{"id":34845,"date":"2018-01-14T23:02:40","date_gmt":"2018-01-14T23:02:40","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=34845"},"modified":"2018-01-14T23:03:56","modified_gmt":"2018-01-14T23:03:56","slug":"mircea-eliade-eminescu-este-intruparea-cerului-si-pamantului-romanesc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/01\/14\/mircea-eliade-eminescu-este-intruparea-cerului-si-pamantului-romanesc\/","title":{"rendered":"Mircea Eliade: Eminescu este \u00eentruparea cerului \u015fi p\u0103m\u00e2ntului rom\u00e2nesc"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Un Cuv\u00e2nt \u00eenainte \u0219i o Postfa\u021b\u0103 mai pu\u021bin cunoscute ale lui Mircea Eliade la o \u201cedi\u021bie de pribegie\u201d a Poesiilor lui Mihai Eminescu. Parte a Proiectului de recuperare a g\u00e2nditorului na\u021bional\u00a0<\/strong><\/em>MIHAI EMINESCU \u2013 ROMANUL ABSOLUT<\/a><\/strong><\/p>\n

Cuv\u00e2nt \u00cenainte la Mihai Eminescu \u2013 Poesii \u2013 \u201cedi\u021bie de pribegie\u201d \u00eengrijita de Mircea Eliade<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 rezisten\u021bele pe care le-a \u00eent\u00e2mpinat \u00een timpul scurtei \u0219i chinuitei lui vie\u021bi, opera lui Mihai Eminescu s\u2019a impus fulger\u0103tor neamului \u00eentreg, iar nu numai p\u0103turei culte. Nu \u0219tiu dac\u0103 s\u2019a f\u0103cut vreodat\u0103 socoteala exemplatelor tip\u0103rite din Poeziile lui Eminescu. Dar, \u00een mai pu\u021bin de o jum\u0103tate de veac, poeziile acestea au fost reproduse \u00een multe zeci de edi\u021bii, de la modestele tip\u0103rituri populare p\u00e2n\u0103 la admirabila edi\u021bie critic\u0103 a Funda\u021biilor Regale, \u00eengrijit\u0103 de Perpessicius. Ast\u0103zi, dupa ce-au cunoscut at\u00e2tea culmi \u0219i at\u00e2tea onoruri Poeziile lui Eminescu, cenzurate \u00een \u021bar\u0103, apar, a\u0219a cum le vede\u021bi, \u00een haina sfioas\u0103 a pribegiei. Gloria lui Mihai Eminescu ar fi poate mai pu\u021bin semnificativ\u0103, daca n\u2019ar fi luat \u0219i el parte, de peste veac, la tragedia neamului rom\u00e2nesc.<\/p>\n

II<\/p>\n

Ce \u00eenseamna, pentru noi to\u021bi, poezia, literatura \u0219i g\u00e2ndirea politic\u0103 a lui Eminescu, o \u0219tim, \u0219i ar fi zadarnic s\u2019o reamintim \u00eenc\u0103 o dat\u0103. Tot ce s\u2019a creiat dupa el, de la Niculae Iorga \u0219i Tudor Arghezi p\u00e2n\u0103 la Vasile P\u00e2rvan, Nae Ionescu \u0219i Lucian Blaga, poart\u0103 pecetia geniului, cugetului sau m\u0103car a limbei eminesciene. Rareori un neam \u00eentreg s\u2019a reg\u0103sit \u00eentr\u2019un poet cu at\u00e2ta spontanitate \u0219i at\u00e2ta fervoare cu care neamul rom\u00e2nesc s\u2019a reg\u0103sit \u00een opera lui Mihail Eminescu.<\/p>\n

\u00cel iubim cu to\u021bii pe Creang\u0103, \u00eel admir\u0103m pe Ha\u0219deu, \u00eenv\u0103t\u0103m s\u0103 scrim de la Odobescu, \u00eel respect\u0103m pe Titu Maiorescu \u0219i anevoie putem l\u0103sa s\u0103 treac\u0103 mult timp f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eel recitim pe Caragiale. Dar Eminescu este, pentru fiecare din noi, altceva. El ne-a revelat alte z\u0103ri \u0219i ne-a f\u0103cut s\u0103 cunoa\u0219tem altfel de lacrimi. El, \u0219i numai el, ne-a ajutat s\u0103 ne \u00een\u021belegem b\u0103taia inimei. El ne-a luminat \u00een\u021belesul \u0219i bucuria nenorocului de a fi rom\u00e2n.<\/p>\n

III<\/p>\n

Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru \u0219i cel mai str\u0103lucit geniu pe care l-a z\u0103mislit p\u0103m\u00e2ntul, apele \u0219i cerul rom\u00e2nesc. El este \u00eentr-un anumit fel, \u00eentruparea \u00eens\u0103\u0219i a acestui cer \u0219i a acestui p\u0103m\u00e2nt, cu toate frumuse\u021bile, durerile \u0219i n\u0103dejdile crescute din ele. Noi, cei de aici, rup\u021bi de p\u0103m\u00e2nt \u0219i de neam reg\u0103sim \u00een el tot ce-am l\u0103sat \u00een urm\u0103, de la v\u0103zduhul mun\u021bilor no\u0219tri \u0219i de la melancolia m\u0103rii noastre, p\u00e2n\u0103 la cerul nop\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti \u0219i teiul \u00eenflorit al copil\u0103riilor noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne re\u00eentoarcem, ca \u00eentr-un dulce somn, la noi acas\u0103. \u00centreg Universul nostru \u00eel avem \u00een aceste zeci de pagini, pe care o m\u00e2n\u0103 harnic\u0103 le-a tip\u0103rit \u0219i le \u00eemparte ast\u0103zi \u00een cele patru col\u021buri ale lumii peste tot unde ne-a \u00eempr\u0103\u0219tiat pribegia. P\u0103stra\u021bi-le bine; este tot ce ne-a r\u0103mas ne\u00eentinat din apele, din cerul \u0219i din p\u0103mantul nostru rom\u00e2nesc.<\/p>\n

Mircea Eliade<\/strong>, Paris, Septembrie 1949<\/p>\n

Postfa\u0163\u0103<\/strong><\/p>\n

Eminescu<\/strong><\/p>\n

La 15 Ianuarie s\u2019au implinit o suta douazeci \u0219i cinci de ani de la na\u0219terea lui Mihail Eminescu. Romanii din exil au comemorat acest eveniment dup\u0103 puterile lor, pretutindeni unde i-a aruncat soarta: \u00een Argentina, \u00een Statele Unite, \u00een Franta, sau \u00een Germania \u0219i Austria.<\/p>\n

Nu e deloc de mirare solidaritatea \u00eentregei emigra\u021bii romane\u0219ti \u00een jurul lui Mihail Eminescu. Deasupra tuturor gloriilor efemere \u0219i de\u0219ert\u0103ciunilor legate de patimile noastre omene\u0219ti, un singur punct r\u0103m\u00e2ne fix, necl\u0103tinat de nici o catastrof\u0103 istorica: geniul. Vechea Helada a pierit demult, dar geniul lui Homer, al lui Eschil sau al lui Platon a supravie\u021buit tuturor naufragiilor \u0219i va supravie\u021bui chiar dac\u0103 ultimul descendent al Greciei clasice va fi \u0219ters de pe suprafa\u021ba p\u0103m\u00e2ntului. Lumea medieval\u0103 a disp\u0103rut demult din istorie, dar opera lui Dante continu\u0103 s\u0103 nutreasc\u0103 viata spiritual\u0103 a milioane de cetitori, din toate col\u021burile p\u0103m\u00e2ntului. Dramele lui Shakespeare vor fi tot at\u00e2t de proaspete \u0219i tot at\u00e2t de \u201cadev\u0103rate\u201d chiar c\u00e2nd istoria Angliei va fi uitat\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i de ultimii descenden\u021bi. Orice s\u2019ar \u00eentampla cu neamul rom\u00e2nesc, oric\u00e2te dezastre \u0219i suferin\u021be ne-au fost urzite de Dumnezeu, nici o armat\u0103 din lume \u0219i nici o poli\u021bie, c\u00e2t ar fi ea de diabolic\u0103, nu va putea \u0219terge Luceaf\u0103rul lui Eminescu din mintea \u0219i din sufletul Rom\u00e2nilor.<\/p>\n

\u00cen dragostea neamului rom\u00e2nesc pentru cel mai mare poet al s\u0103u, se deslu\u0219e\u0219te setea de nemurirea a comunit\u0103\u021bii \u00eentregi. Un neam supravie\u021buie\u0219te nu numai prin istoria sa, ci prin crea\u021biile sale. Daca vechea Helada n\u2019ar fi avut dec\u00e2t istoria sa, si n\u2019ar fi avut geniile ei dela Homer si pana la Plotin, astazi am fi stiut despre Heleni cam tot atata cat stim despre Sciti, Elamiti sau Iliri; adica atata cat suntem obligati sa invatam la scoala (evident, presupunand ca, fara patrimoniul spiritual Helen, ar mai fi fost posibil sistemul european de educatie, ceeace e cu totul improbabil). Istoria este prin definitie devenire, transformare continua, in cele din urma desertaciune. Zadarnic incearca un rege sau un despot sa-si cladeasca Statul pentru eternitate. O forma istorica, chiar daca ar fi perfecta, este totdeauna precara: dureaza un anumit numar de ani, sau de decenii, si apoi lasa locul unei alte forme istorice. Nici un fel de \u201ceternitate\u201d nu este ingaduita organismelor politice si sociale. Singura \u201ceternitate\u201d acceptata de istorie este aceea a creatiilor spirituale. Care, bine inteles, reflecteaza si specificul national al gintei creatorului si momentul istoric in care a vietuit acesta; le reflecteaza si, am spune, le proiecteaza in \u201ceternitate\u201d. Patetica lupta a Heladei cu Persii este actuala pentru lumea moderna, pentru ca a cantat-o Eschil. Au mai fost si alte invazii, de o parte si de alta a Marii Egee, dar despre ele stim foarte putin, pentru ca n\u2019a existat un Eschil care sa le scoata din istorie si sa le fixeze in \u201ceternitate\u201d.<\/p>\n

Obscur, dar mai pu\u021bin patetic, neamul rom\u00e2nesc simte c\u0103 \u0219i-a asigurat dreptul la \u201cnemurire\u201d, mai ales prin crea\u021bia lui Mihail Eminescu. Petrolul \u0219i aurul nostru pot \u00eentr\u2019o zi, seca. Gr\u00e2ul nostru poate fi f\u0103cut s\u0103 creasc\u0103 \u0219i aiurea. Si s\u2019ar putea ca \u00eentr\u2019o zi, nu prea \u00eendep\u0103rtat\u0103, strategia mondial\u0103 s\u0103 sufere asemenea modific\u0103ri, \u00eenc\u00e2t pozi\u021bia noastr\u0103 de popor de grani\u021b\u0103 s\u0103-\u0219i piard\u0103 \u00eensemn\u0103tatea pe care o are de un secol \u00eencoace. Toate acestea s\u2019ar putea \u00eent\u00e2mpla. Un singur lucru nu se mai poate \u00eent\u00e2mpla: dispari\u021bia poemelor lui Eminescu. Si c\u00e2t timp va exista, undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului rom\u00e2nesc a fost \u201cproiectata \u00een eternitate\u201d prin versurile unui poet care a suferit toata via\u021ba de s\u0103racie, uneori chiar \u0219i de foame, \u0219i a murit, omor\u00e2t de un nebun, \u00eentr\u2019un ospiciu\u2026Este o lec\u021bie de modestie pe care \u00eens\u0103\u0219i istoria ne-o da, nou\u0103 tuturor\u2026<\/p>\n

Mircea Eliade<\/strong><\/p>\n

15 Ianuarie 1975 \u2013 Ziarul America \u2013 an 69, nr. 11<\/p>\n

Detroit, Michigan<\/p>\n

Mihai Eminescu, Poesii, Norcross \u2013 Criterion Publishing, Editie anastatica republicata in 2000, 114 p. \u2013 Volumul reproduce edi\u0163ia multigrafiat\u0103 ap\u0103rut\u0103 \u00een 1949, sub egida Bibliotecii Rom\u00e2ne din Freiburg, la care s-a ad\u0103ugat Postfa\u0163\u0103 de mai sus. Sursa: M\u0102RTURISITORII<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un Cuv\u00e2nt \u00eenainte \u0219i o Postfa\u021b\u0103 mai pu\u021bin cunoscute ale lui Mircea Eliade la o \u201cedi\u021bie de pribegie\u201d a Poesiilor [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-34845","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/34845","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=34845"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/34845\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":34848,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/34845\/revisions\/34848"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=34845"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=34845"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=34845"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}