{"id":35451,"date":"2018-02-01T09:24:10","date_gmt":"2018-02-01T09:24:10","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=35451"},"modified":"2018-02-01T09:26:17","modified_gmt":"2018-02-01T09:26:17","slug":"ana-urma-anotimpul-ottiliei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/02\/01\/ana-urma-anotimpul-ottiliei\/","title":{"rendered":"Ana URMA: Anotimpul Ottiliei"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Pe tibia-n jos<\/strong>, autor: Ottilia Ardeleanu, <\/strong>editura Rafet<\/strong> 2017, <\/strong>carte premiat\u0103 \u00een cadrul Festivalul interna\u021bional de crea\u021bie Titel Constantinescu<\/strong>, edi\u021bia a X-a, R\u00e2mnicu S\u0103rat 2017, premiul Mircea Micu.<\/strong> Postfa\u021b\u0103: Ioan-Florin Stanciu<\/strong>, copert\u0103: grafician Mihai C\u0103trun\u0103<\/strong>, \u00a0ilustra\u021bie: Alina Ast\u0103lu\u0219<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Cartea este structurat\u0103\u00a0 \u00een dou\u0103 p\u0103r\u021bi cu titluri distincte:\u00a0 umbl\u0103 p\u0103s\u0103rile cu vorba <\/em><\/strong>\u0219i timpul cu flori \u00een s\u00e2n<\/em><\/strong>, con\u021bine poeme \u00een vers alb, bogat nuan\u021bate \u00een discursuri lirice la limita dintre confesiune \u0219i revela\u021bie t\u00e2rzie<\/em> (Ioan-Florin Stanciu<\/strong>), \u00eenviind \u00eentre dou\u0103 coperte o lume \u00a0apus\u0103. Lu\u00e2nd ca sistem de referen\u021b\u0103 aceast\u0103 lume aproape uitat\u0103, Ottilia Ardeleanu pare s\u0103 fi descoperit \u0219i concentrat \u00een Pe tibia-n jos<\/em><\/strong> comoara str\u0103bunilor. Resursele ei sunt inepuizabile, tr\u0103irile, experien\u021bele, sentimente cu \u00eenvolbur\u0103ri idilice sau \u00eentors\u0103turi de destin recompun un tablou cu eroi decupa\u021bi din trecut, al c\u0103ror rol este acela de scoatere la lumin\u0103 a r\u0103d\u0103cinilor, de vindecare a memoriei \u0219i limpezire a unor afecte impregnate cu amintirile copil\u0103riei trecute prin filtrul poetic al g\u00e2ndirii mature. Oamenii simpli f\u0103r\u0103 ifose sunt ecoul observatorului lucid \u0219i sincer cu el \u00eensu\u0219i, \u00een spe\u021b\u0103 poeta, cu spirit critic \u0219i de autoanaliz\u0103 privindu-se peste ani ca subiect al ac\u021biunii. Pagini intacte ale copil\u0103riei \u0219i adolescen\u021bei par scoase anume din vechiul album pentru a reconstrui acel univers, d\u00e2nd senza\u021bia c\u0103 fiecare \u00eent\u00e2mplare\u00a0 relatat\u0103 este un eveniment istoric de extrem\u0103 importan\u021b\u0103: d\u0103dur\u0103m ce d\u0103dur\u0103m cu m\u00e2inile\/ \u0219i din piatr\u0103 \u00eencepur\u0103 s\u0103 ias\u0103 toate\/ istoriile<\/em> (pe tibia-n jos<\/em><\/strong>) sau iote mi-adusei aminte de satul meu din care m-am tot duuus<\/em> (m\u0103 \u00eendr\u0103gostii a doua oar\u0103\u00a0 da nu-mi pare r\u0103u<\/em><\/strong>). Plec\u00e2nd din \u021binutul unde umbl\u0103 p\u0103s\u0103rile cu vorba<\/em><\/strong> c\u0103l\u0103torim al\u0103turi de\u00a0 copila zburdalnic\u0103 pe c\u00e2nd um\u0103rul\/\/ nu-i ajungea la um\u0103r-<\/em>ul tat\u0103lui <\/em>(mama ne a\u0219tepta cu sufletul la gur\u0103 iar<\/em><\/strong>), <\/em>treptat descoperim pe t\u00e2n\u0103ra pasionat\u0103 de \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile filozofilor (n.a. cioran) \u0219i ajungem \u00een timpul cu flori \u00een s\u00e2n,<\/em><\/strong> c\u00e2nd mama avea o rochie de jerse roz\/\/ mi-o d\u0103duse mie\u00a0 eram la liceu (ni\u0219te rude<\/strong>)<\/em>. Pentru reflec\u021bii \u0219i \u00eentreb\u0103ri existen\u021biale moartea st\u0103tea l\u00e2ng\u0103 mine\/\/ m\u0103 p\u0103zea \u0219i \u00ee\u0219i f\u0103cea de lucru prin b\u0103t\u0103tur\u0103\/ seara d\u0103dea pagina lui cioran<\/em> (singurul lucru de care m\u0103 tem ar fi s\u0103 vad\u0103 c\u0103 nu-mi pas\u0103<\/em><\/strong>), r\u0103spunsurile nu \u00eent\u00e2rzie s\u0103 vin\u0103, necru\u021b\u0103toare: …\u00een straie\/ ca t\u0103ciunele treceau s\u0103tenii\/ cum pacea \u00een c\u0103utarea ilinc\u0103i\/ o \u00eembr\u0103car\u0103 \u00een mireas\u0103 \u0219i pl\u00e2nser\u0103 (pe-a lui m\u0103ria din deal a petrecut-o tot satul<\/strong>).<\/em><\/p>\n

Piese \u00een acela\u0219i puzzle vechi ascunse prin unghere de suflet, copii juc\u0103u\u0219i, rude, vecini, cunoscu\u021bi cu nume proprii sau porecle pitore\u0219ti ad\u0103ug\u0103 jocului dimensiuni fabuloase: cum omoram orizontul\/ cu pietre\/\/ \u00eel asaltam cu pra\u0219tiile\/\/ el se t\u00e2ra prin ochii no\u0219tri r\u0103ni\u021bi\/\/ lungeam bra\u021bele \u0219i\/ \u00eel rostogoleam\/ pe nisipul cu t\u0103lpi\/ de copil (amurg<\/strong><\/em>). Prin locul pe care \u00eel ocup\u0103 \u00een ierarhia afectiv\u0103 re\u021bin aten\u021bia portretele: ale p\u0103rin\u021bilor,\u00a0 ale prietenilor de joac\u0103, rudelor, vecinilor, cunoscu\u021bilor. O lume fa\u021b\u0103 de care omul matur a p\u0103strat o dragoste ne\u0219tirbit\u0103, aproape un cult. Tr\u0103irile v\u00e2rstei fragede ad\u00e2nc infiltrate \u00een memorie i-au modelat sim\u021birea, personalitatea: mai \u021bii tu minte zarz\u0103rul din poarta de la \u021baica stanca \/ \u00eel f\u0103cuser\u0103m microfon \/ st\u0103team pe r\u00e2nd \u00een fa\u021ba lui \u0219i\/ \u00eei recitam oricui trecea (nop\u021bile se l\u0103sau cu cearc\u0103ne<\/strong>).<\/em><\/p>\n

Nisipul, apa, copacii, c\u00e2mpia \u0219i mai t\u00e2rziu c\u0103r\u021bile erau frumuse\u021bea\u00a0 ascuns\u0103 a copil\u0103riei la sat, acolo unde toate p\u0103reau r\u00e2nduite anume pentru a cre\u0219te \u0219i transforma armonios fondul liric al omului de mai t\u00e2rziu. Copilul de odinioar\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at cu umor \u0219i deta\u0219are, imprevizibil \u0219i n\u0103stru\u0219nic privind \u00een jur cu pupilele dilatate, \u00eentre\u021bine nota de firesc \u0219i realism pe tot parcursul c\u0103r\u021bii. Nu lipsesc umorul, nostalgia \u0219i bucuria, dar \u0219i drama, expresiv relatate prin racordarea continu\u0103 a prezentului cu trecutul. \u00cen poezia habar nu aveam noi de ce-o fi \u0219i ce-o mai p\u0103\u021bi, <\/em><\/strong>fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile iau propor\u021bii, atmosfera ap\u0103s\u0103toare, g\u00e2ndul \u0219i revolta mocnit\u0103 \u00eenving negura memoriei \u0219i grav se revars\u0103 \u00een versuri: pe floarea o b\u0103tea v\u00e2nt de durere\/ cu biciul d\u0103dea \u00een ea\u00a0 scuipa \u0219i \u00eenjura\/\/ g\u00e2ng\u0103nii de g\u00e2nduri de la cel mai timid\/ p\u00e2n\u0103 la cel mai voinc prindeau curaj \u0219i\/ scriam amenin\u021b\u0103ri pe o h\u00e2rtie inocent\u0103\/\/ floarea chema copiii de pe uli\u021b\u0103\/ la o ciorb\u0103 cum numai ea \u0219tia s\u0103 dreag\u0103\u00a0 <\/em>pentru ca pe final optimismul s\u0103 revin\u0103 r\u0103scolitor, ca un ecou: iar noi chiuiam de bucurie \u0219i ne jucam\/ cu sufletul ei ca un covor fermecat. <\/em>Oscil\u00e2nd \u00eentre c\u0103utare \u0219i r\u0103spuns se observ\u0103 tinderea spre oralitate, ton declarativ pe alocuri cu accente u\u0219or mustr\u0103toare, dar pline de c\u0103ldur\u0103, de umanism \u0219i acel inefabil al vie\u021bii poetei, \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu locul natal \u0219i oamenii lui.<\/p>\n

Poezia are valoare cathartic\u0103, de\u00a0 purificare a spiritului, de atenuare \u0219i limpezire a unor nelini\u0219ti. A\u0219a cum pentru un pictor culorile sunt prelungiri nev\u0103zute ale iri\u0219ilor \u00eenflorind pe p\u00e2nz\u0103, pentru poet cuvintele sunt corpuri vii ale sinelui \u00een exprimare d\u00e2nd sens tr\u0103irilor interioare, implic\u00e2nd neg\u00e2nditul,\u00a0 t\u0103cerea creatoare, imaginabilul. \u00cen tabloul general al c\u0103r\u021bii creioneaz\u0103 mici ferestre, poeme atemporale, de neasemuit\u0103 frumuse\u021be: vin unduindu-se\/ cu trupuri \u00een fl\u0103c\u0103ri ca un r\u0103s\u0103rit e\u0219uat pe mare\/ vin cu trupuri saline mici\/ clepsidre de carne num\u0103r\u00e2nd dorin\u021bele tale\/\/ vin r\u00e2z\u00e2nd nep\u0103s\u0103toare\/\/ scriu aerul cu buzele lor\/\/ cum ai vrea s\u0103 treci \u0219i tu prin aerul acela\/\/ numai una st\u0103 pe prisp\u0103\/ mai departe de g\u00e2ndurile ei\/ s\u0103 simt\u0103 din ce direc\u021bie bate v\u00e2ntul\/ cititului \u00een c\u0103rti (un fel de martie<\/strong><\/em>).<\/p>\n

De la \u00een\u0103l\u021bimea imagina\u021biei, poeta ni se dezv\u0103luie parc\u0103 \u0219optit:<\/p>\n

vere g\u0103sii tastele tocite<\/em><\/p>\n

m\u0103 auzi\u0219i<\/em><\/p>\n

d\u0103dui s\u0103 ap\u0103s \u0219i n-avui pe ce<\/em><\/p>\n

m\u0103 g\u00e2ndii cine s\u0103 se fi plimbat pe ele<\/em><\/p>\n

ca pe dalele pe care<\/em><\/p>\n

\u00eenc\u0103peam cu iubirea merg\u00e2nd<\/em><\/p>\n

ei ce vremuri silfide<\/em><\/p>\n

se scurser\u0103 prin to\u021bi<\/em><\/p>\n

nu mai e unul cum \u00eel \u0219tiu\u0219i<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

da ce-mi veni<\/em><\/p>\n

m\u0103 uitai la buricele degetelor<\/em><\/p>\n

\u0219i m\u0103 luminai<\/em><\/p>\n

Am reprodus \u00een \u00eentregime poezia str\u0103fulger\u0103 <\/em><\/strong>(cu accent pe ultima silab\u0103, n.a.) <\/strong>pentru a sublinia cursivitatea discursului, tonul echilibrat, dorin\u021ba de confesiune a poetei \u00een demersul ei de a uni cele trei dimensiuni ale timpului, \u00eenve\u0219nicindu-l \u00een poeme, prin: aducere aminte (trecut), a\u0219ternerea pe h\u00e2rtie (prezentul), darul primit de mine ca \u0219i carte \u0219i aceste impresii de cititor, pe care la r\u00e2ndu-mi le dau mai departe (viitorul).<\/p>\n

Se observ\u0103 intercalarea metaforei \u00een firul drept al poemelor, \u00eemprumut\u00e2ndu-le din gra\u021bia spontan\u0103 a spiritului: se iubeau s\u0103 nu-i \u0219tie satu\/ c\u0103 parc\u0103 n-aveau copacii ochi\/\/ o s\u0103 mori cu s\u00e2ngur\u0103tatea pe b\u0103t\u0103tur\u0103<\/em> (umbl\u0103 p\u0103s\u0103rile cu vorba<\/em><\/strong>); <\/em>un copil \u0219i dreptul lui de a-\u0219i tr\u0103i clipa: nu cr\u00e2cneam\/ pentru o clip\u0103 de copil\u0103rie\/ \u00een praf ca via\u021ba sub pis\u0103log<\/em> (modele de lut pentru oameni care trec<\/em><\/strong>); u\u0219or stabilind leg\u0103tura \u00eentre omul simplu \u0219i spa\u021biul s\u0103u vital mul\u021bumit\u0103 \u00ee\u0219i leg\u0103 baticul sub b\u0103rbie\/ \u0219i se duse \u00een singur\u0103tatea ei<\/em>\/ c\u00e2t gospod\u0103ria <\/em>(da prin satu \u0103sta aproape nici \u021b\u00e2penie)<\/em><\/strong>;<\/em> <\/strong>spirit de observa\u021bie si analogii: mai era \u0219i dad\u0103-sa\/ cre\u0219teau viermi de m\u0103tase\/\/ m\u0103 a\u0219ezam \u00eentr-un col\u021b \u0219i ascultam cum\/ scriau partitura pentru drumul m\u0103t\u0103sii<\/em> (\u00eei ziceam b\u0103bica<\/strong>). <\/strong><\/em><\/p>\n

F\u0103r\u0103 a da senza\u021bia de surplus, cuvinte moderne se \u00eempletesc cu unele vechi: g\u0103sii tastele<\/strong> tocite<\/em> (str\u0103fulger\u0103<\/strong><\/em>); s\u0103 rupem p\u00e2inea asta\/ coapt\u0103-n \u021b\u0103st<\/strong><\/em> (s\u00e2ngur\u0103<\/span> pe lume da c\u00e2t l-am iubit<\/em><\/strong>), exprim\u0103ri arhaice s\u00e2ngur\u0103, muica, iote<\/em> \u0219i citate filozofice coexist\u0103 fericit \u00een acela\u0219i timp si spa\u021biu al copil\u0103riei: avea dreptate cioran c\u00e2nd spunea sf\u00e2rtec\u00e2nd ideile c\u0103\/ nici din trei oameni nu mai g\u0103se\u0219ti doi de acela\u0219i neam<\/em> (m\u0103 \u00eendr\u0103gostii a doua oar\u0103\u00a0 da nu-mi pare r\u0103u<\/em><\/strong>). Pe parcursul lecturii abund\u0103 cuvintele care prin prezen\u021ba succesiv\u0103 a vocalelor a<\/strong><\/em> \u0219i u<\/em><\/strong> dau expresivitate \u0219i amplitudine versului \u0219i un anume t\u00e2lc. Timpurile gramaticale conjugate la trecut, dominant fiind perfectul simplu, reflect\u0103 permanen\u021ba \u0219i dorin\u021ba de eternizare liric\u0103 a unui spa\u021biu existen\u021bial important prin pitorescul dezinvolt \u0219i relatarea nud\u0103 a vie\u021bii la sat \u00eentr-o Oltenie de mai demult.<\/p>\n

Cartea este surpriz\u0103toare ca \u00eentreg prin unitatea de fond a poemelor, tonul de confesional, monologul continuu din care nu lipsesc personaje memorabile, diverse ca tipologie omului de la \u021bar\u0103, optimismul devine mod de a fi \u00een exprimare, devine poveste \u0219i stil. Oriunde am deschide-o (cartea) vocea poetei intoneaz\u0103 liric, c\u00e2ntecul uimirii, al candorii, al seduc\u021biei nevinovate \u0219i primilor fiori: … trebuia s\u0103 m\u0103tur frunzele\/ \u0219i numai \u00een dreptul por\u021bii \/ ochii neast\u00e2mp\u0103ra\u021bi s\u0103reau gardul\/ \u00een timp ce \u00eeng\u00e2nam un c\u00e2ntec de-al nostru\/\/ c\u00e2nd te apropiai de f\u00e2nt\u00e2n\u0103\/ inima \u00eencepea s\u0103 joace \u0219otron… (de atunci fustele p\u00e2n\u0103 la genunchi mi se par cele mai elegante<\/strong>). <\/em><\/p>\n

Pornind de la aforismul lui Paul Val\u00e9ry, dup\u0103 care visul nu poate fi nimicit sau descompus \u00een componente, poeta pare a aduna \u0219i valorifica tr\u0103iri disparate \u00eentr-un tezaur de via\u021b\u0103 care d\u0103 putere fiin\u021bei, o oglind\u0103 a lini\u0219tii \u00een care se prive\u0219te \u00eensufle\u021bit\u0103 de leg\u0103turile tainice dintre fiin\u021b\u0103 \u0219i univers realiz\u00e2nd importan\u021ba darului \u0219i a d\u0103ruirii deopotriv\u0103 la cina cea\/ de tain\u0103\/ st\u0103team p\u00e2n\u0103 se \u00eenchina de culcare\/ satul\/ p\u0103rea un co\u0219 cu p\u00e2ini calde\/\/ fiecare pleca spre cas\u0103\/ cu steaua lui \u00een frunte\/\/ visele\/ se \u00eent\u00e2lneau\/ la cin\u0103 (s-au n\u0103scut \u00eentr-un sat<\/strong>). <\/em>\u00cen Pe tibia-n jos<\/strong> <\/em>este concentrat un fragment din povestea de via\u021b\u0103 str\u0103lucind \u00een lumina poemelor, altfel dec\u00e2t am citit p\u00e2n\u0103 acum la Ottilia Ardeleanu, poeme ca un desc\u00e2ntec de neuitare, pe unde umbl\u0103 p\u0103s\u0103ri cu vorba <\/em><\/strong>\u0219i timpul cu flori<\/em>–<\/strong>le \u00een s\u00e2n.<\/em><\/strong><\/p>\n

—————————–<\/em><\/strong><\/p>\n

Ana URMA<\/strong><\/strong><\/p>\n

Vaslui<\/strong><\/p>\n

28 ianuarie 2018<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pe tibia-n jos, autor: Ottilia Ardeleanu, editura Rafet 2017, carte premiat\u0103 \u00een cadrul Festivalul interna\u021bional de crea\u021bie Titel Constantinescu, edi\u021bia [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-35451","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/35451","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=35451"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/35451\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":35454,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/35451\/revisions\/35454"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=35451"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=35451"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=35451"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}