele \u00eei \u00eenconjurau capul ca o cunun\u0103. \u201eVenus n\u0103scut\u0103 din lan de porumb\u201d\u2026 Ironia g\u00e2ndului nu-l salv\u0103 din stranietate imaginii. Un cl\u0103tinat neatent, un troznet de creang\u0103 uscat\u0103, acoperit\u0103 de buruieni, rupse lini\u015ftea. Fiin\u0163a se ridic\u0103, adun\u00e2ndu-\u015fi gr\u0103bit\u0103 la piept hainele, zv\u00e2ntate acum.<\/p>\n

– Nuuuu!!!strig\u0103 Radu, de parc\u0103 sub el s-ar fi pr\u0103bu\u015fit brusc p\u0103m\u00e2ntul.<\/p>\n

Strig\u0103tul puternic se rostogoli ca un tunet \u015fi cl\u0103tin\u0103 v\u00e2rfurile fragile, \u00een care mai tremurau urme de polen. Acel \u201eNU\u201d c\u0103zut din senin ca un urlet de fiar\u0103 f\u0103cu s\u0103 \u00eenghe\u0163e a\u015fa, neterminat, gestul fetei. Inten\u0163ia ei de a se acoperi era paralizat\u0103, cum paralizat era \u015fi instinctul de ap\u0103rare. Nu putea s\u0103 fug\u0103, nu putea s\u0103 se ascund\u0103. Radu se apropia de ea ca \u00een trans\u0103, rostind bl\u00e2nd, aproape t\u00e2nguindu-se, aproape rug\u00e2ndu-se: \u201eR\u0103m\u00e2i a\u015fa, nu strica tabloul, r\u0103m\u00e2i te rog \u00een lumin\u0103 ca \u00een spum\u0103… Na\u015fterea lui Venus n-a colorat mai tare ochii pictorului, sideful lui n-a fost mai adev\u0103rat\u201d.<\/em> \u00cenainta \u015fi se ruga. \u201eA\u015fteapt\u0103, las\u0103-m\u0103 s\u0103 te ating, s\u0103 nu cred c\u0103 visez…\u201d<\/em><\/p>\n

Imobil\u0103, Fimi\u0163a credea \u015fi ea c\u0103 viseaz\u0103, na\u015fterea, care na\u015ftere? Cea la care tocmai a fost martor\u0103 venea din s\u00e2nge, venea din carne, venea din durere, iar t\u00e2n\u0103rul acesta mai avea doar un pas p\u00e2n\u0103 s-o cuprind\u0103, unde s\u0103 mai fug\u0103, din ce s\u0103 se salveze? Ochii lui stranii de culoarea chihlimbarului, sau poate erau doar verzi, ca de sticl\u0103 aurit\u0103 de soarele dimine\u0163ii, o priveau fix, \u00een timp ce \u00ee\u015fi lep\u0103da hainele cu un bra\u0163, iar cu cel\u0103lalt \u00eei cuprinsese deja mijlocul. \u201ePrea t\u00e2rziu\u201d \u00ee\u015fi repeta \u00een g\u00e2nd, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 sensul propriei rostiri. N-a sim\u0163it fric\u0103 \u00een bra\u0163ele lui, a\u015fa cum se temuse. O \u00eenfiorare i-a str\u0103b\u0103tut pielea, s-a ghemuit ca \u00eentr-un cuib, la c\u0103ldur\u0103, altfel de c\u0103ldur\u0103 dec\u00e2t ce de afar\u0103. Oasele le sim\u0163ea moi, iar prin ele curgea m\u0103duv\u0103 fierbinte. S-a ag\u0103\u0163at de el cu putere, cum se aga\u0163\u0103 \u00eenecatul de salvator, c\u00e2nd a culcat-o pe locul unde trupul ei abia \u00ee\u015fi desenase forma. Nu vorbeau, aproape nu respirau. C\u00e2nd a sim\u0163it durere \u00een bra\u0163ele \u00eencordate a sl\u0103bit str\u00e2nsoarea, apoi \u015fi-a desf\u0103cut involuntar coapsele, a\u015fa cum se desf\u0103cuse cu pu\u0163in timp \u00een urm\u0103 sexul femeii \u00een expulzia f\u0103tului, u\u015fur\u00e2nd-o.<\/p>\n

– Miro\u015fi a frunze de nuc, a fost tot ce-a spus t\u00e2n\u0103rul c\u00e2nd s-a deprins de ea, c\u00e2t s\u0103-i lase loc s\u0103 respire. Un spasm, un hohot \u00een\u0103bu\u015fit de r\u00e2s i-a r\u0103spuns.<\/p>\n

– Ce s-a \u00eent\u00e2mplat? A \u00eentrebat oarecum uluit, oarecum \u00eengrijorat, t\u00e2n\u0103rul.<\/p>\n

– Uit\u0103-te \u00een spate! I-a r\u0103spuns ea \u015foptit, ca \u015fi cum i-ar fi dezv\u0103luit un mister.<\/p>\n

\u00cen spate, la c\u00e2\u0163iva pa\u015fi, o vac\u0103 bine hr\u0103nit\u0103, cu p\u0103rul lucios \u015fi p\u00e2ntecul rotund, \u00ee\u015fi \u00eentindea g\u00e2tul privind spre ei, \u015fi cl\u0103tina din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd din cap, ca \u015fi cum s-ar fi ap\u0103rat de mu\u015fte.<\/p>\n

S-au \u00eembr\u0103cat \u00een grab\u0103, de team\u0103 s\u0103 nu apar\u0103 \u015fi altcineva. Cobor\u00e2nd, au \u00eent\u00e2lnit pe un r\u0103zor o femeie, \u00eentr-un capot \u00eenflorat, \u00eencins cu un \u015for\u0163 cenu\u015fiu. \u015ei-au spus \u201ebun\u0103 ziua\u201d, ei stingheri\u0163i, ea, privindu-i cu justificat\u0103 nedumerire. Continuau s\u0103 coboare spre \u015fosea \u00een t\u0103cere, c\u00e2nd, ca un \u015farpe s-a ivit \u00een fa\u0163a lor \u015fan\u0163ul cu ap\u0103 m\u00e2loas\u0103, b\u0103ltit\u0103, ce desp\u0103r\u0163ea f\u00e2nea\u0163a de asfalt. Au \u00eenceput s\u0103 se descal\u0163e, \u00een\u0163eleg\u00e2ndu-se din priviri. C\u00e2\u0163iva pa\u015fi s-au \u00eencleiat \u00een n\u0103molul p\u00e2n\u0103 la glezne. In partea cealalt\u0103 iarba cosit\u0103 de pe marginea \u015foselei se uscase, \u00een\u0163ep\u00e2ndu-le t\u0103lpile. Fimi\u0163a a scos din geant\u0103 o pung\u0103 de plastic. A umplut-o cu ap\u0103, din care i-a turnat \u00eent\u00e2i lui s\u0103 se spele. Apoi s-a sp\u0103lat ea, repet\u00e2nd gesturile. S-au a\u015fezat \u00eentinz\u00e2nd picioarele s\u0103 se zv\u00e2nte la soare.<\/p>\n

Pe asfaltul moale, f\u0103cut mai mult din smoal\u0103, pas dup\u0103 pas se cufunda ca \u00eentr-un covor. C\u00e2nd a sosit autobuzul \u00een sta\u0163ia marcat\u0103 cu o tabl\u0103 albastr\u0103, prins\u0103 pe un copac, \u00een timp ce urca sc\u0103rile metalice care tr\u0103nc\u0103neau la fiecare atingere, Fimi\u0163a a \u00eentors capul spre el \u015fi i-a z\u00e2mbit. Trezit ca din vis, Radu \u00eencepu s\u0103 alerge \u00een urma autobuzului, care, \u00eenc\u0103 nu \u00eenchisese u\u015file, strig\u00e2ndu-i:<\/p>\n

– Nu m\u0103 ur\u00ee \u00een nop\u0163ile \u00een care n-ai somn!<\/p>\n

———————————<\/p>\n

* OPROESCU \u015etefania<\/strong>, (Dorina-\u015etefania Cristea), Scriitoare, poet\u0103, jurnalist\u0103, (\u00een prezent) secretar de redac\u0163ie la revista Uniunii Scriitorilor \u201eOglinda Literar\u0103\u201d. N\u0103scut\u0103 la 1 ianuarie 1949 \u00een comuna P\u0103t\u00e2rlagele, jude\u0163ul Buz\u0103u. Autoarea \u00ee\u015fi \u00eencepe studiile primare \u00een comuna natal\u0103 urm\u00e2nd liceul din aceea\u015fi localitate. Continu\u0103 studiile universitare la Institutul de Medicin\u0103 \u015fi Farmacie Ia\u015fi, postuniversitare \u00een specialitatea Expertiz\u0103 medical\u0103 \u015fi recuperarea capacit\u0103\u0163ii de munc\u0103. Debuteaz\u0103 la revista \u201ePorto Franco\u201d \u00een 1990 cu poezie sub \u00eendrumarea lui Ion Chiric. Debut editorial: 1996 \u2013 volum de poezie \u201eNa\u015ftere perpetu\u0103\u201d, urmat de volumele \u201ePotcoave de catifea\u201d (2001) \u015fi \u201eSingur\u0103tatea nisipului\u201d (2004), toate la Editura Zedax, Foc\u015fani. Public\u0103 eseuri, proz\u0103 scurt\u0103 poezii \u00een \u201eJurnalul de Vrancea\u201d, \u201eGazeta vr\u00e2ncean\u0103\u201d, \u201eSalonul literar\u201d, \u201ePagini medicale b\u00e2rl\u0103dene\u201d \u015fi \u201eOglinda literar\u0103\u201d, demonstr\u00e2nd o 6 vie preocupare estetic\u0103. Din anul 2000 este secretar de redac\u0163ie la \u201eOglinda literar\u0103\u201d, folosind experien\u0163a c\u0103p\u0103tat\u0103 anterior la \u201eJurnalul de Vrancea\u201d. \u00cen aceea\u015fi perioad\u0103 frecventeaz\u0103 Cenaclul \u201eSalonul literar\u201d \u015fi este membru fondator al Cenaclului \u201eDuiliu Zamfirescu\u201d, ambele din Foc\u015fani. A fost remarcat\u0103 de revistele \u201eConvorbiri literare\u201d, \u201eLuceaf\u0103rul\u201d, \u201eAmurg sentimental\u201d, \u201eRena\u015ftera cultural\u0103\u201d \u015fi \u201eOpinia Buz\u0103ului\u201d, \u201eConfluen\u0163e literare\u201d, \u201eSingur\u201d, \u015f.a. Particip\u0103 la diverse festivaluri din Ia\u015fi, Br\u0103ila, Buz\u0103u, Tecuci, B\u00e2rlad, sus\u0163in\u00e2nd recitaluri poetice din opera proprie. Referin\u0163e critice: S-au exprimat despre opera scriitoarei: Magda Ursache, Liviu Gr\u0103soiu, Gheorghe Istrate, Adrian Dinu Rachieru, Constantin Miu, Marin Ifrim, Valeria Manta T\u0103icu\u0163u, Victor Sterom, Ludmila B\u00e2rsan, Emilian Marcu, Marius Chelaru, Constantin Ghini\u0163\u0103 \u015fi al\u0163ii. (George ROCA, Rexlibris Media Group, 15 noiembrie 2017)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O p\u0103rere de lumin\u0103 palpit\u0103 pe trotuarul de vizavi, ivindu-se printre siluetele \u00een mi\u015fcare, sub \u00eenserarea zorit\u0103 de coroana norilor [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-33193","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/33193","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=33193"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/33193\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":33196,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/33193\/revisions\/33196"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=33193"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=33193"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=33193"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}