{"id":35935,"date":"2018-02-18T17:46:22","date_gmt":"2018-02-18T17:46:22","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=35935"},"modified":"2018-02-18T17:49:03","modified_gmt":"2018-02-18T17:49:03","slug":"stefan-dumitrescu-brancusi-piesa-de-teatru-in-trei-parti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/02\/18\/stefan-dumitrescu-brancusi-piesa-de-teatru-in-trei-parti\/","title":{"rendered":"\u015etefan DUMITRESCU: Br\u00e2ncu\u0219i (Pies\u0103 de teatru \u00een trei p\u0103r\u021bi)"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>BR\u00c2NCU\u015eI<\/strong><\/p>\n

(PIES\u0102 DE TEATRU \u00ceN TREI P\u0102R\u0162I)<\/p>\n

PERSONAJELE:<\/p>\n

Constantin Br\u00e2ncu\u015fi, Domni\u015foara Pogany, Mama artistului, Dumnezeu, Vocea<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

BR\u00c2NCU\u015eI<\/strong><\/p>\n

( ESEU TEATROLOGIC )<\/p>\n

 <\/p>\n

Un atelier de sculptur\u0103. Se v\u0103d \u00een el buc\u0103\u0163i de marmur\u0103 necioplite, altele cioplite \u00eentr-o form\u0103 incipient\u0103. De asemenea atelierul lui Br\u00e2ncu\u015fi \u00ee\u0163i sugereaz\u0103 de la \u00eenceput imaginea unui interior \u0163\u0103r\u0103nesc.\u00a0 \u00centre scen\u0103 \u015fi atelier se vede un geam, un fel de perete de sticl\u0103 transparent\u0103, iar sculptorul \u015fi obiectele care formeaz\u0103 interiorul atelierului s\u0103u se v\u0103d prin acest geam, care-\u0163i poate sugera\u00a0 incomunicabilitatea sau cerul. Sau c\u0103 ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 pe scen\u0103 se petrece \u00een ceal\u0103lalt\u0103 dimensiune. Pe toat\u0103 durata spectacolului se va vedea sculptorul st\u00e2nd pe scaunul s\u0103u, sau \u00een picioare, \u015fi cioplind. Sau mi\u015fc\u00e2ndu-se prin atelier, ori odihnindu-se, sau fum\u00e2nd, iar g\u00e2ndurile \u015fi ideile lui, limbajul s\u0103u interior se vor auzi \u00een sal\u0103 ca venind dintr-un difuzor, sau din mai multe difuzoare, d\u00e2nd impresia c\u0103 vocea artistului, care se va auzi \u00eenceat\u0103 (g\u00e2tuit\u0103, ca \u015fi cum ar veni de pe alt\u0103 lume ) \u015fi trist\u0103, vine de undeva de foarte de departe. De pretutindeni, din tot universul.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : ( \u015fade pe un scaun \u00een fa\u0163a unei pietre pip\u0103ind-o) Piatr\u0103 ! (\u015foptind) Piatr\u0103 ! (Pentru un moment avem impresia c\u0103 auzim valurile m\u0103rii lovindu-se de \u0163\u0103rm) S\u0103 iei piatra \u015fi s\u0103-i dai forma unei fiin\u0163e, a p\u0103s\u0103rii, de pild\u0103, este ca \u015fi cum ai lua-o\u00a0 de acolo din trecut, de foarte de departe \u00een timp. De acolo de miliarde de ani, unde ea a\u015fteapt\u0103, tot a\u015fteapt\u0103 neobosit\u0103\u2026\u015fi are puterea s\u0103 a\u015ftepte \u00een veci. \u015ei o aduci \u00een clipa de azi. ( i se aude respira\u0163ia ad\u00e2nc\u0103 ) Ce clar v\u0103d lucrul acesta. S\u0103 aduci piatra de acolo, din trecut, de la miliarde de ani, \u00een clipa de fa\u0163\u0103. (r\u00e2de u\u015for, ca pentru el, cum r\u00e2d b\u0103tr\u00e2nii) Ar trebui s\u0103 m\u0103 sperii \u015fi s\u0103 m\u0103 \u00eenfrico\u015fez de puterea mea! ( oarecum speriat ) Dar nu m-a deformat ea, puterea aceasta ? ( mic\u0103 pauz\u0103, departe parc\u0103 se aud \u0163ipetele unor pesc\u0103ru\u015fi, triste, pustii)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : C\u00e2teodat\u0103 o simt mai mare dec\u00e2t mine. Ea, puterea aceasta. \u015ei atunci parc\u0103 \u015fi-ar bate joc de mine. Dar m-am \u00eenv\u0103\u0163at cu ea. (pune urechea \u015fi ascult\u0103 piatra, o ascult\u0103 atent un timp) Parc\u0103 aud ceva, dar e pu\u0163in ce vreau eu s\u0103 \u015ftiu. Tot palma, tot pip\u0103itul \u00eemi spun mai multe\u2026 (respir\u0103 ad\u00e2nc, g\u00e2j\u00e2it) Piatra nu vorbe\u015fte, ea \u00ee\u0163i spune prin sine, prin substan\u0163\u0103, prin ordinea \u00een care s-au a\u015fezat atomii \u015fi s-au f\u0103cut vinele pietrei. \u015ei asta e un lucru bun\u2026 S\u0103 po\u0163i s\u0103 vorbe\u015fti prin tine, \u015fi prin nimic altceva. ( dup\u0103 un timp de g\u00e2ndire, valurile\u00a0 m\u0103rii se aud triste, pustii) Acesta este cel mai frumos\u00a0 fel de t\u0103cere din toate c\u00e2te le-am auzit eu, sau cel mai frumos fel de g\u00e2ndire.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : S\u0103 te exprimi prin sunet, prin altceva dec\u00e2t tine, asta vorbe\u015fte de o neputin\u0163\u0103 a ta. (tace trist) \u015ei prin ce s\u0103 te exprimi? Prin sunet, care este o umbr\u0103 dec\u0103zut\u0103, o form\u0103 c\u0103zut\u0103 \u00een haos, o destr\u0103mare a substan\u0163ei \u015fi a formei?\u00a0 (mic\u0103 pauz\u0103) De aia \u00eemi place piatra. (g\u00e2ndurile \u00eei curg molcom, tace un timp, ofteaz\u0103)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (privind \u00een zare, cu o expresie de mil\u0103 pe chip) S\u0103 mul\u0163umesc Domnului c\u0103 sunt sculptor. (i se aude respira\u0163ia obosit\u0103) De fapt de ce s\u0103-i mul\u0163umesc? (dup\u0103 un timp, pe drum se aude trec\u00e2nd un car, sc\u00e2r\u0163\u00e2ind) A\u015fa trebuia s\u0103 fie, a\u015fa trebuia s\u0103 se \u00eent\u00e2mple\u2026 Este bine s\u0103 iei lucrurile ca \u015fi cum a\u015fa ar fi trebuit s\u0103 fie. Materialul cu care lucrez eu este \u00eens\u0103\u015fi materia pietrificat\u0103, condensat\u0103. Ea este b\u0103tr\u00e2n\u0103 de miliarde de ani, \u015fi asta este ca \u015fi cum m\u00e2na ta s-ar \u00eentinde mult \u00een trecut, (vorbe\u015fte rar, greoi) \u015fi tu te-ai \u00eentinde o dat\u0103 cu ea, sufletul t\u0103u s-ar \u00eentinde, ar\u00a0 c\u0103l\u0103tori prin timp s\u0103 ia pu\u0163in\u0103 materie de acolo din str\u0103fundul timpului. De unde piatra asta a adunat \u00een ea at\u00e2ta t\u0103cere, de parc\u0103 ar fi un burete. (z\u00e2mbe\u015fte amar) \u015ei totu\u015fi, de\u015fi a adunat \u00een ea at\u00e2ta timp ar mai aduna \u00een ea \u00een continuare miliarde de ani. ( departe se aud clopotele unei biserici scufundate \u00een p\u0103m\u00e2nt ) Ce mister are \u00een ea fiin\u0163a aceasta ? C\u00e2nd taie dalta \u00een piatr\u0103, ea timp concentrat, esen\u0163ializat, taie, timpul devenit ca sticla, limpede, alb\u0103strui. \u015etirbe\u015fte gura daltei \u015fi se face cioburi, dac\u0103 nu \u015ftii s\u0103 te apropii de el. (tace un moment)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (furat de g\u00e2nduri) Mda\u2026Dac\u0103 nu, mi-a\u015f dori s\u0103 fiu poet, c\u0103ci materialul cu care a\u015f lucra nu este dec\u00e2t umbr\u0103 de materie \u00een haos. (tace g\u00e2nditor) Mi-a\u015f dori s\u0103 sculptez \u00een materie \u00eensufle\u0163it\u0103. ( ca \u015fi cum ar a\u015ftepta s\u0103 treac\u0103 timpul) Eu \u015ftiu asta, am sim\u0163it asta \u00eendurerat, de\u015fi la \u00eenceput era m\u00e2ndrie \u015fi bucurie, c\u0103 materia moart\u0103 cap\u0103t\u0103 form\u0103 de \u00eensufle\u0163ire, \u015fi parc\u0103 ar fi vie, d\u00e2nd de multe ori impresia de mai vie dec\u00e2t un chip viu al unei fiin\u0163e ce te-a am\u0103git \u015fi \u00een veci \u00eei va am\u0103gi pe to\u0163i c\u0103 ai dat na\u015ftere la via\u0163\u0103. Con\u015ftiin\u0163a minciunii, a \u00een\u015fel\u0103toriei, mi-a ars ca o sc\u00e2nteie \u00een minte, \u015fi \u00eemi arde \u00eenc\u0103 \u015fi acum. Lucru pe care un poet nu-l tr\u0103ie\u015fte, pentru c\u0103 el \u015ftie de la \u00eenceput c\u0103 din cuvinte nu face dec\u00e2t o copie. Ce vrea el e o alc\u0103tuire de imagini, ce ar fi cu putin\u0163\u0103 numai. De at\u00e2tea ori am vrut s\u0103 sparg tot ce cioplisem, \u00eens\u0103 ideea c\u0103 \u015fi a\u015fa, din piatr\u0103 inert\u0103, b\u0103tr\u00e2n\u0103 de miliarde de ani, faci chip ce-\u0163i d\u0103 ideea vie\u0163ii, este prea mult ce faci, de aceea mi-am \u00eenfr\u00e2nt durerea \u015fi nu le-am spart. (este obosit, trist) Acum cu trecerea anilor m-am mai \u00eemp\u0103cat cu g\u00e2ndul. (tace. Se ridic\u0103 \u015fi se plimb\u0103 g\u00e2nditor prin atelier. Mut\u0103 c\u00e2teva lucruri dintr-un loc \u00een altul. Prive\u015fte pe geam absent ).<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 (are vocea g\u00e2j\u00e2it\u0103, ca \u015fi cum ar fi un alt personaj) A\u015f fi vrut la mine \u00een Carpa\u0163i s\u0103 sculptez mun\u0163ii. Tot mai r\u0103m\u00e2ne un g\u00e2nd secret, c\u0103\u00a0 poate voi reu\u015fi vreodat\u0103. C\u00e2nd o s\u0103 mor, o s\u0103 mor cu g\u00e2ndul c\u0103 o s\u0103 fac lucrul acesta \u00een lumea ceal\u0103lalt\u0103, \u00een care m\u0103 voi duce. ( tace deodat\u0103. Se aude melancolic \u015fi trist susurul unei ape de munte) M\u0103 uit la lume de sus, parc\u0103 a\u015f sta mereu pe un munte de unde a\u015f privi lumea \u00een zare\u2026 M\u0103 g\u00e2ndesc la truda \u015fi la menirea sculptorului. ( vocea \u00eei devine deodat\u0103 \u00eence\u0163o\u015fat\u0103, impersonal\u0103 ) S\u0103 sculpt\u0103m lumea, s\u0103 sculpt\u0103m scoar\u0163a p\u0103m\u00e2ntului \u015fi s\u0103-i dai p\u0103m\u00e2ntului chip de om. Iar el s\u0103 zboare a\u015fa, cu chipul de om, prin univers. \u00cens\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc mai ales la sculptarea lumii ca lume. S\u0103 iei lumea \u015fi s-o sculptezi dup\u0103 g\u00e2ndul \u015fi dup\u0103 dorin\u0163a ta. \u015ei s\u0103 faci din ea o lume dumnezeiesc de frumoas\u0103. \u00cen fa\u0163a c\u0103reia \u00eensu\u015fi Dumnezeu, dac\u0103 El o fi Creatorul acestei lumi, s\u0103 se minuneze \u015fi s\u0103 se revolte. (tare) S\u0103-i par\u0103 r\u0103u c\u0103 El nu a f\u0103cut-o at\u00e2t de frumoas\u0103. S\u0103-i fie ru\u015fine \u015fi s\u0103 se doar\u0103 \u00een univers c\u0103 a putut s\u0103 fac\u0103 o lume at\u00e2t de ur\u00e2t\u0103. (dup\u0103 un timp. Departe se aud \u0163ipetele triste ale pesc\u0103ru\u015filor )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Nu, nici nu m-am g\u00e2ndit\u2026\u0102sta\u00a0 ar putea fi doar un g\u00e2nd secret al artistului \u015fi nu se poate \u00een mintea geniului s\u0103 nu se iveasc\u0103 o asemenea m\u0103re\u0163ie de g\u00e2nd. ( respir\u0103 ad\u00e2nc, ca \u015fi cum ar ofta) Ce g\u00e2nd diavolesc\u2026 Dar ce g\u00e2nd mare! Geniului, la un moment dat, c\u00e2nd ajunge s\u0103 aib\u0103 con\u015ftiin\u0163a valorii lui, a puterii lui urie\u015fe\u015fti \u00een lume, \u00eei trece prin minte un g\u00e2nd nes\u0103buit \u015fi diavolesc, acela de a-l \u00eentrece pe Dumnezeu. Sau poate la unii chiar de a-l umili pe Dumnezeu, \u015fi de a umili natura. Iat\u0103, eu a\u015f vrea s\u0103 \u00eentrec Natura, \u015fi s\u0103-l \u00eentrec pe Dumnezeu\u2026\u015fi s\u0103 m\u0103 ridic deasupra lor\u2026\u00cens\u0103 ridicarea mea deasupra Lor s\u0103 fie o ridicare pur\u0103, frumoas\u0103, plin\u0103 de puritate \u015fi nu de umilire: ea s\u0103 nu aib\u0103 nici o semnifica\u0163ie moral\u0103. \u015ei gestul\u00a0 acesta fa\u0163\u0103 de Dumnezeu \u015fi fa\u0163\u0103 de natur\u0103 nu mi se pare altceva dec\u00e2t cea mai \u00eenalt\u0103 pre\u0163uire a lor\u2026\u015ei \u00eencoronarea\u00a0 trudei lor \u015fi a credin\u0163ei de a tinde c\u0103tre ele. (nostalgic, z\u00e2mbind trist) Mul\u0163umirea de a le fi atins poate m-ar cov\u00e2r\u015fi. M-ar zdrobi aceast\u0103 mare bucurie, iar tinderea c\u0103tre ele nu e dec\u00e2t o fericire ad\u00e2nc\u0103 \u015fi calm\u0103. O fericire ve\u015fnic\u0103. (tace un timp. Se aud, la \u00eenceput \u00eencet, tunete, semn c\u0103 se apropie furtuna))<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 (rar, ca \u015fi cum ar povesti sau ar vorbi cu el \u00eensu\u015fi ) \u015ei timpul trece\u2026\u015fi noi venim pe lume, \u015fi un g\u00e2nd ne duce, c\u0103ci numai exist\u00e2nd acest ceva ai venit tu pe lume \u015fi ai stat \u00een ea ca s\u0103-l faci\u2026\u00a0 \u015ei venirea ta nu este venire pur\u0103, pentru c\u0103 la un moment dat tu ui\u0163i c\u0103 m\u0103re\u0163ia e ceea ce e\u015fti tu\u2026C\u0103 omul este de o mie de ori mai mare dec\u00e2t m\u0103re\u0163ia lucrului pe care l-a f\u0103cut tu \u00een lume. \u015ei ui\u0163i asta, \u015fi la un moment dat ai impresia c\u0103 numai lucruri ai de f\u0103cut \u00een art\u0103. ( dup\u0103 un timp \u00een care se plimb\u0103 printre obiectele din atelier. Tunetele se aud mai aproape acum) \u015ei atunci ui\u0163i de tine, \u015fi te \u00een\u015feli. Parc\u0103 nu ai mai fi cel care erai \u015fi cel ce trebuia s\u0103 fii, parc\u0103 ai fi acel lucru. Un artist poate demult nu mai este cel ce este el, ci se vede ca \u015fi cum ar fi obiectul artei lui. \u00cen acela\u015fi timp salvarea celui ce e\u015fti tu, \u015fi \u00eenchipuirea unei m\u0103re\u0163ii care se cheam\u0103 idolatrie, este marele p\u0103cat \u00een fa\u0163a materiei. (se a\u015feaz\u0103. Prive\u015fte \u00eendelung o statuie). \u015ei a lui Dumnezeu.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (\u0163ipetele pesc\u0103ru\u015filor se aud pustii, tragice, foarte aproape) Eu am c\u0103zut \u00een am\u00e2ndou\u0103 gre\u015felile\u2026 Acum sunt bine, a\u015fa trebuie s\u0103 fie un artist. El trebuie s\u0103 fie am\u00e2ndou\u0103 lucrurile deodat\u0103. (un fulger spintec\u0103 cerul) Deh, cum se poate r\u0103spunde la \u00eentrebarea aceasta, de ce am venit noi, oamenii, \u00een timp?\u00a0 ( se\u00a0 aude un tunet \u00eenfundat,\u00a0 prelung, care zguduie p\u0103m\u00e2ntul, Sculptorul pare a nu-l auzi) Este u\u015for s\u0103 r\u0103spunzi, ca filozof, la \u00eentrebarea aceasta, mult mai greu este s\u0103 r\u0103spunzi ca artist. (respir\u0103 ad\u00e2nc, g\u00e2j\u00e2it, ca \u015fi cum \u015fi-ar lua av\u00e2nt) S\u0103 presupunem c\u0103 exist\u0103 Dumnezeu, \u015fi El ne-a creat. Dar dup\u0103 ce ne-a creat? Dac\u0103 ar fi El \u00eensu\u015fi obligat s\u0103 r\u0103spund\u0103 la \u00eentrebarea\u00a0 aceasta, de ce ne-a creat, n-ar \u015fti nici El ce s\u0103 r\u0103spund\u0103. ( este trist. Acum se aude\u00a0 destul de limpede sc\u00e2r\u0163\u00e2itul unei f\u00e2nt\u00e2ni, apoi un c\u00e2ine l\u0103tr\u00e2nd, de parc\u0103 ne-am\u00a0 g\u0103si \u00eentr-un sat rom\u00e2nesc.) Iat\u0103, eu am v\u0103zut \u015fi am sim\u0163it asta. Cel care ne-a creat nu ar \u015fti ce s\u0103 r\u0103spund\u0103. Or lucrul acesta este m\u0103re\u0163, dar \u015fi cumplit de \u00eenfrico\u015f\u0103tor. (la \u00eenceput \u00eenfundat, apoi din ce \u00een ce mai tare se aude un huruit care vine din ad\u00e2ncul p\u0103m\u00e2ntului. Statuile \u015fi obiectele din atelier se v\u0103d cl\u0103tin\u00e2ndu-se\u00a0 \u015fi juc\u00e2nd)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : A mai fost \u00eenc\u0103 un cutremur. S-a mai cutremurat p\u0103m\u00e2ntul rom\u00e2nesc. Se a\u015feaz\u0103 temeliile care n-au fost \u00eentocmite bine de la \u00eenceput. Un popor este ca o catedral\u0103. Poporul rom\u00e2n este ca M\u0103n\u0103stirea Arge\u015fului. Ce se ridic\u0103 ziua se surp\u0103 noaptea. A\u015fa a fost de la \u00eenceput. Ce au cl\u0103dit dacii s-a surpat c\u00e2nd au venit romanii. Apoi ce au construit protorom\u00e2nii, rom\u00e2nii vechi, mo\u015fii \u015fi str\u0103mo\u015fii no\u015ftri s-a surpat de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd au venit vandalii, hunii, avarii. Apoi au venit ungurii, turcii, ru\u015fii, austriecii, nem\u0163ii\u2026(ofteaz\u0103 ) \u015ei la urm\u0103 o s\u0103 venim noi s\u0103 ne distrugem ce am construit. (privind \u00eenainte, a\u015fa cum privesc orbii) Catedrala aceasta care este neamul \u015fi poporul rom\u00e2n cer o jertf\u0103 prea mare, (tragic) pe care noi n-o vom putea da-o niciodat\u0103. De aceea catedrala neamului rom\u00e2nesc nu va fi terminat\u0103 niciodat\u0103, \u015fi ce vom construi ziua se va surpa noaptea\u2026(undeva departe, din ad\u00e2ncul unor codri se aud\u00a0 dang\u0103tele m\u00e2ng\u00e2ioase ale\u00a0 unor clopote de biserici scufundate)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Hei, hei, hei, o lu\u0103 g\u00e2ndul \u00een alt\u0103 parte\u2026 Unde r\u0103m\u0103sesem cu g\u00e2ndul ?. ( respir\u0103 ad\u00e2nc) \u00cen acela\u015fi timp\u00a0 nu noi am venit pe lume, \u015fi ne-am f\u0103cut noi, \u015fi c\u0103 am fi vrut noi ceva \u00een timp \u015fi \u00een univers. De\u015fi lucrul acesta ar fi \u015fi mai m\u0103re\u0163 de s-ar fi \u00eent\u00e2mplat a\u015fa. (mic\u0103 pauz\u0103) Bine, de nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat.\u00a0 (r\u00e2de amar) Ha he he he ! E bine c\u0103 nu din propria noastr\u0103 voin\u0163\u0103 am venit \u00een timp. Dac\u0103 st\u0103m \u015fi ne g\u00e2ndim bine, filozofia nici nu ar \u015fti ce s\u0103 r\u0103spund\u0103. Adic\u0103 n-ar putea. Singura care ar putea s\u0103 r\u0103spund\u0103 la aceast\u0103 \u00eentrebare ar fi arta. (dup\u0103 un timp ) \u015ei dintre arte care anume ? (dup\u0103 un timp) Eu am ales arta \u00een care trudesc? Nu am ales-o eu\u2026 Dar e bine c\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat a\u015fa. Eu a\u015f putea s\u0103 r\u0103spund la \u00eentrebarea asta\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Un poet nu ar putea s\u0103 r\u0103spund\u0103 la aceast\u0103 \u00eentrebare\u2026 Materia, materialul cu care lucreaz\u0103 el este cuv\u00e2ntul, or cuv\u00e2ntul s-a n\u0103scut \u00een timp. Ce v\u00e2rst\u0103 are el \u00een timp ? C\u00e2teva mii de ani. Pe c\u00e2nd\u00a0 piatra, materialul cu care lucrez eu, are miliarde de ani. Al meu se leag\u0103, se pierde \u00een univers, p\u00e2n\u0103-n ad\u00e2ncul universului. Al poetului ce este? Fumul acela, tremurarea de vorb\u0103, geam\u0103tul ca un abur cald. C\u0103ci ce este cuv\u00e2ntul dec\u00e2t fum care-\u0163i iese din gur\u0103 \u015fi se pierde imediat. Cuv\u00e2ntul\u00a0 nu se leag\u0103 de piatr\u0103, el nu se leag\u0103 de univers ca materia. Eu fac o asem\u0103nare \u00eentocmai. \u00centre cuv\u00e2nt \u015fi substratul lui s-a produs o uitare a stratului, cuv\u00e2ntul este un fel de altceva, el este substratul mort cu o treapt\u0103, dar mai departe, \u00eenspre dispari\u0163ia total\u0103. Materia vie, m\u0103 \u00eentreb, ajuns aici, nu e cumva \u015fi ea tot un fel de degradare a materiei, a materiei stelare ? (se las\u0103 un moment lung de t\u0103cere)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Cum putem r\u0103spunde la \u00eentrebarea aceasta? Dac\u0103 un filozof nu poate s\u0103 r\u0103spund\u0103 la \u00eentrebarea asta?\u00a0 (medit\u00e2nd) El se \u00eentreab\u0103 \u015fi d\u0103 r\u0103spuns la \u00eentrebarea dac\u0103 spiritul, con\u015ftiin\u0163a sunt anterioare materiei. Spiritul este anterior sau nu\u00a0 existen\u0163ei materiei? Dar el, dac\u0103 era artist, filozoful, el nu \u015fi-ar fi pus aceast\u0103 \u00eentrebare. Un artist s-ar fi \u00eentrebat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu altceva, el \u015fi-ar fi pus \u00eentrebarea, existen\u0163a \u00eel iube\u015fte pe el ? El iube\u015fte existen\u0163a sau nu? O \u00eentrebare mai frumoas\u0103 de mii de ori de\u015fi mai naiv\u0103 \u015fi mai luminat\u0103. Peste c\u00e2te mii de ani, dac\u0103 nu peste sute, filozofia va ar\u0103ta altfel. \u015ei ni se vor p\u0103rea naivi filozofii care s-au \u00eemp\u0103r\u0163it \u00een dou\u0103, \u015fi care toat\u0103 via\u0163a lor au c\u0103utat s\u0103 r\u0103spund\u0103 la \u00eentrebarea, cine a existat \u00eenainte, eu sau materia, (rar, epuizat) eu nu m\u0103 \u00eentreb de ce iubesc\u00a0 materia, eu o iubesc, constat c\u0103 o iubesc, \u015fi at\u00e2t. Ceva \u00een mine \u00eemi spune c\u0103 este bine s-o iubesc.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : \u015ei o iubesc, \u015fi aceast\u0103 iubire o pun \u00een operele mele. At\u00e2t. Dar asta a fost fie ne\u015fansa noastr\u0103, fie \u015fansa\u2026 Un artist, un artist este ca un topor, el este t\u0103i\u015ful, \u015fi partea aia de fier, iar coada este filozoful. Nu exist\u0103 artist pur, c\u00e2t am stat eu \u015fi mi-am muncit mintea. \u015ei-n mine este filozoful, am \u00eencercat s\u0103 scap de el, dar n-am putut, (ofteaz\u0103 ) \u015fi este bine c\u0103 n-am putut. ( se pomene\u015fte\u00a0 r\u00e2z\u00e2nd singur)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 ( r\u00e2de cum r\u00e2d b\u0103tr\u00e2nii) Ha ha ha ha ha ha ha ha ! Dar nici el, filozoful, nu poate singur. Nu poate. \u015ei atunci , ce este filozoful dec\u00e2t un artist f\u0103r\u0103 har? El este f\u0103r\u0103 har, dar aceast\u0103 pierdere a harului \u00eei face bine, c\u0103ci \u00eel aduce cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt, \u015fi el vede altfel lumea, mai simplu, \u015fi mai din topor, \u015fi astfel el este mai util. Nici un filozof p\u00e2n\u0103 acum nu a zis c\u0103 iube\u015fte materia, dar poe\u0163ii au zis-o. (\u00ee\u015fi scuip\u0103 \u00een palm\u0103 ) \u015ei totu\u015fi este mai ciudat dec\u00e2t credeam acest soi de oameni numi\u0163i poe\u0163i. Platon a sim\u0163it el mai multe, c\u00e2nd a vrut s\u0103-i izgoneasc\u0103 din cetate, dec\u00e2t b\u0103nuim noi. (mic\u0103 pauz\u0103 ) Materiali\u015ftii n-au r\u0103spuns la \u00eentrebarea c\u0103 materia ar fi primordial\u0103, c\u0103ci ei ar iubi mai mult materia dec\u00e2t spiritul. \u00cen clipa c\u00e2nd d\u0103deau acest r\u0103spuns tot pe ei se iubeau mai mult. (r\u00e2de cu poft\u0103 ) Ha ha ha ha ha ha ha ha ha !<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 (se bucur\u0103 r\u00e2z\u00e2nd ca b\u0103tr\u00e2nii) Ce mare adev\u0103r am descoperit! C\u00e2nd o veni filozoful \u0103la la mine, o s\u0103 i-l spun! Se poate s\u0103 fie aici \u015fi o perversiune. Ei, pentru c\u0103 se iubesc pe sine, voiau ca adev\u0103rul s\u0103 fie de partea lor. Ei afirmau adev\u0103rul f\u0103r\u0103 s\u0103-l iubeasc\u0103 mai mult dec\u00e2t se iubeau pe ei. Ce materialist zice c\u0103 iube\u015fte materia? Eu iubesc materia! Nu ar fi nici un folos dac\u0103 filozofii s-ar \u00eemp\u0103r\u0163i \u00een dou\u0103, cei care iubesc materia \u015fi cei care o ur\u0103sc! (dup\u0103 un timp. Ca \u015fi cum ne-am g\u0103si \u00eentr-un sat rom\u00e2nesc, toamna, pe dealurile din jur se aude un caval c\u00e2nt\u00e2nd trist o doin\u0103 de jale))<\/p>\n

COSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : \u015ei totu\u015fi, de ce iubesc eu materia? C\u00e2nd \u00eemi dau seama c\u0103 mai m\u0103re\u0163 \u015fi mai bine ar fi s-o ur\u0103sc? ( respir\u0103 ad\u00e2nc, g\u00e2j\u00e2it) \u015ei de fapt chiar o ur\u0103sc. Pentru c\u0103 dac\u0103 o iubesc cu sufletul \u015fi v\u0103d \u00een vinele acelea ro\u015fii\u00a0 ale\u00a0 pietrei nesf\u00e2r\u015fite oceane de piatr\u0103 fierbinte, de materie stelar\u0103, tot universul ca un ocean de lav\u0103 ro\u015fie, eu de fapt o ur\u0103sc. S\u0103 iau materia din formele \u00eenghe\u0163ate ale ei, \u015fi s-o las a\u015fa cum era ea. (mic\u0103 pauz\u0103) Dac\u0103 a\u015f iubi-o a\u015f l\u0103sa-o a\u015fa cum este ea, \u015fi m-a\u015f pune \u00een fa\u0163a ei ca boul la poarta nou\u0103, ori ca Buda, \u015fi a\u015f admira-o toat\u0103 via\u0163a. (tu\u015fe\u015fte de c\u00e2teva ori) \u015ei atunci n-ar mai fi un lucru, un act omenesc mai mare pe lume dec\u00e2t acest lucru de a admira materia, care este de fapt un Imn \u00een\u0103l\u0163at materiei\u2026 \u015fi \u00eenaintea mor\u0163ii a\u015f fi \u00eemp\u0103cat, c\u0103ci mi-am atins idealul, \u015fi mi-am \u00eemplinit menirea de s\u0103rman vierme omenesc pe lumea aceasta. (\u0163ip\u0103tul pesc\u0103ru\u015filor se aude foarte aproape, limpede, sf\u00e2\u015fietor)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Dar eu nu las materia a\u015fa cum este, o iau \u015fi o torn \u00een alte forme, ca \u015fi cum a\u015f iubi forma, fiin\u0163a \u015fi vasul \u00een care urmeaz\u0103 s\u0103 torn materia. Apoi caut s-o pun \u00een a doua form\u0103, \u015fi \u00een a treia form\u0103. A\u015fa cum \u00eemi place mie. Cum mi-ar pl\u0103cea mie. \u015ei pus\u0103 \u00een a doua form\u0103, adic\u0103 \u00een opera de art\u0103 n\u0103scut\u0103, mie \u00eemi place \u015fi m\u0103 bucur ca un copil. (mic\u0103 pauz\u0103) Bucurie care este \u00eendoit\u0103, c\u0103ci eu \u015ftiu c\u0103 aceast\u0103 form\u0103 este altceva dec\u00e2t prima form\u0103, cea l\u0103sat\u0103 de Dumnezeu. Ea poate c\u0103 nici nu mai este materie. \u015ei eu nu \u015ftiu dac\u0103 a doua form\u0103 nu este o degradare a primei forme, a\u015fa cum sunetul nu este substan\u0163\u0103, materie, ci o degradare a ei. Este o umbr\u0103, o degradare a substratului ei care este substan\u0163a. Materia n-are form\u0103 mai \u00eent\u00e2i, sau are, de lav\u0103 cosmic\u0103 ve\u015fnic curg\u00e2nd\u0103\u2026 \u015fi ,iat\u0103, eu \u00eei dau\u00a0 o form\u0103.\u00a0 (mic\u0103 pauz\u0103) Aceast\u0103 form\u0103 este ea mai m\u0103rea\u0163\u0103 \u00een ve\u015fnicia timpului dec\u00e2t prima form\u0103, ori nu este ? C\u0103 ea \u00eemi place mie, \u015fi c\u0103 spune ceva oamenilor, spune, dar \u015fi \u00een prima form\u0103, materia ne spune mult mai mult dec\u00e2t\u00a0 \u00een forma cioplit\u0103 de mine, numai c\u0103 noi, oamenii, nu \u015ftim s\u0103 citim, s\u0103 auzim ce ne spune prima form\u0103.\u00a0 (tunetul se pierde \u00een dep\u0103rtare)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (oft\u00e2nd) \u015ei atunci m\u0103 apuc\u0103, asemenea unui dor sf\u00e2\u015fietor, nostalgia dup\u0103 prima form\u0103\u2026C\u0103ci crea\u0163ia este distrugere mai \u00eent\u00e2i, distrugerea formei \u00een care Dumnezeu a l\u0103sat piatra, materia, \u015fi abia dup\u0103 aceea este crea\u0163ie. \u00centotdeauna m\u0103 apuc\u0103 un dor \u015fi o nostalgie dup\u0103 materialul pe care l-am ucis ca s\u0103-l a\u015fez \u00een alt\u0103 form\u0103.\u00a0 (emo\u0163ionat, patetic, de\u015fi se vede c\u0103 este epuizat)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Aceast\u0103 nostalgie este frumoas\u0103 c\u0103ci ea m\u0103 mai leag\u0103 \u00eenc\u0103 de materie. \u00cemi aduce aminte de ea \u015fi m\u0103 face s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc \u015fi s\u0103 m\u0103 \u00eentreb dac\u0103 eu n-am creat mai presus de ea. Numai \u00een acest caz, c\u00e2nd eu a\u015f fi creat o form\u0103 mai presus de prima form\u0103 este crea\u0163ie, am f\u0103cut un lucru bun\u2026. Mai presus de m\u0103re\u0163ia materiei primordiale. Da, atunci sunt iertat de materie. De Dumnezeu. \u015ei abia atunci am dreptul s\u0103 m\u0103 bucur de crea\u0163ia mea! ( se duce \u015fi se a\u015feaz\u0103 \u00een fa\u0163a altei statui. Sc\u00e2r\u0163\u00e2itul unui car care trece pe drum se aude\u00a0 umitor de concret)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00ceNCU\u0162\u015eI : De unde se adun\u0103, de unde vin ideile acestea \u00een mintea mea, \u015fi care curg ca un fir de ap\u0103 limpede? (respir\u0103 ad\u00e2nc, ca un pl\u00e2ns) \u00censeamn\u0103 c\u0103 ele se \u00eencheag\u0103 acolo, \u00een mine, \u00een ad\u00e2ncul meu, ca izvorul, \u015fi apoi curg \u00een afar\u0103. Multe curg prin mine f\u0103r\u0103 s\u0103 mai treac\u0103 prin minte. \u00censeamn\u0103 c\u0103 numai c\u00e2nd nu creez ele \u00eemi ajung \u00een minte. Acum \u00een\u0163eleg de ce filozofii v\u0103d ideea, ideile, \u015fi au numai idei \u00een minte. (tace mult timp. Departe se aude talanga unei turme de oi p\u0103sc\u00e2nd pe dealuri )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI: ( ca \u015fi cum i-ar fi sete s\u0103 vorbeasc\u0103 la nesf\u00e2r\u015fit cu el) Oare am ajuns eu un \u00een\u0163elept? Am ajuns acolo, de unde cunoa\u015fterea \u00ee\u0163i reveleaz\u0103 lumea ca o mare? De unde a ap\u0103rut senin\u0103tatea \u015fi larghe\u0163ea la mine ? (dup\u0103 un moment) Eu care sunt un materialist, \u015fi iubesc materia, eu \u00eei iubesc pe ideali\u015fti. (respir\u0103 ad\u00e2nc, g\u00e2j\u00e2it) Oare a\u015fa este?\u00a0 A\u015fa este, desigur ! Iat\u0103 eu \u00eei iubesc, pentru c\u0103 ei sunt mai poe\u0163i. Ce mai, sunt poe\u0163i adev\u0103ra\u0163i. \u015ei ei au \u0163inut cu spiritul. Au iubit spiritul, mai presus de ei \u00een\u015fi\u015fi\u2026 (trist, meditativ) pentru c\u0103 n-au putut s\u0103 accepte c\u0103 materia e superioar\u0103 spiritului, \u015fi a ap\u0103rut \u00eenaintea lui. (zgomotul f\u0103cut de valurile m\u0103rii se aude foarte clar) Sigur c\u0103 nu este a\u015fa, \u015fi c\u0103 materia a ap\u0103rut \u00eenainte, \u00eens\u0103 faptul de iubi spiritul mai mult dec\u00e2t materia, \u015fi tocmai din cauza acestui \u201c egoism \u201c s\u0103 nu po\u0163i s\u0103 accep\u0163i primordialitatea materiei, spune multe. \u015ei apoi ei sunt ni\u015fte vizionari, pentru c\u0103 dac\u0103 spiritul, sub orice form\u0103 ar fi el, n-a ap\u0103rut \u00eenaintea materiei, ei bine, dup\u0103 un timp de evolu\u0163ie, orice ar fi, con\u015ftiin\u0163a va \u00eencepe s\u0103 joace un rol din cea \u00een ce mai mare, fundamental, fa\u0163\u0103 de materie.\u00a0 (tare, vibr\u00e2nd) Adic\u0103 spiritul p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 se ridic\u0103 deasupra materiei \u015fi acesta este lucrul cel mai important. Peste o mie de ani, sau poate peste mai mult timp, legile universului se vor schimba dup\u0103 voin\u0163a omului, adic\u0103 ale spiritului. Dac\u0103 nu cumva, undeva departe \u00een univers, de pe acum voin\u0163a unei fiin\u0163e ra\u0163ionale este cea care supune materia. \u015ei dup\u0103 un timp \u015fi mai \u00eendelungat de evolu\u0163ie, con\u015ftiin\u0163a, adic\u0103 spiritul, va ajunge s\u0103 produc\u0103, s\u0103 creeze materia. \u015ei atunci, nu vom ajunge la vorba ideali\u015ftilor ? Dar ce este drept, acum au dreptate materiali\u015ftii, ei spun adev\u0103rul. (\u0163ipetele\u00a0 pesc\u0103ru\u015filor ne fac s\u0103 credem c\u0103 ne g\u0103sim pe \u0163\u0103rmul unei m\u0103ri pustii)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (tare, ca \u015fi cum s-ar fi speriat) Adev\u0103rul ! Cred c\u0103 \u0103sta este adev\u0103rul. Sare ca iepurele \u00een fa\u0163a pu\u015ftii\u2026Dac\u0103 spiritul, con\u015ftiin\u0163a, va ajunge o dat\u0103 s\u0103 creeze materia, \u015fi s-o produc\u0103 chiar, atunci \u00eenseamn\u0103 c\u0103 trecerea de la materia stelar\u0103, primordial\u0103, la materia vie, \u015fi de aici la con\u015ftiin\u0163\u0103, \u015fi poate la o alt\u0103 form\u0103 superioar\u0103 con\u015ftiin\u0163ei, nu este o degradare \u015fi o pierdere \u00een haos, ci dimpotriv\u0103 este Evolu\u0163ie. (r\u00e2z\u00e2ndu-\u015fi\u00a0 fericit \u00een barb\u0103 ) He he he he !<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (\u00eenveselit) \u00cemi spune mie ceva c\u0103 a\u015fa este. Nu degeaba spun ei, filozofii, despre con\u015ftiin\u0163\u0103 c\u0103 este forma cea mai \u00eenalt\u0103 de evolu\u0163ie a materiei. (cade pe g\u00e2nduri ) Dar s\u0103 compar\u0103m materia primordial\u0103, stelar\u0103. \u00cen prima faz\u0103 Universul este format din materie stelar\u0103. El poate s\u0103 continue s\u0103 existe a\u015fa miliarde de ani. \u00cen a doua faz\u0103 s\u0103 ne \u00eenchipuim c\u0103 toat\u0103 materia ar fi un fel de creier universal. Ar putea el, acest creier, s\u0103 continue s\u0103 existe prin sine, numai prin ceea ce este el? N-ar putea, ar sucomba imediat. Acest Ocean de materie vie, g\u00e2nditoare, superior organizat\u0103, ar muri imediat. Ar deveni ceea ce a fost la \u00eenceput, materie moart\u0103. ( respir\u0103 ad\u00e2nc )\u00a0 Acum mai putem, m\u0103 \u00eentreb, s\u0103 spunem c\u0103 materia vie, con\u015ftiin\u0163a este superioar\u0103 materiei stelare ?\u00a0 (dup\u0103 un timp, se scarpin\u0103 dup\u0103 ceaf\u0103. Undeva pe dealurile din apropiere se aude c\u00e2ntecul trist al unui bucium)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00ce\u00c2NCU\u015eI : Ei, dr\u0103cia dracului, parc\u0103 n-ar fi a\u015fa\u2026\u00a0 (\u00eencurcat) Dar materia con\u015ftient\u0103 \u015fi g\u00e2nditoare oglinde\u015fte ceal\u0103lalt\u0103 materie, materia moart\u0103, nu ?\u2026 (r\u0103m\u00e2ne trist, privind \u00eenaintea lui, ca \u015fi cum \u015fi-ar fi adus aminte de ceva ce-l \u00eengroze\u015fte )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Pe c\u00e2nd aceasta din urm\u0103 n-o oglinde\u015fte pe prima, nu ajunge s-o cunoasc\u0103, s-o reflecte, ci o ucide pur \u015fi simplu dac\u0103 ar veni cu ea \u00een contact. Hm\u2026? Iar \u00een acela\u015fi timp materia oglinde\u015fte \u015fi ea materia, \u00een m\u0103sura \u00een care orice obiect, orice fenomen, orice substan\u0163\u0103, se oglinde\u015fte \u00eent\u00e2i pe sine, \u015fi apoi oglinde\u015fte lumea. Or materia, materia \u00een sine oglindindu-se pe ea este clar c\u0103 oglinde\u015fte materia, adic\u0103 Totul. Da, a\u015fa este. (dup\u0103 un timp de g\u00e2ndire, timp \u00een care privirea \u00eei r\u0103m\u00e2ne \u00een gol. \u00ce\u015fi m\u00e2ng\u00e2ie \u00eencet barba, \u00eenfiorat )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Doamne, asta m\u0103 sperie ! S\u0103 nu po\u0163i s\u0103 zici c\u0103 totul are un sens. Fiin\u0163a uman\u0103 a fost \u00eenv\u0103\u0163at\u0103, \u015fi asta i-a intrat ad\u00e2nc \u00een suflet, c\u0103 tot ce face ea are un sens, o finalitate. C\u0103 lumea, istoria curg \u00eentr-un sens. Fiin\u0163a uman\u0103 \u015fi lumea ei este ceva ce are sens, un sens, adic\u0103 o finalitate care se perpetueaz\u0103 la infinit. \u00cen clipa \u00een care s-ar trezi \u00eentr-o lume f\u0103r\u0103 sens omul ar \u00eennebuni pur \u015fi simplu. Ar \u0163ipa!\u00a0 (\u00ee\u015fi duce palmele la gur\u0103 ca atunci c\u00e2nd strigi peste o pr\u0103pastie) \u0162ip\u0103tul \u0103la\u2026 ( cuprins parc\u0103 de spaim\u0103, geme de durere) Eu am v\u0103zut \u0163ip\u0103tul \u0103la, \u015fi atunci am sculptat Coloana infinitului, \u015fi le-am ar\u0103tat oamenilor \u0163ip\u0103tul \u0103la al omului \u00een fa\u0163a lumii, \u015fi a unui univers f\u0103r\u0103 sens. \u015ei ideea c\u0103 acest \u0163ip\u0103t, omul \u00eel d\u0103 tot timpul \u00een fa\u0163a perspectivei de-a exista \u00eentr-un univers f\u0103r\u0103 sens, \u015fi de a exista deci f\u0103r\u0103 sens. (\u00cen acest moment \u00eencepe s\u0103 se aud\u0103, la \u00eenceput slab, apoi din ce \u00een ce mai tare sirena unei salv\u0103ri )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : S\u0103 fie adev\u0103rat\u0103 clepsidra? Ar fi cumplit. Mai bine ar exista Dumnezeu, existen\u0163a Lui ar rezolva o mul\u0163ime de lucruri. Cred c\u0103 Omul de asta l-a inventat. Sau Dumnezeu tot de asta l-a inventat \u015fi l-a f\u0103cut pe Om, ca s\u0103-\u015fi rezolve\u00a0 o mul\u0163ime de probleme. ( z\u00e2mbe\u015fte trist) Hm\u2026 Inventarea lui Dumnezeu a fost o oper\u0103 colosal\u0103, \u015fi ea a servit omului. Mie acum, de exemplu, Universul f\u0103r\u0103 Dumnezeu mi se pare pustiu. (tace un moment) Mai bine nu ar exista pentru c\u0103 ar sem\u0103na cu o cas\u0103 pustie \u00een care nu a locuit \u015fi nu va locui nimeni niciodat\u0103.\u00a0 Ai o nesf\u00e2r\u015fit\u0103 \u015fi \u00eengrozitoare senza\u0163ie de pustiu. Senza\u0163ia de pustiu \u00ee\u0163i treze\u015fte un fel de curiozitate ascu\u0163it\u0103. O durere violet\u0103 \u00een stomac. ( dup\u0103 un timp) Hm! Ce ciudat ! C\u00e2nd am sesizat eu aceast\u0103 curiozitate? Apoi, ideea unicit\u0103\u0163ii tale, \u015fi de aici un fel de m\u0103re\u0163ie a m\u0103re\u0163iei tale. (r\u00e2de u\u015for )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 Frumoas\u0103 expresie. Un fel de m\u0103re\u0163ie a m\u0103re\u0163iei omului. (respir\u0103 ad\u00e2nc, tu\u015fe\u015fte cum tu\u015fesc tuberculo\u015fii) Dar apoi vine spaima. Pustiul devine existen\u0163a ta \u00eentr-o existen\u0163\u0103 viitoare. \u015ei iat\u0103, vin eu, care am \u015ftiut s\u0103 m\u0103 bucur de lini\u015fte \u015fi de pustiu, \u015fi m\u0103 sperii. \u00cemi e fric\u0103 acum de universul pustiu. (dup\u0103 un timp ) Dumnezeu mi-ar fi dat atunci senza\u0163ia de univers locuit, care pentru mine, pentru noi, oamenii, este binevenit\u0103. Ne d\u0103 un sentiment \u00eent\u0103ritor, tr\u0103im starea de \u00eempreun\u0103, \u015fi o ciudat\u0103, pr\u0103foas\u0103, c\u0103ldur\u0103 sufleteasc\u0103.<\/p>\n

CONSZANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (nostalgic) \u015ei totu\u015fi, nu este adev\u0103rat. Numai \u00een m\u0103sura \u00een care suntem slabi, credem c\u0103 este bine c\u0103 Universul este locuit de Dumnezeu. \u00cen m\u0103sura \u00een care suntem slabi avem\u2026 (tu\u015fe\u015fte de c\u00e2teva ori) avem nevoie de acest sentiment de \u00eempreun\u0103 cu cineva, de frica pe care ne-o ia, \u015fi de c\u0103ldura pe care ne-o d\u0103.\u00a0 In acela\u015fi timp asta ne face \u015fi r\u0103u, sau ne face mai mult r\u0103u. Ne \u00eenva\u0163\u0103 slabi, sclavi. Pe c\u00e2nd senza\u0163ia de pustiu ne a\u0163\u00e2\u0163\u0103, pustiul ne soarbe. Ne sim\u0163im slabi \u015fi \u00eensp\u0103im\u00e2nta\u0163i, acum suntem asemenea celui care se afl\u0103 \u00een fa\u0163a unui munte. Un Pustiu este de fapt un Munte. (r\u00e2de u\u015for) He he he he\u2026.E bine, e bine, Costache\u2026 (reia dup\u0103 un timp )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI: Dar dac\u0103 starea aceasta, frumoas\u0103, tr\u0103it\u0103 de fiin\u0163a uman\u0103 \u00een fa\u0163a universului gol este degeaba ? Ce lume poate fi imaginat\u0103 mai absurd\u0103 dec\u00e2t aceasta !\u00a0 ( tr\u0103g\u00e2nd aer \u00een piept ca \u015fi cum \u015fi-ar da sufletul, speriat deodat\u0103) Dac\u0103 materia stelar\u0103, dup\u0103 miliarde de ani devine creier, \u015fi apoi tot universul este un creier, \u015fi apoi sucomb\u0103, redevine \u00eentr-o clip\u0103 materie stelar\u0103, apoi aceasta iar tinde, urc\u0103 muntele evolu\u0163iei, al timpului \u015fi devine iar creier, \u015fi a\u015fa la infinit\u2026? (cu o expresie de suferin\u0163\u0103 pe chip) O, Doamne, ce spectacol m\u0103re\u0163 \u015fi cutremur\u0103tor! Ce soart\u0103 are \u015fi omul\u00a0 \u00een acest univers absurd \u015fi m\u0103re\u0163, care este asemeni unei clepsidre, ce c\u00e2nd se surp\u0103, dup\u0103 ce se gole\u015fte, se umple iar.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (se g\u00e2nde\u015fte, ofteaz\u0103 ) Dup\u0103 ce se gole\u015fte se r\u0103stoarn\u0103\u2026 ca s\u0103 se umple iar. \u015ei clepsidra asta o pun eu \u00een Coloana infinitului, o pun adic\u0103 \u00een \u0163ip\u0103tul omului. Clepsidra este cea care-i umple gura ca un pumn \u015fi nu-l las\u0103 s\u0103 \u0163ipe, cea care-i astup\u0103 gura ca s\u0103 nu se \u00eenal\u0163e \u0163ip\u0103tul din ad\u00e2ncul sufletului lui. \u00cens\u0103 ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103? Clepsidra \u00eens\u0103\u015fi se transform\u0103 \u00een \u0163ip\u0103t. Aici este marea nebunie !<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 (un c\u00e2ine url\u0103 a mor\u0163iu, urletul c\u00e2inelui se stinge \u00eencet) C\u00e2nd am v\u0103zut ce am realizat, m-am cutremurat \u015fi eu. Omul \u0163ip\u0103 \u00een fa\u0163a Universului prin clepsidra universului. Sau prin posibilitatea lui de a fi, prin forma acestei posibilit\u0103\u0163i. Clepsidra repetat\u0103, care este istoria universului, ea \u00eens\u0103\u015fi devine pentru om, se\u00a0 transform\u0103 pe sine pentru om, ca s\u0103-l ajute, \u00een fluier. (mic\u0103 pauz\u0103)\u00a0 Fluierul,\u00a0 instrumentul prin care omul \u00ee\u015fi \u0163ip\u0103 disperarea \u00een fa\u0163a universului s\u0103u, semnul s\u0103u de alarm\u0103 \u015fi semnul s\u0103u de lupt\u0103. (\u00eenveselit deodat\u0103 ) He he he he ! Frumoas\u0103 chestie !. (\u00ee\u015fi z\u00e2mbe\u015fte \u00een barb\u0103. Expresia pe care o ia chipul s\u0103u este aceea de lumin\u0103 rev\u0103rsat\u0103)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Asta \u00eei spun eu omului prin Coloana mea care se \u00eenal\u0163\u0103 acolo, pe c\u00e2mpul T\u00e2rgu Jiului, departe! (se aude parc\u0103 de pe alt\u0103 lume jelania unui clopot )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Ceea ce m\u0103 doare este c\u0103 omul nu \u00een\u0163elege, c\u0103ci va trebui s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 o dat\u0103 \u015fi o dat\u0103\u2026Dac\u0103 ar \u00een\u0163elege nu ar fi prea devreme, dar nici prea t\u00e2rziu\u2026 (medit\u00e2nd) \u015ei poate c\u0103 este bine c\u0103 e prea devreme, \u015fi c\u0103 omul este prea slab, prea prost, prea neevoluat. Dup\u0103 mult timp\u2026(g\u00e2ndindu-se, ofteaz\u0103) Dup\u0103 mult timp el \u00ee\u015fi va da seama c\u0103 nu poate s\u0103 \u00eempiedice clepsidra Universului, \u015fi atunci va voi s\u0103 poat\u0103. \u015ei \u00eentr-un t\u00e2rziu, dar foarte t\u00e2rziu, poate prea t\u00e2rziu, via putea \u015fi lucrul acesta!\u00a0 (emo\u0163ionat, ca \u015fi cum ar pl\u00e2nge) \u00cens\u0103 s\u0103 nu fie prea t\u00e2rziu \u015fi clepsidra universului s\u0103 nu se r\u0103stoarne iar. ( \u00eencepe deodat\u0103 s\u0103 r\u00e2d\u0103 trist \u00een barb\u0103, ca b\u0103tr\u00e2nii) \u015ei Creierul universului s\u0103 nu devin\u0103 din nou materie stelar\u0103. (se g\u00e2nde\u015fte, se vede c\u0103 este foarte trist. Undeva aproape, ca \u015fi cum ar fi peste c\u00e2teva case, se aude sc\u00e2r\u0163\u00e2itul unei f\u00e2nt\u00e2ni)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : De c\u00e2te ori o fi devenit p\u00e2n\u0103 acum universul creier universal ? Adic\u0103, de c\u00e2te ori p\u00e2n\u0103 acum s-o fi\u00a0 \u00eentors clepsidra universului ? De mii de ori ?\u00a0 Logic ar fi c\u0103 s-a \u00eentors de o infinitate de ori. \u015ei de o infinitate de ori, acelei materii ce devenea creier universal nu i-a venit ideea c\u0103 o dat\u0103 \u015fi o dat\u0103 se va stinge. Va deveni iar materie stelar\u0103. (respir\u0103 ad\u00e2nc, i se aude inima b\u0103t\u00e2nd obosit\u0103 \u015fi speriat\u0103 ) S\u0103 se fi \u00eengrozit de ideea mor\u0163ii, \u015fi a materiei stelare, \u015fi s\u0103 se fi revoltat ? \u015ei dup\u0103 ce se va fi revoltat, s\u0103 fi luat toate m\u0103surile ca aceast\u0103 \u00eentoarcere la infinit a clepsidrei s\u0103 se fi terminat. Ar \u00eencepe o \u00een\u0103l\u0163are continu\u0103 a acelui Creier-materie, o evolu\u0163ie la nesf\u00e2r\u015fit. (ab\u0103tut) Hm! P\u00e2n\u0103 unde te poate duce g\u00e2ndul\u2026(tace un timp. Apoi devine palid. Se clatin\u0103, \u00ee\u015fi d\u0103 o palm\u0103 peste t\u00e2mpl\u0103. Url\u0103 din toate puterile )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI:\u00a0 (dramatic\u0103, \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor)<\/p>\n

Aaaaaaaaaa ! (\u00een\u0103l\u0163\u00e2ndu-\u015fi fa\u0163a , url\u00e2nd ) Doamneeeeee ! Doamneeeee !\u00a0 (picioarele \u00eei tremur\u0103. Se las\u0103 palid pe un fel de pat, c\u0103tre care mai mult s-a t\u00e2r\u00e2t. \u00cei tremur\u0103 m\u00e2inile )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Dumnezeule, Dumnezeule! C\u00e2t de cumplit este! Cum de nu m-am g\u00e2ndit (respir\u0103 greu, epuizat ) S\u0103 trec \u015fi peste lovitura aceasta. Dac\u0103 rezist \u015fi trec de ea \u00eenseamn\u0103 c\u0103 sunt tare. \u015ei sunt norocos\u2026 (acum s-a lini\u015ftit. Prive\u015fte \u00een gol ca un orb)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (peste c\u00e2teva case se aude l\u0103tratul domestic al unui c\u00e2ine) Poate c\u0103 este mai bine c\u0103 am tr\u0103it revela\u0163ia aceasta. C\u0103 mi s-a ar\u0103tat c\u00e2t de cumplit poate fi\u2026 Pentru c\u0103 eu trebuie s\u0103 m\u0103 \u00eentorc prin arta mea s\u0103 anun\u0163 omul. S\u0103-i spun Omului adev\u0103rul. S\u0103 anun\u0163 omenirea \u015fi despre aceast\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare idee\u2026(dup\u0103 un timp. Departe parc\u0103 se aude jeletul unei bocitoare\u00a0 ca-n satele Olteniei)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Cum de nu mi-a venit ideea aceasta p\u00e2n\u0103 acum?<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (geme de durere) Este ca \u015fi cum mi-ar fi fost ascuns\u0103 at\u00e2\u0163ia ani. Am sim\u0163it asta, am avut senza\u0163ia aceasta, c\u0103 mi-a fost ascuns\u0103. \u015ei acum am v\u0103zut. A fost ca un fulger \u00een noapte care \u00ee\u0163i ilumineaz\u0103 tot cerul, orbindu-te. Ca mine, \u00een intervalul dintre materia stelar\u0103 \u015fi creierul universal, \u00een timpul ve\u015fnic care a trecut, timp \u00een care clepsidra\u00a0 universului s-a r\u0103sturnat e o infinitate de ori, \u00eentre o r\u0103sturnare \u015fi alta, a mai existat unul ca mine. ( a obosit) Care \u015fi-a dat seama c\u0103 clepsidra se va r\u0103sturna \u015fi i-a avertizat pe oameni. Le-a spus marele adev\u0103r oamenilor acelora, sau\u00a0 acelui creier ce nu devenise creier universal \u00eenc\u0103. (ca \u015fi cum ar pl\u00e2nge, \u00eensp\u0103im\u00e2ntat) I-a avertizat de r\u0103sturnarea clepsidrei, de posibilitatea mor\u0163ii, de spectrul revenirii la materia stelar\u0103. (tare) \u015ei le-a spus, revolta\u0163i-v\u0103 \u00eempotriva clepsidrei! (url\u00e2nd) Opri\u0163i-o! ( speriat, g\u00e2f\u00e2ind) \u015ei ei chiar au \u00eencercat lucrul acesta, \u00eens\u0103 nu s-a putut. ( url\u00e2nd ) Nu s-a putut! Nu s-a putut! (dup\u0103 c\u00e2teva momente) Doamneee, c\u00e2t de greu \u00eemi este!<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : \u015ei poate c\u0103 de fiecare dat\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 a\u015fa. (chipul \u00eei arat\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2ntat) De fiecare dat\u0103 \u00eentre materia stelar\u0103 \u015fi Creierul universal a ap\u0103rut unul cu ideea. \u00cens\u0103 de fiecare dat\u0103 clepsidra s-a r\u0103sturnat. (medit\u00e2nd c\u00e2teva minute)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Oare \u015fi de data aceasta se va r\u0103sturna?\u00a0 (mic\u0103 pauz\u0103) Hm, o s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc mult timp la lucrul acesta. Poate o s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc toat\u0103 via\u0163a. \u00cemi pare r\u0103u c\u0103 nu m\u0103 pot g\u00e2ndi \u015fi dincolo, \u00een lumea cealalt\u0103, \u015fi e r\u0103u, zic, c\u0103 nu exist\u0103 o lume ailalt\u0103, cum zicea credin\u0163a str\u0103mo\u015filor no\u015ftri de pe plaiurile Gorjului.\u00a0 (trist) C\u0103 m-a\u015f g\u00e2ndi toat\u0103 lumea ailalt\u0103, numai la asta m-a\u015f fi g\u00e2ndit, \u015fi n-ar fi fericire mai mare\u2026 (tremur\u00e2nd, are privirile unui nebun) Nu, nu poate fi fericire mai mare dec\u00e2t aceasta! \u015ei m-a\u015f g\u00e2ndi la ideea aceasta p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd s-ar r\u0103sturna clepsidra universului \u015fi ar veni lava materiei stelare \u015fi mi-ar topi m\u0103dularele pietrificate. ( am\u0103r\u00e2t) Dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 tot i-a\u015f da eu de cojoc. ( cade \u00eentr-un moment lung de medita\u0163ie )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 (gest cu bra\u0163ul) \u015ei totu\u015fi, o dat\u0103 \u015fi o dat\u0103 r\u0103sturnarea clepsidrei va fi oprit\u0103. Acest univers care bate ca o inim\u0103 contract\u00e2ndu-se se va opri din aceast\u0103 mi\u015fcare reflex\u0103 a lui, \u015fi nu se mai contracta, devenind materie stelar\u0103. (chipul i se lumineaz\u0103 u\u015for) Se va dezvolta la nesf\u00e2r\u015fit. (dup\u0103 un timp)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Doamnee, ce ideea m\u0103rea\u0163\u0103! (se ridic\u0103 \u00een picioare, e vioi. Fa\u0163a i se lumineaz\u0103 iar, rev\u0103rs\u00e2nd acea lumin\u0103 pe care ne-o arat\u0103 azi fotografiile)\u00a0 Nu se poate, o dat\u0103 \u015fi o dat\u0103 clepsidra nu se mai\u00a0 r\u0103sturna! Chiar dac\u0103 mii de fiin\u0163e ca mine p\u00e2n\u0103 acum \u00een ve\u015fnicia trecut\u0103 au g\u00e2ndit ideea aceasta \u00eentre dou\u0103 r\u0103sturn\u0103ri ale clepsidrei. (respir\u0103 agitat) Sau tocmai pentru aceasta, c\u0103 p\u00e2n\u0103 acum mii, o infinitate de fiin\u0163e au g\u00e2ndit ideea aceasta, tocmai din cauza asta, o dat\u0103 \u015fi o dat\u0103 se va putea! (r\u00e2de ca b\u0103tr\u00e2nii senili) He he he he he he\u2026 (un tunet br\u0103zdeaz\u0103 cerul anun\u0163\u00e2nd apropierea furtunii)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Da, tocmai de aceea! Aceast\u0103 idee uria\u015f\u0103 cerea o infinitate de jertfe. E prea mare realizarea ca s\u0103 se poat\u0103 face u\u015for. (dup\u0103 un timp de g\u00e2ndire )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Da, da ce-ar fi ca s\u0103 se poat\u0103 tocmai \u00een perioada aceasta \u00een care tr\u0103iesc eu ? \u00cen perioada aceasta c\u00e2nd clepsidra mai are foarte mult timp p\u00e2n\u0103 s\u0103 se r\u0103stoarne? (tace c\u00e2teva clipe \u00een care lini\u015ftea este cumplit de ap\u0103s\u0103toare )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Da, exact, ce ar fi ca tocmai aceast\u0103 perioad\u0103 s\u0103 fie ultima clepsidr\u0103 care nu se mai r\u0103stoarn\u0103 niciodat\u0103 ?\u00a0 ( ca \u015fi cum i-ar fi revenit deodat\u0103 puterea) Voi t\u0103ia Coloana infinitului, o voi t\u0103ia ! \u015ei nu va mai fi Coloana infinitului. (\u00ee\u015fi freac\u0103 m\u00e2inile fericit )<\/p>\n

SCENA II- a<\/p>\n

Acela\u015fi d\u00e9cor ca \u00een prima scen\u0103. Pe o u\u015f\u0103 lateral\u0103 intr\u0103 \u00een atelierul sculptorului o femeie. Se pare c\u0103 este domni\u015foara Pognany. El, care treb\u0103luia prin atelier, o prime\u015fte z\u00e2mbind. O invit\u0103 s\u0103 \u015fead\u0103. Apoi se a\u015feaz\u0103 \u015fi el. Domni\u015foara Pogany pare trist\u0103, sau mai degrab\u0103 o umbr\u0103 a ei.<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGANY : (imaterial\u0103, melancolic\u0103) Bine te-am g\u0103sit, Costache\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (pe g\u00e2nduri) Bine-ai venit. M-am g\u00e2ndit mult la tine zilele astea\u2026 Mi-a fost dor de mama, \u015fi de ai mei, de acolo de\u00a0 departe, dintr-un sat al Olteniei, de unde sunt. C\u00e2nd se g\u00e2ndesc la mine \u00eei simt. \u015ei de la o vreme se g\u00e2ndesc, simt v\u00e2ntul \u0103la de la un timp, de dor, care ajunge p\u00e2n\u0103 la mine. Cine \u015ftie ce s-o fi \u00eent\u00e2mplat?\u00a0 (pl\u00e2nge) S\u0103 nu fi murit mama? (\u0163ipetele pesc\u0103ru\u015filor se aud mai limpezi acum)<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGANY: (z\u00e2mbindu-i, ca un fum) Cred c\u0103 ai presim\u0163it c\u0103 vin eu.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI:\u00a0 (lumin\u00e2ndu-se u\u015for) Cine \u015ftie\u2026.Dar e bine c\u0103 ai venit. \u00cemi era dor s\u0103 vorbesc cu o femeie. S\u0103 am o femeie cu care s\u0103 vorbesc.\u00a0 (mic\u0103 pauz\u0103, se g\u00e2nde\u015fte) Voi, femeile, la fel ca arti\u015ftii, de\u015fi nu \u015fti\u0163i de asta, comunica\u0163i cu matca, cu matca lumii \u015fi a vie\u0163ii. (\u00eentorc\u00e2nd capul \u015fi privind-o) Sau voi sunte\u0163i pu\u0163in matc\u0103 a lumii\u2026\u015ei noi, c\u00e2nd ne ad\u0103p\u0103m din voi, ne ad\u0103p\u0103m din matca lumii \u015fi a vie\u0163ii. \u015ei ne e mai bine , ne facem iar s\u0103n\u0103to\u015fi\u2026(valurile m\u0103rii se aud pustii, indiferente)<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGANY:\u00a0 (amintindu-\u015fi) A\u015fa e, Costache, \u015fi mie \u00eemi era dor de tine. (acum se aude susurul unui r\u00e2u de munte )<\/p>\n

CONSTANTI BR\u00c2NCU\u015eI:\u00a0 (medit\u00e2nd) \u00cen\u0163eleg\u2026 (rar, obosit) Femeia \u00een via\u0163a marilor spirite a jucat, trebuie s\u0103 fi jucat un rol foarte mare\u2026\u00a0 (se opre\u015fte s\u0103-\u015fi trag\u0103 sufletul) \u00cen primul r\u00e2nd c\u0103 ea simte geniul, ea simte sufletul mare al geniului. Acum eu nu \u00een\u0163eleg dac\u0103 toate au sim\u0163ul \u0103sta, sau numai unele ?<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGANY: (trist\u0103) Nu-l au toate. Numai unele.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI: O fi a\u015fa? Dac\u0103 stau s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc e firesc a\u015fa\u2026 Ce sim\u0163 o fi \u0103la, asta m-ar interesa\u2026<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGANY: (\u00eentinz\u00e2nd m\u00e2na) Vezi, femeia e n\u0103sc\u0103toare de geniu\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI: (\u00eentinz\u00e2nd m\u00e2na ca \u015fi cum ar vrea s\u0103 pip\u0103ie) \u00cemi aduc aminte de Ioana. De Ioana de la Craiova. Parc\u0103 a\u015f vedea-o. C\u00e2t am iubit-o, Doamnee\u2026 \u015fi acum o mai iubesc. Ea a sim\u0163it ce destin am eu \u00een lume, \u015fi eu m-am dus, am luat-o a\u015fa prin lume ca un orb pe o c\u00e2mpie, dus de instinctul meu. Eu am cerut-o \u00een c\u0103s\u0103torie \u015fi ea m-a refuzat\u2026 (z\u00e2mbind unei n\u0103luci) Fata sp\u0103l\u0103toresei.<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGANY : O vezi, Costache? Te ui\u0163i\u00a0 prin aer ca \u015fi cum ai vedea-o\u2026\u015fi ea ar fi vie, \u015fi s-ar mi\u015fca venind \u00eenspre tine.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (pe g\u00e2nduri ) A\u015fa e\u2026<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGANY : Pu\u0163in m\u0103 doare lucrul acesta. Dac\u0103 n-a\u015f fi \u015ftiut c\u0103 \u015fi eu sunt acolo \u00een tine, \u015fi m\u0103 chemi s\u0103 m\u0103 prive\u015fti\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Da , te chem\u2026 Te-am chemat \u00een piatr\u0103 \u015fi te privesc \u00een afara mea. Pe ea \u2026am scos-o din mine. N-am putut. Ar fi meritat \u015fi ea.<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGANY : (trist\u0103) Dar eu, Costache ?<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Mi-am ad\u0103pat sufletul din via\u0163a lumii prin tine. Tu ai fost \u0163u\u0163uroiul din care am b\u0103ut. \u015ei te-am cinstit cum se cuvine, \u015fi \u0163i-am pus chipul pe cerul lumii. Tu pentru mii de oameni \u015fi pentru mii de ani de aici \u00eenainte e\u015fti FEMEIA\u2026Toate\u00a0 femeile lumii se aliniaz\u0103 a\u015fa ca la armat\u0103 \u00een spatele t\u0103u\u2026\u015ei tu le reprezin\u0163i. E\u015fti profetul lor\u2026simbolul misterului femeiesc. (un car trece sc\u00e2r\u0163\u00e2ind pe drum)<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGANY : ( trist\u0103, misterioas\u0103 ) Da, Costache\u2026.a\u015fa este\u2026 (acela\u015fi sc\u00e2r\u0163\u00e2it de car care trece pe drum de la \u00eenceputul lumii)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Dar cum sim\u0163i\u0163i voi geniul ? Asta \u00eemi este necunoscut. Tu cum sim\u0163i, cum ai sim\u0163it ? ( dup\u0103 un timp) C\u00e2nd veneai te percepeam ca pe un fluture d\u00e2nd ocol lum\u00e2n\u0103rii\u2026<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGANY : A\u015fa este\u2026 Eram un fluture care veneam din bezn\u0103 \u015fi-mi ardeam aripile la flac\u0103ra lum\u00e2n\u0103rii tale\u2026Da, eram fericit\u0103. \u015ei-mi era bine. (dup\u0103 un timp ) Vezi, Costache\u2026\u015fi noi, femeile, creem lumea. Am\u00e2ndoi o creeaz\u0103\u2026\u015fi b\u0103rbatul \u015fi femeia. \u00cens\u0103 femeia este cea care a \u0163inut \u015fi \u0163ine \u00een p\u00e2ntecele ei lumea. \u015ei istoria. ( dup\u0103 un timp, oft\u00e2nd) Acolo, \u00een p\u00e2ntecele ei este geneza lumii. (ca \u015fi cum s-ar lamenta) \u015ei ea \u015ftie asta. Simte lucrul acesta. Dac\u0103 nu \u015ftie cu \u015ftiin\u0163a, acolo \u00een subcon\u015ftientul ei, ea \u015ftie asta. Incon\u015ftientul sau subcon\u015ftientul ei \u015ftie, \u015ftie c\u0103 acolo, \u00een p\u00e2ntecele ei, al femeii, se alc\u0103tuie\u015fte \u015fi izvor\u0103\u015fte lumea\u2026 De aia ea simte b\u0103rbatul, \u00eei intuie\u015fte geniul. Nu este ea cea care l-a creat ? \u015ei dintre to\u0163i cei\u00a0 pe care i-a n\u0103scut \u00eel \u00eent\u00e2lne\u015fte, (tremur\u00e2nd, emo\u0163ionat\u0103) \u00eel \u00eent\u00e2lne\u015fte pe acela cu har, \u00een care Dumnezeu a pus har\u2026 Ea simte lucrul acesta. C\u0103ci este altceva dec\u00e2t \u015ftia ea\u2026(evocator) Ea nu pusese \u00een trupul acela har, \u015fi nebunie, dar pe care \u0163i-l d\u0103 Dumnezeu, \u015fi acum, iat\u0103, ea-l vede, \u00eel simte av\u00e2nd acea mireasm\u0103 dumnezeiasc\u0103. Ceva care este str\u0103in de ea. Este str\u0103in de substan\u0163a ei, de banalitatea, de normalitatea ei, de substan\u0163a omeneasc\u0103, p\u0103m\u00e2nteasc\u0103. De aceea ea pretinde s\u0103-l slujeasc\u0103, \u015fi i se \u00eenchin\u0103 acestui b\u0103rbat cu har. Dar pe de alt\u0103 parte ea \u015fi fuge din calea lui.\u00a0 (mic\u0103 pauz\u0103) Ioana ta trebuie s\u0103 fi fost o fat\u0103 bisericoas\u0103, Costache, de a fugit ea de tine, pentru c\u0103 la mine s-a \u00eent\u00e2mplat invers. La mine curiozitatea de a pip\u0103i harul, ce pusese Dumnezeu \u00een tine, \u015fi tinderea c\u0103tre el au fost mai mari dec\u00e2t frica\u2026 \u015ei eu am venit c\u0103tre tine, am tins c\u0103tre harul t\u0103u. A\u015fa cum tu te ad\u0103pi din femeie, bei din sufletul ei, aplecat ca o cump\u0103n\u0103, la fel \u015fi eu am fost, ca \u015fi cum m-a\u015f fi \u00een\u0103l\u0163at sub cele Dumnezeie\u015fti ale cerului. \u00cen\u0163elegi cum?<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI:\u00a0 (pierdut, pustiu) \u00cen\u0163eleg, \u00een\u0163eleg\u2026<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGANY: (ca \u015fi cum ar jeli) Femeia este o ran\u0103 a materiei, Costache\u2026o lacrim\u0103.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : B\u0103rbatul singur e o jum\u0103tate. (trist) O jum\u0103tate de ran\u0103, o jum\u0103tate de lacrim\u0103, o jum\u0103tate de dor\u2026 La fel \u015fi femeia singur\u0103 e tot o jum\u0103tate. Unul e p\u0103m\u00e2ntul, bolta lui ce se g\u0103se\u015fte sub c\u00e2mpia p\u0103m\u00e2ntului, altul e cealalt\u0103 jum\u0103tate a sferei, bolta cerului. \u015ei unul \u015fi altul caut\u0103 \u00eentregirea. Nu e \u00eent\u00e2mpl\u0103tor faptul c\u0103 procrea\u0163ia, adic\u0103 crea\u0163ia de om, se poate face numai atunci c\u00e2nd b\u0103rbatul \u015fi femeia sunt unul, adic\u0103 sunt \u00eentreg, sunt sfer\u0103.\u00a0 (ca \u015fi cum \u015f-ar reaminti) Atunci poten\u0163a lui, a \u00eentregului, e cea mai mare, \u015fi el e capabil de procreare, de crea\u0163ie a lumii. Dar starea lui de \u00eentreg nu poate dura o ve\u015fnicie, ci doar o clip\u0103, \u015fi \u00een aceast\u0103 clip\u0103 se produce procrea\u0163ia. (a obosit) Apoi cele dou\u0103 jum\u0103t\u0103\u0163i ale Totului se despart, \u015fi fiecare, singur\u0103, \u00ee\u015fi duce via\u0163a cu g\u00e2ndul la cealalt\u0103. \u015ei eu am v\u0103zut asta, \u015fi le-am ar\u0103tat oamenilor. ( se aude limpede c\u00e2ntecul jalnic al unei p\u0103s\u0103ri \u00een pustiu)<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGANY:\u00a0 Da, Costache, \u015ftiu\u2026<\/p>\n

CONSTANTN BR\u00c2NCU\u015eI : Da, \u00eentrebarea este dac\u0103 fiin\u0163a uman\u0103 ar fi un \u00eentreg\u2026 Iat\u0103, c\u00e2nd se lipesc jum\u0103t\u0103\u0163ile \u015fi se formeaz\u0103 \u00eentregul, a\u015fa s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een veci \u00eentregul.<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGANY : Te g\u00e2nde\u015fti la femeie \u015fi la b\u0103rbat, Costache?<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 Da.<\/p>\n

DOMNI\u015eOAA POGANY: Ar muri.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : \u015etiu c\u0103 ar muri. Dar de ce moare, aici e taina! (tace) Eu nu m\u0103 g\u00e2ndesc la androgin, pentru c\u0103 androginul este numai prefigurarea \u00eentregului, sau cum se spune, este \u00eencercarea de a fi \u00eentreg e\u015fuat\u0103\u2026 este numai un avorton umilit al \u00eentregului. (tragic) Este ca \u015fi cum ai vrea s\u0103 atingi cerul cu m\u00e2na, \u015fi-\u0163i dai seama c\u0103 nu reu\u015fe\u015fti.\u00a0 (obosit, g\u00e2f\u00e2ie) \u015ei atunci m-am apucat eu \u015fi am f\u0103cut \u00eentregul. Dar vai, dup\u0103 ce l-am f\u0103cut n-a fost suferin\u0163\u0103 mai mare dec\u00e2t a mea! Era \u00eentreg dar era din piatr\u0103! Era \u00eentreg, dar era mort.\u00a0 (ca \u015fi cum ar halucina) Ceea ce nu era adev\u0103rat, pentru c\u0103 tot \u00eentregul este viu! Or \u00eentregul meu era din piatr\u0103. \u00cens\u0103 am \u00eencremenit.\u00a0 C\u00e2nd am v\u0103zut c\u0103-\u0163i d\u0103 iluzia c\u0103 este viu. Iat\u0103, el parc\u0103 era viu, \u015fi pentru mii de oameni el este viu, \u00eens\u0103 eu \u015ftiam dinainte c\u0103 el nu este. (cu pumnii str\u00e2n\u015fi) \u015ei mi-a venit atunci o idee, s\u0103-l sparg cu ciocanul de spart piatra. Turbam \u015fi eram fericit totodat\u0103, \u015fi m-am speriat de nebunia mea, c\u0103ci trebuia s\u0103 m\u0103 bucur de marea mea fapt\u0103, \u015fi s\u0103 m\u0103 prosternez \u00een fa\u0163a ei. (undeva departe se aude sunetul unui corn de v\u00e2n\u0103toare)<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGANY : (rar) Da, Costache, artistul trebuie s\u0103 fie \u00een\u0163elept \u00een fa\u0163a operei sale. Pe mul\u0163i \u00eei dezechilibreaz\u0103 asta. Am v\u0103zut un poet \u00eentr-un ora\u015f de provincie al Fran\u0163ei care \u00een fa\u0163a unei c\u0103r\u0163i de poezie \u015fi-a pierdut min\u0163ile. (mic\u0103 pauz\u0103) Al\u0163ii se schimb\u0103 altfel. Tu ai r\u0103mas acela\u015fi, Costache. \u0162\u0103ranul oltean, cioplitorul, care confund\u0103 arta cu p\u0103m\u00e2ntul, cu dealul pe care-l urc\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een v\u00e2rf s\u0103p\u00e2nd. (c\u00e2ntecul privighetorilor izbucne\u015fte \u00eentr-un tufi\u015f care\u00a0\u00a0 trebuie s\u0103 se afle sub fereastr\u0103)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Am \u015fi eu clipe grele, de chin, de durere , c\u00e2nd m\u0103 pierd \u00een fa\u0163a pietrei, c\u00e2teodat\u0103 simt cum \u00eemi este fric\u0103, alteori \u00eemi este team\u0103 s\u0103 nu \u00eennebunesc, dar \u00eemi trece. (dup\u0103 un timp ) C\u00e2nd \u00eemi trece \u00eemi este bine\u2026 \u00cens\u0103 vorba noastr\u0103 s-a ab\u0103tut\u2026 de la jum\u0103t\u0103\u0163ile care trebuiesc s\u0103 devin\u0103 \u00eentreg, \u015fi c\u00e2nd devin, dac\u0103 ar sta mai mult \u00een starea aceasta \u00eentregul ar pieri\u2026 Adic\u0103 dac\u0103 \u00eentregul st\u0103 o clip\u0103 el perpetueaz\u0103 via\u0163a, iar dac\u0103 ar r\u0103m\u00e2ne \u015fi dup\u0103 clipa aceea, el ar pieri.\u00a0 ( intrigat, speriat ) De ce ?<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGANY: (vis\u0103toare) Nu-\u0163i dai seama c\u0103 dac\u0103 femeia \u015fi b\u0103rbatul ar r\u0103m\u00e2ne \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa\u0163i \u00een ipostaza rutului, \u015fi dac\u0103\u00a0 s-ar pierde \u015fi nu s-ar mai putea desprinde, ar muri epuiza\u0163i. Apoi ar muri de foame, apoi ar muri de neodihn\u0103, apoi ar muri de sete.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 (g\u00e2nditor) A\u015fa este\u2026 Dar nu la asta m\u0103 g\u00e2ndesc eu. La altceva. G\u00e2nde\u015fte-te la crea\u0163ie \u015fi la \u00eentreg. Nu \u00eentregul este de vin\u0103, ci p\u0103r\u0163ile. P\u0103r\u0163ile sunt \u00een a\u015fa fel alc\u0103tuite\u2026Aici e drama. \u015ei atunci nu \u00een\u0163eleg cum s\u0103 fac, cum s\u0103 cioplesc jum\u0103t\u0103\u0163ile? C\u0103 jum\u0103t\u0103\u0163ile sunt f\u0103cute s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 jum\u0103t\u0103\u0163i, nu \u00eentregi.<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGANINY : Jum\u0103tatea este jum\u0103tate nu pentru c\u0103 este jum\u0103tate, ci pentru c\u0103-i lipse\u015fte condi\u0163ia aceea ca s\u0103 fie \u00eentreg. \u00cen acela\u015fi timp, asta e o metafor\u0103 a naturii, omul tr\u0103ie\u015fte numai ca jum\u0103tate, \u015fi nu ca tot, ca \u00eentreg\u2026Ca s\u0103-i fie mereu dor de ceal\u0103lalt\u0103 jum\u0103tate, ca s\u0103 tind\u0103 ve\u015fnic c\u0103tre ceva. De aceea Dumnezeu l-a f\u0103cut pe om, care este jum\u0103tatea Lui. (se\u00a0 opre\u015fte trist) \u00cen clipa c\u00e2nd devine tot, c\u00e2nd atinge starea de \u00eentreg, el piere. Ce vrea s\u0103 zic\u0103, aici? A\u015fa se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi cu geniul. De ce nu poate \u00eentregul s\u0103 supravie\u0163uiasc\u0103 ? Pentru c\u0103 \u00een clipa \u00een care devine \u00eentreg, el piere din alt \u00eentreg, sau el se simte nefiresc \u00een fa\u0163a lui Dumnezeu. (dup\u0103 un timp \u00een care tr\u0103ie\u015fte iluminarea)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Cred c\u0103 am g\u0103sit. \u00cen clipa c\u00e2nd devine \u00eentreg, el devine Unul, ori Unul este unul singur de la \u00eenceput. Nu pot exista doi de Unul \u00een Univers, \u015fi atunci \u00een chiar aceia\u015fi clip\u0103 el moare, el se desparte \u00een jum\u0103tate. (uit\u00e2nd de domni\u015foara Pogani )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (\u00eenviorat \u015fi fericit deodat\u0103) Hm, dar ce ar fi dac\u0103 ar supravie\u0163ui el ? El, care ar deveni unul? \u00censeamn\u0103 c\u0103 cel\u0103lalt, Marele Unu devine jum\u0103tate. Ia stai! El devine, Marele Unu, jum\u0103tate, pentru c\u0103 acum \u00eei lipse\u015fte ceva. \u00cei lipsesc cele dou\u0103 jum\u0103t\u0103\u0163i care au devenit Unul. Lipsindu-i ceva el nu mai este tot, el devine \u00een chiar acea clip\u0103 jum\u0103tate. \u015ei Marele Unu cade \u00een haos. (dup\u0103 c\u00e2teva momente de reflexie ad\u00e2nc\u0103) Nu cumva r\u0103sturnarea clepsidrei, c\u0103derea Creierului universal \u00een haos, devenirea lui Materie stelar\u0103 se petrece din cauza a ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103? (dup\u0103 un timp ) Doamne, poate dezleg enigma\u00a0 clepsidrei, \u015fi a c\u0103derii \u00een haos a Marelui Tot! (\u0163ipetele pesc\u0103ru\u015filor se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 triste)<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGAY : Costache, Costache, m-ai uitat\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : ( care nu aude nimic ) \u015ei atunci totul este un fel de revolt\u0103 a unui Mic Tot, \u00een fa\u0163a marelui Tot, al lui Unu \u00een fa\u0163a marelui Unu. Marele Unu devenind \u00een clipa aceea jum\u0103tate. Dar el, marele Unu, devenind jum\u0103tate, el nu-\u015fi mai poate g\u0103si jum\u0103tatea ca s\u0103 redevin\u0103 Unu. De aceea el va c\u0103dea \u00een haos. (mic\u0103 pauz\u0103) Dar de ce numai el, Marele Unu, poate rezista procre\u00e2nd, pentru c\u0103 marele Unu este o procrea\u0163ie ve\u015fnic\u0103, subordonat\u0103 lui, con\u0163inutul lui este o procrea\u0163ie ve\u015fnic\u0103. De ce el supravie\u0163uie\u015fte ? (cade pe g\u00e2nduri)<\/p>\n

DOMNI\u015eOARA POGASNY : (care s-a ridicat asemenea unei stafii \u015fi pleac\u0103) Costache, Costache, m-ai uitat, Costache\u2026Pierdut e\u015fti \u00een g\u00e2ndurile tale \u015fi \u00een negura timpului\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : ( care n-a auzit-o) De ce supravie\u0163uie\u015fte Marele tot ? (se plimb\u0103 agitat prin atelier. Este de nerecunoscut)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (url\u00e2nd) De ce supravie\u0163ui\u015fte Marele Tot? (dup\u0103 un timp \u00een\u00a0 care st\u0103 c\u0103zut \u00een genunchi, mai lini\u015ftit) Dar oare Marele Tot, Creierul universal, c\u0103z\u00e2nd \u00een haos, devenind materie stelar\u0103 procrea\u0163ia \u00eencepe iar ? (dup\u0103 un timp \u00een care se g\u00e2nde\u015fte)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI\u00a0 (r\u0103v\u0103\u015fit) Nu cumva totul devenind Creier universal, \u015fi structurile\u00a0 lui, infinitatea elementelor lui ajung \u00een pozi\u0163iile ideale, \u015fi atunci Totul, \u00centregul, nu mai este capabil de crea\u0163ie, el se surp\u0103 lu\u00e2nd-o de la \u00eenceput, de la materia stelar\u0103? (dup\u0103 un timp )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Dar oare acel creier, acea fiin\u0163\u0103 universal\u0103 este ea fiin\u0163\u0103 ? Eu, un spirit chinuit, pierdut \u00een \u00eenceputul perioadei, \u00eentre dou\u0103 r\u0103sturn\u0103ri ale clepsidrei, eu pe cine s\u0103 iubesc mai mult, creierul universal sau materia stelar\u0103 ? Sf\u00e2r\u015fitul ori \u00eenceputul, clepsidra plin\u0103 ori clepsidra goal\u0103? (dup\u0103 un moment lung de t\u0103cere ) Doamne, spiritul meu iar se g\u0103se\u015fte acolo unde c\u0103ile se despart \u015fi eu nu \u015ftiu pe care cale s-o apuc, \u015fi numai instinctul sau intui\u0163ia m\u0103 conduc ! (dup\u0103 c\u00e2teva momente de reflexie) Nu, nu ! Geniul este ca un elastic \u00eentins, este ca o raz\u0103 plecat\u0103 \u00een \u00eentuneric, el nu se g\u0103se\u015fte \u00een r\u0103scrucea c\u0103ilor, cum m\u0103 g\u0103sesc eu. ( tace, lini\u015ftea care se las\u0103 face s\u0103 se aud\u0103 valurile unei m\u0103ri t\u0103l\u0103zuind)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (i se cite\u015fte dezn\u0103dejdea pe fa\u0163\u0103) \u015ei atunci ce sunt eu, ce este cu mine\u00a0 \u00een lume, \u00een univers, \u00een timp, \u00een noianul timpului ?\u00a0 (mic\u0103 pauz\u0103) Voi dezlega eu vreodat\u0103 taina ce m\u0103 chinuie ? (dup\u0103 un timp ) Ori eu nu sunt geniu, ori am trecut dincolo de geniu ? (medit\u00e2nd ) Dac\u0103 stau \u015fi m\u0103 g\u00e2ndesc, trebuie s\u0103 fi trecut de starea aceasta. Geniul este starea de tindere cumplit\u0103 c\u0103tre obiectul poeziei, c\u0103tre obiectul descoperirii. Geniul \u00eenseamn\u0103 clarviziunea \u015fi tinderea. Geniul este un fulger cumplit care ilumineaz\u0103 \u015fi arde. Ori eu sunt un p\u0103stor, un cioban din mun\u0163ii Olteniei, care merg cu o lamp\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103\u2026(trist, ca \u015fi cum ar pl\u00e2nge) \u00eens\u0103 eu am trecut dincolo de geniu. Geniul meu s-a stins, ori eu i-am supravie\u0163uit ? \u00cen spa\u0163iile reci \u00een care am p\u0103truns \u015fi pe care le-am str\u0103b\u0103tut el s-ar fi stins cum s-a \u015fi stins. (dup\u0103 un timp )<\/p>\n

CONSTRANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : A\u015fa este \u00eentr-adev\u0103r? Geniul este boal\u0103 ? Ori eu p\u00e2n\u0103 la 3O de ani am fost bolnav! Boala crea\u0163iei, boala, suferin\u0163a de a crea\u2026 oare aceasta este mai rea dec\u00e2t boala dragostei?\u00a0 (z\u00e2mbind amar) \u00cemi aduc aminte de boala aceasta, a dragostei. \u015ei de boala de femeie care este altceva, \u015fi care se trag una din alta. Este boala de jum\u0103tatea ceal\u0103lalt\u0103. Ele sunt boli asem\u0103n\u0103toare, boli ale \u00eentregirii. Boli ale suferin\u0163ei jum\u0103t\u0103\u0163ii de ceal\u0103lalt\u0103 jum\u0103tate ! (tace )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : A\u015fa trebuie s\u0103 fie\u2026C\u0103ci ce sunt fugile mele\u2026c\u00e2nd eram copil, apoi b\u0103ietan, fugeam de acas\u0103\u2026 Fuga copilului care am fost, la Boiangeria de la T\u00e2rgu-Jiu, fuga la Slatina \u015fi de aici la Craiova\u2026.\u015ei apoi fuga \u00een lume. (respir\u0103 ad\u00e2nc, ca \u015fi cum \u015fi-ar da sufletul ) Dac\u0103 n-a\u015f fi fost geniu n-a\u015f fi fugit\u2026 Era dorul \u0103la \u00een mine, \u00eens\u0103 era mers \u00een pustiu \u015fi la nimereal\u0103. Era mers c\u0103tre \u0163inta pe care o \u015ftiam eu acolo \u00een mine. Dac\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc, copil\u0103ria \u015fi tinere\u0163ea mea seam\u0103n\u0103 cu cea a lui Rimbaud, a copilului minune al poeziei. (tace, molf\u0103ie ceva) Ce-o fi fost \u00een sufletul fiin\u0163ei \u0103leia? Coresponden\u0163a dintre\u00a0 suflet \u015fi poezie este indiscutabil\u0103, c\u00e2nd se treze\u015fte instinctul\u00a0 poeziei te t\u00e2r\u0103\u015fte dup\u0103 el \u015fi te duce a\u015fa cum se duce \u00eentins un arm\u0103sar. (\u00eentrist\u00e2ndu-se) Apoi, c\u00e2nd a venit clarviziunea la mine, s-a terminat. A ap\u0103rut fr\u00e2na. Cel\u0103lalt instinct, instinctul de conservare a luminat totul. El a intuit marea str\u0103batere, ce misie grea am de \u00eendeplinit, \u015fi atunci a oprit arderea, a ap\u0103rut lini\u015ftea\u2026 \u015ei eu mi-am \u015ftiut de la \u00eenceput via\u0163a mea toat\u0103. (tace c\u00e2teva momente )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Uite, la asta nu m-am g\u00e2ndit niciodat\u0103. Exist\u0103 altceva, alt\u0103 fiin\u0163\u0103, mai presus de geniu. (\u00a0 morm\u0103ind) S\u0103 scriu, \u015fi asta \u00een piatr\u0103. La geniu instinctul de conservare este umbrit \u015fi fals, distrus de cel\u0103lalt instinct, Instinctul cunoa\u015fterii, al crea\u0163iei, care-l t\u00e2r\u0103\u015fte s\u0103lbatic dup\u0103 el. (dup\u0103 un timp ) Dar de unde asta, de ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 a\u015fa ?\u00a0 (se g\u00e2nde\u015fte) De acolo c\u0103 vederea geniului este raz\u0103 \u00een noaptea universului\u2026 pe c\u00e2nd\u00a0 vederea fiin\u0163ei care trece dincolo de geniu, vederea ei, este sfera totului\u2026(\u00eenfrico\u015fat, chinuit ) Doamneee, cum am ajuns la adev\u0103rul acesta ? Vederea este sfera Totului. Eu v\u0103d totul. (dup\u0103 un timp ) Asta cred c\u0103 vine \u015fi de la patrie, de la \u0163ara \u015fi de la p\u0103m\u00e2ntul neamului t\u0103u. ( convins, trist ) De acolo trebuie s\u0103 vin\u0103, de la p\u0103m\u00e2ntul \u00eembibat cu sufletul \u015fi s\u00e2ngele str\u0103mo\u015filor. (dup\u0103 c\u00e2teva clipe )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 (\u0163ipetele pesc\u0103ru\u015filor se aud foarte aproape, dureros) La \u00eenceput prea g\u00e2lg\u00e2ia totul \u00een mine. Raza vederii era g\u00e2lg\u00e2ire. A\u015fa cum lumina unei lum\u00e2n\u0103ri ar arde prea puternic, \u015fi ar topi prea repede biata lum\u00e2nare. (respir\u0103 ad\u00e2nc, geme, ca \u015fi cum ar pl\u00e2nge ) P\u0103m\u00e2ntul \u0103la, p\u0103m\u00e2ntul \u0103la care e cultur\u0103, nu e piatr\u0103, ori substan\u0163\u0103 geologic\u0103.\u00a0 (geme) Doamne, c\u00e2nd ar\u0103 plugul pe plai rom\u00e2nesc ar\u0103 prin sufletul dens care s-a tot depus cu fiecare mort, \u015fi s-a b\u0103t\u0103torit ca p\u0103m\u00e2ntul din tind\u0103. \u0162\u0103ranul rom\u00e2n c\u00e2nd m\u0103n\u00e2nc\u0103 p\u00e2ine, m\u0103n\u00e2nc\u0103 suflet. \u015ei la \u00eenceput era at\u00e2ta suflet c\u0103 g\u00e2lg\u00e2ia prin mine ca v\u00e2ntul prin fluier. (amintindu-\u015fi) Puteam s\u0103 m\u0103 pr\u0103p\u0103desc. V\u00e2ntul ala m\u0103 sufla ca pe un fulg. El m-a suflat la T\u00e2rgu Jiu, de aici la Craiova, \u015fi m-a dus ca pe o corabie cu p\u00e2nze la Paris. \u015ei aici s-a produs marea luminare. (respir\u0103 g\u00e2j\u00e2it) Privirea, raza aia a ajuns\u00a0 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, \u015fi s-a uscat pe sfera Totului p\u00e2n\u0103 a devenit ea \u00eens\u0103\u015fi Sfer\u0103. De acum eu am \u015ftiut c\u00e2t am de spus \u015fi ce am de spus. (dup\u0103 un timp )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Instinctul de conservare e asemeni unui opai\u0163 care-\u015fi trage r\u0103d\u0103cina din p\u0103m\u00e2ntul str\u0103mo\u015fesc, de unde este hr\u0103nit \u015fi de unde \u00eei vine lumina. (dup\u0103 un timp) \u0102la m-a \u0163inut\u2026\u0102la trebuie s\u0103 m\u0103 \u0163in\u0103 \u00een via\u0163\u0103 p\u00e2n\u0103 s\u0103 ar\u0103t tot.\u00a0 S\u0103 spun tot. S\u0103-l pun \u00een piatr\u0103.\u00a0 (a obosit) A \u0163inut tuberculoza pe loc hr\u0103nind-o \u015fi pe ea.\u00a0 \u015ei mi-a \u0163inut \u00een fr\u00e2u arderea. Numai astfel nu m-am pr\u0103p\u0103dit. Pentru c\u0103 iluminarea s-a f\u0103cut acolo \u00een el, \u00een p\u0103m\u00e2nt, adic\u0103 \u00een sufletul ce-a devenit p\u0103m\u00e2nt. \u00cen el era at\u00e2t de pus \u00eenc\u00e2t nu se mai putea spune nici \u00eentr-o mie de ani. ( pe dealurile dimprejur se aud t\u0103l\u0103ngile unei turme. Sculptorul pare a asculta) Spa\u0163iul spiritual al rom\u00e2nilor, oric\u00e2t ar fi de c\u00e2ntat, sunt prea multe \u00een el ca s\u0103 fie spuse \u00eentr-un veac. De aceea s-a or\u00e2nduit ca eu s\u0103 nu dau totul \u00eentr-o clip\u0103, ci \u00eentr-o via\u0163\u0103. \u015ei s\u0103 dau Totul, adic\u0103 s\u0103 dau sfera. Am reu\u015fit eu oare s\u0103 dau sfera? (dup\u0103 c\u00e2teva momente de g\u00e2ndire)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (se aude prim\u0103v\u0103ratec susurul unui izvor de munte)\u00a0 Am reu\u015fit eu s\u0103 cuprind Totul, adic\u0103 opera mea se \u00eenscrie, sau descrie sfera ? Bine ar fi s\u0103 fie aproape de sfer\u0103. \u015ei sfera s\u0103 nu se fi \u00eenchis, c\u0103ci totul atunci ar \u00eennebuni, ar atinge ipostaza perfec\u0163iuni, \u015fi ar urma c\u0103derea \u00een haos. (respir\u0103 greu) Elementele operei, care sunt jum\u0103t\u0103\u0163i, s-ar aduna \u00een \u00eentreguri, sau s-ar aduna \u00eentr-un tot, ceea ce este acela\u015fi lucru, dup\u0103 care ar urma c\u0103derea \u00een haos. Ceea ce ar fi cumplit, c\u0103ci totul se \u00eenscrie \u00eentr-un sens devenind c\u0103dere\u2026 Ele exist\u0103 de acum pierdute (tragic). La lucrul acesta m\u0103 cutremur. ( dup\u0103 un timp)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (chipul transpirat i se \u00eensenineaz\u0103 u\u015for) Doamne! Oare e adev\u0103rat !? Nu poate fi adev\u0103rat\u2026! (devine \u00eensp\u0103im\u00e2ntat) Nu, nu, (\u00eensp\u0103im\u00e2ntat) nu poate fi adev\u0103rat\u2026! Clepsidra mai are mult p\u00e2n\u0103 s\u0103 se umple, \u015fi nici pe departe nu poate fi vorba de un creier universal. Nu, nu se poate! (tremur\u0103, e foarte speriat)\u00a0 Atunci trebuie distrus\u0103! (url\u0103)\u00a0 S\u0103 distrug, s\u0103 distrug! (arat\u0103 ca un dement, barba \u00eei zboar\u0103 \u00een v\u00e2nt, ochii \u00eei lucesc s\u0103lbatic, sudoarea \u00eei curge\u00a0 pe fa\u0163\u0103, se repede, pune m\u00e2na pe un ciocan \u015fi sparge c\u00e2teva lucr\u0103ri \u00een culmea demen\u0163ei.\u00a0 Face buc\u0103\u0163i una din opere. Dup\u0103 ce o sparge o prive\u015fte pe cea r\u0103mas\u0103 \u00eentreag\u0103. R\u0103suflarea \u00eei e \u015fuier\u0103toare. \u00cencetul cu \u00eencetul se lini\u015fte\u015fte)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 (epuizat, pierdut) Acum nu mai e sfer\u0103. Nu mai este unul. Marele Unu nu mai e \u00een primejdie. (ia cioburile \u00een palm\u0103)<\/p>\n

CONSTANTI BR\u00c2NCU\u015eI : (pl\u00e2nge) Nu se mai cunoa\u015fte nimic. Ce statuie o fi fost? S\u0103 n-o fi spart pe cea bun\u0103 ? Coloana sf\u00e2r\u015fitului trebuie s\u0103 fie opera cea mare. Ea e acolo departe \u00een T\u00e2rgul \u0103la nenorocit. Pe izlazul pe care pasc caii.\u00a0 (mic\u0103 pauz\u0103) Cai priponi\u0163i de Coloana\u00a0 f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit.\u00a0 (cu m\u00e2na \u00eentins\u0103, ca \u015fi cum i-ar vedea)\u00a0 V\u0103d caii priponi\u0163i de Coloana\u00a0 f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit.\u00a0 Ce metafor\u0103 cumplit\u0103 o mai fi \u015fi asta ? (\u00ee\u015fi acoper\u0103 ochii cu m\u00e2na) Nu, nu vreau s\u0103 v\u0103d, este \u015fi a\u015fa prea mult pentru o minte omeneasc\u0103. (prive\u015fte pe fereastra atelierului. Privirea \u00eei este dus\u0103 departe) Acum sunt mul\u0163umit. Doamnee ! Chiar dac\u0103 am pierdut o oper\u0103, am salvat marele Unu. Dac\u0103 pietrele astea se adunau \u015fi \u00eentre ele formau Totul, \u00centregul, adic\u0103 acel Unu, \u015fi dac\u0103 acel Unu supravie\u0163uia clipei, atunci marele Unu devenea jum\u0103tate. (se \u00eeneac\u0103, tu\u015fe\u015fte) Ar fi fost o crim\u0103, ar fi fost un sacrilegiu uria\u015f. Nu, nu aveam voie s\u0103 provoc c\u0103derea \u00een haos a marelui Unu. S\u0103 \u00eenceap\u0103 totul de la zero, adic\u0103 de la materia stelar\u0103\u2026 (dup\u0103 un timp )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Dar sunt eu sigur c\u0103 totul se petrece a\u015fa? Este adev\u0103rat\u0103 oare ridicarea \u015fi dec\u0103derea \u00een haos a Universului ? (dup\u0103 un timp ) Doamne, exist\u0103 ! arat\u0103-mi-Te pentru o clip\u0103, ca s\u0103 am cu cine vorbi! (trec c\u00e2teva momente ) Dar dac\u0103 nu este a\u015fa ? \u015ei mi-am distrus degeaba lucrarea? (\u00eemp\u0103cat) Mai bine s\u0103 fiu eu sigur. S\u0103 fiu lini\u015ftit. (mic\u0103 pauz\u0103) Ce lucru uria\u015f, s\u0103 fii lini\u015ftit, senin \u00een fa\u0163a universului ! (se \u00eentoarce. Observ\u0103 dispari\u0163ia domni\u015foarei Pagany) Unde e\u015fti? ( clipe\u015fte des din ochi, se vede c\u0103 este disperat) Unde e\u015fti ?? (respir\u0103 des, g\u00e2f\u00e2ind) Ai plecat ? (arat\u0103 speriat \u015fi mirat \u00een acela\u015fi timp ) Poate c\u0103 nici n-a fost\u2026A fost doar amintirea ei, doar o p\u0103rere\u2026(tace c\u00e2tva timp)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (\u00eemp\u0103cat) Bine c\u0103 a venit. \u00cemi era dor de femeie\u2026Mi-a f\u0103cut bine\u2026M-a mai lini\u015ftit. \u015ei g\u00e2ndul mi s-a dus departe \u00een timp. Parc\u0103 ar fi un fum sub\u0163ire de \u0163igar\u0103, plecat dintre oameni departe \u00een univers\u2026\u015ei acum oamenii nu se mai v\u0103d, sunt singuri. M\u0103 amenin\u0163\u0103 primejdia dispari\u0163iei, \u015fi a risipirii\u2026(dup\u0103 un timp ) Sunt senin\u2026\u015ei b\u0103tr\u00e2n\u2026S\u0103 r\u0103m\u00e2n senin \u00een fa\u0163a timpului \u015fi a universului\u2026.Oare a fost ea cu adev\u0103rat ? (g\u00e2ndindu-se ) Mi-e team\u0103 s\u0103 nu mi se fac\u0103 o dat\u0103 dor de ea s\u0103 urlu de durere\u2026 (\u015fterg\u00e2ndu-\u015fi transpira\u0163ia) Acum \u00eemi este mai bine\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (nelini\u015ftit deodat\u0103) De ce mi-e mai bine ? \u00cemi era dor de mama\u2026am visat-o pe ea , \u015fi mi-a trecut. ( trist) Ce-o fi f\u0103c\u00e2nd mama acolo, departe\u2026 \u00een s\u0103tucul acela de case cu b\u00e2rne? Mereu te aud, mam\u0103, tr\u0103ind pe lume. (atent, speriat deodat\u0103 ) Ce este asta ? Nu este nici dor, nici durere, nu e nici veselie, nici melancolie \u2026 parc\u0103 melancolie este, dar este asemenea unui dor dup\u0103 ceva. Ca \u015fi cum a\u015f fi aer sau v\u00e2nt \u015fi m-a\u015f risipi c\u0103tre tine, mam\u0103\u2026.\u015fi c\u0103tre tine, femeie iubit\u0103. (dup\u0103 un timp )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 ( sc\u00e2r\u0163\u00e2itul f\u00e2nt\u00e2nii se aude ca la el \u00een Hobi\u0163a) Doamne, \u00een\u0163eleg ce este asta\u2026.Cu mama m\u0103 leg de lume, m\u0103 leg de p\u0103m\u00e2nt, m\u0103 leg de mo\u015fii \u015fi str\u0103mo\u015fii no\u015ftri, de istorie. (\u00eei vine s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, e un b\u0103tr\u00e2n chinuit de vedenii) Lumea vine \u00een urma mea \u00eenaint\u00e2nd c\u0103tre un orizont argintiu, iluminat de un r\u0103s\u0103rit nev\u0103zut, \u015fi vine greu, \u015fi eu m-am dus prea departe \u00een ad\u00e2ncul pustiei\u2026 \u015fi leg\u0103tura cu lumea, cu omul, \u00eemi este pus\u0103 in primejdie, \u015fi atunci \u00eencepe s\u0103 bat\u0103 acel v\u00e2nt\u00a0 care este dorul de mam\u0103\u2026(acum pl\u00e2nge de\u2013a binelea)\u00a0 \u015fi sufletul meu simte, \u015fi se \u00eendoaie de ad\u00e2nca durere a lui. (trec c\u00e2teva momente). \u0162i-o fi dor, mam\u0103, de nu mai po\u0163i. \u0162i-o fi dor de-\u0163i vei sim\u0163i carnea neagr\u0103 cum e c\u0103rbunele. \u015ei m-ai vrea l\u00e2ng\u0103 tine, s\u0103 m\u0103 vezi, cine \u015ftie, poate nu mai ai mult, \u015fi ai vrea s\u0103 m\u0103 vezi.\u00a0 (\u00eei tremur\u0103 glasul \u0163i m\u00e2inile) \u00cen\u0163eleg, \u00een\u0163eleg ce e \u00een mintea ta. Doamne, iart\u0103-m\u0103! (trec c\u00e2teva momente) \u015ei nu peste mult timp \u015fi eu m\u0103 voi duce, mam\u0103. Las\u0103 c\u0103 ne vom \u00eent\u00e2lni acolo, ne vom \u00eent\u00e2lni ca doi tovar\u0103\u015fi. (\u00ee\u015fi ia t\u00e2mplele \u00een palme) Doamne, mama e moart\u0103 de mult, \u015fi ea pentru mine tot mama mea r\u0103m\u00e2ne. (url\u00e2nd de durere) De ce murim? Eu am luptat \u00eempotriva mor\u0163ii\u2026Cu ce am luptat \u00eempotriva ei \u015ftiu. (tace) Cu arta \u015fi cu geniul meu ! (\u0163ipetele pesc\u0103ru\u015filor se aud din ce \u00een ce mai tare, tragice)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Sunt vinovat c\u0103 am luptat singur? Sunt! \u00cens\u0103 ce puteam face ?! P\u00e2n\u0103 acum \u00een istorie \u00eempotriva mor\u0163ii nu se poate lupta dec\u00e2t a\u015fa, cu opera.\u00a0 Prin art\u0103. Poe\u0163ii \u015fi arti\u015ftii sunt primii care s-au ridicat \u00eempotriva mor\u0163ii, \u015fi ei au r\u0103mas. Ele sunt singurele fiin\u0163e vii ale istoriei, spiritul lor ne \u00eenso\u0163e\u015fte permanent.\u00a0 (mic\u0103 pauz\u0103) Dup\u0103 ce mi se va duce st\u00e2rvul \u0103sta , spiritul meu va \u00eenso\u0163i omenirea mii de ani, o va \u00eenso\u0163i p\u00e2n\u0103 la r\u0103sturnarea clepsidrei, apoi se va termina \u015fi el, va deveni materie stelar\u0103\u2026 Poate nu va deveni, clepsidra nu se va r\u0103sturna\u2026(dup\u0103 un timp) Doamne, m\u0103 doare \u00eens\u0103 aceast\u0103 nemurire ! Sunt fericit de ea , dar m\u0103 \u015fi doare! \u00cemi e parc\u0103 dor de ceva, \u015fi nu \u015ftiu de ce. \u00cens\u0103 ce au f\u0103cut poe\u0163ii, pictorii \u015fi sculptorii? (tace deodat\u0103) Moartea n-a fost \u00eenvins\u0103\u2026Ce au f\u0103cut ei este c\u0103 numai au trezit cu nemurirea operei lor acel dor, acea s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103 de eternitate care zace \u00een incon\u015ftientul fiin\u0163ei umane , \u00een ad\u00e2ncul omului\u2026\u015ei le-au ar\u0103tat oamenilor ce se poate. Ei, oamenii, sunt operele naturii \u015fi ale istoriei, mai mari dec\u00e2t ni\u015fte c\u0103r\u0163i, ori dec\u00e2t statuile mele \u015fi cu at\u00e2t mai mult ar trebui s\u0103 fie nemuritori. (dup\u0103 un timp)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Dup\u0103 arti\u015fti vor veni oameni de \u015ftiin\u0163\u0103, medici, chimi\u015fti, fizicieni, biologi, \u015fi vor lupta \u015fi ei \u00eempotriva mor\u0163ii. Al doilea atac va fi cel decisiv, \u015fi oamenii vor tr\u0103i sute de ani, \u015fi mii de ani. (z\u00e2mbind trist) O, Doamne, de-ar tr\u0103i omul o mie de ani, altfel a\u015f sim\u0163i eu acum, ar fi ca \u015fi cum a\u015f avea \u00een fa\u0163\u0103 mii de ani de crea\u0163ie, \u015fi\u00a0 c\u00e2te n-a\u015f face, \u015fi\u00a0 c\u00e2te n-a\u015f spune omului.\u00a0 (\u00eenviorat) A\u015f gr\u0103bi ajungerea Omului acolo unde clepsidra se umple, a\u015f trece dincolo\u2026 Clepsidra ar \u00eencepe s\u0103 creasc\u0103, s\u0103 creasc\u0103 la infinit. (tace iar) A\u015fa trebuie, trebuie s\u0103 m\u0103 re\u00eentorc \u015fi s\u0103 devin materie moart\u0103. Plec mul\u0163umit\u2026Pot s\u0103 spun c\u0103 mi-am f\u0103cut datoria. Uite, tu te-ai dus \u015fi eu nu \u0163i-am spus asta\u2026\u015ei poate \u0163ie nici nu \u0163i-a trecut prin minte\u2026(c\u00e2ntecul unui coco\u015f se aude stins \u00een noapte) Tu trebuie s\u0103 fii fericit\u0103, mam\u0103\u2026Dintre toate mamele care s-au perindat prin istoria asta, tu \u0163i-ai f\u0103cut datoria cum pu\u0163ini oameni \u015fi-au f\u0103cut-o\u2026Cum pu\u0163ine mame \u015fi-au f\u0103cut-o. Pentru c\u0103 ai dat un fiu care a dus f\u0103clia lumii mai departe, care a f\u0103cut at\u00e2t de mult pentru omenire, pentru binele ei\u2026(dup\u0103 un timp)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (cu chipul iluminat, ca un copil) O, ce fericite trebuie s\u0103 fi\u0163i voi\u2026.Toate mamele de la \u00eenceputul lumii care a\u0163i dat fii grozavi, ce au dus lumea mai departe\u2026 (gem\u00e2nd de durere ) Ce fiin\u0163e trebuie s\u0103 fi\u0163i voi\u2026V\u0103 v\u0103d \u00een lumea ceal\u0103lalt\u0103, pe ni\u015fte plaiuri line \u015fi luminate, cum merge\u0163i fericite, cu chipurile lumin\u00e2nd de bucurie. De bucuria de a fi dat \u00een istorie mari creatori, cum merge\u0163i pe colinele antice ale lumii de dincolo, \u015fi ce lumin\u0103 este, \u015fi ce frumos este afar\u0103 , pe coline, \u015fi voim merge\u0163i pe colinele raiului\u2026V-a ales Dumnezeu pe toate\u2026.\u015ei o v\u0103d \u015fi pe mama printre voi. Parc\u0103 e\u015fti pu\u0163in speriat\u0103, mam\u0103\u2026dar e\u015fti fericit\u0103. (ca \u015fi cum ar pl\u00e2nge ) Acum \u015ftiu c\u0103 e\u015fti fericit\u0103, mam\u0103, \u015fi eu am fost \u0103la, Costache al t\u0103u, copilul care a fugit de acas\u0103\u2026\u015fi tu ai tremurat pentru el\u2026(dup\u0103 un timp. Ridic\u00e2ndu-\u015fi fa\u0163a \u015fi privind departe, ca\u00a0 \u015fi cum s-ar trezi dintr-un vis)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (e lac de sudoare) Doamnee, ce reverie\u00a0 a fost asta !? Parc\u0103 ar fi fost un vis frumos!\u00a0 (r\u0103sufl\u0103 greu) \u00cemi era dor de mama, m\u0103 chinuia r\u0103u dorul de ea, \u015fi acum o v\u0103zui\u2026Era pe ni\u015fte dealuri luminate, mirosind a gutui, \u015fi era fericit\u0103. (trec c\u00e2teva clipe )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (e foarte singur) \u015ei eu sunt mul\u0163umit, mam\u0103. Poate c\u0103 este mai bine c\u0103 n-am fost al\u0103turi, c\u0103ci tu m-ai fi \u00eempiedicat. De c\u00e2nd am plecat \u00een lume am fost un o\u015ftean ce lupt\u0103 \u00een pustie, departe, cu nev\u0103zutul \u015fi neauzitul. (privind ca un orb \u00eenaintea lui) Eu le-am l\u0103sat pe toate, mam\u0103, pl\u0103ceri \u015fi toate, ca s\u0103 fiu singur \u015fi lucid, puternic, acolo, \u00een fa\u0163a infinitului \u015fi necunoscutului. A\u015fa cum soldatul st\u0103 \u00een front, \u00een b\u0103taia pu\u015ftii du\u015fmanului, eu am stat zeci de ani singur, cu pieptul descoperit \u00een fa\u0163a infinitului. A fost greu mam\u0103, tare greu, nici n-a\u015f putea povesti (mic\u0103 pauz\u0103 )\u00a0 Cum se poate descrie ceva ce nici nu poate fi prins \u00een cuv\u00e2nt ? A fost ca \u015fi cum a\u015f fi fost jupuit de piele \u015fi a\u015f sta \u00eentr-un v\u00e2nt puternic ce bate din univers, dinspre necunoscut\u2026\u015fi e rece. \u015ei senza\u0163ia este ustur\u0103toare, dar e de fericire! Ce fericire ascu\u0163it\u0103, \u0163ip\u0103toare a fost via\u0163a mea, mam\u0103 ! (dup\u0103 un timp ) S\u0103 fim mul\u0163umi\u0163i \u015fi m\u00e2ndri c\u0103 noi suntem ferici\u0163i, mam\u0103 ! Am\u00e2ndoi, \u015fi lucrul acesta ne leag\u0103. Noi suntem printre pu\u0163inii oameni ferici\u0163i ce au ap\u0103rut \u015fi s-au perindat pe planeta aceasta, de la \u00eenceputul tuturor \u00eenceputurilor. (apoi, ca \u015fi cum s-ar trezi. Undeva un c\u00e2ine url\u0103 a mor\u0163iu) Doamne, ce este cu mine ? (speriat deodat\u0103 ) Prea mi-a sl\u0103bit aten\u0163ia, \u015fi m\u0103 fur\u0103 un fel de somn \u015fi de amintire. Nu cumva nu mai e mult ?<\/p>\n

SCENA III-a<\/p>\n

Acela\u015fi d\u00e9cor ca \u00een scenele anterioare. Br\u00e2ncu\u015fi e \u00eentins pe pat. Respira\u0163ia \u00eei e grea, \u00eei sclipe\u015fte fruntea, galben\u0103 \u015fi \u00eemb\u0103tr\u00e2nit\u0103, de sudoare. Se pare c\u0103 sunt ultimele clipe ale artistului. Valurile m\u0103rii se aud pustii, lovindu-se de st\u00e2nci. C\u00e2nd \u015fi c\u00e2nd \u0163ipetele pesc\u0103ru\u015filor sf\u00e2\u015fie v\u0103zduhul.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (gem\u00e2nd) Mam\u0103\u0103, r\u0103spunde-mi tu\u2026(brusc \u00eel \u00eeneac\u0103 tusea. Dup\u0103 ce s-a mai lini\u015ftit) E ca \u015fi cum ar fi acela\u015fi lucru de a\u015f muri, ori de n-a\u015f muri. Ce ciudat\u2026 S\u0103 fie acela\u015fi lucru? Nu credeam s\u0103 ajung aici, \u015fi totu\u015fi am ajuns. (dup\u0103 un timp) E bine oare, e r\u0103u? \u00cen general nu este bine ca omul s\u0103 ajung\u0103 aici\u2026 S\u0103 las asta cu gur\u0103 de moarte\u2026 \u00cens\u0103 nu trebuia s\u0103 ajung aici\u2026 Eu mi-am f\u0103cut datoria. Eu mi-am f\u0103cut datoria de om\u2026 Parc\u0103 totu\u015fi, \u00eens\u0103 simt ceva\u2026 Nu e dor, e mai slab dec\u00e2t dorul, e ceva greu de descris (trupul i se contract\u0103, \u00ee\u015fi ridic\u0103 fruntea, se uit\u0103 ca la ceva care s-ar apropia venind din cer. Prive\u015fte atent \u00eempreun\u00e2ndu-\u015fi spr\u00e2ncenele. E pu\u0163in speriat.)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : E porumbelul! De unde o fi? (mic\u0103 pauz\u0103) Trebuie s\u0103 fie un semn. Dac\u0103 e porumbelul \u00eenseamn\u0103 c\u0103 e bine\u2026(valurile m\u0103rii se aud sp\u0103rg\u00e2ndu-se de \u0163\u0103rm)<\/p>\n

VOCEA : Nu te bucura, Costache, nu te bucura. N-am venit s\u0103 te iau, am venit s\u0103 te judec.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (f\u0103c\u00e2nd ochii mari, e speriat) Vorbe\u015fte! Parc\u0103 ar fi vocea tat\u0103lui meu! (\u00ee\u015fi \u015fterge sudoarea de pe frunte) S\u0103 m\u0103 judeci? Dar cine e\u015fti tu ?<\/p>\n

VOCEA : (ecou \u00eendep\u0103rtat) Sunt chipul Domnului, iar \u00een mine e duhul Lui\u2026 \u015ei am venit s\u0103 te judec\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 (are ochii nefiresc de mari) Ai venit s\u0103 m\u0103 judeci? Dar nu m-am judecat eu singur toat\u0103 via\u0163a\u2026 \u015ei mai e cel\u0103lalt judec\u0103tor, mai aspru \u015fi mai ne\u00eendur\u0103tor dec\u00e2t mine, opera. (este epuizat, vorbe\u015fte cu mare greutate) Nu m\u0103 judec\u0103 ea oare tot timpul? \u015ei n-a mai fost alt judec\u0103tor care m-a judecat? Istoria. (se aud triste valurile m\u0103rii sp\u0103rg\u00e2ndu-se de \u0163\u0103rm) De at\u00e2\u0163ia ani eu tr\u0103iesc ca \u015fi cum a\u015f fi fost \u00een fa\u0163a judec\u0103\u0163ii\u2026Am muncit, am m\u00e2ncat, am iubit, am suferit, mi-am f\u0103cut treburile st\u00e2nd drept \u00een fa\u0163a ochiului judec\u0103\u0163ii\u2026C\u0103ci asta e via\u0163a unui artist, \u015fi a unei con\u015ftiin\u0163e cum e a mea\u2026 e mereu \u00een fa\u0163a judec\u0103\u0163ii\u2026(trece un timp, obosit) Uite, poate de aceea eu am uitat de judecata ta\u2026Dac\u0103 trebuie s\u0103 m\u0103 judeci \u015fi eu am uitat, iart\u0103-m\u0103, Doamne! (epuizat se las\u0103 s\u0103 cad\u0103 pe spate)<\/p>\n

VOCEA : Da, trebuie s\u0103 te judec.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Am gre\u015fit cu ceva?<\/p>\n

VOCEA : Ai gre\u015fit. Dar nu e vorba de asta. \u015etii bine c\u0103 nu e suflet care s\u0103 nu fie judecat. Aceasta este esen\u0163a spiritului. El judec\u0103 \u015fi este judecat.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 (ridic\u00e2ndu-se din nou \u00een coate cu mare greutate) Bine, Doamne, dac\u0103 e a\u015fa\u2026M-am lini\u015ftit acum\u2026M\u0103 speriasem c\u00e2nd am auzit c\u0103 ai venit\u2026De judecat\u0103 n-am \u00eens\u0103 de ce s\u0103 m\u0103 tem\u2026<\/p>\n

VOCEA : Gre\u015fe\u015fti, Costache. Ve\u015fnic trebuie s\u0103 ne temem de judecat\u0103.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Nu, Doamne, eu zic c\u0103 omul nu trebuie s\u0103 se team\u0103 de judecat\u0103.<\/p>\n

VOCEA : (amenin\u0163\u0103toare) M\u0103 \u00eenfrun\u0163i?<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 (speriat) Nu, Doamne, nu te \u00eenfrunt. Asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 m\u0103 simt \u00eemp\u0103cat\u2026C\u0103 sunt umil \u015fi c\u0103 mi-am f\u0103cut datoria\u2026Eu mi-am f\u0103cut datoria, Doamne!<\/p>\n

VOCEA : Nu \u0163i-ai f\u0103cut-o, Costache\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCUSI : De ce , Doamne? Arat\u0103-mi\u2026<\/p>\n

VOCEA : \u0162\u00ed-ai uitat datoriile de om, ca s\u0103 dai\u00a0 totul geniului\u2026Ai luat de la om \u015fi i-ai dat geniului\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : A\u015fa e, Doamne\u2026Dar dac\u0103 n-a\u015f fi f\u0103cut a\u015fa, n-a\u015f fi f\u0103cut multe lucruri, n-a\u015f fi ajuns unde am ajuns, \u015fi n-a\u015f fi f\u0103cut tot ce am f\u0103cut\u2026<\/p>\n

VOCEA :\u00a0 (ca \u015fi cum s-ar g\u00e2ndi) Se poate s\u0103 ai dreptate\u2026Trebuie s\u0103 fiu bun cu tine\u2026\u00cens\u0103 de un lucru\u2026nu pot s\u0103 te iert, Costache\u2026De copii\u2026N-ai f\u0103cut copii\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 (epuizat, se las\u0103 s\u0103 cad\u0103) Dar eu am avut dreptul s\u0103 nu fac copii, Doamne\u2026Geniul are dreptul\u2026C\u0103ci el face\u00a0 pentru spe\u0163\u0103 mai mult dec\u00e2t cel ce face copii\u2026<\/p>\n

VOCEA : Nu, Costache, n-ai dreptate\u2026 Acest drept nu-l are nimeni\u2026 Geniul nu are voie s\u0103 ucid\u0103.\u00a0 \u015ei dac\u0103 nu are dreptul s\u0103 ucid\u0103 el nu are dreptul nici s\u0103 nu fac\u0103 copii, lucrul asemenea cu pruncul\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI\u00a0 :\u00a0 ( \u00eencearc\u0103 s\u0103 z\u00e2mbeasc\u0103, de fapt aiureaz\u0103) Da, Doamne, a\u015fa este. Recunosc. Mi se lumineaz\u0103 mintea \u015fi v\u0103d c\u0103 a\u015fa e\u2026\u00a0 Iart\u0103-m\u0103, Doamne, \u00eemi cer luare din pedeaps\u0103\u2026 \u00cens\u0103 eu care am crezut toat\u0103 via\u0163a, \u015fi apoi au mai fost \u015fi \u00eemprejur\u0103rile\u2026<\/p>\n

VOCEA : (milindu-se de el) Vezi, Costache\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Ce s\u0103 fac, Doamne\u2026 Acum e t\u00e2rziu. Am f\u0103cut \u00een schimb altceva\u2026<\/p>\n

VOCEA : Ai f\u0103cut, nimic de zis, \u00eens\u0103 nu e acela\u015fi lucru. Prima datorie a fiin\u0163ei omene\u015fti este s\u0103 duc\u0103 mai departe dec\u00e2t ea via\u0163a. Aceasta e datoria fiec\u0103rei viet\u0103\u0163i l\u0103sate de Mine. Ori\u00a0 tu n-ai dus mai departe via\u0163a, dec\u00e2t partea ta.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (trist) \u00centr-un fel am dus-o \u015fi eu, Doamne.<\/p>\n

VOCEA : Nu e via\u0163a, Costache. Ne \u00een\u015fel\u0103m, dar nu e via\u0163a. Trupurile oamenilor sunt \u00eenl\u0103n\u0163uite, ele se \u0163in de m\u00e2n\u0103, totul se \u0163ine de m\u00e2n\u0103 cu tat\u0103l s\u0103u \u015fi cu fiul s\u0103u, \u015fi a\u015fa ca \u015fi cum ar fi ni\u015fte p\u0103duri pe o c\u00e2mpie nesf\u00e2r\u015fit\u0103\u2026 \u015eirurile de oameni care se \u0163in de m\u00e2n\u0103 vin din ad\u00e2ncul timpului. (oft\u00e2nd u\u015for) \u015ei p\u0103catul trece prin ei, venind din \u00eenceputuri. P\u0103catul originar, este a\u015fa cum trece curentul prin s\u00e2rm\u0103, \u015fi pe ultimul cu care se termin\u0103 \u015firul t\u0103u se va opri\u2026 odat\u0103 cu tine, Costache. \u00cen timp ce \u015firurile de oameni de al\u0103turea vor continua s\u0103 mearg\u0103 \u00eenainte la infinit. (mic\u0103 pauz\u0103) Numai al t\u0103u o s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 undeva,\u00a0 pe c\u00e2nd celelalte se vor pierde \u00een zarea timpului.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (parc\u0103 \u015fi-a mai revenit)\u00a0 Da, Doamne, eu m-am jertfit pe mine, ca s\u0103 le dau lor puterea mea, s\u0103 mearg\u0103 cu ea \u00eenainte, \u015fi s\u0103 \u00eenving\u0103. Eu \u00een graba mea am purtat sufletul meu \u015fi toat\u0103 puterea mea \u015fi le-am dat-o lor ca s\u0103 le-ar\u0103t calea \u015fi s\u0103 le dau t\u0103rie s-o urmeze, \u015fi tu pe mine m\u0103 \u00eenvinuie\u015fti.<\/p>\n

VOCEA :\u00a0 \u015eirurile sunt coloane infinite, Costache, ele merg a\u015fa la infinit, numai neamul t\u0103u, sensul\u00a0 t\u0103u s-a oprit. De aceea ai f\u0103cut tu Coloana nesf\u00e2r\u015fitului.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 (ascult\u0103, rar) Da, Doamne, a\u015fa e\u2026 Dar eu sunt \u0103la, Doamne, care a dat mai mult, \u015fi acum, iat\u0103, tot eu\u00a0 sunt \u0103l mai s\u0103rac, cel asupra c\u0103ruia cade pedeapsa Ta\u2026Judecata asta nu este dreapt\u0103, Doamne. Mi se pare c\u0103 eu ar trebui s\u0103 fiu r\u0103spl\u0103tit, nu certat\u2026.<\/p>\n

VOCEA : \u00centr-un fel ai \u015fi tu dreptate, Costache, dar ai \u00eenc\u0103lcat legea cea dint\u00e2i a conserv\u0103rii \u015fi a procrea\u0163iei\u2026Geniul are voie s\u0103 fac\u0103 orice numai s\u0103 nu ucid\u0103 \u015fi s\u0103 nu procedeze. C\u00e2nd crea\u0163ia lui nu este crea\u0163ie de via\u0163\u0103, este un fel de umilire a crea\u0163iei. Dar atunci c\u00e2nd geniul lui ar fi at\u00e2t de mare, dup\u0103 ce a cioplit statuia, s\u0103-i dea via\u0163\u0103, s-o ridice din noapte, cum a f\u0103cut Orfeu, el, cel mai mare dintre to\u0163i arti\u015ftii lumii. El este singurul. El este singurul care s-a salvat dintre oameni \u015fi a ie\u015fit la suprafa\u0163\u0103, \u00een timp ce voi ceilal\u0163i a\u0163i r\u0103mas jos \u00een subteran\u0103, \u00een \u00eentuneric, a\u015fa cum zice Dostoievski, de care cred c\u0103 ai auzit\u2026.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI: (trist, pierdut) Da, Doamne, am auzit\u2026<\/p>\n

VOCEA : Vreuna dintre statuile tale a prins via\u0163\u0103, \u015fi merge ca omul pe lume, \u015fi na\u015fte la r\u00e2ndul ei \u015fi ea via\u0163\u0103 ?<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI\u00a0 : ( trist ) Nu, Dooamne\u2026<\/p>\n

VOCEA : (c\u0103in\u00e2ndu-l ) Vezi, Costache, c\u0103 ai gre\u015fit \u00een fa\u0163a mea\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Da, Doamne\u2026este adev\u0103rat. Dar vinovat nu sunt. Ci trebuie s\u0103 m\u0103 r\u0103spl\u0103te\u015fti. Eu cred \u00een opera mea \u015fi \u00een truda mea, \u015fi m\u0103 \u015fi \u00eendoiesc de ea, \u015fi tu vii \u015fi zici c\u0103 nu am f\u0103cut ce n-am f\u0103cut. \u015ei m\u0103 pedepse\u015fti ca \u015fi cum n-a\u015f fi f\u0103cut nimic. (gem\u00e2nd ) Nu e drept, Doamne\u2026 (\u0163ipetele pesc\u0103ru\u015filor se aud uimitor de aproape)<\/p>\n

VOCEA : Spune, omule\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (trist) Accept, Doamne, c\u0103 sunt vinovat. \u00cens\u0103 nu pot s\u0103 accept c\u0103 am gre\u015fit. Iar dac\u0103 sunt vinovat este pentru c\u0103 Tu nu i-ai l\u0103sat omului nici o \u015fans\u0103 de a se salva de vin\u0103. Vina de a fi om. (un car cu boi se aude trec\u00e2nd pe drum) \u00cens\u0103 de gre\u015fit nu am gre\u015fit, Doamne\u2026C\u0103ci dac\u0103 a\u015f fi f\u0103cut statuile mele nu din piatr\u0103, ci le-a\u015f fi f\u0103cut vii, Te \u00eentreb, ar mai tr\u0103i, ar mai rezista ele mii \u015fi mii de ani, pentru c\u00e2t le-am f\u0103cut eu ? (ascult\u0103 cu auzul \u00eencordat) Sau , dac\u0103 prin talentul meu,\u00a0 care e darul T\u0103u, Tat\u0103 ceresc, le-a\u015f fi dat via\u0163\u0103, mi-ar mai fi r\u0103mas ele fidele g\u00e2ndului meu? Ar mai fi p\u0103strat ele expresia \u015fi ideea ce-am pus-o \u00een ele? (dup\u0103 un timp) Nu,\u00a0 Doamne! C\u0103ci dup\u0103 legile interioare ale vie\u0163ii s-ar fi schimbat, pierz\u00e2nd ce am pus eu \u00een ele, sufletul, spaima, visurile mele, nelini\u015ftea, speran\u0163a\u2026 (gem\u00e2nd) \u015ei atunci munca mea n-ar mai fi avut nici un rost. Ast\u0103zi n-a\u015f mai putea sta \u00een fa\u0163a Ta \u015fi n-a\u015f mai putea spune \u00eenaintea Ta c\u0103 mi-am \u00eendeplinit datoria.<\/p>\n

VOCEA : (dup\u0103 mult timp, trist\u0103 ) Ai dreptate, Costache\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : ( am\u0103r\u00e2t) Vezi, Doamne\u2026<\/p>\n

VOCEA : Dar bine ar fi fost s\u0103 le dai \u015fi via\u0163\u0103, \u015fi s\u0103 le faci s\u0103-\u015fi \u00eendeplineasc\u0103 menirea lor pe care le-o dau creatorii. Adic\u0103 cea pe care \u0163i-am dat-o Eu \u0163ie\u2026(clopotele unei biserici se aud parc\u0103 de pe lumea ailalt\u0103)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (pare \u00een\u0163epenit, nelini\u015ftit, chipul \u00eei este galben ) Ar fi fost, Doamne, dar vezi, aici Tu e\u015fti de vin\u0103. C\u0103ci ai pus \u00een mine prea pu\u0163in\u0103 putin\u0163\u0103. Iar \u00een oamenii de r\u00e2nd nici at\u00e2ta\u2026 Tu n-ai putut s\u0103 pui \u00een mine, \u00een om, mai mult\u0103 putin\u0163\u0103 \u015fi de aceea nici omul nu poate. (trist) Vezi, Doamne deci, c\u0103 Tu e\u015fti cel vinovat\u2026<\/p>\n

VOCEA : Nu e bine, Costache\u2026cugetul \u00ee\u0163i este prea seme\u0163\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (medit\u00e2nd, trist, ca de pe alt\u0103 lume) Nu-mi este, Doamne\u2026gr\u0103iesc numai adev\u0103rul. De multe ori \u00een via\u0163\u0103 te-am blestemat pentru lumea \u015fi pentru condi\u0163ia \u00een care m-ai creat. Mi-ai pus pe umeri o crucea prea grea, \u015fi \u00eentr-o lume prea c\u00e2inoas\u0103\u2026 \u015ei din pu\u0163in \u015fi din nimic, prin truda mea, eu am izvodit o oper\u0103 ce va r\u0103m\u00e2ne, \u015fi le-am dat oamenilor lumin\u0103 ca s\u0103-\u015fi lumineze mintea \u015fi via\u0163a. (se opre\u015fte sleit de puteri) Pe c\u00e2nd Tu, Doamne, ai dat \u00eentuneric, \u015fi le-ai dat oamenilor teama de Tine, ca s\u0103 te urmeze \u015fi s\u0103 Te venereze de spaim\u0103\u2026<\/p>\n

VOCEA : ( se simte m\u00e2nia \u00een glasul Lui) Apleac\u0103-\u0163i fruntea \u00een p\u0103m\u00e2nt, Costache, \u015fi umile\u015fte-te\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Nu, Doamne, pentru c\u0103 toat\u0103 via\u0163a mea a fost umilire, Tu toat\u0103 via\u0163a m-ai umilit, iar \u00een\u0103l\u0163area este numai din truda mea, iar noaptea mea vreau s\u0103 fie o ridicare \u00eempotriva ta. (se aud clipotele unei biserici ca de pe alt\u0103 lume, apoi valurile m\u0103rii lovindu-se de \u0163\u0103rm)<\/p>\n

VOCEA : Neghiobule! Tu nu \u015ftii c\u0103 moartea este o prejudecat\u0103 ! O iluzie ! Dac\u0103 omul moare \u015fi merit\u0103 s\u0103 moar\u0103, asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u015fi merit\u0103 s\u0103 moar\u0103. Te-ai g\u00e2ndit vreodat\u0103 la lucrul acesta? Din clipa c\u00e2nd fiin\u0163a uman\u0103 nu va mai muri \u00een istorie s\u0103 \u015ftii c\u0103 ea a trudit \u015fi s-a \u00een\u0103l\u0163at at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t ea merit\u0103 s\u0103 fie nemuritoare. De aceea prin moarte Eu te judec pe tine\u2026<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (trist, am\u0103r\u00e2t) Te judeci tot pe Tine ,Doamne. C\u0103ci ce moare este trupul meu de hum\u0103 care este opera Ta. \u015ei deci pe\u00a0 Tine te judeci care n-ai fost \u00een stare\u00a0 s\u0103 creezi un om etern. Deci moartea oamenilor, a trupurilor lor de carne, este judecata ta, Doamne\u2026 Operele mele\u00a0 or s\u0103 fie nemuritoare \u015fi eternitatea lor este judecata mea. Vezi, Doamne ? c\u0103 tot Tu e\u015fti mai prejos? ( tu\u015fe\u015fte de c\u00e2teva ori) Eu prin truda mea am reu\u015fit s\u0103 m\u0103 \u00eenal\u0163 deasupra Ta\u2026<\/p>\n

VOCEA : Ai pierdut credin\u0163a , Costache \u015fi frica de Domnul\u2026\u015ei o dat\u0103 cu ele \u0163i-ai pierdut \u015fi min\u0163ile.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Credin\u0163a nu mi-am pierdut-o, Doamne. C\u0103ci am credin\u0163a dup\u0103 care m\u0103 conduc, dar omul a trebuit s\u0103-\u015fi ridice o alt\u0103 credin\u0163\u0103 mai bun\u0103 \u015fi mai dreapt\u0103. Nu frica mi-am pierdut-o, \u00eens\u0103 omului c\u00e2ndva nu-i va mai fi fric\u0103 \u00een istorie \u015fi-n univers.<\/p>\n

VOCEA : Alt\u0103 \u00eenvinuire pe care \u0163i-o aduc, Costache, este acea de a-\u0163i fi p\u0103r\u0103sit mama.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Da, Doamne, ai dreptate. Dar \u015fi pentru asta am pl\u0103tit. Am pl\u0103tit \u00eenmiit. Am pl\u0103tit cu dorul \u015fi cu durerea dup\u0103 ea. N-o puteam aduce aici, ceea ce ar fi \u00eensemnat s-o scot din lumea ei. Iar acolo unde am l\u0103sat-o, n-am l\u0103sat-o pe drumuri, ci \u00een neamul ei, care a avut s\u0103-i dea de toate, numai vederea fiului ei, nu. (un c\u00e2ine se aude url\u00e2nd lung, a mor\u0163iu, \u00een noapte)<\/p>\n

VOCEA : Asta trebuie s\u0103\u00a0 i-o dai tu\u2026De aceea te \u00eenvinuiesc \u015fi te pedepsesc.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Nu puteam, Doamne. Eu \u00een fa\u0163a pietrei de cioplit am fost un soldat plecat \u00een r\u0103zboi, lupt\u00e2ndu-se cu b\u0103t\u0103liile. ( trage aer ad\u00e2nc \u00een piept, ca \u015fi cum s-ar sufoca) B\u0103t\u0103lia mea era f\u0103r\u0103 asem\u0103nare \u015fi nu puteam s\u0103 lovesc de zece ori cu sabia, apoi s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u015fi s\u0103-mi s\u0103rut nevasta, s\u0103-mi m\u00e2ng\u00e2i copii, s\u0103-mi pun capul \u00een poala mamei : (jeluindu-se) eu nu am avut r\u0103gaz \u00een truda mea, Doamne, de aceea a trebuit cu tot dorul, care m-a mistuit \u015fi durerea care m-a ars, s\u0103 rabd totul, ca s\u0103 trudesc acolo departe de ai mei, \u00een pustiile crea\u0163iei \u015fi ale spiritului.\u00a0 (\u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se ridice) Vinovat e\u015fti tot Tu, Doamne, c\u0103ci puteai s\u0103 m\u0103 aju\u0163i, \u015fi nu m-ai ajutat, \u015fi m-ai lovit mai mult cu durerea \u015fi cu nedreptatea! M-ai f\u0103cut s\u0103 trudesc pentru o bucat\u0103 de p\u00e2ine, c\u00e2nd trebuia s\u0103 m\u0103 aju\u0163i!<\/p>\n

VOCEA : (sunetul unui corn de v\u00e2n\u0103toare se pierde \u00een v\u0103zduh) Pu\u0163in\u0103 dreptate ai, Costache. Alt\u0103 vin\u0103 pe care \u0163i-o aduc este c\u0103 \u0163i-ai p\u0103r\u0103sit patria, c\u00e2nd \u015ftii ce patrie umil\u0103 ai, ce avea nevoie \u015fi de bra\u0163ul t\u0103u, \u015fi de mintea ta.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (revoltat, cu ultimele puteri) Nu ai dreptate, Doamne, nici aici. Mi-am iubit patria \u015fi mama, ca pe ochii din cap, \u015fi iat\u0103 c\u0103 sunt departe de ele acum, \u00een clipa c\u00e2nd trec pe lumea cealalt\u0103. Tocmai c\u0103 mi-am iubit patria, Doamne, \u015fi aici iar te acuz, tocmai c\u0103 mi-am iubit patria mai mult dec\u00e2t tine, care ai dat asupra ei numai r\u0103zboaie \u015fi nenorociri. (acces de tuse) Tocmai de asta, Doamne, a trebuit s-o p\u0103r\u0103sesc, cum zici tu, dar n-am p\u0103r\u0103sit-o, ci am dus-o \u00een lume. C\u00e2nd pieptul meu a ajuns la hotar, eu am luat hotarul \u00een piept ca pe un elastic \u015fi m-am \u00eenh\u0103mat la el, \u015fi astfel l-am dus c\u00e2t mai departe \u00een lume. Sau, cum zice poetul, eu am dus patria \u00een lume \u015fi am v\u0103rsat-o \u00een Univers. (mic\u0103 pauz\u0103) Dac\u0103 a\u015f fi r\u0103mas \u00een ea, \u00een satul meu, ori \u00een Bucure\u015fti, ori \u00een Craiova, n-a\u015f fi reu\u015fit s\u0103 fac mai nimic, c\u0103ci ai avut tu grija ca s\u0103 nu se g\u0103seasc\u0103 nimic din ce-mi trebuia mie. Ca sa fac ce am f\u0103cut pentru \u0163ara mea, a trebuit sa m\u0103 duc sa \u00eenv\u0103\u0163 \u00een alte \u0163\u0103ri, sa \u00eenv\u0103\u0163 ce nu \u015ftiam, s\u0103 ajung \u00een centrul lumii, unde sunt min\u0163i care s\u0103-mi fi v\u0103zut \u015fi apreciat opera. Eu chiar dac\u0103 a\u015f fi r\u0103mas \u00een \u0163ara mea \u015fi a\u015f fi ridicat opera pe care am ridicat-o, ar fi trebuit sa mai treac\u0103 \u00eenc\u0103\u00a0 un veac cel pu\u0163in ca sa ajung sa fie cunoscut\u0103 \u00een lume.\u00a0 (respir\u0103 ad\u00e2nc) Ori a\u015fa a fost cunoscut\u0103 imediat, \u015fi prin ea, prin lucrul meu, a fost cunoscut poporul meu, \u015fi miturile lui si ale locului de unde veneam. (valurile m\u0103rii se aud acum foarte clar, aproape)<\/p>\n

VOCEA : Ai dreptate, Costache. \u0162i-ai f\u0103cut datoria, dar vinovat tot e\u015fti.<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Da, Doamne\u2026(se treze\u015fte. Deschide ochii mari, \u00eei are sticlo\u015fi. Se vede ca este pe duc\u0103) Am vorbit singur, a vorbit ad\u00e2ncul meu cu mine, a vorbit incon\u015ftientul meu cu con\u015ftiin\u0163a mea. ( pl\u00e2ng\u00e2ndu-se) \u00cemi e r\u0103u\u2026 M\u0103 simt vinovat. De ce m-a\u015f sim\u0163i vinovat?\u2026Caci \u015ftiu c\u0103 datoria de om \u015fi de artist mi-am f\u0103cut-o. (buzele-i sunt uscate. Ochii caut\u0103 \u00een sus) Doamne, mor singur, cum am tr\u0103it o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103. A\u015f merita \u015fi eu pe cineva care s\u0103-mi aduc\u0103 o cana cu apa m\u0103car.\u00a0 (tare) Ioana, Ioana, unde e\u015fti? Copii t\u0103i sunt oameni mari. Un copil trebuia s\u0103 am \u015fi eu. (tace. Ochii caut\u0103 nelini\u015fti\u0163i)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Ce r\u0103u \u00eemi pare, Doamne! Ca \u015fi cum mi-ar fi dor ! (dup\u0103 un timp) Dor este \u0103sta ? Parc\u0103 n-ar fi dor. Ce s\u0103 fie atunci? E un fel de nostalgie. Dup\u0103 ce mi-ar fi dor? (\u00eenchide ochii un timp. Apoi \u00eei deschide mari, lucid) S\u0103-mi fie dor de lumea asta? \u00cemi este, da, de ea mi-e dor, unde este toat\u0103 istoria, unde st\u0103team cum st\u0103 mugurul \u00een v\u00e2rful ramurei (dup\u0103 c\u00e2teva momente \u00een care ochiul caut\u0103 pe tavan) Dar parc\u0103 nu e numai at\u00e2t. (strig\u00e2nd dezn\u0103d\u0103jduit) Doamne, dorul \u0103sta e \u00eendoit, e \u015fi dor, e \u015fi nostalgie, acum v\u0103d foarte clar. Da, asta este. (dup\u0103 un timp)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Ce dor \u00eemi este dup\u0103 univers \u015fi viitor. Doamne, ce dor \u00eemi este, ad\u00e2nc \u015fi mut, ca un izvor negru, ce-i d\u0103 con\u0163inut fiin\u0163ei. \u00cemi e dor dup\u0103 timp, \u00eemi e dor dup\u0103 ce a\u015f fi putut sa fac ca artist, dac\u0103 a\u015f fi fost fiin\u0163\u0103 etern\u0103. (g\u00e2f\u00e2ie epuizat) Ce dor \u00eemi e dup\u0103 ce n-o s\u0103 fac niciodat\u0103! (dup\u0103 c\u00e2teva minute) Am fost, Doamne! De aceea m\u0103 simt vinovat. M\u0103 simt vinovat. Ce sentiment e acesta pe care-l tr\u0103iesc? Cum s\u0103-l numesc dac\u0103 e dor? Ciudat\u0103 \u015fi ad\u00e2nc\u0103 stare. (dup\u0103 c\u00e2teva minute) C\u0103 nu voi mai putea lucra niciodat\u0103 ? Bra\u0163ul meu nu va mai putea s\u0103 se mi\u015fte \u015fi s\u0103 se izbeasc\u0103 de piatr\u0103 niciodat\u0103. Piatra, piatra care miliarde de ani are\u2026\u00cen ea\u2026\u00een piatra care are miliarde de ani, v\u0103d formele goale ale operelor viitoare pe care trebuia s\u0103 le d\u0103ltuiasca m\u00e2na mea. Se v\u0103d parc\u0103 ar fi din linii. Cum stau vis\u0103toare g\u00e2ndindu-se la ceva, la ceva departe \u015fi parc\u0103 a\u015ftept\u00e2nd. (tace)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI :\u00a0 (tace mult timp) Ele pe mine m\u0103 a\u015fteapt\u0103. \u015ei eu n-o \u015f\u0103 mai vin niciodat\u0103. Cum s\u0103 nu te sim\u0163i vinovat?! Doamne! (prive\u015fte lung, parc\u0103 vrea ceva) Asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 operele mele nu se adun\u0103 \u00een \u00eentreg. ( are o expresie de spaim\u0103 pe chip) Trebuia s\u0103-mi dau seama c\u0103 opera omului niciodat\u0103 nu se adun\u0103 \u00een \u00eentreg. Omul e o f\u0103r\u00e2m\u0103 prea mic\u0103 pentru a putea lucrul acesta. (rar, cu p\u0103rere de r\u0103u) \u00cemi sp\u0103rsei degeaba opera. Ce oper\u0103 oi fi spart, care? \u015ei c\u00e2nd a fost asta? (tace)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Ce dor \u00eemi este, Doamne! Parc\u0103 ar fi un fluviu care ar curge prin mine. Ce nostalgie mi-e dup\u0103 poporul meu! ( pl\u00e2nge) A\u015f vrea s\u0103 mor acas\u0103\u2026 A\u015f vrea s\u0103 mor pe dealurile Gorjului. (tare, jalnic) Doamne, ascult\u0103-m\u0103\u2026 Nu m\u0103 lua, ca s\u0103 am timp s\u0103 ajung \u00een \u0163ara mea, \u00een neamul meu! (d\u0103 s\u0103 se ridice. Sudorile mor\u0163ii \u00eei curg pe pielea galben\u0103, zb\u00e2rcit\u0103, de b\u0103tr\u00e2n. Cade \u00eenapoi, sleit de puteri. \u00ce\u015fi \u00eentoarce fa\u0163a ca \u015fi cum s-ar \u00eentoarce la perete)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Doamnee, \u00eemi vine s\u0103 urlu! De asta m\u0103 sim\u0163eam vinovat \u015fi nu \u015ftiam de ce. Doamnee, ce ai de g\u00e2nd cu mine !? Ce ai f\u0103cut cu mine, Doamne? (url\u00e2nd de durere) Cu mineee ! ( ca \u015fi cum ar jeli) Cu mineeeeee ! (tr\u00e2mbi\u0163ele coco\u015filor se ridic\u0103 parc\u0103 deasupra satului ca de pe alt\u0103 lume)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Trebuia \u00eenainte de a muri s\u0103 merg acas\u0103, m\u0103 g\u00e2ndisem \u015fi aveam \u00een minte, s\u0103 merg \u00een \u0163ar\u0103 \u015fi s\u0103 sculptez mun\u0163ii. Ideea mi-a venit demult, pe c\u00e2nd eram t\u00e2n\u0103r \u015fi credeam \u00een puterile mele \u015fi \u00een putin\u0163a de a-mi duce sarcina p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. (dup\u0103 c\u00e2teva momente. De fapt vorbe\u015fte cu el ) S\u0103 nu-i fi sculptat pe to\u0163i. Poate c\u0103 n-ar fi fost nici bine. Daa, c\u00e2\u0163iva mun\u0163i trebuia s\u0103-i sculptez \u0163\u0103rii mele. Baremi unul. M\u0103 g\u00e2ndisem eu la v\u00e2rful Glodeanu, vedeam schi\u0163a \u00een minte\u2026 Nu mi-ar fi trebuit mai mult de 500 de muncitori, \u00een doi ani de zile, \u015fi ar fi ie\u015fit o minune. (\u00eel \u00eeneac\u0103 tusea) Ar fi ie\u015fit ceva ce nu s-ar mai putea face nicic\u00e2nd\u00a0 \u015fi \u00een nici un alt loc \u00een lume. Mai vestit \u015fi mai m\u0103re\u0163 dec\u00e2t Sfinxul. S-ar fi p\u0103strat peste milenii, sau milioane de ani. Parc\u0103 v\u0103d sculptura tocit\u0103 de v\u00e2nturi \u015fi de ploi.\u00a0 (vocea i se stinge \u00eencet, \u00eencet) Va p\u0103rea atunci celor ce vor tr\u0103i pe meleagurile acelea, dac\u0103 omenirea aceasta nu s-ar r\u0103sp\u00e2ndi \u2026 \u00een univers, celor care se vor mai \u00eentoarce c\u00e2nd \u015fi c\u00e2nd pe meleagurile noastre\u2026 C\u0103 ar fi opera naturii, \u015fi a milioanelor de ani. (\u015fi-a revenit. Acum este chiar fericit amintindu-si de proiectul din tinere\u0163e \u015fi rememor\u00e2nd imagini din mun\u0163ii natali.)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : A\u015f fi f\u0103cut \u0163ara mea cea mai cunoscut\u0103 din lume. A\u015fa cum se \u00eengr\u0103m\u0103desc to\u0163i din lume ca s\u0103 vad\u0103 minunile Egiptului, s-ar fi rev\u0103rsat asupra locurilor din Par\u00e2ng. (e satisf\u0103cut) He, he, he, a\u015f fi adus bani frumo\u015fi \u0163\u0103rii mele, cum a adus Ierusalimul. Ce r\u0103u \u00eemi pare, Doamne\u2026 Dar cel mai vinovat e\u015fti Tu, cel care nu mi-ai dat putere. Care mi-ai luat puterile, c\u00e2nd arti\u015ftii ca mine trebuia s\u0103-i na\u015fti eterni. S\u0103-i na\u015fti nemuritori, Doamne, ca s\u0103 dea c\u00e2t mai mult oamenilor, semenilor lor. (se g\u00e2nde\u015fte c\u00e2teva minute) A\u015f fi sculptat \u00een mun\u0163ii de deasupra Gorjului istoria poporului rom\u00e2n. Ce minun\u0103\u0163ie ar fi ie\u015fit! (dup\u0103 c\u00e2teva clipe) Sau a\u015f fi sculptat istoria lumii de la \u00eenceputurile ei.\u00a0 (mic\u0103 pauz\u0103) He he he he he ! Istoria lumii de la \u00eenceputul ei. Istoria lumii \u00een metafore. Sau \u015fi mai grav, Doamne, d\u0103-mi \u00eenc-o via\u0163\u0103!\u00a0 (crez\u00e2nd \u00een ce spune, \u00eencearc\u0103 s\u0103 se ridice) Mai d\u0103-mi o via\u0163\u0103, Doamne de tr\u0103it ! A\u015f fi sculptat istoria viitoare a lumii \u015fi a omului. Le-a\u015f fi ar\u0103tat calea adev\u0103rat\u0103, steaua dup\u0103 care s\u0103 se conduc\u0103. ( a obosit, \u00ee\u015fi trage sufletul) Omul mai este \u00eenc\u0103 animal, \u015fi o fiin\u0163\u0103 s\u0103rman\u0103, \u015fi o fiar\u0103. S-ar mai putea \u00eenc\u0103 o dat\u0103 sinucide, cum a mai f\u0103cut-o \u00een al doilea r\u0103zboi mondial, c\u00e2nd at\u00e2tea popoare s-au sinucis prin min\u0163ile de care erau conduse.(sunetul stins al unui bucium se pierde \u00een dep\u0103rt\u0103ri)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2MCU\u015eI : Cei mai vinova\u0163i de destinul lumii sunt conduc\u0103torii de popoare. Ace\u015ftia sunt marii criminali ai omenirii.\u00a0 (respir\u0103 ad\u00e2nc, g\u00e2j\u00e2it) Cum s\u0103 spun eu, omul s\u0103 fie neiert\u0103tor cu aceia care de \u00eenceputurile lumii\u00a0 nu-\u015fi fac datoria fa\u0163\u0103 de om \u015fi de progres, \u015fi nu \u015fi-o vor face mult timp.\u00a0 (are fruntea \u00eencruntat\u0103, \u015fi privirea rece) Sunt pu\u0163ini cei care \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u015fi-o fac\u0103, \u015fi \u00eendurera\u0163i pentru c\u0103 nu pot s\u0103 fac\u0103 nimic din cauza altora. (pare \u00eensufle\u0163it) Poate niciodat\u0103 n-am avut at\u00e2t de mult de spus\u00a0 omului, \u015fi popoarelor, c\u00e2te am \u00een clipa aceasta c\u00e2nd m\u0103 duc. (dup\u0103 c\u00e2teva momente)\u00a0 Parc\u0103 mi-am mai revenit. Simt din nou \u00een mine vlaga, cum vine, cum abia susur\u0103, ca apa \u00een f\u00e2nt\u00e2n\u0103\u2026 ( respir\u0103 ad\u00e2nc, ofteaz\u0103 )<\/p>\n

COSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (vorbind cu el)\u00a0 De c\u00e2te ori n-am fost eu dobor\u00e2t la p\u0103m\u00e2nt , \u015fi tot de at\u00e2tea ori m-am ridicat. (se ridic\u0103 \u00een capul oaselor. Transpira\u0163ia \u00eei curge pe frunte, pe obraji. Face c\u00e2\u0163iva pa\u015fi cl\u0103tin\u00e2ndu-se prin atelier)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (pe str\u0103zi se aude sirena unei salv\u0103ri. Sculptorul pare c\u0103 ascult\u0103) Cred c\u0103 pot s\u0103 \u015fi lucrez. (pune m\u00e2na pe o dalt\u0103. Pip\u0103ie piatra)\u00a0 Au fost puse \u00een mine mari puteri. P\u0103m\u00e2ntul \u0103la din care am venit a turnat \u00een mine seve \u015fi puteri nu glum\u0103. El m-a dat \u015fi m-a creat, ca o mam\u0103. C\u0103 avea multe \u00een el de spus, \u015fi-i trebuia un artist mare care s\u0103-l exprime. Am f\u0103cut mult pentru poporul meu \u015fi sunt bucuros pentru asta, \u00eens\u0103 m\u0103 simt vinovat c\u0103 n-am putut s\u0103 fac totul \u015fi c\u0103 i-am r\u0103mas dator. (tace c\u00e2teva minute, \u00een v\u0103zduh se aud \u0163ipetele cocorilor care pleac\u0103 )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (oft\u00e2nd) C\u00e2t \u00eei sunt de dator! Oare o fi cineva\u2026dar nu mai sunt sigur. Oric\u00e2t \u00eei vei d\u0103rui de mult unui p\u0103m\u00e2nt niciodat\u0103 nu \u00eei va fi de ajuns. (tace din nou)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : (cu ochii m\u0103ri\u0163i nefiresc, privind \u00een fa\u0163a lui ) Acum v\u0103d asta foarte clar. \u015ei mai v\u0103d la fel de clar, c\u0103 un artist c\u00e2nd moare, moare vinovat. Artistul murind, fie el geniu, \u015fi pentru ceilal\u0163i cu at\u00e2t mai mult, el moare vinovat. (se g\u00e2nde\u015fte un timp) De fapt, dac\u0103 stau \u015fi m\u0103 g\u00e2ndesc bine eu mereu am trudit de parc\u0103 a\u015f fi fost vinovat de ceva, \u015fi a\u015f fi vrut prin munca mea s\u0103 m\u0103 eliberez de aceast\u0103 vin\u0103. (ia o piatr\u0103 \u015fi o m\u00e2ng\u00e2ie. Se a\u015feaz\u0103 pe un sc\u0103unel \u00een fa\u0163a unui tors. Afar\u0103, ca \u015fi cum ar veni zorile, se aude c\u00e2ntecul unei privighetori)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : S\u0103 pun asta \u00een piatr\u0103. (dup\u0103 c\u00e2teva lovituri de dalt\u0103 se opre\u015fte) Am at\u00e2tea de spus c\u0103 nu pot s\u0103 m\u0103 apuc de nimic. Mul\u0163i vor zice c\u0103 n-am mai lucrat nimic dintr-un anume moment al vie\u0163ii mele, c\u0103 n-a\u015f mai avea nimic de spus, \u00eens\u0103 adev\u0103rul este pe dos. (tu\u015fe\u015fte de c\u00e2teva ori) Eu nu mai pot lucra pentru c\u0103 am \u00een mine at\u00e2tea de spus, \u00eenc\u00e2t \u00eemi vine s\u0103 spun totul deodat\u0103, \u015fi asta nu se poate. (obosit) Iar s\u0103 le spun pe r\u00e2nd nu mai am r\u0103bdare, pentru c\u0103 \u015ftiu c\u0103 timpul nu m\u0103 a\u015fteapt\u0103, \u015fi mi se pare de prisos s\u0103 spui un singur cuv\u00e2nt, c\u00e2nd nu po\u0163i s\u0103 roste\u015fti toat\u0103 propozi\u0163ia. C\u00e2nd nu po\u0163i s\u0103 spui tot ce ai de spus. (dup\u0103 c\u00e2teva momente de g\u00e2ndire)<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI: Asta cred c\u0103 este drama unui artist. El are din ce \u00een ce mai multe de spus. Astfel c\u0103 vine o clip\u0103 \u00een care, d\u00e2ndu-\u015fi seama c\u0103 fizice\u015fte nu este nemuritor, ca s\u0103 poat\u0103 spune tot ce are de spus\u2026 dup\u0103 ce crede el c\u0103 a spus ceva \u00een via\u0163a lui, renun\u0163\u0103 s\u0103 mai spun\u0103 ce avea de spus . \u015ei tace\u2026 (se g\u00e2nde\u015fte, z\u00e2mbe\u015fte \u00een sine )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Dureroas\u0103 \u015fi m\u0103rea\u0163\u0103 este aceast\u0103 clip\u0103. C\u00e2nd renun\u0163\u0103. Mi se pare c\u0103 aici st\u0103 una dintre cele mai\u00a0 \u00eenalte m\u0103re\u0163ii ale omului. Poate asta am sim\u0163it vag c\u00e2nd am auzit\u00a0 Miori\u0163a pentru prima dat\u0103. ( se g\u00e2nde\u015fte) Da, \u00eemi amintesc bine, sentimentul acesta \u00eel tr\u0103ia \u015fi ciobanul Miori\u0163ei. (tace un timp ) Oare c\u00e2\u0163i \u00eel \u00een\u0163eleg? Cred c\u0103 trebuie s\u0103-l tr\u0103ie\u015fti tu ca s\u0103-l sesizezi \u015fi s\u0103-l \u00een\u0163elegi. (trist, epuizat) Iat\u0103, eu abia acum \u00eel \u00een\u0163eleg, dup\u0103 o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103. (tace un timp, ca \u015fi cum ar asculta) Vor trece oamenii, genera\u0163iile, cum se scutur\u0103 frunzele \u015fi cum se trece iarba. Apoi va veni un timp c\u00e2nd oamenii nu vor mai muri. \u015ei nimeni, miliarde de ani p\u00e2n\u0103 la r\u0103sturnarea clepsidrei, dac\u0103 se va r\u0103sturna vreodat\u0103, nu va mai tr\u0103i sentimentul acesta ad\u00e2nc \u015fi greu de preaplin. (ascult\u0103 ) Doamne, ce sentiment, ce stare cumplit\u0103 \u015fi m\u0103rea\u0163\u0103! (dup\u0103 un timp ) Ar merita s\u0103 pierzi o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103 degeaba, numai s\u0103 tr\u0103ie\u015fti starea aceasta. (se g\u00e2nde\u015fte pu\u0163in )<\/p>\n

CONSTANTIN BR\u00c2NCU\u015eI : Dar dac\u0103 starea aceasta mi s-a dat ca r\u0103splat\u0103 pentru\u00a0 via\u0163a mea de trud\u0103 \u015fi c\u00e2ino\u015fenie? \u015ei pentru tot ce am f\u0103cut pentru om? (tace) Aceasta trebuie s\u0103 fie fericirea\u2026 Marea \u015fi adev\u0103rata fericire. (mic\u0103 pauz\u0103) Ba e lumin\u0103 suferitoare, durere \u015fi s\u0103rb\u0103toare a c\u0103rnii, a substan\u0163ei tale. Ba e \u0163ip\u0103t dureros de dulce \u015fi de amar !\u00a0 (se opre\u015fte, chipul \u00eei devine \u00eengrijorat) Dar dac\u0103 mi se d\u0103 ca s\u0103 mi se ia?\u00a0 ( abia \u00ee\u015fi trage sufletul) Mi se d\u0103 ca s\u0103 fiu \u00eemp\u0103cat \u015fi lini\u015ftit?\u00a0 (z\u00e2mbe\u015fte amar) Este ca \u015fi cum moartea m-ar lega la ochi, ca s\u0103 m\u0103 poat\u0103 lua. (dup\u0103 un timp. Expresia chipului \u00eei este plin\u0103 de mil\u0103 ) M\u0103 simt Prometeu pe culmea unui deal \u00een v\u00e2ntul vremii, de\u015fi trupul \u00eemi este o vechitur\u0103\u2026 S\u0103 tot stai \u00een starea aceasta mii de ani! Cred acum pururi, cu con\u015ftiin\u0163a iluminat\u0103, aceasta este menirea omului.\u00a0 (g\u00e2tuit) A\u015fa va deveni omul, devenind nemuritor prin crea\u0163ie \u015fi luciditate. (rug\u00e2ndu-se ) Doamnee, las\u0103-mi mintea treaz\u0103 \u00een starea aceasta. \u00cenlemne\u015fte-m\u0103 a\u015fa pe vecie \u2026<\/p>\n

( ca \u015fi cum Dumnezeu l-ar fi ascultat r\u0103m\u00e2ne \u00eempietrit \u00een pozi\u0163ia aceasta, privind \u00een dep\u0103rtare cu ochii deschi\u015fi. Valurile m\u0103rii\u00a0 se aud tot mai tare lovindu-se de st\u00e2nci. \u0162ipetele pesc\u0103ru\u015filor\u00a0 r\u0103sun\u0103\u00a0 limpezi, sf\u00e2\u015fietoare, din ce \u00een ce mai tare, ca \u015fi cum s-ar apropia)<\/p>\n

SF\u00c2R\u015eIT<\/p>\n

*Piesa de teatru \u201dBR\u00c2NCU\u0218I\u201d tradus\u0103 \u00een englez\u0103 \u0219i francez\u0103<\/p>\n

http:\/\/www.stefandumitrescu.com\/2017\/09\/25\/brancusi-piesa-de-teatru-traducere-engleza\/<\/wbr><\/wbr><\/a><\/p>\n

http:\/\/www.stefandumitrescu.com\/2017\/03\/06\/la-piece-de-theatre-brancusi-en-francais\/<\/wbr><\/wbr><\/a><\/p>\n

——————————<\/p>\n

\u015etefan DUMITRESCU<\/strong><\/p>\n

18 februarie 2018<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

BR\u00c2NCU\u015eI (PIES\u0102 DE TEATRU \u00ceN TREI P\u0102R\u0162I) PERSONAJELE: Constantin Br\u00e2ncu\u015fi, Domni\u015foara Pogany, Mama artistului, Dumnezeu, Vocea       BR\u00c2NCU\u015eI [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-35935","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/35935","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=35935"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/35935\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":35938,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/35935\/revisions\/35938"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=35935"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=35935"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=35935"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}