{"id":33756,"date":"2017-11-30T12:40:40","date_gmt":"2017-11-30T12:40:40","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=33756"},"modified":"2017-11-30T12:40:40","modified_gmt":"2017-11-30T12:40:40","slug":"vavila-popovici-%e2%80%9edoamne-sa-nu-pierdem-%e2%80%9etezaurul%e2%80%9d-sufletului-de-roman%e2%80%9d","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2017\/11\/30\/vavila-popovici-%e2%80%9edoamne-sa-nu-pierdem-%e2%80%9etezaurul%e2%80%9d-sufletului-de-roman%e2%80%9d\/","title":{"rendered":"Vavila POPOVICI: \u201eDoamne, s\u0103 nu pierdem \u201etezaurul\u201d sufletului de rom\u00e2n!\u201d"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Cea mai de pre\u021b avu\u021bie pe care o avem \u00een via\u021b\u0103 ne este copil\u0103ria care ne \u00eempinge spre cunoa\u0219tere \u0219i ne d\u0103 \u00eencredere \u00een via\u021b\u0103. Acum, copil\u0103ria mi se arat\u0103 ca o prin\u021bes\u0103 \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een straie v\u0103lurite, translucide\u2026 Plec\u00e2nd din preajma mea cu mult\u0103 vreme \u00een urm\u0103, plute\u0219te undeva \u00een v\u0103zduh \u0219i uneori \u00eemi vorbe\u0219te de locurile prin care am trecut\u2026<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u0218i am plecat din Basarabia la B\u0103lgrad (Cetatea Alb\u0103), numele mai demult al ora\u0219ului Alba Iulia, ora\u0219 cu \u00eensemn\u0103tate istoric\u0103, situat pe malul st\u00e2ng al r\u00e2ului Mure\u0219, \u00een podi\u0219ul Transilvaniei – zon\u0103 central\u0103 a \u021b\u0103rii noastre \u2013 vegheat de Mun\u021bii Apuseni \u0219i de Carpa\u021bii Meridionali.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Aici, la Alba Iulia, istoria spune c\u0103 Mihai Viteazul \u0219i-a f\u0103cut intrarea triumf\u0103toare la data de 1 noiembrie 1599, stabilind, tot \u00a0aici, prima capital\u0103 vremelnic\u0103 a tuturor rom\u00e2nilor. A fost domnitor al \u021a\u0103rii Rom\u00e2ne\u0219ti (1593-1601), la care a alipit Transilvania, apoi Moldova, devenind primul domnitor al celor trei \u021b\u0103ri rom\u00e2ne\u0219ti unite. Trist \u0219i dezgust\u0103tor este c\u0103 a fost ucis mi\u0219ele\u0219te. \u00cen Istoria rom\u00e2nilor prin c\u0103l\u0103tori<\/em> Nicolae Iorga aminte\u0219te de faima lui Mihai Viteazul, pun\u00e2nd retoric \u00eentrebarea dac\u0103 ar fi fost posibil ca un popor s\u0103 se bat\u0103 cu oastea care avea \u00een mijlocul ei steagul du\u0219manului trimis din Constantinopol, \u201ef\u0103r\u0103 dovada de energie na\u021bional\u0103 \u00eencununat\u0103 de succes \u0219i aureolat\u0103 de glorie care e \u00eens\u0103\u0219i domnia lui Mihai Viteazul?\u201d<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Momente decisive ale luptei sociale \u0219i na\u021bionale ale poporului rom\u00e2n din secolele XVIII \u0219i XIX \u00a0au inclus \u0219i jude\u021bul Alba;\u00a0 capii r\u0103scoalei din 1784 \u2013 Horia, Clo\u0219ca \u0219i Cri\u0219an au fost \u00eencarcera\u021bi la Alba-Iulia, cerceta\u021bi, du\u0219i sub strict\u0103 paz\u0103 militar\u0103, \u00een celule separate: Horea la Poarta a III-a a cet\u0103\u021bii, Clo\u0219ca la Poarta a IV-a, iar Cri\u0219an \u00een corpul principal de gard\u0103, o cl\u0103dire care se afla \u00een incinta Catedralei Ortodoxe, \u0219i apoi executa\u021bi \u00een mod barbar \u2013 tra\u0219i pe roat\u0103. R\u0103scoala mo\u021bilor <\/em>a fost mai t\u00e2rziu analizat\u0103 \u0219i considerat\u0103 drept una dintre cele mai violente mi\u0219c\u0103ri sociale din Europa acelei vremi, ea marc\u00e2nd intrarea poporului nostru \u00een epoca modern\u0103, prin trezirea con\u0219tiin\u021bei na\u021bionale.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0Amintirile din Alba Iulia sunt multe pentru mine \u0219i destul de clare. \u0218coala era la mare distan\u021b\u0103 de casa nou\u0103 \u00een care locuiam, situat\u0103 dincolo de Cetate \u0219i dincolo de un cimitir al eroilor. \u00cen drumurile pe care le f\u0103ceam de la \u0219coal\u0103 spre cas\u0103 \u00eent\u00e2rziam voit, oprindu-m\u0103 \u0219i f\u0103c\u00e2nd ochii mari la tot ceea ce descopeream. Treceam zilnic prin una dintre cele patru por\u021bi ale cet\u0103\u021bii – poarta a III-a. Zidurile cet\u0103\u021bii aveau m\u0103re\u021bia lor, dar mie, la acea v\u00e2rst\u0103 \u00eemi p\u0103reau foarte \u00eenalte, reci, umede \u0219i mute. Nu-mi vorbeau fiindc\u0103 nu \u0219tiam nimic despre ele. Dincolo de zidurile cet\u0103\u021bii erau dealuri bl\u00e2nde, \u0219erpuiri \u0219i r\u0103suciri de drumuri. M\u0103 mai opream \u0219i priveam de aproape pietrele zidului cet\u0103\u021bii; descopeream porozit\u0103\u021bi, priveam mu\u0219chiul verde catifelat, c\u00e2te o urm\u0103 de pas\u0103re s\u0103rit\u0103 dintr-un copac \u0219i proiectat\u0103 pe zidul cet\u0103\u021bii sau ivit\u0103 din zborul spre cer al p\u0103s\u0103rilor… Despre povestea at\u00e2t de impresionantei Cet\u0103\u021bi Alba Carolina<\/em>\u00a0 aveam s\u0103 aflu mult mai t\u00e2rziu.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Zilnic plecam singur\u0103 spre \u0219coala care era la distan\u021ba de peste un kilometru, distan\u021b\u0103 care \u00eemi p\u0103rea enorm\u0103. Pe atunci fiecare potec\u0103 avea m\u0103rimea unei str\u0103zi, pe care pa\u0219ii mei m\u0103run\u021bi \u0219i mici o str\u0103b\u0103teau \u00een continu\u0103 c\u0103utare \u0219i uimire. Iernile erau bl\u00e2nde \u00een aceast\u0103 parte a \u021b\u0103rii, verile c\u0103lduroase, toamnele lungi. \u0218i totu\u0219i, de c\u00e2te ori m\u0103 \u00eentorceam de la \u0219coal\u0103,\u00a0 \u00eentunericul parc\u0103 m\u0103 ajungea din urm\u0103. M\u0103 cuprindea o team\u0103 c\u0103 trebuia s\u0103 trec prin poarta cet\u0103\u021bii de piatr\u0103, cu lini\u0219tea \u0219i \u00eentunericul ei intens. Eram a\u0219a de mic\u0103 \u0219i din lumina \u00eenc\u0103 existent\u0103 a zilei, dintr-o dat\u0103 intram \u00een \u00eentunericul \u0219i r\u0103coarea por\u021bii pe care o traversam; alteori din lumina puternic\u0103 a soarelui \u2013 \u00een umbra zidurilor reci\u2026<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Iubeam deschiderea cerului, iubeam florile \u0219i alergam spre o poian\u0103 aflat\u0103 \u00een interiorul unei p\u0103durici de la marginea ora\u0219ului, plin\u0103 de mireasma proasp\u0103t\u0103 a ierburilor; un miros s\u0103lbatic \u0219i pur \u00eemi n\u0103v\u0103lea \u00een n\u0103ri pe c\u00e2nd seara se l\u0103sa lini\u0219tit\u0103 \u0219i greierii \u00ee\u0219i \u00eencepeau c\u00e2ntul. Acolo g\u0103seam o floare ginga\u0219\u0103 care se numea \u201eS\u00e2ngele voinicului\u201d (Negritella rumba). C\u0103p\u0219orul meu \u021besuse povestea cu un f\u0103t-frumos care se luptase cu zmeii pentru a sc\u0103pa omenirea de R\u0103u; F\u0103t-frumos fusese r\u0103nit, s\u00e2ngele se scursese pe c\u00e2mpul de lupt\u0103 la apusul soarelui, iar a doua zi diminea\u021ba, flori ro\u0219ii cu un parfum deosebit r\u0103s\u0103riser\u0103 \u00een acel loc \u0219i floarea s-a numit \u201eS\u00e2ngele voinicului\u201d\u2026 N\u0103d\u0103jduiam pe atunci, \u00een lungile mele plimb\u0103ri f\u0103cute pe c\u00e2mpul de la marginea ora\u0219ului, s\u0103 g\u0103sesc printre flori, un F\u0103t-frumos, a\u0219a ca \u00een basmele pe care mi le citise mama. Mergeam deseori \u00een poiana descoperit\u0103, culegeam flori de c\u00e2mp \u0219i alergam s\u0103 prind fluturi. Floricelele de culoare ro\u0219u carmin, de departe p\u0103reau ni\u0219te pic\u0103turi de s\u00e2nge; g\u0103seam maci ro\u0219ii cu petale m\u0103t\u0103soase, romani\u021be albe, alb\u0103strele, g\u0103lbioare, p\u0103l\u0103riu\u021be \u0219i m\u0103 \u00eentrebam cine le-a dat o form\u0103 at\u00e2t de frumoas\u0103, cine le-a colorat a\u0219a de diferit \u0219i m\u0103 bucuram de lumina risipit\u0103 \u00een culorile florilor. Mirosul discret al ierbii \u0219i al florilor de c\u00e2mp \u00eemi umpleau pl\u0103m\u00e2nii mici de copil\u2026 Tata \u00eemi improvizase o plas\u0103 de prins fluturi, fiindc\u0103 \u00eei spusesem c\u00e2t erau de frumo\u0219i: imacula\u021bi, colora\u021bi \u00een splendide culori diafane, vals\u00e2nd \u00een aerul din jurul meu. M\u0103 \u00eempiedicam de ierburile mari urm\u0103rind c\u00e2te un fluture, c\u0103deam \u0219i r\u00e2deam de c\u00e2te ori eram p\u0103c\u0103lit\u0103. Fluturele zbura, se oprea pe c\u00e2te o floare sau un fir de iarb\u0103, \u00ee\u0219i str\u00e2ngea aripile, apoi le desf\u0103cea \u0219i relua zborul. Orice zbor \u00eemi p\u0103rea ceva serafic, zborul fluturelui mai mult ca cel al p\u0103s\u0103rii \u00eemi sugera starea angelic\u0103, pe care o presupune orice imagine suitoare spre cer. Urm\u0103ream zborul fluturilor p\u00e2n\u0103 la dispari\u021bie. Unii se a\u0219ezau cumin\u021bi pe c\u00e2te o floare \u0219i m\u0103 duceam spre ei tiptil \u0219i parc\u0103 m\u0103 vedeau \u0219i\u2026 zburau. Alergam din nou dup\u0103 ei. M\u0103 mai loveam la m\u00e2ini sau la picioare de c\u00e2te o piatr\u0103 r\u0103t\u0103cit\u0103 printre ierburi, dar nu-mi p\u0103sa. Voiam s\u0103 prind fluturele! Cel galben zburase, urm\u0103ream unul albastru, mai albastru \u0219i mai frumos ca cerul. Se \u00eent\u00e2mpla s\u0103-l prind \u00een plas\u0103. Ging\u0103\u0219ia, fragilitatea fluturelui prins \u00eemi producea totu\u0219i o senza\u021bie de vinov\u0103\u021bie. M\u00e2inile mele p\u0103reau at\u00e2t de mari fa\u021b\u0103 de trupul s\u0103u, \u00eenc\u00e2t \u00eel l\u0103sam pu\u021bin s\u0103 se zbat\u0103, timp \u00een care-i puteam privi pl\u0103p\u00e2ndul trup, frumoasele aripi, apoi \u00eei d\u0103deam drumul. Odat\u0103 curiozitatea m-a determinat s\u0103-i prind aripile \u00eentre degete. M-am minunat v\u0103z\u00e2nd praful fin colorat care-mi r\u0103m\u0103sese pe degete, i-am dat drumul \u0219i am v\u0103zut c\u0103 nu mai avea putere s\u0103 zboare; sentimentul de vinov\u0103\u021bie, de mil\u0103 mi-a r\u0103v\u0103\u0219it sufletul. De unde s\u0103 fi \u0219tiut c\u0103 acel praf care de fapt era constituit din mici, foarte mici solzi\u0219ori, pleac\u0103 at\u00e2t de u\u0219or de pe acea aripioar\u0103 care avea transparen\u021ba aerului? \u00centrebam cine i-a colorat a\u0219a de frumos \u0219i auzeam spun\u00e2ndu-mi-se: \u201eDoamne, Doamne!\u201d. \u0218i at\u00e2t! Cine cuno\u0219tea pe atunci legile fizice ale luminii care determinau aceste minunate culori? Nu am mai repetat \u00eencercarea.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Nu am uitat nici panta lin\u0103 a acelui deal, \u00eembr\u0103cat \u00een m\u0103tasea verde a ierbii, pe care m\u0103 rostogoleam la vale, la plecarea spre cas\u0103. Cred c\u0103 pe atunci \u00eencepuser\u0103 s\u0103 apar\u0103 zorii poeziei \u00een sufletul meu de copil fiindc\u0103, plecat\u0103 de pe acele meleaguri \u0219i dorind \u00eentoarcerea, m\u0103 \u00eentrebam dac\u0103 voi mai g\u0103si floarea mea preferat\u0103, cu lujerul sub\u021bire, \u00eenalt, \u00een v\u00e2rful c\u0103ruia apar florile ro\u0219u-carmin \u0219i care-\u0219i deschid guri\u021bele, buzele ro\u0219ii pentru a primi un s\u0103rut\u2026 Frumuse\u021bea culorii, perfec\u021biunea formei, ging\u0103\u0219ia siluetei, mirosul discret d\u0103ruit cu generozitate v\u0103zduhului \u0219i\u2026 o parte din copil\u0103rie r\u0103mas\u0103 pe acele meleaguri!<\/p>\n

\n

\u00a0\u00a0 \u00cemi amintesc de o zi \u00een care eram cu p\u0103rin\u021bii \u0219i un preot ne conducea spre Pavilioanele Bisericii Ortodoxe din Cetate \u0219i spre Catedrala \u00cencoron\u0103rii, cunoscut\u0103 acum \u0219i sub numele de Catedrala Re\u00eentregirii \u2013 simbol al unit\u0103\u021bii noastre na\u021bionale, realizat\u0103 prin actul din 1918, unire dup\u0103 care rom\u00e2nii au dus un trai bun, via\u021ba era frumoas\u0103 \u0219i \u021bara \u00eentreag\u0103 era cuprins\u0103 de o dorin\u021b\u0103 puternic\u0103 de a face ceva pentru Rom\u00e2nia lor Mare. Preotul ne-a vorbit \u0219i noi ascultam \u00een t\u0103cere. Eram, \u00eemi amintesc, copil ascult\u0103tor pe atunci, interesat\u0103 de frumoasele pove\u0219ti, care se \u00eenscriseser\u0103 \u00een istoria neamului nostru. Poate era \u0219i meritul preotului care explica \u0219i le spunea p\u0103rin\u021bilor, cuvinte pe care tata mai t\u00e2rziu, le repetase de multe ori: \u201eDoamne, s\u0103 nu pierdem \u201etezaurul\u201d sufletului de rom\u00e2n!\u201d<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Catedrala a fost construit\u0103 \u00een anii 1921-1922, \u00een partea de vest a cet\u0103\u021bii, cu o arhitectur\u0103 inspirat\u0103 de biserica domneasc\u0103 din T\u00e2rgovi\u0219te, \u00eenscris\u0103 \u00een curentul romantic ini\u021biat \u00een arta rom\u00e2neasc\u0103. \u00cen anul 1922 a avut loc la Alba Iulia ceremonia oficial\u0103 de \u00eencoronare a regilor Rom\u00e2niei Mari, Ferdinand I \u0219i Maria, moment care a consfin\u021bit importan\u021ba istoric\u0103 a ora\u0219ului \u0219i rolul de capital\u0103 istoric\u0103. Preotul ne-a istorisit cum au decurs acele momente \u00een curtea bisericii\u2026 De cum am intrat \u00een Biseric\u0103, de o parte \u0219i de alta am putut vedea portretele suveranilor Rom\u00e2niei Mari \u2013 regele Ferdinand I \u00centregitorul \u0219i so\u021bia sa, Maria.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Rom\u00e2nia \u00eentregit\u0103 se realizase prin trei momente succesive: unirea Basarabiei, a Bucovinei, a Transilvaniei cu \u021bara mam\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Dup\u0103 semnarea actelor care oficializau Marea Unire, MS Regele rostise impresionantul discurs, pe care de cur\u00e2nd am reu\u0219it s\u0103-l citesc, str\u0103b\u0103tut\u0103 fiind de fiorul m\u00e2ndriei: \u201eCu inima plin\u0103 de bucurie v\u0103 salut, domnii mei, ca pe solii frumoasei Transilvanii. Fi\u021bi binecuv\u00e2nta\u021bi\u00a0\u00een incinta acestui palat care tr\u0103ie\u0219te \u0219i el cel mai mare eveniment din istoria modern\u0103 a Rom\u00e2niei!\u00a0A\u021bi adus cu dumneavoastr\u0103 nu numai dorul acum \u00eemplinit al c\u00e2torva milioane de suflete, ci \u0219i inimile lor. La primirea fr\u0103\u021beasc\u0103 \u0219i cordial\u0103 pe care v-am f\u0103cut-o, a\u021bi putut sim\u021bi cum pulsul \u021b\u0103rii-mam\u0103 cunoa\u0219te acela\u0219i ritm cu al dumneavoastr\u0103. Chiar dac\u0103 Unirea tuturor rom\u00e2nilor reprezint\u0103 o necesitate istoric\u0103, \u00een\u021beleas\u0103 de toate inimile patriotice de dincoace \u0219i de dincolo de Carpa\u021bi, de la Nistru p\u00e2n\u0103 la Tisa, totu\u0219i destinul a avut nevoie \u0219i de instrumentele lui: oameni care au \u021binut sus steagul idealului na\u021bional \u0219i i-au insuflat poporului spiritul rom\u00e2nesc, i-au \u00eent\u0103rit voin\u021ba, i-au o\u021belit bra\u021bul, pentru ca, \u00een ciuda tuturor vijeliilor epocii, cor\u0103bioara rom\u00e2nit\u0103\u021bii s\u0103 ajung\u0103 la \u021b\u0103rmul dorit. Ast\u0103zi, c\u00e2nd \u00een fa\u021ba noastr\u0103 se afl\u0103 realizat m\u0103re\u021bul edificiu al unit\u0103\u021bii na\u021bionale \u2013 edificiu pe care l-a \u00eenceput Mihai Viteazul \u2013 , eu \u00eemi dau tributul de recuno\u0219tin\u021b\u0103 tuturor celor care, pretutindeni unde se aud cuvinte rom\u00e2ne\u0219ti, \u0219i-au pus \u00een serviciul idealului na\u021bional sufletul lor \u0219i for\u021ba lor\u2026\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 <\/em>\u0218i au trecut o sut\u0103 de ani\u2026 LA MUL\u021aI ANI, ROM\u00c2NIA!<\/p>\n

\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014-<\/p>\n

Vavila POPOVICI<\/strong><\/p>\n

Carolina de Nord<\/strong><\/p>\n

1 Decembrie, 2017<\/strong><\/p>\n

*Fragmente din cartea \u201ePopasurile vie\u021bii\u201d, ed. 2014<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cea mai de pre\u021b avu\u021bie pe care o avem \u00een via\u021b\u0103 ne este copil\u0103ria care ne \u00eempinge spre cunoa\u0219tere \u0219i [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-33756","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/33756","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=33756"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/33756\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":33759,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/33756\/revisions\/33759"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=33756"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=33756"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=33756"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}