{"id":34892,"date":"2018-01-16T10:01:05","date_gmt":"2018-01-16T10:01:05","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=34892"},"modified":"2018-01-16T10:03:56","modified_gmt":"2018-01-16T10:03:56","slug":"daniel-ionita-asa-o-sa-patesti-si-tu%e2%80%a6-ca-onofrei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/01\/16\/daniel-ionita-asa-o-sa-patesti-si-tu%e2%80%a6-ca-onofrei\/","title":{"rendered":"Daniel IONI\u0162\u0102: A\u015fa o s\u0103 p\u0103\u0163e\u015fti \u015fi tu\u2026 ca Onofrei!"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>\u201eO discu\u0163ie cu tata, \u00eentrerupt\u0103 \u015fi reluat\u0103 dup\u0103 patru decenii\u201d<\/em><\/p>\n

Era \u00een anul 1972, \u00eenceputul vacan\u0163ei de var\u0103, ca de obicei dup\u0103 terminarea \u015fcolii m\u0103 aflam \u00een studioul fotografic al tat\u0103lui meu din strada \u201eDomni\u0163a Nastasia\u201d din centru Bucure\u015ftiului. L\u00e2ng\u0103 \u201eSfatu Capitalei\u201d, explica tata celor care nu \u015ftiau unde se afl\u0103 \u2013 folosind o expresie uzitat\u0103 \u00een vremuri mai vechi. Tata m\u0103 angaja pentru o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, uneori dou\u0103, la fiecare \u00eenceput de vacan\u0163\u0103 mare, neoficial, bine\u00een\u0163eles, \u015fi m\u0103 pl\u0103tea bine pentru vremurile acelea. Zece lei pe or\u0103 \u00eensemnau undeva \u00eentre 500 \u015fi 1000 de lei, dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 sau dou\u0103, ceea ce pentru un pu\u015fti erau o groaz\u0103 de bani. Era un patron generos, pl\u0103tindu-m\u0103 bine pentru o munc\u0103 necalificat\u0103. Ca termen de compara\u0163ie, laboran\u0163ii \u015fi fotografii de teren cu experien\u0163\u0103 erau pl\u0103ti\u0163i cam cu cincisprezece lei pe or\u0103. Dorea s\u0103 m\u0103 \u00eenve\u0163e s\u0103 c\u00e2\u015ftig \u015fi s\u0103 rostuiesc banii. Prima i-a reu\u015fit, de c\u00e2\u015ftigat bani am \u00eenv\u0103\u0163at! A doua de loc. \u00cen loc de rostuire am \u00eenv\u0103\u0163at cum s\u0103 \u00eei cheltui cu rapiditate \u015fi entuziasm.<\/p>\n

Cert este c\u0103 aveam bani pentru \u00eentreaga vacan\u0163\u0103 de var\u0103 \u015fi ca atare eram prietenul favorit al multor colegi \u015fi vecini din cartier. Era firesc ca eu s\u0103 pl\u0103tesc, la cofet\u0103rie, cea mai mare parte a distrac\u0163iei, sau biletele de tren pentru vreo drume\u0163ie la Bu\u015fteni sau Predeal.<\/p>\n

\u00cen acea diminea\u0163\u0103 de iunie t\u0103iam cu aten\u0163ie marginile unor fotografii apar\u0163in\u00e2nd celei mai frumoase fete pe care o v\u0103zusem vreodat\u0103, \u00een realitate sau fotografie, de care eram \u00eendr\u0103gostit p\u00e2n\u0103 peste urechi de ceva vreme \u2013 adic\u0103 cel pu\u0163in de cinci minute de c\u00e2nd tot lucram la portretele ei. Brunet\u0103, ochii mari, buze numai bune s\u0103 mu\u015fte \u015fi s\u0103 s\u0103rute, pu\u0163in plinu\u0163\u0103, era exact genul meu. Deja pl\u0103nuiam cum anume s\u0103 dau de adresa ei, sau de un numar de telefon. Speram c\u0103 bonul pentru fotografii va con\u0163ine una dintre aceste informa\u0163ii vitale. Dac\u0103 nu, m\u0103 g\u00e2ndeam s\u0103 fiu foarte vigilent pentru a prinde momentul c\u00e2nd cineva, poate chiar iubita vie\u0163ii mele, va intra s\u0103 cear\u0103 plicul cu num\u0103rul 6735 din 18 iunie 1972, pe numele Pandrea. Dar un minut mai t\u00e2rziu am revenit la realitate \u2013 era clar c\u0103 totul era doar o fantezie. Frumuse\u0163ea din fotografiile ce le ajustam cu s\u00e2rg, avea cel pu\u0163in 14 ani, dup\u0103 cum ar\u0103ta, iar eu aveam exact 12 ani \u015fi \u015fase luni!! Diferen\u0163a de doi ani era insurmontabil\u0103 pentru un b\u0103iat de v\u00e2rsta mea, oric\u00e2t de \u015farmant ar fi fost el! Ca o fericit\u0103 ironie a vie\u0163ii, mai t\u00e2rziu c\u00e2nd am \u00eent\u00e2lnit adev\u0103rata dragoste, s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 fie tot cu doi ani mai \u00een v\u0103rst\u0103. \u015ei tot brunet\u0103!<\/p>\n

Totu\u015fi, nimic nu m\u0103 impiedica s\u0103 visez cu ochii deschi\u015fi cum vom juca tenis cu Beauty \u00een Parcul Tineretului, l\u00e2ng\u0103 Arcul de Triumf, sau cum o voi conduce acas\u0103 pe jos, ea locuind undeva foarte departe, la marginea Bucure\u015ftiului \u2013 iar c\u00e2nd vom intra pe strada ei, ne vom prinde de m\u00e2n\u0103. Ajung\u0103nd la imaginea asta m\u0103 treceau toate c\u0103ldurile. Vocea tatei mi-a \u00eentrerupt at\u00e2t de brutal aceast\u0103 reverie, \u00eenc\u00e2t era s\u0103 tai \u00een dou\u0103 fotografia ce se afla sub ghilotin\u0103.
\n\u2013 Fii atent la omul \u0103sta, mi-a zis tata. M-am oprit din t\u0103iat \u015fi am privit spre b\u0103rbatul care tocmai intrase pe u\u015f\u0103. \u00cel cuno\u015fteam din vedere. Era Onofrei, o cuno\u015ftin\u0163\u0103 mai veche, un alt fotograf, responsabil al unei unit\u0103\u0163i \u00een cadrul Cooperativei \u201eFotografia\u201d, ca \u015fi tata, \u00eentr-o alt\u0103 parte a ora\u015fului. Avea un \u00eenceput de Parkinson. M\u0103 sim\u0163eam oarecum jenat s\u0103 m\u0103 uit direct la capul lui \u015fi la m\u00e2na st\u00e2ng\u0103, u\u015for tremur\u00e2nde. Chiar mi s-a p\u0103rut c\u0103 \u00eei tremur\u0103 capul mai mult de data asta, \u015fi nu mai era sincronizat cu m\u00e2na. Boala progresase. Cu c\u00e2teva luni \u00eenainte \u00eel \u00eentrebasem pe tata, cum oare reu\u015fe\u015fte Onofrei s\u0103 fotografieze, sau dac\u0103 are cumva subalterni care fac pozele \u00een locul s\u0103u. Tata mi-a r\u0103spuns c\u0103 de fapt atunci c\u0103nd face poze, temuratul \u00eenceteaz\u0103. Magic, m-am g\u00e2ndit eu. Am descoperit mai t\u00e2rziu c\u0103 este un lucru uzual pentru acest sindrom, la anumi\u0163i oameni.<\/p>\n

M\u0103 rog, \u00een acest moment nu aveam idee de ce vrea tata s\u0103 fiu atent la Onofrei mai mult dec\u00e2t \u00een alte d\u0103\u0163i. A\u015fa c\u0103-l priveam din col\u0163ul ochiului, urm\u0103rind cum vorbe\u015fte cu tata. Nu mai t\u0103iam marginile pozelor, de fapt nu f\u0103ceam nici cea mai mic\u0103 mi\u015fcare, nedorind s\u0103 atrag aten\u0163ia. N-aveam idee despre ce discutau, de\u015fi m\u0103 aflam relativ aproape, la vreo trei sau patru metri, at\u00e2t eram de transfigurat de comanda misterioas\u0103 a tatei. Oricare a fost subiectul discu\u0163iei, dupa dou\u0103 sau trei minute, Onofrei a spus la revedere \u015fi a ie\u015fit pe u\u015f\u0103.
\n\u2013 L-ai v\u0103zut ? m\u0103 \u00eentreb\u0103 tata cu voce serioas\u0103, oarecum \u00eengrijorat\u0103.
\n\u2013 Bine\u00een\u0163eles. Dar l-am mai v\u0103zut \u015fi acum c\u00e2teva luni, ca \u015fi anul trecut. Eram confuz \u015fi pu\u0163in iritat.
\n\u2013 Ai v\u0103zut cum \u00eei tremur\u0103 capul \u015fi m\u00e2na?<\/p>\n

Privirea tatei se opri pentru moment asupra minun\u0103\u0163iei celei brunete cu ochi mari, s\u00e2nii plini \u015fi minijup, din cauza c\u0103reia tocmai salivasem, cu c\u00e2teva minute mai devreme. Am sim\u0163it deodat\u0103 o transpira\u0163ie rece pe spate, \u015fi am \u00eenceput s\u0103 tai iar pozele. Eram sigur c\u0103 tata \u00eemi citise g\u00e2dnurile, unele din ele necurate, \u015fi \u015ftia c\u0103 vreau s\u0103 dau de adresa frumoasei.<\/p>\n

Privirea lui s-a desprins de pe fotografii \u015fi am priceput intuitiv c\u0103 nu sunt \u00een nici un pericol. Dimpotriv\u0103, pentru o clip\u0103 am b\u0103nuit c\u0103 tata vrea s\u0103 \u00eemi repete o istorie veche \u015fi cunoscut\u0103 \u00een familie, despre cum Onofrei s-a purtat r\u0103u \u015fi l-a turnat pe tata la Cooperativ\u0103, nu \u015ftiu nici azi de ce, \u015fi cu ce l-a turnat. Din fericire, \u00eencercarea lui a e\u015fuat lamentabil. Tata a r\u0103mas generos cu el, continu\u00e2nd s\u0103-l ajute s\u0103 ob\u0163in\u0103 filme \u015fi alte materiale mai dificil de g\u0103sit \u00een acele vremuri. Dar n-a fost a\u015fa. Lucrurile aveau s\u0103 se \u00eendrepte \u00eentr-o direc\u0163ie nea\u015fteptat\u0103 \u015fi mult mai jenant\u0103 pentru mine, dec\u00e2t simpla repetare a unei poveste despre tr\u0103dare \u015fi noble\u0163e.
\n\u2013 Da, am v\u0103zut de mult c\u0103 tremur\u0103 \u2013 am r\u0103spus, pe c\u00e2nd \u00eencercam s\u0103 aliniez urm\u0103toarea poz\u0103 a iubitei cu dunga ghilotinei.
\n\u2013 Deci! A\u015fa o s\u0103 p\u0103\u0163e\u015fti \u015fi tu dac\u0103 te masturbezi!
\n\u2013 CE?! \u2013 ar fi trebuit s\u0103 strig. Dar nu, nu am strigat nimic. Nu am emis nici un sunet. Nici m\u0103car nu am ridicat cu uimire, ochii. De mic am \u015ftiut cum s\u0103 \u00eemi st\u0103p\u00e2nesc reac\u0163iile, ceea ce m-a ajutat de multe ori s\u0103 nu par \u015focat atunci c\u00e2nd al\u0163ii ar fi s\u0103rit \u00een sus, sau ar fi \u0163ipat, sau cel pu\u0163in ar fi f\u0103cut ochii c\u00e2t cepele. Dac\u0103 cineva ar intra \u00een camera \u015fi ar urla: O bomb\u0103 atomic\u0103 ne va distruge pe to\u0163i \u00een cinci minute, reac\u0163ia mea ar fi: \u201ehm, d\u0103-mi detalii mai exacte \u015fi hai s\u0103 vedem cum rezolv\u0103m problema\u201d. De obicei panica vine \u015fi peste mine, dar abia \u00een urma rezolv\u0103rii problemei, sau cel pu\u0163in a \u00eencerc\u0103rii de a o rezolva. Cred c\u0103 a\u015f fi fost foarte bun ca membru al unei echipe de interven\u0163ii \u00een cazuri de urgen\u0163\u0103. Dar s\u0103 revenim la subiect.<\/p>\n

\u2013 Bun! Am r\u0103spus cu o voce egal\u0103, ap\u0103s\u00e2nd \u015fi mai tare m\u00e2nerul ghilotinei, de parc\u0103 t\u0103iam capul balaurului, nu marginile unor fotografii.
\n\u2013 Ai \u00een\u0163eles? a insistat tata cu voce ap\u0103sat\u0103. Ai \u00een-\u0163e-les?
\n-Da. Am r\u0103spuns, continu\u00e2nd s\u0103 m\u0103 concentrez asupra obiectului muncii, care din fericire avea nevoie de toat\u0103 aten\u0163ia mea. Dac\u0103 tata a r\u0103mas complet mul\u0163umit, sau nu, cu nivelul meu de \u00een\u0163elegere al acestui subiect delicat, nu \u015ftiu. Cert este c\u0103 acea a fost singura discu\u0163ie despre educa\u0163ie sexual\u0103, dac\u0103 o pot numi astfel, pe care vreunul din p\u0103rin\u0163ii mei au purtat-o cu mine \u2013 \u015fi spun, Slav\u0103 Cerului, pentru asta!<\/p>\n

***
\nUitasem de mult despre acest incident, p\u00e2n\u0103 c\u0103nd, patru decenii mai t\u00e2rziu, so\u0163ia \u015fi sora mea au hot\u0103r\u00e2t s\u0103 \u00eemi s\u0103rb\u0103toreasc\u0103 \u00eemplinirea v\u0103rstei de cincizeci de ani. Erau prezen\u0163i prieteni, rude \u015fi tot felul de invita\u0163i, desigur \u015fi mama \u015fi tata. Faptul c\u0103 aveam \u00een jurul meu, cu acea ocazie, pe aproape to\u0163i cei dragi, m-a f\u0103cut s\u0103 reflectez asupra vie\u0163ii \u015fi a timpului ce s-a scurs. Deodat\u0103, \u00een mijlocul nostalgiei create de amintiri, m-am trezit trasnportat \u00een studioul fotografic din strada \u201eDomni\u0163a Nastasia\u201d, cu 38 de ani \u00een urm\u0103, \u015fi acea conversa\u0163ie, at\u00e2t de \u00eencomfortabil\u0103, mi-a revenit \u00een minte cu claritate. Aproape c\u0103 am izbucnit \u00een r\u00e2s de unul singur. Un g\u00e2nd n\u0103stru\u015fnic m\u0103 \u00eempingea s\u0103-l provoc pe tata, ating\u00e2nd subiectul acela r\u0103mas suspendat \u00een istorie. M-am apropiat de urechea lui st\u00e2ng\u0103, cea cu care aude mai bine:
\n\u2013 S\u0103 \u015ftii c\u0103 ai fost un mare mincinos \u2013 i-am turnat informa\u0163ia asta cu voce calm\u0103 dar ferm\u0103, ca aceea a unui procuror sigur pe victima lui. A ridicat uimit din spr\u00e2ncene!
\n\u2013 Cum ? c\u00e2nd te-am min\u0163it eu pe tine vreodat\u0103? De fapt c\u00e2nd am min\u0163it? Punct! Uimirea lui era sincer\u0103. Tata este un om cu principii drepte \u015fi ferme, probabil rezultatul educa\u0163iei protestante din familie \u2013 \u015fi este m\u00e2ndru de acest lucru.<\/p>\n

\u2013 Uite-te la m\u00e2na mea, i-am r\u0103spuns, \u00eentinz\u0103nd m\u00e2na dreapt\u0103, cea \u201evinovat\u0103\u201d \u2013 \u00eentins\u0103 spre orizont, cumva precum m\u00e2na lui Lenin, din statuia aflat\u0103 \u00een Pia\u0163a Sc\u00e2nteii, acum Pia\u0163a Presei Libere\u2026 dup\u0103 la revolu\u0163ia \u201989. Bra\u0163ul acela care, pentru cinci decenii ne-a ar\u0103tat cu statornicie, fie pe soare sau pe viscol, drumul glorios spre comunism. De ce anume mi-a venit \u00een minte Lenin odat\u0103 cu onanismul, nu \u00eemi este clar? Probabil c\u0103 ni\u015fte \u015fedin\u0163e de terapie psihologic\u0103 ar putea elucida asta. Dar s\u0103 continui.
\n\u2013 Uite-te la m\u00e2na mea, am repetat, \u00eemping\u00e2nd m\u00e2na sub ochii tatei. S-a retras o jum\u00e2tate de pas ca s\u0103 vad\u0103 mai bine ce anume \u00eei ar\u0103t.
\n\u2013 Ce s\u0103 v\u0103d? \u2013 \u00eentreb\u0103 el mirat.
\n\u2013 Nu-mi tremur\u0103 de loc. Nu vezi? Am \u00eemplitin 50 de ani, \u015fi nu am ajuns ca Onofrei! \u00cen concluzie, m-ai p\u0103c\u0103lit! Confuzia de pe fa\u0163a lui, s-a transformat \u00eentr-un z\u00e2mbet tare amuzat, \u015fi apoi a \u00eenceput s\u0103 r\u00e2d\u0103:
\n\u2013 Ha! ha! ha! ha! ha! \u00ce\u0163i mai aduci aminte de Onofrei?
\n\u2013 Bine\u00een\u0163eles ! Ani de zile \u2013 din cauza acelei minciuni sfruntate spuse de tine, de fiecare data dup\u0103 ce\u2026 m\u0103 rog\u2026 \u2013 am fost traumatizat psihic de ideea c\u0103 m\u0103 voi \u00eemboln\u0103vi de Parkinson, c\u0103 voi \u00eencepe s\u0103 tremur, mai devreme sau mai t\u00e2rziu. \u00cencercam s\u0103 par sup\u0103rat, dar adev\u0103rul este c\u0103 de abia m\u0103 ab\u0163ineam s\u0103 nu izbucnesc \u00een r\u00e2s. Am continuat:
\n\u2013 \u00cemi examinam m\u00e2inile \u015fi capul \u00een oglind\u0103, aproape \u00een fiecare zi, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 detectez chiar \u015fi cea mai mic\u0103 mi\u015fcare involuntar\u0103, \u00eendiferent c\u00e2t de subtil\u0103 ar fi fost. \u00cennebunisem tot auto-diagnostic\u00e2ndu-m\u0103. M\u0103 g\u00e2ndeam s\u0103 m\u0103 duc in corpore la Onofrei, s\u0103 aflu cumva de c\u0103te ori s-a tot masturbat p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a \u00eenceput s\u0103 tremure, dar \u015ftiam bine c\u0103 planul \u0103sta e o t\u00e2mpenie. \u00centr-un fel, dac\u0103 a\u015f fi descoperit c\u0103 am \u00eenceput s\u0103 tremur, asta ar fi fost apropape o u\u015furare, fie ea oric\u00e2t de pervers\u0103. Ochii tatei s-au str\u00e2ns \u00eentr-un fel de concentrare ironic\u0103 \u015fi s-a uitat la mine dintr-o parte:
\n\u2013 \u015ei asta te-a f\u0103cut cumva s-o mai r\u0103re\u015fti cu\u2026 chestia\u2026?
\n\u2013 Nu!!! Dar nu despre asta e vorba. \u0162ipam aproape, \u015fi a trebuit s\u0103 cobor vocea, fiindc\u0103 c\u00e2\u0163iva din apropiere se holbau deja la noi.
\n\u2013 Sigur c\u0103 nu! Tata a dat din cap. Nu era surprins de faptul c\u0103 nici teroarea instituit\u0103 de el atunci \u00een copil\u0103rie, nu mi-au stricat poftele\u2026
\n\u2013 Concluzia este \u2013 vocea mea era acum joas\u0103, dar obliterant\u0103, c\u0103 tu e\u015fti un mare p\u0103c\u0103lici! Nu mi s-a \u00eent\u00e2mplat absolut nimic!
\n\u2013 Ha, ha, ha ! r\u00e2sul lui suna acum \u00een \u00eentregime machiavelic \u2013 era teribil de amuzat.
\n\u2013 R\u0103zi, ai?! \u015ei \u015fti ce m\u0103 \u00eengrozea? Nu faptul c\u0103 voi \u00eencepe s\u0103 tremur. Ci faptul c\u0103 cei din jur, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 tremur, vor recunoa\u015fte \u00een mod sigur c\u0103 sunt un labagiu, care probabil c\u0103 practic\u0103 cu prea mult entuziasm aceast\u0103 activitate ru\u015finoas\u0103, \u015fi ca atare\u2026 Eram convins c\u0103 prin spatele meu, oamenii \u00ee\u015fi vor da ochii peste cap, vor r\u00e2de pe \u00eenfundate \u015fi \u00ee\u015fi vor face unul altuia gestul obscen al auto-satisfacerii, ar\u0103t\u00e2nd pe furi\u015f c\u0103tre mine! Tu ai \u00eencercat s\u0103 m\u0103 p\u0103c\u0103le\u015fti. Dar din fericire nu s-a \u00eent\u00e2mplat nimic. Nu tremur absolut de loc!<\/p>\n

Cuv\u00e2ntarea mea devenise din ce \u00een ce mai melodramatic\u0103, \u00eencheind pe un ton conving\u0103tor de quod erat demonstrandum. Tata a a\u015fteptat un moment, dou\u0103, s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 mi-am \u00eencheiat perora\u0163ia. Apoi a ridicat \u00eencet din spr\u00e2ncene \u015fi cu un z\u00e2mbet foarte satisf\u0103cut \u015fi amuzat \u00een acela\u015f timp, mi-a \u015fuierat:
\n\u2013 Nu te culca pe-o ureche! \u00cenc\u0103 nu-i t\u00e2rziu!<\/p>\n

Am izbucnit am\u00e2ndoi \u00een r\u00e2s. Mama care se furi\u015fase destul de aproape \u015fi ascultase ultima parte a dilogului a \u00eenceput s\u0103 ne be\u015fteleasc\u0103:
\n\u2013 Hai, l\u0103sa\u0163i prostiile, c\u0103 avem lucruri mai importante de f\u0103cut pe ziua de azi. Ia uite, b\u0103i frate, de ce le arde lor acum!
\n\u2013\u2013\u2013\u2013\u2013\u2013\u2013———————-
\nPS. Azi \u00eemplinesc 58 de ani\u2026 si iar ma rascolesc amintirile! Totu\u015fi, cu balansul stau \u00eenc\u0103 bini\u015for!<\/p>\n

Daniel IONI\u0162\u0102<\/strong>
\n Sydney, Austrlaia<\/strong>
\n 16 ianuarie 2018<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eO discu\u0163ie cu tata, \u00eentrerupt\u0103 \u015fi reluat\u0103 dup\u0103 patru decenii\u201d Era \u00een anul 1972, \u00eenceputul vacan\u0163ei de var\u0103, ca de [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-34892","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/34892","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=34892"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/34892\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":34894,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/34892\/revisions\/34894"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=34892"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=34892"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=34892"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}