{"id":35384,"date":"2018-01-31T08:17:03","date_gmt":"2018-01-31T08:17:03","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=35384"},"modified":"2018-01-31T08:17:53","modified_gmt":"2018-01-31T08:17:53","slug":"isabela-vasiliu-scraba-trambitata-scoala-de-la-paltinis-pretext-de-fina-ironie-din-partea-lui-noica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/01\/31\/isabela-vasiliu-scraba-trambitata-scoala-de-la-paltinis-pretext-de-fina-ironie-din-partea-lui-noica\/","title":{"rendered":"Isabela VASILIU-SCRABA: Tr\u00e2mbi\u021bata \u0218coal\u0103 de la P\u0103ltini\u0219, pretext de fin\u0103 ironie din partea lui Noica"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Motto\u00a0:<\/p>\n

\u201eDuminica diminea\u021ba nu terciul era a\u0219teptat ci predica lui Nichifor Crainic spus\u0103 \u00een \u0219oapt\u0103 s\u0103 n-aud\u0103 gardianul\u201d<\/p>\n

(N. Enescu, Memoria lacrimei<\/em>).<\/p>\n

\u201eL-am rugat pe Crainic s\u0103 ne \u021bin\u0103 c\u00e2teva lec\u021bii de mistic\u0103. A f\u0103cut ni\u0219te expuneri superbe\u201d<\/p>\n

(Pr. N. Grebenea, Amintiri din \u00eentuneric<\/em>)<\/p>\n

 <\/p>\n

Privitor la \u00a0 Noica, s\u0103 afirmi la Radio BBC \u00een decembrie 1987 c\u0103 filozoful marginalizat de ideologii comuni\u0219ti a fost \u201cultimul uria\u015f r\u0103mas \u00een \u0163ara piticilor\u201d ar fi fost simplu \u015fi adev\u0103rat. Dar exprimat\u0103 de I. P. Culianu, ideea s-a complicat. Fiindc\u0103 de la primele vorbe s-a v\u0103zut c\u0103 inten\u0163ia profesorului de rom\u00e2n\u0103 de la Groningen \u2013 a c\u0103rui not\u0103 informativ\u0103 scris\u0103 \u00een 1985 despre Mircea Eliade (1)<\/strong> a putut fi citit\u0103 dup\u0103 dou\u0103zeci\u0219itrei de ani -,<\/strong> \u00a0 nu era s\u0103 glorifice opera filozofic\u0103 sau g\u00e2ndirea \u201curia\u015fului Constantin Noica\u201d. Culianu pur \u0219i simplu dorise a ridica \u00een sl\u0103vi \u201cpiticii\u201d care-l vizitaser\u0103 pe filozof la P\u0103ltini\u0219. Adic\u0103 s\u0103 prosl\u0103veasc\u0103 himerica Scoal\u0103 de la P\u0103ltini\u015f, <\/em>negat\u0103 \u00eent\u00e2i de Noica, apoi de Alexandru Dragomir, cel mai de seam\u0103 vizitator al filozofului de la P\u0103ltini\u015f.<\/p>\n

\u00cen acea emisiune difuzat\u0103 de Radio BBC, Ioan Petru Culianu l-a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat pe r\u0103posatul C-tin Noica ba ca un Nastratin Hogea, ba asemenea unui Don Quijote din Balcani, ca s\u0103 ajung\u0103 s\u0103-l plaseze oarecum \u00een treac\u0103t \u00een \u201cacea ras\u0103 de Gulliveri din care s-au tras Eliade, Ionescu \u015fi Cioran\u201d, compara\u021bia sa predilect\u0103 r\u0103m\u00e2n\u00e2nd aceea cu Nastratin (Culianu, Studii rom\u00e2ne\u015fti, II<\/em>, Ia\u0219i, 2009, p.229\u00a0; https:\/\/www.scribd.com\/doc\/203248530\/IsabelaVasiliuScrabaEliadeMicsorare1<\/a> ).<\/p>\n

Petre \u0162u\u0163ea remarcase cu triste\u0163e c\u0103 \u201cNoica n-a produs nici un v\u00e2rf spiritual\u2026nu a produs dec\u00e2t in\u015fi care ar putea fi buni asisten\u0163i la Filozofie, \u015fi at\u00e2ta tot\u201d. \u00cen opinia filozofului \u00eentemni\u021bat 13 ani de \u201eregimul comunist al Anei Pauker\u201d(cf. Virgil Ierunca), Mircea Eliade ar fi fost \u201eun demn contemporan al lui Lucian Blaga \u0219i Nae Ionescu\u2026Acum \u00een genera\u021bia nou\u0103 nu mai e nimic (P. \u021au\u021bea, \u00centre Dumnezeu \u015fi neamul meu<\/em>, Bucure\u0219ti, 1992, p. 182, p.343). Vizitele lui Liiceanu la P\u0103ltini\u015f (dou\u0103 pe an \u00een 1978, 1979 si 1981 si cinci vizite \u00een 1980) n-au fost de natur\u0103 s\u0103-i confere himericei \u0218coli de filozofie av\u00e2ndu-l drept \u201emaestru-autor\u201d pe C. Noica nici m\u0103car acel adev\u0103r de calitatea a II-a, imagine a \u201eexactit\u0103\u021bii f\u0103r\u0103 adev\u0103r\u201d. Pentru simplul motiv c\u0103 maestrul Noica nu a avut nici un discipol, cum eviden\u021biase cu mare claritate filozoful Alexandru Dragomir \u00een interviul luat de Fabian Anton. Ceea ce nu exclude imensa influen\u0163\u0103 pe care a avut-o \u201emaestrul-autor\u201d Noica, prin g\u00e2ndirea sa, asupra foarte multor cititori (2)<\/strong>.Tr\u00e2mbi\u021bata \u201cScoala de la P\u0103ltinis\u201d este de fapt o formul\u0103 ce ascunde abuzul invoc\u0103rii numelui unui mare filozof de c\u0103tre cei care n-au \u00eembog\u0103\u021bit cu nimic \u00een domeniul filozofiei rom\u00e2ne\u015fti.<\/p>\n

Vasile B\u0103ncil\u0103 (din \u0218coala tr\u0103irist\u0103<\/em> ini\u021biat\u0103 de Nae Ionescu) notase c\u0103 acela care nu-l cite\u0219te pe Kant s\u0103 se lase de filozofie. C-tin Noica a ironizat \u00een termeni kantieni himerica \u201eexactitate\u201d a tr\u00e2mbi\u021batei \u0218coli de la P\u0103ltini\u0219, b\u0103nuind c\u0103 \u201cpiticii\u201d din jurul s\u0103u \u2013 din care unul a cenzurat Jurnalul portughez<\/em> al lui Eliade (3) -,<\/strong> nu-i vor t\u0103ia trimiterile la Kant nepricep\u00e2nd limbajul unui filozof pe care nu l-au citit. Vizitatorii lui Noica (https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/constantin-noica\/isabelavs-25aninoica4\/<\/a> ) s-au vrut \u201efilozofi\u201d de Scoal\u0103 noician\u0103 neput\u00e2nd urm\u0103ri nici m\u0103car filozofia lui Noica parcurs\u0103 de ei cu \u0219abloanele ideologiei comuniste.<\/p>\n

\u00cen prelungirea diferen\u021bierii f\u0103cut\u0103 de Immanuel Kant \u00eentre intelect \u0219i ra\u021biune, g\u00e2ndise \u0219i Noica (pe urmele lui Nae Ionescu) deosebirea dintre \u201eexactitate\u201d si \u201eAdev\u0103r\u201d, ultimul fiind singurul care se poate scrie cu majuscul\u0103. Intelectul se preocup\u0103 \u00een mod \u0219tiin\u021bific de obiecte, \u00een timp ce ra\u021biunea umbl\u0103 dup\u0103 Adev\u0103r. Bulgakov se amuza \u00een Maestru \u0219i Margareta<\/em> stabilind clar c\u0103 ceea ce comuni\u0219tii numesc \u201eprospe\u021bime de calitatea a doua\u201d nu exist\u0103, e marf\u0103 \u00eempu\u021bit\u0103. \u00centr-un registru diferit, Noica dezb\u0103tea acxeea\u0219i problem\u0103 a \u201eadev\u0103rului par\u021bial\u201d g\u0103sit de intelect, un fel de adev\u0103r de calitatea a II-a intrat \u00een categoria \u201eexactit\u0103\u021bii f\u0103r\u0103 adev\u0103r\u201d, imagine simbolic\u0103 a culturii Occidentului descre\u0219tinat.<\/p>\n

    \n
  1. \n

    Liiceanu nu a \u00eendep\u0103rtat referirea lui Noica la Kant din cuv\u00e2ntul \u00eenso\u021bitor al volumului de auto-promovare intitulat Epistolar<\/em> pentru c\u0103 fusese format din scrisori pe tema Jurnalului de la P\u0103ltini\u0219<\/em> (1983). Nefiind un cititor de Kant, n-a priceput probabil unde bat a\u015fa-zi\u015fii termeni \u00a0 \u201ckantieni\u201d. In plus, Noica s-a apucat \u015fi el s\u0103 scrie varianta proprie a unui Jurnal<\/em> de la P\u0103ltinis, cel pu\u0163in \u201c70 de pagini\u201d, nici p\u00e2n\u0103 azi publicate.<\/p>\n<\/li>\n<\/ol>\n

    Dar, f\u0103r\u0103 echivoc, filozoful Dragomir (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutic\u0103 la eternitate. Alexandru Dragomir \u00een singur\u0103tatea g\u00e2ndului<\/em>, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004)., care i-a cunoscut destul de bine pe auto-intitula\u021bii \u201ediscipoli\u201d ai himericei \u0218coli de la P\u0103ltini\u0219, a spus \u00een 2000 c\u0103 \u00abNoica nu a avut influen\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de Liiceanu, Ple\u0219u, etc.\u00bb, fapt pe care-l sesizase \u00eensu\u0219i Noica \u00een prefa\u021ba la Epistolar<\/em> (1987) unde a negat categoric existen\u021ba \u201eScolii de la P\u0103ltini\u0219 (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Himera \u201cScolii de la P\u0103ltini\u015f\u201d ironizat\u0103 de Noica<\/em>; http:\/\/www.optimalmedia.ro\/stire-accente\/himera-scolii-de-la-paltinis-ironizata-de-noica-de-isabela-vasiliu-scraba\/6991<\/a> ).<\/p>\n

    Discut\u00e2nd cu Fabian Anton pe 15 iunie 2000 (https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/miscellanea\/isabelavs-adnotat3-interviu-alxdragomir\/<\/a> ), Alexandru Dragomir le-a retras postura de \u201cdiscipoli\u201d (4) <\/strong>lui Andrei Ple\u015fu, G. Liiceanu \u015fi Vieru\u00a0in rela\u021bia modern\u0103 dintre un maestru \u0219i discipolii s\u0103i mediat\u0103 de g\u00e2ndul scris : \u201eP\u0103ltini\u0219ul nu este un fenomen \u00een care un autor, Noica, a avut influenta asupra unor cititori (m\u0103 rog, Liiceanu, Ple\u0219u, Vieru etc.; vezi http:\/\/www.agero-stuttgart.de\/REVISTA-AGERO\/CULTURA\/Himera%20discipolatului%20de%20la%20Paltinis%20de%20IVS.htm<\/a><\/p>\n

    ). Nu! P\u0103ltini\u0219ul este un fenomen al unui maestru, care \u021binea s\u0103 fie maestru, care \u021binea s\u0103 aib\u0103 discipoli, care a fost Dinu Noica, \u0219i un grup de tineri \/\u2026\/ c\u0103rora le-a picat la \u021banc un maestru de genul lui Dinu Noica. Care l-au iubit pe Dinu \u0219i pentru ce reprezent\u0103 el cultural, \u0219i pentru bizareriile lui, \u0219i pentru tot ce ast\u0103zi intr\u0103 \u00een anecdotica Noica\u201d(Alex. Dragomir, 15 iunie 2000).<\/p>\n

    Dup\u0103 o vizit\u0103 pe care i-a f\u0103cut-o pe 10 iulie 1965, si filozoful Constantin Floru (eminent traduc\u0103tor de Hegel, scurt timp asistent de logic\u0103 al profesorului Nae Ionescu) a diagnosticat cu juste\u021be resorturile nevoii lui Noica de a fi \u201eantrenor cultural\u201d.<\/p>\n

    \u00cen temni\u021b\u0103 fiind, Constantin Noica se g\u00e2ndea c\u0103 ar putea fi utilizat de oficialit\u0103\u021bile comuniste chiar \u0219i ca \u201eantrenor de marxism\u201d (vezi C. Noica, Ruga\u021bi-v\u0103 pentru fratele Alexandru<\/em>, Ed. Humanitas, Bucure\u0219ti, 1990. p.122, manuscris confiscat de Securitate).<\/p>\n

    Cam la un an dup\u0103 eliberarea lui Noica din temni\u021ba \u00een care intrase dup\u0103 ce i-a dat redactorului Zigu Ornea manuscrisul volumului despre Fenomenologia spiritului <\/em> a lui Hegel pe care a vrut s\u0103-l publice la unica editur\u0103 de atunci (5)<\/strong>, Constantin Floru a consemnat \u00een jurnalul s\u0103u: \u201e\u00eentoarcerea lui Noica spre lume, \u00een lume, cred c\u0103 e adev\u0103rata lui natur\u0103. Pe care alt\u0103dat\u0103 n-a f\u0103cut dec\u00e2t s-o acopere, sub v\u0103l literar. Reflexia la el a fost un stil, nu o necesitate (nici o patim\u0103)\u2026Filozofia lui Hegel izvor\u0103\u0219te din patim\u0103\u2026Timpul acela petrecut dup\u0103 gratii l-a liberat de subiectivitate, a f\u0103cut din Noica un om al lumii obiective\u201d, av\u00e2nd \u00a0\u201ebucuria luminii, gustul de a zburda, nevoia de oameni si de toate\u201d (6)<\/strong>. Fostul asistent de logic\u0103 devenit specialist \u00een Hegel mai noteaz\u0103 \u00een jurnal c\u0103 la filozoful german \u201ecre\u0219tinismul este o experien\u021b\u0103 de baz\u0103 pe care lupt\u0103 s\u0103 o st\u0103p\u00e2neasc\u0103. Fenomenologia<\/em> lui este o m\u0103rturisire\u201d (ibid.). In fragmentele c\u0103r\u021bii despre Hegel pe care Securitatea i le-a restituit \u00een 1972 fostului de\u021binut politic Constantin Noica si care au ap\u0103rut cu titlul Povestiri despre om<\/em>, decript\u0103rile lui Noica \u00een cifru religios au fost atent \u00eendep\u0103rtate, existen\u021ba lor fiind semnalat\u0103 \u00eenc\u0103 din 1958 de turn\u0103torul Pavel Apostol care informa Securitatea \u0219i despre manuscrisele Alicei Voinescu. \u201eDe necrezut, c\u00e2nd te g\u00e2nde\u0219ti c\u0103 pentru cartea asta (Povestiri despre om, <\/em>despre Fenomenologia spiritului<\/em> a lui Hegel), s\u00eent oameni care au fost b\u0103tu\u021bi \u0219i au f\u0103cut \u00eenchisoare\u201d a consemnat un vizitator ca ar fi exclamat Noica pe 23 martie 1980 (vezi Jurnalul de la P\u0103ltini\u0219<\/em>, 1983, p.123).<\/p>\n

    Ca s\u0103 vorbeasc\u0103 despre rela\u021bia dintre un maestru \u0219i discipolii s\u0103i c\u0103rora odinioar\u0103 maestrul le transmitea prin viu grai \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura, Alexandru Dragomir (fost elev al lui Nae Ionescu, Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i Mircea Eliade) eviden\u021biase ruptura produs\u0103 prin apari\u021bia scrisului, ceea ce a atras dup\u0103 sine abandonarea oralit\u0103\u021bii \u00een transmiterea cuno\u0219tin\u021belor. Rela\u021bia mediat\u0103 de g\u00e2ndul scris \u00eel are ca principal component pe maestrul autor<\/em>. C\u0103r\u021bile maestrului sunt atent studiate de discipolii cititori<\/em>. Or, nici dup\u0103 treizeci de ani de la moartea lui Noica, auto-intitula\u021bii discipoli nu au dovedit prin scrierile lor c\u0103 s-ar fi aplecat s\u0103 studieze cu aten\u021bie \u0219i evlavie g\u00e2ndirea lui Noica. Din contr\u0103. In afar\u0103 de critici cu \u0219abloane de g\u00e2ndire nepotrivite (<\/strong>https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/constantin-noica\/isabelavs-noicalistaneagra8\/<\/a> )<\/strong>, nimic din ce-a g\u00e2ndit Noica n-a rodit \u00een scrisul vizitatorilor s\u0103i. Anularea fire\u0219tilor rela\u021bii \u00eentre un maestru autor \u0219i eventualii s\u0103i discipoli a fost atent urm\u0103rit\u0103 de statul poli\u021bienesc comunist care nu numai c\u0103 a \u00eentemni\u021bat nenum\u0103ra\u021bi scriitori afirma\u021bi p\u00e2n\u0103 la ocupa\u021bia sovietic\u0103, dar a si dispus arderea bibliotecile, dosind pu\u021binele c\u0103r\u021bi (r\u0103mase din interbelic) la fonduri greu accesibile. Apoi, cenzur\u00e2nd tip\u0103rirea, a \u00eencercat s\u0103 fasoneze felul noilor rela\u021bii de tipul maestru (autor acceptat cu dificultate de cenzura ideologic\u0103) si discipol cititor<\/em>.<\/p>\n

    Tipic vremurilor comuniste a fost \u00eensu\u0219i raportul (lipsit de urm\u0103ri \u00een planul \u00eembog\u0103\u021birii filozofiei rom\u00e2ne\u0219ti cu alte scrieri dec\u00e2t cele ale lui Noica) dintre un maestru (autor afirmat \u00een interbelic) \u0219i tineri comuni\u0219ti beneficiari de burse Humboldt. \u00cen 1981 nomenclaturi\u0219tii l-ar fi voit pe Noica traduc\u0103tor de autori marxi\u0219ti (cf. Jurnalul de la P\u0103ltini\u0219<\/em>). \u00cen schimb, el ajunsese antrenor de traduc\u0103tori comuni\u0219ti care citeau Platon \u0219i g\u0103seau \u00een el \u201ematerialism marxist\u201d\u00a0(vezi vol. Noica \u00een arhiva Securit\u0103\u021bii<\/em>, vol. I, Ed. Muzeului Literaturii, 2009, p. 101\u00a0; https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/articole\/isabelavs-ciomostimpeternitate5-2\/<\/a> ).<\/p>\n

    Cu referire la literaturizarea filozofiei noiciene ca s\u0103 treac\u0103 de hopul cenzurii, Petre \u021au\u021bea era de p\u0103rere c\u0103 \u201eNoica prea s-a contorsionat\u201d (http:\/\/isabelavs.go.ro\/Articole\/dragomirfabian2.htm<\/a> ). Dar nu numai \u021au\u021bea sesizase literaturizarea g\u00e2ndirii filozofice noiciene. Si Mircea Eliade observase strategia lui Noica de a filozofa \u201epe temeiul realit\u0103\u021bilor rom\u00e2ne\u0219ti\u201d. Chiar l-a felicitat pe prietenul s\u0103u, subliniind \u201emodelul\u201d pe care Noica l-a creat \u021bin\u00e2nd seama de cenzura comunist\u0103, adic\u0103 de \u201eimperativele momentului istoric\u201d (Eliade c\u0103tre Noica, 30 iunie1979, Paris). \u00cen schimb, un fost doctorand la Heidegger (https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/alexandru-dragomir\/isabelavs-dragomir-inventat\/<\/a> ) \u00eel tachina pe filozoful retras la P\u0103ltini\u0219 cu \u00eentrebarea\u00a0: \u201ec\u00e2nd are de g\u00e2nd s\u0103 se apuce de filozofie\u00a0?\u201d (Alexandru Dragomir\u00a0; despre \u201eliteraturizarea\u201d filozofiei lui Noica a se vedea nota 9 a articolului\u00a0: Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulc\u0103nescu \u00een zdr\u0103ng\u0103nit de tinichele<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/mircea-vulcanescu\/isabelavs-vulcanescudictionar\/<\/a> ).<\/p>\n

    La alt nivel, tinerii vizitatori ai lui Noica (l\u0103sa\u021bi de st\u0103p\u00e2nirea comunist\u0103 s\u0103 frecventeze un fost de\u021binut politic \u0219i s\u0103 trac\u0103 \u00een Germania capitalist\u0103 ca bursieri Humboldt) se mai apucau s\u0103-l d\u0103sc\u0103leasc\u0103 pe \u201efilozoful de mod\u0103 veche\u201d \u00een scopul de a-l aduce \u201epe linie\u201d, fie abord\u00e2ndu-l direct ca s\u0103 ia ap\u0103rarea \u201eb\u0103canului\u201d (americanii i-ar zice \u201eregular Joe\u201d) dezinteresat de cultur\u0103, fie indirect, ca \u00een conferin\u021ba din 1982 \u021binut\u0103 la Lugoj de comunistul Andrei Ple\u0219u (publicat\u0103 \u00een Minima moralia,<\/em> Ed. Cartea rom\u00e2neasc\u0103, 1988, p. 94-110) sau pe calea prezent\u0103rii interna\u021bionalist-proletar\u0103 a \u201elistei negre\u201d cu opere noiciene inserat\u0103 de comunistul Liiceanu \u00een Jurnalul de la P\u0103ltini\u0219<\/em> (1983, p.137-138). \u201eOdat\u0103 am spus c\u0103 \u00een Fran\u021ba s\u00eent mai mul\u021bi stalini\u0219ti dec\u00e2t locuitori. Din cauz\u0103 c\u0103 m\u0103 loveam de aceast\u0103 mentalitate\u2026Sartre zicea: TOUT LES ANTICOMUNISTES SONT DES CHIENS\u201d (Th. Cazaban, iunie, 1993).<\/p>\n

    Culianu (7)<\/strong>a fost mereu fascinat de controlul politic prin manipularea g\u00e2ndirii (ceea ce azi se realizeraz\u0103 si prin Wikipedia.ro, dic\u021bionar on-line monopolizat de un grup cu interese ascunse ce promoveaz\u0103 c\u0103r\u021bile de la Humanitas\u00a0; https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/articole\/isabelavs-wikipediaro19\/<\/a>). Despre criticarea lui Eliade \u00eemediat dup\u0103 decesul savantului de renume mondial, un istoric al religiilor din \u201cScoala de la Chicago\u201d, a\u015fadar fost student al lui Eliade, sesizase c\u0103 to\u021bi \u201ccriticii lui Eliade se recunosc dup\u0103 mediocritatea lor. Ei nu au nimic de spus \u00een domeniul istoriei religiilor \u015fi de aceea se al\u0103tur\u0103 corului celor care dezinformeaz\u0103 \/\u2026\/ Chiar accep\u0163iunea [de sacralitate] pe care o d\u0103dea Mircea Eliade timpului [Marelui Timp] le pare o amenin\u0163are la adresa controlului politic al istoriei<\/strong>\u201d (Ch. Long, interviu luat de Gabriel St\u0103nescu, rev. \u201cArges\u201d, sept. 2007). \u00cen lipsa altor idei prin care s\u0103 reduc\u0103 originalitatea g\u00e2ndirii lui Mircea Eliade, unii comentatori (printre care si Culianu), i-au ag\u0103\u0163at numele de numele lui Rudolf Otto, cel care scrisese despre \u201emisterum tremendum\u201d. \u00cen 29 ianuarie 1944, Eliade d\u0103dea f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie o replic\u0103 (la astfel de nepotrivite asocieri) consemn\u00e2nd dezacordul s\u0103u legat de ideea central\u0103 a lui Rudolf Otto: \u201cNu este adev\u0103rat c\u0103 omului \u00eei e fric\u0103 de Natur\u0103, de zei: frica aceasta este minim\u0103, fa\u0163\u0103 de GROAZA pe care a \u00eendurat-o el, de milenii, \u00een mijlocul istoriei. Epoca noastr\u0103 este prin excelen\u0163\u0103 o epoc\u0103 terorizant\u0103\u201d(8)<\/strong>.<\/p>\n

    In r\u00e2ndurile pe care comunistul Liiceanu (avantajat de Ministerul de interne printr-un \u201ctratament de excep\u0163ie\u201d, vezi Noica si \u00a0 Securiatea II<\/em>, 2010, p.88, p.89, p.94) i le-a cerut s\u0103 le scrie \u00een 1986, Constantin Noica ia peste picior (cu mare fine\u0163e) \u201cHIMERA\u201d Jurnalului de la P\u0103ltini\u015f<\/em>, jurnal bazat, \u00een opinia sa, pe o cras\u0103 lips\u0103 de ADEV\u0102R si de REALITATE (9)<\/strong>.<\/p>\n

    Fiind tip\u0103rite file din ce a r\u0103mas din dosarele \u201cNoica\u201d dup\u0103 ce o parte din ele au fost arse, probabil la insisten\u0163a unor informatori aflati \u00een rela\u0163ii bune cu Virgil M\u0103gureanu (conduc\u0103torul institu\u0163iei dup\u0103 1990) s-a putut afla c\u0103 Noica \u00eei \u00eendemna pe tinerii care-l vizitau s\u0103-l citeasc\u0103 pe Mircea Eliade (Noica \u015fi Securitatea<\/em>, vol. II, Ed. MNLR, 2010, p.220). Si c\u0103 b\u0103tr\u00e2nul filozof ar fi vrut s\u0103-i \u201cdezlege\u201d pe Andrei Ple\u015fu si pe Gabriel Liiceanu de invocarea numelui s\u0103u. \u00a0 Care, volens-nolens, \u00eei pune pe ambii \u00een inferioritate \u00een plan cultural (de aici ideea lui Ple\u015fu de punere \u00een parantez\u0103 a g\u00e2ndirii lui Noica fiindc\u0103 \u201cproduc\u0163ia bibliografic\u0103\u201d a filozofului \u00eentemni\u021bat \u0219ase ani f\u0103r\u0103 vin\u0103 nu ar fi a\u015fa de important\u0103). Filozoful de la P\u0103ltini\u015f ar mai fi vrut \u201cs\u0103-i scape de complexele\u201d rela\u0163iei discipol-maestru, ca s\u0103-\u015fi poat\u0103 fiecare urma \u201cdestinul s\u0103u spiritual\u201d (II, p.210). Or, cum bine s-a v\u0103zut, \u201cdestinul\u201d i-a f\u0103cut pe cei doi s\u0103 urmeze c\u0103i ascendente \u00een plan politic \u015fi social.<\/p>\n

    Dup\u0103 mai mult de un deceniu de c\u00e2nd filozoful catalogase (\u00een \u00a0 Epilogul<\/em> pe care Liiceanu il rugase s\u0103-l scrie pentru Epistolar<\/em>) drept \u201chimeric\u0103\u201d \u00eenchipuita \u201cScoal\u0103 de la P\u0103ltini\u015f\u201d, himera a \u00eenceput s\u0103 b\u00e2ntuie Wikipedia.ro, dic\u0163ionar on-line monopolizat de un grup cu interese ascunse (10)<\/strong> ce promoveaz\u0103 c\u0103r\u0163ile de la Humanitas, prin \u00eendep\u0103rtarea abuziv\u0103 a c\u0103r\u0163ilor ap\u0103rute la alte edituri. Aici \u00eenchipuita \u201c\u015fcoal\u0103\u201d, invocat\u0103 \u00een decembrie 1987 de Culianu pentru manipularea ascult\u0103torilor postului de radio BBC, e \u201cdovedit\u0103\u201d prin dou\u0103 surse: O surs\u0103 este Jurnalul de la P\u0103ltini\u015f<\/em> ap\u0103rut \u00een numeroase edi\u021bii la fosta editura a PCR, \u015fi alt\u0103 surs\u0103 este Epistolarul<\/em>, scos \u00eentr-o a doua edi\u021bie tot de Humanitas, fosta Editura Politic\u0103. Una mai \u201cde \u00eencredere\u201d (vezi, Doamne) dec\u00e2t alta si ambele, pas\u0103-mi-te, foarte \u201cindependente de subiect\u201d, ca s\u0103 nu-i vin\u0103 cuiva ideea s\u0103 poceasc\u0103 articolul cu vreo etichet\u0103 viz\u00e2nd \u201cpunctul de vedere neutru\u201d, fiindc\u0103, desigur, orice astfel de \u015ftampilare ar disp\u0103rea instantaneu, \u00eendep\u0103rtat\u0103 de grupul mafiot care controleaz\u0103 Wikipedia.ro.<\/p>\n

    Constantin Noica asemuise VIDUL DE REALITATE al Jurnalului de la P\u0103ltini\u015f <\/em> cu \u201cvidul\u201d de paltini din sta\u0163iunea sibian\u0103 numit\u0103 P\u0103ltini\u015f, sta\u0163iune plin\u0103 de brazi \u015fi f\u0103r\u0103 de paltini. VIDUL DE ADEV\u0102R l-ar reprezenta \u00eensu\u015fi neadev\u0103rul \u201cScolii de la P\u0103ltini\u015f\u201d, \u201cun NIMIC (11) <\/strong>inteligibil\u201d.<\/p>\n

    \u201cEpistolarul<\/em> acesta \u2013 scrie ironic Constantin Noica \u00een ianuarie 1986 \u2013 ar putea supravie\u0163ui ca adev\u0103r al nimicului inteligibil \u00een ceart\u0103 cu el \u00eensu\u015fi\u201d. Dar Epistolarul<\/em> n-a supravie\u0163uit, tocmai fiindc\u0103 fusese \u201cprilejuit de o himer\u0103\u201d (C. Noica); nici m\u0103car prin textul lui Noica, introdus de Gabriel Liiceanu (https:\/\/www.scribd.com\/doc\/226457834\/IsabelaVasiliuScrabaInculturaPaltinis<\/a>) spre a-i spori \u015fansele de supravie\u0163uire, Epistolarul<\/em> n-a supravie\u0163uit. Oricum, nici Liiceanu, nici Ple\u015fu sau Culianu nu \u00een\u0163eleseser\u0103 ironia filozofului persecutat de p\u0103zitorii ideologiei statului poli\u0163ienesc. Cum ar fi putut ei s\u0103 priceap\u0103 c\u0103 golul de adev\u0103r al unui \u201cnimic\u201d rotindu-se \u00een jurul propriei cozi, \u201c\u00een ceart\u0103 cu el \u00eensu\u015fi\u201d reprezint\u0103 chiar golul ne\u015ftiin\u0163ei lor intr-ale kantianismului? Care dintre auto-desemna\u0163ii \u201cfilozofi\u201d din himerica Scoal\u0103 de la P\u0103ltini\u015f, negat\u0103 chiar de Noica, a putut vreodat\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 m\u0103car scrierile mult invocatului lor \u201cmaestru\u201d?<\/p>\n

    A\u015fa cum Heidegger g\u00e2ndea \u201cuitarea fiin\u0163ei\u201d, hermeneutica practicat\u0103 de Mircea Eliade ar dezv\u0103lui prezen\u0163a, amintirea \u015fi chiar \u201cuitarea sacrului\u201d (Constantin Noica\u00a0; https:\/\/www.scribd.com\/document\/200152049\/IsabelaVScrabaNoicaEliadeArheu<\/a> ). De aici ar rezulta capacitatea fenomenologiei eliade\u015fti de a face s\u0103 renasc\u0103 fiin\u0163a, reinvestind via\u0163a spiritual\u0103 a omului cu o extraordinar\u0103 plin\u0103tate: \u201c\u00cen ultimii dou\u0103 sute de ani ai Europei, toate s-au dizolvat \u00een fa\u0163a lucidit\u0103\u0163ii (\u2026); ast\u0103zi s-ar spune c\u0103 nimic nu mai \u00eenseamn\u0103 nimic. Eliade declar\u0103, \u00een numele altei forme de luciditate: fiecare lucru \u015fi gest al omului au \u00eensemnat ceva (\u2026). Pu\u0163ini oameni de cultur\u0103 au deschis, ca Eliade z\u0103rile c\u0103tre o nou\u0103 spiritualitate, probabil cea a veacului XXI\u201d (C. Noica, Istoricitate \u015fi eternitate<\/em>, 1990, p.219).<\/p>\n

     <\/p>\n

    Note \u0219i considera\u021bii marginale<\/strong>\u00a0:<\/p>\n

      \n
    1. \n

      vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade \u0219i unul dintre turn\u0103torii s\u0103i anonimiza\u021bi<\/em> (pe h\u00e2rtie \u00een rev. \u201eAcolada\u201d, Satu Mare, nr. 1 (110), ianuarie 2017\u00a0; https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/mircea-eliade\/secuculieliade\/<\/a> ) . Mircea Vulc\u0103nescu, atunci c\u00e2nd a precizat c\u0103 \u201enu crede \u00een politic\u0103\u201d pentru c\u0103 nu dore\u0219te \u201efericirea lumii cu de-a sila\u201d a ad\u0103ugat\u00a0: \u201eNu vreau omul abstract, \u201eumanitatea\u201d, ci omenia<\/em>\u201d. La fel g\u00e2ndea si Eliade\u00a0c\u00e2nd scria despre umanismul marxist<\/em> c\u0103 justific\u0103 p\u0103catele omului dec\u0103zut \u0219i \u00eei valideaz\u0103 resentimentele (Jurnal<\/em>. 1970-1985, Bucure\u0219ti, 2004, pp.224-233).<\/p>\n<\/li>\n

    2. Recomand\u00e2nd-o pentru intrarea \u00een Uniunea Scriitorilor, istoricul literar Constantin Ciopraga (1916-2009) scrisese despre Isabela Vasiliu-Scraba (autoarea primei monografii dedicat\u0103 g\u00e2ndirii lui Noica: Filozofia lui Noica, \u00eentre fantasm\u0103 \u0219i luciditate<\/em>, Slobozia, 1992) urm\u00e2toarele r\u00e2nduri\u00a0:\u201eEste o eseist\u0103 de prim rang, cu remarcabile virtu\u021bi literare. \u00cen materie de comunicare urm\u00e2nd, cred, modelul Noica<\/em>, volumele sale respir\u0103 o c\u0103ldur\u0103 cuceritoare f\u0103c\u00e2nd accesibile desbateri care altminteri nu incit\u0103 pe nespeciali\u0219ti. Nu e pu\u021bin lucru s\u0103 reg\u00e2nde\u0219ti, s\u0103 reconstruie\u0219ti, si, mai ales, s\u0103 pui ceva din propria personalitate \u00een comentariile at\u00e2t de subtile destinate aprofund\u0103rii unui homo humanus<\/em>\u201d (Constantin Ciopraga, membru de onoare al Academiei, vezi coperta a IV-a a volumului Isabela Vasiliu-Scraba, Configura\u021bii noetice la Platon \u0219i la Eminescu<\/em>, Slobozia, 1998).<\/li>\n
    3. \u00cen editia a doua a Jurnalului portughez<\/em> scoas\u0103 \u00een 2010 de editura condus\u0103 de Liiceanu a fost cenzurat\u0103 \u00eensemnarea lui Mircea Eliade unde scrisese despre masacrele \u0219i ororile din provinciile rom\u00e2ne\u0219ti aflate un an (vara 1940-vara 1941) sub administra\u021bia regimului comunist sovietic dup\u0103 anexarea lor prin \u00een\u021belegerea dintre Hitler \u0219i Stalin (Pactul Ribbentrop-Molotov, 23 august 1939). Pe 2 iulie 1941 Mircea Eliade (consilier cultural la Lega\u0163ia Rom\u00e2n\u0103 din Portugalia) notase \u00een jurnalul s\u0103u c\u0103 \u201cteroarea comunist\u0103\u201d ce a durat un singur an \u00een Bucovina de Nord si \u00een Basarabia s-a concretizat prin cca 400000 (patrusutedemii) de victime \u00een r\u00e2ndul rom\u00e2nilor. Dintre ace\u015ftia 75000 (\u015faptezecisicincidemii) au fost asasina\u0163i, 30000 (treizecidemii) de femei si fete (uneori chiar feti\u0163e de 10 ani) violate, 300000 (treisutedemii) de rom\u00e2ni deporta\u0163i, 180000 case arse, 1250 de m\u00e2n\u0103stiri si biserici dinamitate (cf.M.Eliade, Jurnalul portughez \u015fi alte scrieri<\/em>, vol.I, Ed. Humanitas, Bucure\u015fti, 2006, \u00eengrijitorul volumului: Sorin Alexandrescu).<\/li>\n
    4. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Ultima revela\u0163ie a filozofului Al. Dragomir: \u201cA nu te vinde comport\u0103 neb\u0103nuite riscuri\u201d<\/em> , in rev. \u201cArge\u015f\u201d, An V (XLI), nr 10 (292), p.19; ; si Isabela Vasiliu-Scraba, Falsific\u0103ri la publicarea \u00een \u201cObservatorul cultural\u201d a ultimului interviu al filozofului Alexandru Dragomir<\/em>, in rev. \u201cArge\u015f\u201d, An X (XLV), nr 5 (335), p.22-23 ; precum si Isabela Vasiliu-Scraba, Al. Dragomir nu este o inven\u0163ie a lui Liiceanu \u00eentruc\u00e2t oamenii mici nu-i pot inventa pe oamenii mari<\/em>, in rev. \u201cAcolada\u201d, nr.3\/2012, p.19, sau http:\/\/www.isabelavs.go.ro\/Articole\/IsabelaVS-Dragomir-inventat.htm<\/a> .<\/li>\n
    5. \u201eZigu Ornea \u00eel denun\u021b\u0103 Securit\u0103\u021bii pe Noica \u0219i-l arunc\u0103 \u00een pu\u0219c\u0103rie\u201d (vezi Ioan \u021aicalo, Dimensiunea cre\u0219tin\u0103 a operei lui Noica<\/em>, \u00een rev. \u201eBucovina literar\u0103\u201d, nr.5-6 (303-304), mai-iunie 2016, p.59.<\/li>\n
    6. Vezi C. Floru \u00een \u201eJurnalul literar\u201d, oct. 1997, p.9.<\/li>\n
    7. Despre I. P. Culianu vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O nou\u0103 ipotez\u0103 priv<\/em>ind asasinatul de la Chicago<\/em>, \u00een rev. \u201cAcolada\u201d, 11\/2011, p.19 si p.26 ; sau http:\/\/www.isabelavs.go.ro\/Articole\/IsabelaVS-Ipoteza7AsasinarerCulianu.htm<\/a> . Ultima carte a lui Culianu (I viaggi dell\u2019anima, Milano, 1991) a fost considerat\u0103 chiar de prietenul s\u0103u Giovanni Casadio drept \u201cuna DELUSIONE, di molto inferiore alla produzzione scientifica antecedente\u201d (Necrologio Culianu, Religioni&Societa, 8, 1993, p.85-95). Dup\u0103 apari\u021bia \u00een 1983 la Paris a celui de-al treilea \u015fi ultimul volum de Istoria credin\u0163elor<\/em> scris de Mircea Eliade, el a preg\u0103tit cu fo\u015ftii s\u0103i studen\u0163i americani (din \u201cScoala de la Chicago\u201d) un al patrulea volum scris \u00een colectiv \u015fi r\u0103mas nefinisat \u00een aprilie 1986. Francezi socotesc doar cele trei volume scrise de Eliade. Intruc\u00e2t volumul al IV-lea nu cuprinde nici un capitol scris de Eliade, de\u0219i ini\u021bial Mircea Eliade ar fi vrut s\u0103 scrie partea final\u0103 de la Iluminism p\u00e2n\u0103 \u00een vremurile moderne (scrisoare din 27 martie 1984). Francezii (cel pu\u021bin la prima rededitare a celor trei volume eliade\u0219ti de Istoria credin\u021belor\u2026<\/em>) nu au ad\u0103ugat volumul al IV-lea \u00een care Culianu a compus o prefa\u021b\u0103 abundent\u0103 f\u0103r\u0103 a-\u0219i aduce nici o alt\u0103 contribu\u021bie in concluzia volumului, a\u0219a cum \u00eei propusese Eliade, s\u0103 scrie ceva pe tema \u201ereligie \u0219i putere\u201d(ibid.). Volumul IV a fost scos de nem\u0163i dup\u0103 asasinarea prefa\u021batorului. Aflat la Payot \u00een curs de editare \u00een 1985, multi colaboratori ai faimosului profesor Mircea Eliade n-au acceptat s\u0103 lucreze dup\u0103 moartea marelui istoric al religiilor cu necunoscutul profesor de rom\u00e2n\u0103 de la Groningen, retr\u0103g\u00e2ndu-\u015fi capitolele deja scrise (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Un al IV-lea volum de \u201cIstoria credin\u0163elor\u201d si ratatele colabor\u0103ri ale lui Mircea Eliade cu Ioan P. Culianu<\/em>, \u00een rev. \u201cArge\u015f\u201d, Anul IX (XLIV), nr.4 (322) aprilie 2009, p.22; sau http:\/\/www.isabelavs.go.ro\/Articole\/Culianu_in_colab3.htm<\/a> ). \u00cen Rom\u00e2nia manipularea mediatic\u0103 pentru impunerea cu surle si tobe a celor c\u00e2teva c\u0103r\u021bi rezultate din examenele date de Culianu \u0219i publicate de francezi la insisten\u021ba academicianului Eliade s-a bazat \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 pe falsificarea adev\u0103rului privitor la cariera universitar\u0103 a lui I.P. Culianu, fost profesor de rom\u00e2n\u0103 la Groningen vreme de 12 ani, \u0219i profesor de italian\u0103 \u00een SUA, 1988-1989, asasinat \u00een aprilie 1992 c\u00e2nd ajunsese pe punctul de a fi angajat ca profesor asociat de istoria religiilor la universitatea unde Eliade predase trei decenii (a se vedea Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade \u015fi Culianu \u00een universul minciunii post-decembriste<\/em>, \u00een rev. \u201cArge\u015f\u201d, Anul VIII (XLIII), nr.6 (312) iunie 2008, p.24-25; https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/mircea-eliade\/isabelavs-11precizari-wendy_despreculianu\/ <\/a> .<\/li>\n
    8. vezi M. Eliade, Jurnalul Portughez<\/em>, 2010, edi\u0163ia a doua.<\/li>\n
    9. vezi C-tin Noica, Epilog<\/em>, ian.1986, \u00een vol. Epistolar<\/em>, 1987.<\/li>\n
    10. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, My Comp si mostenirea comunismului \u00een wikipedia.ro<\/em>, \u00een rev. \u201cAcolada\u201d, nr. 1\/2012, p.19 ; http:\/\/www.isabelavs.go.ro\/Articole\/IsabelaVS-6wikiMyComp.htm<\/a><\/li>\n
    11. Pentru Kant, \u201cinteligibil\u201d era cu necesitate \u201cceva\u201d, fie ca \u201crealitate\u201d postulat\u0103 din nevoile ra\u0163iunii (ca ens rationis<\/em>), fie \u201cceva\u201d postulat sau existent \u00een lumea sim\u0163urilor (v.Isabela Vasiliu-Scraba, L\u2019Echafaudage dans l\u2019edifice de la Topique Transcendentale de Immanuel Kant<\/em>, in vol. I. Vasiliu-Scraba, Inefabila metafizic\u0103<\/em>, p. 207-218, http:\/\/www.isabelavs.go.ro\/Articole\/CAP12_1.html<\/a> ).<\/li>\n<\/ol>\n

      Autoare:<\/strong> Isabela Vasiliu-Scraba (vezi fi\u0219a scriitoarei Isabela Vasiliu-Scraba din Wikipedia.ro \u00eenainte de vandalizarea ei de c\u0103tre administratorul MyComp; http:\/\/www.scribd.com\/doc\/168346109\/FisaWikipediaRoIsabelaVasiliuScraba<\/a> ).<\/p>\n

      Sursa: http:\/\/isabelavs.blogspot.com<\/a><\/p>\n

      —————————————<\/p>\n

      Isabela VASILIU-SCRABA<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

      Motto\u00a0: \u201eDuminica diminea\u021ba nu terciul era a\u0219teptat ci predica lui Nichifor Crainic spus\u0103 \u00een \u0219oapt\u0103 s\u0103 n-aud\u0103 gardianul\u201d (N. Enescu, [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-35384","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/35384","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=35384"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/35384\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":35387,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/35384\/revisions\/35387"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=35384"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=35384"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=35384"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}