{"id":33530,"date":"2017-11-27T09:51:22","date_gmt":"2017-11-27T09:51:22","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=33530"},"modified":"2017-11-27T09:51:22","modified_gmt":"2017-11-27T09:51:22","slug":"stefania-oproescu-cutremur-in-aer","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2017\/11\/27\/stefania-oproescu-cutremur-in-aer\/","title":{"rendered":"\u015etefania OPROESCU: Cutremur \u00een aer"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Mai \u00eent\u00e2i, a tres\u0103rit motanul. Mare, pufos, concur\u00e2nd \u00een dimensiuni cu un c\u0103\u0163el. A ridicat capul culcat pe o parte \u00eentre labele din fa\u0163\u0103. P\u0103rul, uniform, de culoarea cenu\u015fii ude, s-a umflat, dubl\u00e2ndu-\u015fi dimensiunea. Tem\u0103tor, s-a mi\u015fcat de sub mas\u0103, pip\u0103ind cu laba st\u00e2ng\u0103 drumul spre ie\u015fire. \u00cen laba st\u00e2ng\u0103 avea puterea \u015fi \u00eencrederea. Din coama saltului pe care l-a f\u0103cut ca un arc, l-am prins \u00een bra\u0163e, c\u0103ut\u00e2ndu-i apropierea \u015fi c\u0103ldura. Capul \u00eenconjurat de bra\u0163ul meu st\u00e2ng ca de un \u015ftreang, s-a \u00eentors, privindu-m\u0103. Ochii lui g\u0103lbui au prins iriz\u0103ri de lun\u0103, lucind printre h\u0103\u0163i\u015furi de crengi gola\u015fe, unduind \u00een v\u00e2nt. Se roteau rapid \u00een orbite, ame\u0163indu-m\u0103, ca \u015fi cum v\u00e2ntul m-ar fi \u00eempins \u015fi m-ar fi r\u0103sucit \u00een loc, biruindu-mi \u00eempotrivirea.<\/p>\n

\n

Frigul urca din du\u015fumelele goale, insinu\u00eendu-se ca apa pe sub \u00eembr\u0103c\u0103minte. C\u00e2nd motanul a clipit, i s-a alungit botul dezvelindu-i din\u0163ii, iar must\u0103\u0163ile i s-au ridicat, simul\u00e2nd perfect un r\u00e2njet a batjocur\u0103. L-am aruncat din bra\u0163e \u015fi abia atunci am v\u0103zut c\u0103 toate scaunele din sal\u0103 erau goale. Masa prezidiului la fel. Improvizat\u0103 pentru manifest\u0103ri \u00a0la care nu se a\u015ftepta un public numeros, \u00eenc\u0103perea era umplut\u0103 cu scaune care se ad\u0103ugau pe parcurs, dac\u0103 era cazul. S\u0103 nu se dea impresia de lips\u0103 de interes. S\u0103 nu fie scaune goale. Programul de activit\u0103\u0163i stabilit conform planului, se derula ca un mecanism vechi de tabl\u0103, \u00eenv\u00e2rtit cu chei\u0163a. \u015etiau asta bine, cu to\u0163ii. Nu venea invitatul, era \u00eenlocuit rapid cu altul. Jocul se juca oricum, f\u0103r\u0103 sincope dar \u015fi f\u0103r\u0103 pasiune. Tema \u00eentrunirii de azi era proiectat\u0103 palid pe un cadran de p\u00e2nz\u0103, at\u00e2rnat \u00een spatele estradei scunde, mobil\u0103, ca \u015fi restul recuzitei: Dezastre naturale \u015fi dezastre provocate. Istorie. Efecte actuale. Previziuni.<\/p>\n

\n

Secolul XXI tocmai intrase zgomotos \u00een calendar, o alergare bezmetic\u0103 prin timp. Un carusel \u00een care zile \u015fi nop\u0163i sunt comprimate \u00eentr-un sorb din v\u00e2rtejul c\u0103ruia omul, greu mai recunoa\u015fte sim\u0163uri pl\u0103m\u0103dite \u00een migala facerii. Maimu\u0163a goal\u0103 iese\u00a0 din zoologie \u00a0cu ochii lipi\u0163i , ca pisoii. C\u00e2nd \u00eei deschide,nu mai recunoa\u015fte nordul. Un balans continuu \u00eei tulbur\u0103 sim\u0163ul orient\u0103rii.<\/p>\n

\n

C\u00e2nd Profesorul a intrat \u00een sal\u0103 ,m-am uitat la ceas \u015fi m-am g\u00e2ndit c\u0103, cel pu\u0163in o or\u0103, \u00ee\u015fi va pl\u0103ti suma \u00eencasat\u0103 \u00a0pentru lucrarea ce urma s-o prezinte . Un potop de date, grafice, statistici \u015fi concluzii. Apoi, \u00eenc\u0103 pe at\u00e2t, dialoguri \u00a0seci, respect\u00e2nd protocolul polite\u0163ii. Alunecam printre g\u00e2nduri ca patinatorii c\u00e2nd fac piruete, ca s\u0103-mi trec timpul Auzeam din ce \u00een ce mai \u015fters glasul uniform, monoton, al Profesorului. \u00cemi puneam \u201efilme\u201d. Luam o amintire din memorie \u015fi o derulam cu \u00eencetinitorul, atent\u0103 la detalii. Uneam imagini din aproape \u00een aproape, ca s\u0103 \u00eentregesc scena. S\u0103 recompun fragmente din timpul \u00een care fusesem prezent\u0103. Le spuneam \u201efilme\u201d dar nu era nimic din ceea ce clasic se nume\u015fte film. Actor \u015fi spectator, m\u0103 \u00eentrupam din aerul care f\u0103cea ca personajele s\u0103 vie\u0163uiasc\u0103 \u00een realitate, cu toate sim\u0163urile, nu derulate de o band\u0103 imprimat\u0103, capabil\u0103 s\u0103 produc\u0103 emo\u0163ii incomplete, ciuntite. Tocmai aveam trei ani \u015fi mama m\u0103 \u00eembr\u0103ca pe patul de lemn din buc\u0103t\u0103rie, cu rochi\u0163a roz, cro\u015fetat\u0103 de ea din fire de angora, jumulite de pe iepuri vii, vopsite \u015fi toarse din caiere lunecoase, str\u0103lucitoare ca argintul. \u00cemi tr\u0103gea \u00een picioare ni\u015fte ciorapi \u00a0gri din bumbac \u201ede t\u00e2rg\u201d \u015fi \u00eemi prindea \u00een cre\u015ftetul capului o fund\u0103 alb\u0103, dubl\u0103, peste p\u0103rul piept\u0103nat liber, pe spate. Pl\u00e2ngeam \u00eenfundat, sf\u00e2\u015fiat\u0103 de fric\u0103. Era a\u015fteptat fotograful s\u0103-mi fac\u0103 o poz\u0103, \u00eenainte s\u0103-mi \u00eempleteasc\u0103 dou\u0103, codi\u0163e, una cu l\u00e2n\u0103 ro\u015fie \u015fi alta cu l\u00e2n\u0103 albastr\u0103. Nu de piept\u0103nat, pl\u00e2ngeam.<\/p>\n

\n

Fotograful era spaima mea. Omul acele scund, cu p\u0103r rar, lipit de cap \u015fi cu un ciot \u00een locul m\u00e2inii st\u00e2ngi, ciot cu care \u00eendep\u0103rta p\u00e2nza neagr\u0103 de pe cutia a\u015fezat\u0103 pe un trepied de lemn. Din ea se deschidea spre mine fulgerul unui ochi negru care putea s\u0103 m\u0103 trag\u0103 \u00eenl\u0103untrul lui, s\u0103 m\u0103 opreasc\u0103 acolo \u015fi s\u0103 dea \u00eenapoi o h\u00e2rtie mic\u0103, lucioas\u0103, c\u00e2t o cutie de chibrit, cu chipul meu pe ea. S-a \u00eent\u00e2mplat c\u0103 ochiul nu m-a prins \u00een el. Dup\u0103 ce m-au urcat \u00een picioare pe pat, o vecin\u0103 mi-a lipit cu cear\u0103 cald\u0103, doi b\u0103nu\u0163i de argint la cap\u0103tul codi\u0163elor. Un pandi\u015fpan mirosind gre\u0163os a ou crud mi-a fost rupt deasupra capului, dup\u0103 care foarfeca a scr\u00e2\u015fnit \u00een spatele urechilor, trec\u00e2nd greu prin p\u0103rul \u00eempletit. Cred c\u0103 auzul meu era deranjat de scr\u00e2\u015fnetul foarfecii. Altfel, nu \u00een\u0163eleg de ce auzeam o voce slab\u0103: \u201e\u00eemi plac caii de lemn \u015fi motanii poc\u0103i\u0163i\u201d. Nu \u015ftiam ce \u00eenseamn\u0103 motani poc\u0103i\u0163i, dar curiozitatea mea nu se trezise \u00eentr-at\u00e2t c\u00e2t s\u0103 fie interesat\u0103 de astfel de probleme. Credeam c\u0103 sunt motani lovi\u0163i, a\u015fa cum mama i-a trimis un \u201ez\u00e2t\u201d \u015fi o palm\u0103 pisicii, care, atras\u0103 de mirosul de pandi\u015fpan se urcase dintr-un salt \u00een pat \u015fi se freca mieros de picioarele mele. Nu m-am speriat, nu era voce str\u0103in\u0103, recuno\u015fteam g\u00e2ndul meu care repetase propozi\u0163ia ciudat\u0103 din povestea pe care mama ne-o citise asear\u0103, mie \u015fi fratelui meu, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am adormit. Povestea era destinat\u0103 cu siguran\u0163\u0103 fratelui meu mai mare,eu nu prea am \u00een\u0163eles mare lucru din ea dar mi-a pl\u0103cut mult cuv\u00e2ntul Ada-Kaleh. Vedeam, auzindu-l, o bomboan\u0103 colorat\u0103, mirosind a fructe necunoscute, a flori cresc\u00e2nd \u00een copaci \u015fi, mai ales a trandafiri.<\/p>\n

\n

Dintr-o dat\u0103 am v\u0103zut sala goal\u0103 \u015fi, dup\u0103 ce motanul de sub mas\u0103 a ie\u015fit pe u\u015f\u0103, unul din scaune a \u00eenceput s\u0103 alunece pe podea, s-a apropiat de alt scaun, s-a ridicat \u00een aer \u015fi s-a a\u015fezat peste el cu picioarele \u00een sus a\u015fa cum l-ar a\u015feza cineva care ar vrea s\u0103 le care mai u\u015for \u00een alt\u0103 parte sau s\u0103 \u015ftearg\u0103 podeaua. Tot atunci a \u00eenceput s\u0103 fiarb\u0103 apa din ibricul mare, de pe re\u015foul a\u015fezat pe placa de gresie, \u00een glaful lat al unei ferestre. Doar c\u0103 \u015fnurul re\u015foului at\u00e2rna \u00een gol, pe l\u00e2ng\u0103 priz\u0103. \u00cen acest timp, aerul a \u00eenceput s\u0103 tremure, s\u0103 se clatine \u00een toate p\u0103r\u0163ile \u015fi poate m-ar fi tr\u00e2ntit dac\u0103 nu m-a\u015f fi \u0163inut bine de scaun. Aluneca \u015fi se ridica \u00een toate p\u0103r\u0163ile, degeaba \u00eencercam s\u0103-l trag \u00een pl\u0103m\u00e2ni, doar vidul ac\u0163iona asupra alveolelor, comprim\u00e2ndu-le cu fiecare \u00eencercare Asta e tot ce \u015ftiu, p\u00e2n\u0103 mi-am pierdut cuno\u015ftin\u0163a\u2026<\/p>\n

\n

***<\/p>\n

– Mereu spui altceva, parc\u0103 e\u015fti dus\u0103 de pe lume\u2026<\/p>\n

Anchetatorul m\u0103 privea zeflemitor \u015fi plictisit. \u201eDac\u0103 n-ai fi fost examinat\u0103 de mai multe comisii de medici a\u015f zice ca ceva nu-i tocmai in regul\u0103 cu mintea ta\u201d<\/p>\n

– Ba nu, spun mereu acela\u015fi lucru, motanul a s\u0103rit de sub mas\u0103\u2026<\/p>\n

– Las\u0103 motanul, restul ne intereseaz\u0103. Profesorul, c\u00e2nd a plecat ?<\/p>\n

– V-am mai spus, sala era goal\u0103, n-am v\u0103zut dec\u00e2t\u2026<\/p>\n

– Motanul, da, \u015ftim, aud c\u0103-\u0163i pui filme, ia caut\u0103 de pune un film \u015fi vezi ce-a f\u0103cut Profesorul\u2026 \u015fi nu ne mai ame\u0163i cu tot felul de basme care au acela\u015fi sf\u00e2r\u015fit!<\/p>\n

– Nu \u015ftiu, poate c\u0103 \u00een timpul acela am v\u0103zut mai multe filme \u015fi de c\u00e2te ori m\u0103 \u00eentreba\u0163i se deruleaz\u0103 altul, dar\u2026ceilal\u0163i care au fost \u00een sal\u0103, ce spun ?<\/p>\n

– Mai \u00eencerc, p\u00e2n\u0103 nu-mi pierd de tot r\u0103bdarea, de\u015fi \u0163i-am mai spus. Dup\u0103 ce a r\u0103spuns absent \u015fi cam f\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu tema, \u00eentreb\u0103rilor care probabil l-au plictisit \u015fi-a adunat \u00een mare grab\u0103 h\u00e2rtiile \u00een map\u0103 \u015fi aplecat pe u\u015fa din st\u00e2nga scenei improvizat\u0103 \u00een sal\u0103\u2026 Asta spun to\u0163i!<\/p>\n

– Nu era o u\u015f\u0103,era o p\u00e2nz\u0103. O draperie mai bine zis,din material plu\u015fat, verde pal, cu desene florale \u00een relief, care f\u0103ceau ape argintii la mi\u015fcare\u2026<\/p>\n

– Hopaaa!!! Uite ceva nou.. o draperie? C\u00e2nd ai v\u0103zut draperia?<\/p>\n

– Nu \u015ftiu, cred c\u0103 era acolo de c\u00e2nd am intrat\u2026<\/p>\n

– M\u0103 z\u0103p\u0103ce\u015fti cu ciud\u0103\u0163eniile astea, parc\u0103 o faci inten\u0163ionat. Cum draperie, c\u00e2nd to\u0163i au v\u0103zut o u\u015f\u0103, alta dec\u00e2t cea pe care au intrat \u015fi au ie\u015fit ei, \u00eenghesui\u0163i, gr\u0103bi\u0163i, ca dintr-o sal\u0103 de spectacol!<\/p>\n

– Nu \u015ftiu, poate n-am fost eu atent\u0103\u2026<\/p>\n

– La nimic n-ai fost atent\u0103, nici c\u0103 s-a terminat conferin\u0163a, nici c\u0103 toat\u0103 lumea a plecat\u2026 Ai r\u0103mas acolo, stan\u0103 de piatr\u0103 p\u00e2n\u0103 a venit paznicul s\u0103 verifice sala \u015fi t-e trezit din somn. \u015ei chiar, cum ai r\u0103mas singur\u0103 \u00een sal\u0103 ? \u015ei restul, povestea cu scaunele \u015fi cu re\u015foul\u2026 Nu m-am g\u00e2ndit s\u0103 te \u00eentreb p\u00e2n\u0103 acum. S-a constatat c\u0103 psihic e\u015fti \u00een limitele normalului, dar,nu cumva obi\u015fnuie\u015fti s\u0103 consumi alcool sau vreun drog? Nu c\u0103 ai recunoa\u015fte, dar te rog, f\u0103 un efort, e\u015fti singurul martor\u2026Poate profesorul s-a \u00eentors, poate a venit cineva s\u0103-l ia de dup\u0103\u2026 draperia aia pe care zici c\u0103 ai v\u0103zut-o \u00een mi\u015fcare\u2026 Nu \u00een\u0163elegi c\u0103 a disp\u0103rut? C\u0103 nu l-a v\u0103zut nimeni \u015fi nu-i de g\u0103sit nic\u0103ieri?<\/p>\n

– Nu consum, am r\u0103spuns neconving\u0103tor. Nu min\u0163eam, dar nu aveam alt\u0103 explica\u0163ie pentru ce v\u0103zusem sau credeam c\u0103 am v\u0103zut.<\/p>\n

\n

***<\/p>\n

Un c\u0103lu\u0163 de lemn se leg\u0103na abia vizibil \u00een mi\u015fcarea molatec\u0103 a apei palid verzui din ad\u00e2ncuri. Zdren\u0163ele unui covor de Buhara se mi\u015fcau \u00een acela\u015fi ritm, a\u015fez\u00e2ndu-se apoi \u00eencet, ca nisipul pe podeaua din lemn, \u00een aceia\u015fi form\u0103 \u015fi culoare din care fusese alc\u0103tuit. Mai multe \u00eenc\u0103peri aproape goale se deschideau labirintic din camera central\u0103. \u0162es\u0103turi colorate, aproape reale, acopereau unii din pere\u0163i. Al\u0163ii erau sprijini\u0163i de bufete \u00eenalte, cu multe sertare goale, l\u0103sate deschise, pe care \u00eenc\u0103 str\u0103lucea lacul castaniu. O sob\u0103 scund\u0103 de teracot\u0103 c\u0103r\u0103mizie era ocolit\u0103 atent de umbre care se deplasau casnic, \u00een lini\u015fte, \u00eendeplinind rosturi bine \u015ftiute. Dincolo de zidul de c\u0103r\u0103mid\u0103 brun ro\u015fcat, cai adul\u0163i fr\u0103m\u00e2ntau cu copitele noroiul din \u0163arcul unde erau \u00eenchi\u015fi cu un gard \u00eenalt de nuiele, c\u0103ut\u00e2nd ie\u015firea. Pres\u0103rate pe pov\u00e2rni\u015ful lutos care se deschidea spre cl\u0103dire, schelete de cai p\u0103str\u00e2ndu-\u015fi forma ori \u00eempr\u0103\u015ftiate de-a valma, sclipeau din oasele sidefii. Copaci \u015fi tufe \u00eenc\u00e2lcite \u00eenfloreau vesel, estomp\u00e2nd ur\u00e2\u0163enia ruinelor. Florile albe, cochilii uscate de melci lipite de ramuri. Pe c\u0103lu\u0163ul de lemn, silueta unui copil a\u015ftepta povestea care \u00eent\u00e2rzia s\u0103 se fac\u0103 auzit\u0103. La un timp, s-a desprins de pe spinarea calului \u015fi, eliberat din decorul fantast, \u00eencepu a cre\u015fte, pe m\u0103sur\u0103 ce apa \u00eel \u00eempingea \u00een sus, clipe, zile, ani, p\u00e2n\u0103 la suprafa\u0163a apei, unde a deschis pleoapele st\u00e2ngaci, ca un nou n\u0103scut, sp\u0103rg\u00e2nd oglinda \u015ftiutelor imagini. A g\u0103sit un altfel de \u00eentuneric \u015fi altfel de umbre. Un \u00eentuneric de catifea unduitor, aromat, iar \u00eenainte de primul cuv\u00e2nt a prins o adiere melodioas\u0103 de c\u00e2ntec necunoscut. A p\u0103strat amprenta dulce a sunetului p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, povestea mult a\u015fteptat\u0103 a \u00eenceput s\u0103 se scrie liter\u0103 cu liter\u0103 pe luciul de ap\u0103. Nop\u0163i la Ada Kaleh.<\/p>\n

\n

***<\/p>\n

Miskin Baba visa din nou. Amor\u0163ise de c\u00e2nd st\u0103tea nemi\u015fcat \u015fi, \u00een fr\u0103m\u00e2ntarea \u00eenvierii \u00eel cerca iar dorul ca sufletul lui c\u0103l\u0103tor s\u0103 se veseleasc\u0103. De la visul cu Nop\u0163i la Ada-Kaleh nu-i mai fusese at\u00e2t de r\u0103scolit\u0103 dorin\u0163a de a se face auzit. Atunci \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura fostului prin\u0163, ultimul din dinastia Samanaizilor, picurase \u00een\u0163elepciune \u015fi har \u00een copilul pe care l-a ales s\u0103-i urmeze drumul drept al diploma\u0163iei , al \u00eemp\u0103c\u0103rii prin cuv\u00e2nt, nu prin violen\u0163\u0103. I-a dat \u00eens\u0103 \u015fi suferin\u0163\u0103 pe m\u0103sur\u0103. I-a mai ar\u0103tat calea cuminte a modelului prin Fauna Bufon\u0103 (Pseudozoologicon), \u015fi s-a tras spre locuin\u0163a p\u0103r\u0103sit\u0103 din insula \u015eimon. N-a g\u0103sit acolo dec\u00e2t oase, \u015fi s-a gr\u0103bit spre locul de odihn\u0103 ar\u0103tat de creator \u00eentr-um moment de gra\u0163ie, \u015fi care doarme acum \u00eentr-un fund de ap\u0103. \u201dInsula aceasta a fost f\u0103cut\u0103 de Dumnezeu pentru a da bun\u0103tate g\u00e2ndurilor \u015fi dulce odihn\u0103 sufletului omenesc. Allah mi-a cerut s\u0103 p\u0103r\u0103sesc tronul str\u0103mo\u015filor mei pentru a veni s\u0103 v\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 pe voi c\u0103 fericirea st\u0103 \u00een bun\u0103tate\u201d, ar fi spus prin\u0163ul care \u015fi-a d\u0103ruit bog\u0103\u0163iile mo\u015ftenite \u015fi a plecat s\u0103 slujeasc\u0103 odihna sufletelor. A lini\u015ftit spiritele \u00een Belgradul r\u0103zvr\u0103tit \u00a0sub asprimea st\u0103p\u00e2nirii otomane. Buhara l-a cerut \u00eenapoi, chiar cu for\u0163a. Dou\u0103sprezece por\u0163i p\u0103zite nu l-au \u00eempiedicat s\u0103 trac\u0103 nev\u0103zut spre locul visat. Team\u0103 i-a fost doar c\u0103 va fi mutat c\u00e2nd nu se mai putea \u00eempotrivi: \u201eVor veni s\u0103-mi cear\u0103 trupul pentru a fi dus al\u0103turi de al str\u0103mo\u015filor mei \u00een moscheea cea mare a regilor Samanaizi din Buhara. Voi s\u0103 nu mi-l da\u0163i, c\u0103ci trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n aici pentru a folosi \u015fi dup\u0103 moartea mea locuitorilor care m-au primit \u015fi m-au ascultat cu toat\u0103 inima mea\u201d. A fost mutat, dar nu unde s-a temut, ci mai r\u0103u \u00een p\u0103r\u0103sire pe insula \u015eimon Nu-i place aici, dar nu-i obstacol s\u0103-l opreasc\u0103 \u015fi, \u00een regatul s\u0103u de sub ap\u0103 prime\u015fte ve\u015fti din visele altor ale\u015fi. Iar se tulbura lumea \u015fi iar era nevoie de \u00een\u0163elepciune \u015fi tact.<\/p>\n

\n

Profesorul avea co\u015fmaruri, surprins nepl\u0103cut de concluziile studiului s\u0103u. S-au \u00eent\u00e2lnit \u00een vis \u015fi au hot\u0103r\u00e2t s\u0103 vorbeasc\u0103 oamenilor. Cel venerat alt\u0103dat\u0103 ca sf\u00e2nt, la morm\u00e2ntul s\u0103u merg\u00e2ndu-se \u00een \u00een pelerinaj, privea acum prin ochii Profesorului o lume str\u0103in\u0103. Cuv\u00e2ntul umbla bezmetic, lovindu-se ca pas\u0103rea oarb\u0103 de pere\u0163i. Fauna aceasta nou\u0103 ii era str\u0103in\u0103. Oamenii vorbeau cu ni\u015fte cutii mai mici dec\u00e2t palma, f\u0103r\u0103 s\u0103 aud\u0103 sau s\u0103 vad\u0103 nimic \u00een jur. Sau loveau cu degetul ni\u015fte pl\u0103cu\u0163e, din care se iveau imagini colorate, care \u00eei atr\u0103geau mai mult dec\u00e2t str\u0103dania lectorului. Sim\u0163ise mai demult fostul prin\u0163,cum \u00eencep s\u0103-i sl\u0103beasc\u0103 puterile. De c\u00e2nd n-a reu\u015fit s\u0103 \u00eempiedice scufundarea raiului s\u0103u. Rar, c\u00e2te un r\u0103sfirat \u00eel mai scotea din timp, dar timpul lui nu se mai lega de oamenii ace\u015ftia. Vibra de neputin\u0163\u0103 \u00een trupul Profesorului, c\u0103ruia au \u00eenceput s\u0103-i tremure m\u00e2inile care adunau de-a valma foile in dosar. Dou\u0103sprezece por\u0163i s-au deschis simultan provoc\u00e2nd un cutremur \u00een aer, f\u0103c\u00e2nd s\u0103 alunece scaune, s\u0103 fac\u0103 valuri \u00een ibric, s\u0103 unduie perdeaua de ap\u0103 verde pal prin care Miskin Baba s-a strecurat nev\u0103zut, spre lumea lui ,f\u0103r\u0103 timp. Dar \u00eei era greu cumva, nu ca alt\u0103dat\u0103, c\u0103ra parc\u0103 o povar\u0103 necunoscut\u0103. \u015ei-a dat seama c\u0103 \u00eel luase cu el \u015fi pe Profesor. Omul acesta n-are nicio vin\u0103, \u015fi-a spus, \u015fi oric\u00e2t de mult s-ar fi complicat lucrurile, a decis s\u0103-l duc\u0103 \u00eenapoi, acas\u0103. \u015etia unde, \u00eei st\u0103tuse al\u0103turi zile \u015fi nop\u0163i de studiu.<\/p>\n

\n

***<\/p>\n

C\u0103ut\u0103rile au sl\u0103bit dup\u0103 ce trecuse vara, \u015fi toamna se instalase deja. Nimeni n-a reu\u015fit s\u0103 dezlege misterul dispari\u0163iei, nici s\u0103 g\u0103seasc\u0103 vreo urm\u0103. Profesorul era \u00a0b\u0103tr\u00e2n \u015fi tr\u0103ia singur. Nu avea copii, fapt care a declan\u015fat sentimente patrimoniale \u00een persoane care-\u015fi descopereau subit, grade diverse de rudenie cu disp\u0103rutul, r\u00e2vnind la casa \u015fi bunurile r\u0103mase \u00een urm\u0103. Un act oficial nu se putea elibera \u00eens\u0103 dec\u00e2t dup\u0103 cinci ani de c\u0103ut\u0103ri f\u0103r\u0103 rezultat. Urm\u0103rirea interna\u0163ional\u0103 necesita material biologic pentru stabilirea A.D.N.-ului. Un grup ciudat de persoane, care aproape nu se cuno\u015fteau \u00eentre ele, \u00eenso\u0163eau doi poli\u0163i\u015fti, care rupeau \u00eentr-o diminea\u0163\u0103 sigiliul de pe u\u015f\u0103. N-aveau \u00eencredere unii \u00een al\u0163ii a\u015fa str\u0103ini cum se aflau \u015fi se temeau ca nu cumva, vreunul mai rapid s\u0103 subtilizeze vreun obiect de valoare. \u00cen timp ce poli\u0163i\u015ftii c\u0103utau pahare folosite, culegeau fire de p\u0103r de pehaine sau din c\u0103ciuli, rudele evaluau din priviri valoarea obiectelor \u015fi dimensiunile \u00eenc\u0103perilor. Se citea pe fa\u0163a lor nemul\u0163umirea. N-a putut s\u0103 moar\u0103 \u015fi el ca to\u0163i oamenii, pac \u015fi gata. Sau s\u0103 fi c\u0103zut la vreo boal\u0103,erau unii dispu\u015fi ,m\u0103car a\u015fa pentru impresie s\u0103-l fi \u00eengrijit. Chiar, c\u00e2t mai avea parc\u0103 s\u0103 tr\u0103iasc\u0103\u2026 Dar a\u015fa, \u00eenc\u0103 cinci ani era mult\u2026 Prea mult, \u015fi, nu se \u015ftie niciodat\u0103 cine mai moare, cine mai r\u0103m\u00e2ne\u2026<\/p>\n

\n

Un \u0163ip\u0103t a tulburat lini\u015ftea \u00eenc\u0103perilor prin care se mergea cu pio\u015fenie fals\u0103, ca prin cavou, \u015fi se vorbea \u00een \u015foapt\u0103. \u00centr-un dormitor, culcat \u00een pat, \u00eembr\u0103cat \u00een costumul de la conferin\u0163\u0103, cu pantofii \u00een picioare, Profesorul sfor\u0103ia u\u015for. Unul din poli\u0163i\u015fti s-a apropiat de el \u015fi l-a mi\u015fcat u\u015for de um\u0103r. Acesta a deschis ochii \u015fi a privit mirat la to\u0163i cei di jur.<\/p>\n

-Ce face\u0163i domnule Profesor, unde a\u0163i fost p\u00e2n\u0103 acum ?<\/p>\n

-La o coferin\u0163\u0103, ora\u015ful C. Cam departe, cam departe, \u015fi nici eu nu mai sunt t\u00e2n\u0103r! M-am sim\u0163it cam obosit. Cred c\u0103 am a\u0163ipit pu\u0163in \u2026<\/p>\n

—————————-\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0<\/strong><\/p>\n

\u015etefania OPROESCU<\/strong><\/p>\n

Foc\u015fani, 25 noiembrie 2017<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mai \u00eent\u00e2i, a tres\u0103rit motanul. Mare, pufos, concur\u00e2nd \u00een dimensiuni cu un c\u0103\u0163el. A ridicat capul culcat pe o parte [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-33530","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/33530","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=33530"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/33530\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":33533,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/33530\/revisions\/33533"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=33530"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=33530"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=33530"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}