{"id":36264,"date":"2018-03-04T08:38:48","date_gmt":"2018-03-04T08:38:48","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=36264"},"modified":"2018-03-04T08:38:48","modified_gmt":"2018-03-04T08:38:48","slug":"mirela-ioana-borchin-dorcescu-celesta-%e2%80%93-o-poveste-de-dragoste-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/03\/04\/mirela-ioana-borchin-dorcescu-celesta-%e2%80%93-o-poveste-de-dragoste-1\/","title":{"rendered":"Mirela-Ioana BORCHIN-DORCESCU: Celesta \u2013 O poveste de dragoste (1)"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

C\u0103ci, dincolo de-a lacrimii perdea,<\/em><\/p>\n

O-mbr\u0103\u0163i\u015fai. \u015ei EA te-mbr\u0103\u0163i\u015fa.<\/em><\/p>\n

(Eugen Dorcescu, Triada)<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00centr-o sear\u0103 posac\u0103 de iarn\u0103, dup\u0103 ore, c\u00e2nd \u00eemi str\u00e2ngeam lucrurile, s-a apropiat o student\u0103 de catedr\u0103. Cu un z\u00e2mbet sfios, s-a aplecat spre mine, de parc\u0103 ar fi vrut s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 totul \u00eentre noi, \u015fi m-a \u00eentrebat: \u201eDoamna profesoar\u0103, cum vorbi\u0163i dumneavoastr\u0103 cu so\u0163ul…?\u201d Ce era s\u0103-i r\u0103spund, de unde s\u0103 \u00eencep, unde s\u0103 m\u0103 opresc? De fapt, pentru mine conta mai mult dec\u00e2t orice c\u0103 ea se \u00eentrebase asta, c\u0103 o preocupa a\u015fa ceva… Oare chiar \u00eencercase s\u0103-\u015fi \u00eenchipuie felul cum vorbe\u015fte profesoara ei cu Teodoru? M-a surprins c\u0103 nu i-a spus pe nume, ci s-a referit la el \u00een calitate de so\u0163 al meu, al doamnei profesoare! Nu-mi venea s\u0103 cred c\u0103 am st\u00e2rnit o asemenea curiozitate \u00een r\u00e2ndul studen\u0163ilor! Am \u00eenceput s\u0103-i povestesc, cu o \u00eensufle\u0163ire nou\u0103, cum am primit, \u00een acest an, ceea ce, poate, de mult mi se cuvenea, dar pentru care niciodat\u0103 nu e prea t\u00e2rziu…<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

***<\/p>\n

Borchin-Dorcescu, Mirela-Ioana<\/p>\n

Celesta <\/strong>(O poveste de dragoste)<\/p>\n

Editura Mirton, Timi\u015foara, 2018, 210 pg.<\/p>\n

\n

Capitolul I: Pe mine m\u0103 caut<\/strong><\/p>\n

\n

Am primit zeci de telefoane, mailuri, inter\u00adpel\u0103ri cu \u00eentrebarea: \u201eCine e personajul din finalul Punctului interior, cel ce roste\u015fte propozi\u0163ia \u00abPe mine m\u0103 caut\u00bb?\u201d<\/em> Cei mai mul\u0163i veneau cu presupuneri: \u201eE Tudor, s\u2011a materializat spiritul lui Tudor… I-a f\u0103cut Corinei bucuria asta…\u201d<\/em> Sau: \u201eE Dan Moraru, cel din tren. Nu poate fi Tudor. Ea s\u2011a trezit la realitate. E cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt, nu mai viseaz\u0103 la stele verzi\u201d. <\/em>Le r\u0103spundeam \u00een func\u0163ie de inspira\u0163ia de moment. \u00cen general, le d\u0103deam dreptate, mai cu seam\u0103 fiindc\u0103 voiau s\u0103-\u015fi verifice ipotezele \u015fi t\u0103ria ra\u0163ionamentului. Eu exprimasem acolo, \u00een acel prim roman al meu, o stare de spirit. Personajele erau fictive. Cel pu\u0163in, a\u015fa credeam la ora aceea. Nu-mi puteam \u00eenchipui c\u0103 ele exist\u0103 \u00een proximitatea mea. C\u00e2nd eram foarte mic\u0103 \u015fi m\u0103 uitam, printr\u2011un geam spart, de la vreo cinci metri de televizorul alb-negru, la desenul animat \u201eB\u0103ie\u0163elul de pe afi\u015f\u201d, credeam \u00eentr-adev\u0103r c\u0103, atunci c\u00e2nd nimeni nu\u2011l vede, acesta se d\u0103 jos de pe st\u00e2lp \u015fi trage-o fug\u0103 dup\u0103 un corn cald sau dup\u0103 o \u00eenghe\u0163at\u0103, joac\u0103 tontoroiul, bate o minge de-un zid, ori \u00ee\u015fi ia medicamente de la farmacie, c\u0103ci a r\u0103cit dup\u0103 ploaie…<\/p>\n

\n

Muchos a\u00f1os despu\u00e9s<\/em>, c\u00e2nd l\u2011am v\u0103zut pe Teodoru \u00een casa sc\u0103rilor, cu neverosimile pete de soare pe fa\u0163\u0103, \u00eentr\u2011o lumin\u0103 difuz\u0103, jum\u0103tate natu\u00adral\u0103, jum\u0103tate artificial\u0103, mi s\u2011a p\u0103rut c\u0103 \u00eel recu\u00adnosc… Dar nu pentru c\u0103 ne-am fi intersectat \u00een existen\u0163a real\u0103. Ci fiindc\u0103, scriind la Punctul interior, mi\u2011am imaginat un astfel de personaj, ca s\u0103 i-l aduc Corinei, \u00eentr\u2011un moment crucial. Mi se p\u0103rea c\u0103 a\u015fa trebuia s\u0103 arate omul care se c\u0103uta pe sine. Cel pe care \u00eel pl\u0103smuisem, pentru un anumit efect, \u00een finalul c\u0103r\u0163ii mele.<\/p>\n

\u2013 Ai tres\u0103rit atunci. Cum a tres\u0103rit \u015fi EA, c\u00e2nd m-a v\u0103zut prima oar\u0103. \u00cen acela\u015fi loc, adic\u0103 tot pe un culoar al Universit\u0103\u0163ii. Nu e miraculos?<\/p>\n

\u00cemi venea s\u0103 \u0163ip, c\u00e2nd l\u2011am v\u0103zut \u00een fa\u0163a mea. Mi\u2011am reprimat \u0163ip\u0103tul, dar n-am putut s\u0103-mi st\u0103p\u00e2nesc total emo\u0163ia. M\u0103 anun\u0163ase c\u0103, din cauza unei vizite matinale, nu va putea ajunge la ora fixat\u0103 \u015fi m\u0103 rugase s\u0103-i \u00eeng\u0103dui s\u0103 lase la portar cartea pe care urma s\u0103 mi-o aduc\u0103. L-am \u00een\u0163eles. Nu se g\u00e2ndea el atunci s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 cu vreo femeie!… A\u015fa c\u0103 l\u2011am perceput d\u00e2nd buzna peste mine, exact cum \u00eel v\u0103zusem, cu ochii min\u0163ii, pe acel personaj, care, venind \u00een casa sc\u0103rilor dup\u0103 Corina, repornea textul cu propozi\u0163ia: \u201ePe mine m\u0103 caut!\u201d<\/p>\n

\n

M-au impresionat ochii lui. A\u015fa, \u00eenc\u0103rca\u0163i de lacrimi, cum erau. Obi\u015fnuiam s\u0103 le spun studen\u00ad\u0163ilor mei c\u0103 exist\u0103 oameni \u00een ochii c\u0103rora se v\u0103d c\u0103r\u0163ile citite… Ochii lui erau inepuizabili. Un mare scriitor francez spunea c\u0103, dac\u0103 \u015fi\u2011ar fi citit cu aten\u0163ie opera, ar fi \u015ftiut cu precizie ce i se va \u00eent\u00e2mpla \u00een via\u0163\u0103. De ce? E vorba de premoni\u0163ie sau de cu totul altceva? Se creeaz\u0103 ori se anun\u0163\u0103 o lume atunci c\u00e2nd scrii? F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 personajele pe care le modelezi nu cad din lun\u0103. Ele fac parte din mediul t\u0103u, au visele, reac\u0163iile, tr\u0103s\u0103turile tale sau ale cunoscu\u0163ilor t\u0103i. Ori sunt efectul darului t\u0103u de a \u00eensufle\u0163i caractere, conduite, \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103ri. Dac\u0103 propria existen\u0163\u0103 te pune ulterior \u00een situa\u0163ii asem\u0103n\u0103toare, ajungi s\u0103 ai senza\u0163ia c\u0103 ai mai trecut prin ele. Un om ca Teodoru exista de mult \u00een g\u00e2ndurile mele. Dovad\u0103 c\u0103 \u00eemi imaginasem acea scen\u0103, \u00een care ap\u0103rea brusc un b\u0103rbat ca el \u00een via\u0163a Corinei. Mi l\u2011am \u00eenchipuit strecur\u00e2ndu-se t\u0103cut pe l\u00e2ng\u0103 ea, intr\u00e2nd odat\u0103 cu ea… \u00een casa sc\u0103rilor. De ce tocmai acolo, \u00een casa sc\u0103rilor, la etajul al IV-lea, m-am trezit fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu Teodoru, dup\u0103 c\u00e2\u0163iva ani? Coinciden\u0163a nu poate fi lipsit\u0103 de semnifica\u0163ie. Scriind romanul Punctul interior, voiam neap\u0103rat s\u0103-i mai dau o \u015fans\u0103 Corinei. Era o femeie puter\u00adnic\u0103, de carier\u0103, de caracter, foarte atent\u0103 la copiii ei. N-o puteam l\u0103sa singur\u0103. Singur\u0103tatea e insupor\u00adtabil\u0103. O vreme, singur\u0103 fiind, ai iluzia libert\u0103\u0163ii. Apoi, se instaleaz\u0103 pustietatea, ur\u00e2tul existen\u0163ial. \u0162i se \u00eenchide orizontul. Se apropie de tine \u015fi te stri\u00adve\u015fte. \u0162ineam la Corina. I-am proiectat o nou\u0103 iubire, o mare iubire, aduc\u00e2nd \u00een lumea ei un om de calitatea celui care ar fi putut afirma, str\u00e2n\u00adg\u00e2nd\u2011o \u00een bra\u0163e: \u201ePe mine m\u0103 caut\u201d.<\/p>\n

\n

N-am mai scris niciun r\u00e2nd despre ceea ce ar fi urmat. Abia acum simt nevoia s\u0103 le continui, celor doi, povestea. \u00centre timp, personajele \u015fi\u2011au tr\u0103it o parte \u00eensemnat\u0103 din vie\u0163ile lor. Aceea va r\u0103m\u00e2ne ne(des)scris\u0103. Nu m\u0103 voi \u00eentoarce \u00een timp. Dar, voi spune r\u0103spicat: \u201eCorina eram eu\u201d, parafraz\u00e2nd un alt celebru scriitor francez. Literatura e neap\u0103rat autentic\u0103. De aceea, trebuie s\u0103 scrii despre ceea ce cuno\u015fti foarte bine, despre ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 sub ochii t\u0103i. Sau chiar \u00een tine.<\/p>\n

\u2013 Procesul lui Kafka e autentic?, m-a \u00eentrebat Teodoru, auzind c\u0103 reciteam acest roman \u00een timpul divor\u0163ului meu.<\/p>\n

\u2013 Da, i\u2011am spus. Altfel, a\u015f fi aruncat cartea din m\u00e2n\u0103, n-a\u015f fi sim\u0163it deloc c\u0103 m\u0103 \u00eent\u0103resc citind-o, n\u2011a\u015f fi sperat c\u0103 \u00eemi va fi de folos \u00een \u00eemprejur\u0103ri comparabile.<\/p>\n

\u2013 Eu am convingerea c\u0103 nu am scris un vers netr\u0103it, de\u015fi pot scrie oric\u00e2te poezii publicabile mi s\u2011ar cere. Dar nu fac asta. Nu tr\u0103dez Poezia, pentru nimic \u00een lume.<\/p>\n

\n

Era 12 fix, \u00eentr\u2011o zi de luni, mai solicitant\u0103 dec\u00e2t de obicei, fiindc\u0103 trebuia s\u0103 pun la punct, contracronometru, ni\u015fte dosare pentru o vizit\u0103 de acreditare foarte complicat\u0103. De doisprezece ani, schimbam o func\u0163ie administrativ\u0103 cu alta. La \u00eenceput, mi se p\u0103rea c\u0103 func\u0163ia, \u00een care fusesem aleas\u0103, \u00eemi confirma, dac\u0103 nu valoarea profesional\u0103, cel pu\u0163in simpatia colegilor care m-au votat. Apoi, m-am am\u0103git o vreme c\u0103, implic\u00e2ndu-m\u0103 \u00een admi\u00adnistra\u0163ie, \u00eemi fac datoria de a pune um\u0103rul la destinul institu\u0163iei. Prinsese r\u0103d\u0103cini \u00een familia mea acest principiu al datoriei \u00eemplinite. Am cam tr\u0103it din iluzie \u00een iluzie, dumirindu-m\u0103, \u00een cele din urm\u0103, c\u0103 nimic nu conteaz\u0103 mai mult dec\u00e2t timpul care \u00ee\u0163i r\u0103m\u00e2ne \u0163ie de tr\u0103it dup\u0103 bunul plac… \u00cen acea zi de \u00eenceput de s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, chemasem \u015fi c\u00e2teva colege s\u0103 m\u0103 ajute. C\u00e2nd am ie\u015fit din lift, l\u2011am v\u0103zut pe Teodoru la mai pu\u0163in de un metru de mine. M\u0103 a\u015ftepta la lift, fiindc\u0103 m\u0103 c\u0103utase deja la cabinet \u015fi, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 nu ajunsesem, a dedus c\u0103 trebuie s\u0103 apar dintr\u2011o clip\u0103 \u00een alta. Am constatat, dup\u0103 ce l\u2011am cunoscut \u00eendeaproape, c\u0103 el obi\u015fnu\u00adie\u0219te s\u0103 vin\u0103 cu cel pu\u0163in un sfert de or\u0103 mai devreme la orice \u00eent\u00e2lnire; eu, la fix. N-am \u00eent\u00e2rziat niciodat\u0103, dar nici exces de zel nu am f\u0103cut. \u00cen acea zi de luni m-a a\u015fteptat, deci, p\u00e2n\u0103 la 12 fix, \u00een casa sc\u0103rilor, \u00een dreptul liftului. Am tres\u0103rit. Nu \u00een\u0163ele\u00adgeam ce anume \u00eel f\u0103cuse s\u0103 se r\u0103zg\u00e2ndeasc\u0103 \u015fi s\u0103 urce, totu\u015fi, p\u00e2n\u0103 la mine, de\u015fi convenisem, pe e-mail, c\u0103 \u00eemi va l\u0103sa la Poart\u0103 cartea ce dorea s\u0103 mi-o aduc\u0103. Era prima oar\u0103 c\u00e2nd st\u0103team unul \u00een fa\u0163a celuilalt. I-am spus simplu: \u201eCondolean\u0163e!\u201d<\/em> Mi\u2011a mul\u0163umit. S-a aplecat \u015fi mi\u2011a s\u0103rutat m\u00e2na. Abia dup\u0103 aceea, am \u00eendr\u0103znit s\u0103 m\u0103 uit la el. Ochii \u00eei erau plini de lacrimi. A\u015fa cum citisem \u00een volumul lui de elegii. \u201ePrive\u015fte\u2011m\u0103\u2011n ochi:\/ sunt de lacrime uzi…\u201d <\/em>Am rememorat versurile, chiar \u00een timp ce \u00eel priveam, cu senza\u0163ia c\u0103 mie mi se adresau. L-am invitat \u00een cabinetul meu. \u00cel mai v\u0103zusem doar de c\u00e2teva ori, \u00eempreun\u0103 cu fosta so\u0163ie, dar nu-i re\u0163inu\u00adsem tr\u0103s\u0103turile chipului. Nici vocea. Nu m\u0103 intere\u00adsase persoana lui \u00een niciuna dintre ocaziile prece\u00addente de a-l cunoa\u015fte. Acum, da. \u00cei citisem recentele poeme \u015fi \u015ftiam c\u0103 m\u0103 aflu \u00een fa\u0163a unui Poet foarte valoros, care n-ar fi putut scrie at\u00e2t de bine elegii, oric\u00e2t de mare i\u2011ar fi fost durerea, dac\u0103 n-ar fi avut o venerabil\u0103 experien\u0163\u0103 a scrisului. Chiar m\u0103 emo\u0163iona faptul c\u0103 un scriitor de presti\u00adgiul lui m-a c\u0103utat, m-a a\u015fteptat, ca s\u0103 \u00eemi \u00eenm\u00e2neze personal cartea sa. Mai cu seam\u0103 c\u0103 avansase \u015fi o scuz\u0103…<\/p>\n

\n

Cu c\u00e2teva luni \u00een urm\u0103, ne a\u015fezase soarta al\u0103turi \u00eentr\u2011un prezidiu, dar atunci nu mi\u2011a dat nicio aten\u0163ie. Era cu EA. Dup\u0103 ce \u015fi\u2011a \u00eencheiat discursul, s\u2011a ridicat, a turnat ap\u0103 mineral\u0103 \u00eentr\u2011un pahar \u015fi s\u2011a aplecat peste mas\u0103, pentru a i-l oferi EI. Cu o tandre\u0163e cum nu \u015ftiu s\u0103 mai fi v\u0103zut vreodat\u0103 la so\u0163ul cuiva. EA a sorbit din pahar, de\u015fi nu p\u0103rea s\u0103-i fie sete. Din dragoste. Nu-mi puteam lua ochii de la ei. Mi se d\u0103duse cuv\u00e2ntul, pentru vreo trei minute, \u00eens\u0103 nu eram atent\u0103 la ceea ce aveam de spus. Mi se p\u0103rea insignifiant \u00een raport cu ceea ce vedeam. Nu-mi venea s\u0103 cred c\u0103 exist\u0103 oameni care, dup\u0103 decenii de c\u0103snicie, se mai pot iubi. Fiindc\u0103 acesta era un gest public de iubire… De care eu nu\u2011mi amintesc s\u0103 fi avut parte vreodat\u0103.<\/p>\n

\n

*<\/p>\n

\u00cen aceea\u015fi zi, dup\u0103 ce a plecat Poetul, Nadia, colaboratoarea mea, s\u2011a apropiat de birou, m-a privit cu un soi de complicitate \u00een ochi, de la numai c\u00e2\u0163iva centimetri, \u015fi m-a \u00eentrebat: \u201eE\u015fti cu Teodoru?\u201d Am fost, realmente, stupefiat\u0103. Cum se putea g\u00e2ndi la a\u015fa ceva? Cum putea glumi pe seama noastr\u0103?… \u201eAr fi imposibil s\u0103 fiu cu el!\u201d<\/em>, i\u2011am r\u0103spuns, silabisind cuv\u00e2ntul imposibil. \u201eDe ce?!… Ar fi foarte posibil. \u015ei foarte bine!\u201d<\/p>\n

\u2013\u00a0Nadia e prima persoan\u0103 pe care mi\u2011ai prezentat-o. A venit spre noi ca un mesager… Spui c\u0103 te-a \u015fi \u00eencurajat…?<\/p>\n

\u2013 A insistat, s\u2011a dat ea \u00eens\u0103\u015fi exemplu… Mi se p\u0103rea c\u0103 fabuleaz\u0103. De unde p\u00e2n\u0103 unde \u00eei venea o asemenea idee? Nu m-a sl\u0103bit, o secund\u0103, din ochi, \u00een timp ce \u00eencerca s\u0103 m\u0103 conving\u0103 s\u0103 renun\u0163 la inhibi\u0163ii \u015fi s\u0103-\u0163i ar\u0103t simpatia pe care \u0163i-o port.<\/p>\n

\u2013 E ciudat c\u00e2t de timid\u0103 mi s\u2011a p\u0103rut! Se fere\u015fte s\u0103 m\u0103 priveasc\u0103 atunci c\u00e2nd \u00eemi vorbe\u015fte…<\/p>\n

\u2013 Apropo de ochii t\u0103i! C\u00e2nd m-am trezit \u00een fa\u0163a ta, \u015ftii care a fost primul meu g\u00e2nd? S\u0103 v\u0103d dac\u0103 EA mai este acolo.<\/p>\n

\u2013 \u015ei mai era?<\/p>\n

\u2013\u00a0… Era. O vedeam p\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een lacrimile din gene. Multiplicat\u0103, nu sf\u0103r\u00e2mat\u0103. \u00centreag\u0103. De nenum\u0103rate ori. Doamne, c\u00e2te lacrimi aveai \u00een ochi! Dar, \u00eenc\u0103 de atunci, deslu\u015feam \u015fi altceva…<\/p>\n

\u2013 Ce anume?<\/p>\n

\u2013 Chipul meu. Sigur c\u0103 era o pur\u0103 fantezie…<\/p>\n

\u2013 Nu prea cred…<\/p>\n

Acum \u00eemi dau seama c\u0103 intui\u0163ia, instinctul lui puternic nu\u2011l puteau duce \u00een alt\u0103 parte \u00een acea iarn\u0103 cumplit\u0103 pentru el. Sinistr\u0103, cum o califica, transfi\u00adgurat, ori de c\u00e2te ori \u00ee\u015fi aducea aminte prin ce a trecut \u015fi \u00een ce condi\u0163ii. Dar atunci, la c\u00e2t de pu\u0163ine \u015ftiam despre Teodoru, nu m\u0103 a\u015fteptam s\u0103 caute \u2013 \u015fi s\u0103 g\u0103seasc\u0103 \u2013 \u00een mine cea mai potrivit\u0103 persoan\u0103 pentru vindecarea r\u0103nilor lui suflete\u015fti. Paradoxal, tocmai acestea m\u0103 atr\u0103geau la el. Spun paradoxal, fiindc\u0103 \u00eemi pl\u0103ceau \u2013 sau, mai degrab\u0103, credeam c\u0103 \u00eemi plac \u2013 b\u0103rba\u0163ii reci, ai c\u0103ror ochi nu cuno\u015fteau sl\u0103biciunea lacrimilor, nici dac\u0103 le era trupul sf\u00e2r\u00adte\u00adcat sau inima zdrobit\u0103. Citisem mult Hemingway, dup\u0103 ce o profesoar\u0103 de-a mea \u00eemi povestise c\u0103 un foarte cunoscut scriitor, coleg de-al s\u0103u de facultate, \u00eei \u00eemprumuta c\u0103r\u0163ile lui Hemingway, pentru a-i ar\u0103ta ce \u00eenseamn\u0103 b\u0103rb\u0103\u0163ia. Mult\u0103 vreme mi\u2011am construit eu \u00eens\u0103mi un prototip al masculinit\u0103\u0163ii, absolut necesar pentru lec\u0163iile de semiotic\u0103. Am preluat, mai cu seam\u0103 din literatura american\u0103, numeroase modele de masculinitate. V\u0103z\u00e2ndu\u2011l pe Teodoru, b\u0103rbat matur, de mare succes profesional \u015fi artistic, cu lecturi vaste \u015fi profunde, eram complet derutat\u0103, c\u0103ci farmecul lui consta, \u00een acele zile, tocmai \u00eentr\u2011o putere ie\u015fit\u0103 din comun de a suferi \u015fi de a nu-\u015fi ascunde suferin\u0163a.<\/p>\n

\u2013 Semeni foarte mult cu EA, izbitor!, mi\u2011a zis.<\/p>\n

\u2013 Mi\u2011au mai spus-o \u015fi al\u0163ii…\u00a0 Nu \u00eemi spusese nimeni nimic. Cui s\u0103-i fi trecut a\u015fa ceva prin minte?!… M\u0103 g\u00e2ndisem eu \u00eens\u0103mi c\u0103 de aceea m-a vizitat. EA fusese filolog, scrisese c\u0103r\u0163i, ca \u015fi mine. Fusese brunet\u0103, cu ochii c\u0103prui, ca \u015fi mine. Copil\u0103\u00adroas\u0103, ca \u015fi mine. Privindu-m\u0103, \u015fi-o amintea. Eram un pretext pentru m\u0103rturisiri, prin care s\u0103 \u00ee\u015fi mai u\u015fureze dorul de EA. Mi\u2011am mai dat seama, tot atunci, c\u0103 nu mi\u2011ar pl\u0103cea deloc s\u0103 devin un fel de surogat al EI. EA trebuia s\u0103 \u00ee\u015fi p\u0103streze locul privilegiat, de ocupant\u0103 a inimii unui mare Poet, iar eu ar fi trebuit s\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00een afara pove\u015ftii lor \u2013 una dintre pu\u0163inele pove\u015fti de dragoste, ajuns\u0103 legend\u0103 \u00een urbea noastr\u0103.<\/p>\n

Un spasm teribil m-a \u00eempiedicat s\u0103 mai rostesc vreun cuv\u00e2nt. O ciudat\u0103 durere de inim\u0103. De mult\u0103 vreme nici nu-mi sim\u0163isem inima. Atunci, a dat\u00a0\u00a0 un semn violent. De parc\u0103 mi\u2011ar fi spus: \u201eAst\u00e2mp\u0103r\u0103\u2011te!\u201d<\/p>\n

St\u0103team am\u00e2ndoi pe c\u00e2te un scaun, de o parte \u015fi de alta a biroului, f\u0103r\u0103 s\u0103 facem nicio mi\u015fcare, f\u0103r\u0103 s\u0103 clipim, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne uit\u0103m la ceva anume. Nici m\u0103car pe fereastr\u0103. Nicidecum unul la cel\u0103lalt. M\u0103 incita, inexplicabil, de la acea distan\u0163\u0103, parfumul lui strident. \u015ei r\u0103suflarea \u00eei era parfumat\u0103! \u00cenaintau spre mine, \u00een valuri, impetuoase miresme mascu\u00adline. Ca ni\u015fte pic\u0103turi de eter. C\u00e2nd mi\u2011am concen\u00adtrat privirea asupra lui, mi\u2011am v\u0103zut, clar, fa\u0163a \u00een ochii s\u0103i, \u00een verdele m\u0103sliniu, umed, permeabil, dincolo de care se pecetluia, poate, \u00eenc\u0103 de pe atunci, destinul nostru.<\/p>\n

\u2013 Nu vreau nimic de la tine, Arina!, m\u0103 lini\u015fti, trezindu-m\u0103 din visul… unei dup\u0103-amiezi de iarn\u0103. M\u0103 caut pe mine \u00eensumi. Nu mai am certitudinea c\u0103 exist.<\/p>\n

\u2013 Nimic?…, am \u00eentrebat, dezam\u0103git\u0103, privind nu spre el, ci spre neonul ce emitea o lumin\u0103 mat\u0103 \u015fi stranie, la orele amiezii. Eram gata s\u0103 \u00eei sar \u00een ajutor, orice mi\u2011ar fi cerut. Nu voia nici m\u0103car un argument, care, venit din partea mea, s\u0103 \u00eel conving\u0103 c\u0103 nu este la cap\u0103t de drum…? Ca \u015fi cum mi\u2011ar fi citit, din nou, g\u00e2ndurile, mi\u2011a r\u0103spuns:<\/p>\n

\u2013 Nu a\u015ftept niciun argument! M\u0103 implor s\u0103-mi g\u0103sesc singur \u015fi argumentele.<\/p>\n

Ce \u00eentrebare stupid\u0103 m\u0103 trezisem s\u0103-i pun! Ce nevoie avea el atunci de judecata mea?!… \u00cen doliul s\u0103u profund, Teodoru nu schi\u0163ase, de fapt, niciun gest care s\u0103 \u00eemi dea impresia c\u0103 a\u015f fi avut vreo \u00eensemn\u0103tate pentru existen\u0163a lui. Venise s\u0103-mi dea o carte, s\u0103 z\u0103boveasc\u0103, cel mult, la o cafea, \u00een preajma mea. Din exagerata-i polite\u0163e. Cine \u015ftie c\u00e2te aseme\u00adnea vizite nu f\u0103cuse, prin c\u00e2te birouri, sau c\u00e2te invita\u0163ii nu primise, \u00een Universitate sau \u00een alt\u0103 parte. Nu avea nici m\u0103car nevoie de companie, singur\u0103tatea cvasiabsolut\u0103 convenea firii lui lirice, ca \u015fi durerea cu care o onora pe EA!…<\/p>\n

Cu toate acestea, ceva \u00eemi spunea c\u0103 ne priveam \u015fi, mai cu seam\u0103, t\u0103ceam, de parc\u0103 am fi pus o piatr\u0103 de temelie. Pentru ce anume? Nu se \u00eentrez\u0103rea nimic. Dar clipa era dens\u0103, v\u00e2scoas\u0103, plin\u0103 de vechi \u015fi nou. Foarte \u00eenc\u0103rcat\u0103 de sens. De perspectiv\u0103. Ca soarele cu din\u0163i. (Mult mai t\u00e2rziu, un bun prieten, scriitor \u015fi el, ne-a dorit ca Dumnezeu s\u0103 ne aline. Cum de avea \u015ftiin\u0163\u0103 Dom\u00adnia Sa de nem\u0103rturisitele, bine ascunsele mele dureri, pe care sufletul le-ar fi rev\u0103rsat, poate, dar convenien\u0163ele nu-mi permiteau s\u0103 vorbesc nim\u0103nui despre ele? Nu cumva \u015fi Teodoru intuise, precum confratele s\u0103u, c\u0103 eu eram \u00een mare suferin\u0163\u0103, de foarte mult\u0103 vreme, m\u0103cinat\u0103 de probleme tre\u00adnante, irezolvabile la acea or\u0103? Nu cumva Teodoru n\u0103d\u0103jduia s\u0103 g\u0103seasc\u0103 la mine un soi de tov\u0103r\u0103\u015fie \u00een durere?… Nu, nici de a\u015fa ceva nu avea nevoie. \u00ce\u015fi ducea cu demnitate propria cruce, la considerabil\u0103 distan\u0163\u0103 de al\u0163i \u00eendurera\u0163i. \u201eUn om \u015fi o cruce\u201d.)<\/p>\n

\u2013 Poate c\u0103 un om ca mine, c\u0103ruia, \u00een general, nu-i e fric\u0103 de nimic, nici de moarte, nu pare credibil atunci c\u00e2nd se arat\u0103 pr\u0103bu\u015fit…<\/p>\n

\u2013 E\u015fti singur, nicidecum pr\u0103bu\u015fit. \u015ei am ad\u0103u\u00adgat, incapabil\u0103 s\u0103-l evaluez, dar vr\u00e2nd s\u0103 pozez \u00eentr\u2011o bun\u0103 cunosc\u0103toare a psihicului uman: Ai ocazia s\u0103 descoperi c\u00e2t e\u015fti de puternic, singur fiind. Adic\u0103, \u00eentotdeauna singur. \u201eCa mine\u201d, mi\u2011am spus \u00een g\u00e2nd.<\/p>\n

Mi l\u2011am \u00eenchipuit, la el acas\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi fost vreodat\u0103 acolo, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftiu \u00een ce zon\u0103 a ora\u015fului locuie\u015fte. Singur, pe fotoliul lui. Cercet\u00e2ndu-\u015fi coresponden\u0163a. Singur, la birou, \u00een fa\u0163a unui com\u00adputer. Deschiz\u00e2nd televizorul cu o telecomand\u0103 veche. Acoperindu-se cu o p\u0103tur\u0103 \u00een dungi. Aprinz\u00e2ndu-\u015fi veioza. R\u0103sfoind programul TV. Ridic\u00e2ndu-se din pat. Trec\u00e2nd dintr\u2011o camer\u0103 \u00eentr-alta. Deznod\u00e2ndu-\u015fi cordonul halatului, ca s\u0103 intre \u00een baie… Era neclintit \u00een fa\u0163a mea, avea statura impun\u0103toare a c\u0103rturarului des\u0103v\u00e2r\u015fit, iar eu \u00eel vedeam altundeva, f\u0103c\u00e2nd tot felul de lucruri m\u0103runte, comune, casnice. Oare de ce nu\u2011l vedeam \u00een bibliotec\u0103, citind? Sau la masa lui de lucru, scriind?!…<\/p>\n

Se \u00eennoptase. Nu mai puteam z\u0103bovi \u00een birou. Mi\u2011am pus e\u015farfa \u00een jurul g\u00e2tului \u015fi, ca s\u0103-mi iau r\u0103mas bun, cum sim\u0163eam, \u00een acele clipe, nevoia, mi\u2011am lipit obrazul de barba lui parfumat\u0103, de cur\u00e2nd ras\u0103, adulmec\u00e2ndu-i, ca pentru a mi-l aminti c\u00e2ndva, acel intens parfum b\u0103rb\u0103tesc de calitate. \u015ei\u2011a trecut bra\u0163ele u\u015for pe l\u00e2ng\u0103 umerii mei, le-a cobor\u00e2t \u00eencet, a\u015ftept\u00e2nd un semn hot\u0103r\u00e2tor din parte-mi.<\/p>\n

…<\/p>\n

\u2013 Probabil c\u0103 e prea devreme acum, dar… s\u0103 \u015ftii c\u0103… sunt doar la un pas de tine!…, i\u2011am spus, g\u00e2tuit\u0103 de o emo\u0163ie nemai\u00eencercat\u0103. Nu \u00een\u0163elegeam de ce mi se str\u00e2nseser\u0103 a\u015fa buzele. Eram am\u00e2ndoi singuri, oameni \u00een\u0163elep\u0163i, amabili, de ce nu ne-am fi ajutat, deschis, f\u0103r\u0103 re\u0163ineri, \u00een asemenea \u00eempre\u00adjur\u0103ri?… Am stins lumina \u015fi am dat s\u0103 deschid u\u015fa. M-a oprit. M-a \u00eentors spre el.<\/p>\n

…<\/p>\n

\u2013 \u00ce\u0163i dai seama… ce mi\u2011ai promis?, mi\u2011a \u015foptit, foarte aproape de ureche. M-am \u00eendep\u0103rtat brusc. Vocea lui r\u0103gu\u015fit\u0103, tulburat\u0103, strecurase un fior alarmant, ca un sfredel, \u00een trupul meu. Raze de lun\u0103 p\u0103trundeau \u00een \u00eentunericul din mica \u00eenc\u0103pere, t\u0103iate \u00een f\u00e2\u015fii de ni\u015fte jaluzele orizontale din alu\u00admi\u00adniu. At\u00e2ta timp petrecusem \u00eempreun\u0103! \u00cel revedeam pe fundalul ferestrei \u2013 o pat\u0103 gri, compact\u0103, nemi\u015fcat\u0103. Era aureolat de lumina lunii. De fapt, atunci l\u2011am v\u0103zut pentru prima oar\u0103 ca Poet. \u015ei tot atunci mi\u2011am dat seama c\u0103 m\u0103 iube\u015fte. Nu am \u00eendr\u0103znit s\u0103-i spun. Nu s\u2011ar fi cuvenit nici s\u0103 recunoasc\u0103, nici s\u0103 nege…<\/p>\n

\n

*<\/p>\n

Am aflat apoi c\u0103, la numai trei zile dup\u0103 ce m\u0103 surprinsese, at\u00e2t de pl\u0103cut, cu acel gest al EI de a sorbi din pahar, f\u0103r\u0103 s\u0103-i fie sete, numai \u015fi numai pentru c\u0103 i-l oferise Teodoru, dar cum!… Doamne, cum!, peste masa prezidiului, EA, \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u00e2ndu\u2011l, cu totul nea\u015fteptat, pe la cinci diminea\u0163a, i\u2011a spus, rostind ap\u0103sat fiecare silab\u0103, con\u015ftient\u0103, deci, de ceea ce i se \u00eent\u00e2mpla, \u00een timp ce-i adresa ultimele cuvinte, c\u0103… \u201es\u2011a terminat\u201d. El n-a putut accepta verdictul. S-a zb\u0103tut, a creat agita\u0163ie, a am\u00e2nat momentul desp\u0103r\u0163irii lor.<\/em><\/p>\n

Lumea l\u2011a v\u0103zut apoi singur pe str\u0103zile ora\u00ad\u015fului. \u201eM-a p\u0103r\u0103sit\u201d, spunea, cu o voce joas\u0103, \u00eenclin\u00e2ndu-\u015fi capul, dac\u0103 cineva, ne\u015ftiind ce se \u00eent\u00e2mplase, \u00eentreba, cu oarecare timiditate \u015fi \u00eengri\u00adjorare, unde e so\u0163ia lui, sau \u00eei transmitea Doamnei sale salut\u0103ri. R\u0103spundea scurt: \u201eM-a p\u0103r\u0103sit\u201d. Se \u00eentuneca. \u015ei orice alt cuv\u00e2nt ar fi sunat prea greu.<\/em><\/p>\n

Era at\u00e2t de delicat s\u0103 concepi o rela\u0163ie, de orice fel, cu un om zdruncinat din temeliile sale!… Nu \u00eel c\u0103utam niciodat\u0103, dar, dac\u0103 m\u0103 apela, \u00eei r\u0103spun\u00addeam. Nu \u00eel comp\u0103timeam, nu \u00eel consolam, nu \u00eel \u00eencurajam. Vorbeam, mai cu seam\u0103, despre noi, cei din afara evenimentelor dramatice. Despre carierele noastre. Despre literatur\u0103. Despre Biblie. Uitasem complet de \u00eendemnul \u015fi de \u00eencuraj\u0103rile hazardate ale Nadiei. \u00cens\u0103 presim\u0163eam c\u0103 tensiunea, ce s\u2011a creat, spontan, la prima \u00eent\u00e2lnire, \u00eentre cei patru pere\u0163i albi \u015fi mu\u0163i ai cabinetului, \u00eel va aduce din nou la mine. Revedeam fr\u00e2nturi de ne\u00eenchipuit din prima noastr\u0103 \u00eent\u00e2lnire, \u00een finalul c\u0103reia am fost pe punctul de a ajunge la intimitate. Ne salvase auto\u00adcenzura de ultim moment. Dar, prin \u00eentunericul serii, se vedeau, ca ni\u015fte trasoare, semnele viitoarei noastre apropieri. Am \u00eenaintat foarte repede atunci unul spre cel\u0103lalt, cu voluptatea cu care se tr\u0103ie\u015fte \u00eentr\u2011un loc str\u00e2mt, ermetic. \u015etiind c\u0103 totul va r\u0103m\u00e2ne acolo.<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

La \u00eentoarcerea acas\u0103, nu mai recuno\u015fteam ora\u015ful, blocul, u\u015fa. Am intrat direct \u00een sufragerie. Pe masa mare, din mijlocul camerei, este portretul EI. Vizavi de mas\u0103, o canapea. M-am a\u015fezat pe canapea, dar nu ca s\u0103 m\u0103 odihnesc. M-am trezit c\u0103 o \u00eentreb: \u201eTu mi\u2011ai trimis-o?\u201d<\/em><\/p>\n

Al t\u0103u,<\/em><\/p>\n

Teodoru<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

De\u015fi eram foarte obosit\u0103, c\u00e2nd am ajuns acas\u0103, mi\u2011am preg\u0103tit actele de divor\u0163: certificatul de na\u015ftere, cel de c\u0103s\u0103torie, cererea. Le-am pus \u00een po\u015fet\u0103. \u015ei am dormit lini\u015ftit\u0103. De diminea\u0163\u0103, la prima or\u0103, am ie\u015fit pe u\u015f\u0103, mai hot\u0103r\u00e2t\u0103 ca oric\u00e2nd. M-am \u00eentors doar ca s\u0103 verific dac\u0103 \u00eencuiasem de dou\u0103 ori. F\u0103r\u0103 nicio supersti\u0163ie. Ploua m\u0103runt \u015fi b\u0103tea un v\u00e2nt rece. Nu m\u2011am l\u0103sat deloc influen\u0163at\u0103 de condi\u0163iile meteo. \u015etiam c\u0103 m\u0103 pot baza pe tine.<\/em><\/p>\n

A ta,<\/em><\/p>\n

Arina<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

Umblam pe coridoare, urcam \u015fi coboram sc\u0103ri. M\u0103 a\u015fteptam s\u0103-mi apar\u0103 EA de undeva, ca s\u0103 g\u0103sesc rostul acestor drumuri, al nenum\u0103ratelor mele drumuri la Universitate. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, s\u2011a dovedit pentru cine veneam \u015fi reveneam \u00een acel loc. Numai pentru tine.<\/em><\/p>\n

Al t\u0103u,<\/em><\/p>\n

Teodoru<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

Am urcat sc\u0103rile Judec\u0103toriei, sim\u0163indu-m\u0103 dintr\u2011odat\u0103 puternic\u0103. S\u0103ream treptele, din dou\u0103 \u00een dou\u0103. Trebuia s\u0103 folosesc aceast\u0103 energie pentru a face pasul decisiv, la care de mult m\u0103 g\u00e2ndeam. Nu-mi lipsea curajul. Ci sprijinul unui b\u0103rbat. Poate \u015fi alter\u00adnativa… Am scos actele \u015fi m-am a\u015fezat la r\u00e2nd.<\/em><\/p>\n

A ta,<\/em><\/p>\n

Arina<\/em><\/p>\n

*<\/p>\n

Am am\u00e2nat, c\u00e2t am putut, a doua \u00eent\u00e2lnire. Aceasta nu mai putea fi spontan\u0103. Teodoru s\u2011a decis s\u0103 revin\u0103 la Universitate, dup\u0103 ce, s\u0103pt\u0103m\u00e2ni la r\u00e2nd, ne f\u0103cusem o obi\u015fnuin\u0163\u0103 din a ne trimite mesaje electronice, \u00eendeosebi pe tema poeziilor sale. Dup\u0103 felul cum b\u0103tea la u\u015f\u0103, se vedea c\u0103 era un domn. Don Teodoro, cum \u00eel alintam uneori. \u00cemi aducea c\u0103r\u0163i, dar \u015fi flori. Intui\u0163ia mea a func\u0163ionat perfect. N-a putut s\u0103 nu m\u0103 caute din nou. Avea nevoie de mine, de tot ceea ce \u00eei puteam oferi, cu parcimonie, \u00een acele momente. Vreo doi ani, am ezitat \u00een a ne hot\u0103r\u00ee \u00een ce sens s\u0103 ne orient\u0103m rela\u0163ia. Nu doar trupurile, ci \u015fi sufletele noastre p\u0103strau o distan\u0163\u0103 decent\u0103. \u00cemi scria pe muchie. Tot a\u015fa \u00eei r\u0103spundeam. Frecvent, strecuram, c\u00e2nd unul, c\u00e2nd cel\u0103lalt, c\u00e2te o expresie din care se sub\u00een\u0163e\u00adlegea ceea ce sim\u0163im unul pentru altul. Sugeram, \u00eens\u0103 nu afirmam. Niciunul nu f\u0103cea un pas \u00eenainte. E adev\u0103rat c\u0103 nici al\u0103turi. Luni la r\u00e2nd, ne-am tato\u00adnat, ne-am descoperit, ne-am curtat, am potrivit cuvinte pe jar.<\/p>\n

\u2013 Acel dialog epistolar era m\u0103rturia subcon\u00ad\u015ftientului nostru. Noi eram puternic atra\u015fi unul de cel\u0103lalt \u015fi, bloca\u0163i de con\u015ftiin\u0163a lucid\u0103, \u00een loc s\u0103 ne arunc\u0103m unul \u00een bra\u0163ele altuia, ne consumam \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103rile prin substitutul conversa\u0163iei. Ani, prietena ta, a avut dreptate c\u00e2nd te-a avertizat c\u0103 ne iubeam f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftim. \u015ei c\u00e2nd a spus c\u0103 era pe cale s\u0103 ne \u00eendemne: \u201eDar \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa\u0163i-v\u0103 odat\u0103!\u201d Dac\u0103 am fi fost lupi, ca atunci, demult, ne-am fi iubit din prima clip\u0103…<\/p>\n

\u2013\u00a0Am fost ceea ce suntem. Ne-am studiat, ne\u2011am adus, reciproc, dovezi de pre\u0163uire, de afec\u00ad\u0163iune… Dar am stat departe, fiecare \u00een refugiul s\u0103u.<\/p>\n

\u2013 Dimpotriv\u0103, am stat c\u00e2t de aproape puteam unul de altul. Am devenit, \u00een acest timp, insepa\u00adrabili. Nu aveam ce face…<\/p>\n

\u2013 Fiindc\u0103 EA…<\/p>\n

\u2013 EA m-a \u00eendreptat spre tine. \u0162ii minte acea conferin\u0163\u0103 la care am stat prima oar\u0103 al\u0103turi? Te-am v\u0103zut intr\u00e2nd \u00een sal\u0103, venind spre locul care \u00ee\u0163i fusese rezervat l\u00e2ng\u0103 mine. C\u00e2nd ai vorbit, m-a mi\u015fcat vocea ta \u2013 timbrul ei dramatic. Sunt aproape sigur c\u0103 EA te-a adus acolo, ca s\u0103 te cunosc \u015fi s\u0103 \u015ftiu pe cine s\u0103 caut apoi.<\/p>\n

\u2013 Nici nu m-ai salutat, de\u015fi st\u0103team l\u00e2ng\u0103 tine. Eram contrariat\u0103!…<\/p>\n

\u2013 Atunci era \u015fi EA, cu toat\u0103 fiin\u0163a sa, \u00een aceea\u015fi \u00eenc\u0103pere cu noi… Poate c\u0103 de aceea, nu se f\u0103cea s\u0103\u2011\u0163i… Oare de ce nu te-am salutat? Cum de nu te\u2011am salutat? Tocmai eu, care spun \u201eS\u0103rut m\u00e2na!\u201d tuturor doamnelor!?… Cred c\u0103, mult timp, o for\u0163\u0103 obscur\u0103 ne \u00eempiedica, pur \u015fi simplu, s\u0103 ne vedem, ca nu cumva s\u0103 ne… iubim. \u00ce\u0163i dai seama ce-ar fi fost dac\u0103 ne \u00eendr\u0103gosteam unul de altul, \u00een timp ce EA tr\u0103ia?…<\/p>\n

Se g\u00e2ndise \u015fi la asta?!… At\u00e2t de mult m\u0103 iubea, \u00eenc\u00e2t \u00ee\u015fi imagina c\u0103 m-ar fi iubit oric\u00e2nd m-ar fi \u00eent\u00e2lnit?… Era at\u00e2t de pl\u0103cut s\u0103-mi amintesc pute\u00adrea, devastatoare, a sentimentelor lui! Faptul c\u0103 i\u2011o st\u00e2rnisem \u00eemi d\u0103dea o nesperat\u0103 \u00eencredere \u00een mine, \u00een feminitatea mea, pe care o credeam, de mult, pierdut\u0103. Nici circumstan\u0163ele actuale nu ne fereau de griji, darmite cele ce ar fi survenit \u00eentr\u2011o leg\u0103tur\u0103 mai timpurie!… Ce rost ar fi avut s\u0103 ne imagin\u0103m situa\u0163ii \u015fi mai complicate dec\u00e2t cea \u00een care ne aflam? Nu i\u2011am r\u0103spuns, fiindc\u0103… nu exista, cu adev\u0103rat, o asemenea posibilitate \u00eentr\u2011un trecut, \u00een care ipoteza lui nu se potrivea realit\u0103\u0163ii. A fost \u00eens\u0103 o \u00eentrebare de cotitur\u0103, care mi\u2011a revelat anvergura psihic\u0103 a pasiunii noastre. Timpul devenise presant. Trebuia s\u0103 ne d\u0103m, c\u00e2t mai cur\u00e2nd, o \u015fans\u0103 real\u0103.<\/p>\n

\u2013 N-ai mai fi putut tr\u0103i o zi f\u0103r\u0103 dragoste, i\u2011am spus, m\u00e2ng\u00e2indu-i m\u00e2na, pe care o \u00eentinse spre mine, pe deasupra biroului, \u00een vreme ce rostea acea \u00eentrebare, ce aprinsese fl\u0103c\u0103ri noi \u00een ochii s\u0103i.<\/p>\n

\u2013 De unde \u015ftii? Nu-\u015fi lua nicio secund\u0103 privirea de pe fa\u0163a mea, nu-\u015fi desprindea m\u00e2na dintr-a mea. C\u0103ldura ochilor, c\u0103ldura pielii sale treceau st\u0103ruitor spre inima mea.<\/p>\n

\u2013 Am v\u0103zut cum ai venit la mine. Ca dintr\u2011un de\u015fert de cenu\u015f\u0103. Erai de culoarea nisipului ars.<\/p>\n

\u2013 \u015ei nu era firesc?<\/p>\n

\u2013 Ba da. EA trebuia s\u0103 ard\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t.<\/p>\n

\u2013\u00a0EA va r\u0103m\u00e2ne mereu cu noi!…, insist\u0103 Teodoru, ridic\u00e2nd un bra\u0163 mult deasupra capului \u015fi subliniind propozi\u0163ia aceasta cu ar\u0103t\u0103torul prin aer, ca s\u0103 elimine orice echivoc.<\/p>\n

\u2013 Ini\u0163ial, c\u00e2nd nu \u015ftiam mai nimic despre EA, \u0163i\u2011am spus c\u0103 asta nu m\u0103 deranjeaz\u0103. Dar nu e vorba despre mine… Mi\u2011am dat seama c\u0103 voi a\u0163i tr\u0103it, de fapt, tot ce se putea tr\u0103i. I te-ai pus la picioare, i\u2011ai d\u0103ruit ani buni de via\u0163\u0103… Ce-\u0163i po\u0163i repro\u015fa? De ce nu o la\u015fi s\u0103 se odihneasc\u0103? De ce o por\u0163i peste tot cu tine?<\/p>\n

\u2013 Nu vreau s\u0103 intru \u00een detalii. Trebuie s\u0103 \u00een\u0163elegi c\u0103 o voi iubi toat\u0103 via\u0163a. \u015ei dincolo de…<\/p>\n

Nu \u00een\u0163elegeam ce angajamente \u00eel f\u0103ceau s\u0103 nu se poat\u0103 desp\u0103r\u0163i de EA, nici dup\u0103 moarte. Purta \u015fi verigheta ei, pe l\u00e2ng\u0103 a sa, \u015fi inelele lor de la nunta de argint. M\u0103 intriga faptul c\u0103 o sim\u0163eam \u00een perma\u00adnen\u0163\u0103 prezent\u0103 \u00eentre noi. Cu o stranie concrete\u0163e. El o aducea, o implanta acolo. Oriunde ne-am fi aflat, \u00eemi vorbea f\u0103r\u0103 nicio re\u0163inere despre EA. Nu era zi \u00een care s\u0103 nu i-o aduc aminte, prin prefe\u00adrin\u0163ele mele, prin vulnerabilit\u0103\u0163i, prin temeri… \u201eNici EI nu-i pl\u0103ceau deloc garoafele\u201d… \u201e\u015etii cine mai era anemic\u0103? EA!\u201d \u201eCui crezi c\u0103 \u00eei mai era fric\u0103 de privirea fostului so\u0163? EI!\u201d Era de ajuns un cuv\u00e2nt, un accent, un oftat, care s\u0103 dovedeasc\u0103 o c\u00e2t de mic\u0103 \u015fi, poate, insignifiant\u0103, \u00een orice caz arbitrar\u0103, asem\u0103nare \u00eentre noi dou\u0103, c\u0103 \u015fi dezvolta subiectul cu o exagerat\u0103 satisfac\u0163ie!… T\u0103ceam \u015fi ascultam, adesea plictisit\u0103, c\u0103ci mai \u015fi repeta pove\u015f\u00adtile… De multe ori, \u00eencercam s\u0103 uit de Teodoru \u015fi de Umbra lui, s\u0103 revin la \u015farmul soporific al lecturilor mele vesperale sau la pl\u0103cerea de a scrie, de a posta, de a comenta cu prieteni… necunoscu\u0163i sterilele-mi scrieri de peste zi. M\u0103 chinuia g\u00e2ndul c\u0103 Teodoru nu se poate concentra pe ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu noi, c\u0103 se g\u00e2nde\u015fte la EA, chiar \u015fi atunci c\u00e2nd e cu mine. \u00cemi mai \u015fi repro\u015fam, c\u00e2nd \u015fi c\u00e2nd, c\u0103 nu sunt confidenta ideal\u0103, c\u0103 \u00eel conturb cu preten\u0163iile mele \u2013 minime, de altfel \u2013 de a fi v\u0103zut\u0103, cunoscut\u0103, apreciat\u0103 pentru ceea ce sunt, f\u0103c\u00e2nd abstrac\u0163ie de EA. Eram lezat\u0103 \u015fi de compara\u0163ia, \u015fi de confruntarea cu EA. Absenta era mult prea prezent\u0103, supraconfirma mesajul poeziei lui Teodoru despre \u201eAbsen\u0163\u0103\u201d, poezie adesea citat\u0103 pentru detenta ei filosofic\u0103. \u00cemi spuneam c\u0103 va veni o zi, c\u00e2t de cur\u00e2nd, c\u00e2nd m\u0103 voi retrage din poves\u00adtea asta f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit, \u00een care m\u0103 sim\u0163eam nedrept\u0103\u00ad\u0163it\u0103. Din obi\u015fnuin\u0163a mea veche de a-mi oferi singur\u0103 iubirea, pe care altcineva nu mi-o d\u0103dea, m\u0103 sim\u0163eam datoare s\u0103 am grij\u0103 de mine, s\u0103 nu m\u0103 expun, mai mult dec\u00e2t pot \u00eendura, la suferin\u0163e inutile. Sunt sigur\u0103 c\u0103 nim\u0103nui nu-i vorbea at\u00e2ta despre EA. M-am \u015fi \u00eentrebat o vreme dac\u0103 aceasta nu era o modalitate de a m\u0103 cuceri, provoc\u00e2ndu-mi \u015fi \u00eente\u0163indu-mi gelozia. Dar, nici atunci c\u00e2nd se sup\u0103ra pe mine \u015fi-mi promitea c\u0103 nu m\u0103 va mai c\u0103uta niciodat\u0103, nu rezistam prea mult f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la el. M\u0103 \u00eengrijorau izolarea lui, pierderea lini\u015ftii, ce i-o d\u0103dea apropierea mea, suferin\u0163a sa t\u0103cut\u0103. Sim\u0163eam apoi nevoia s\u0103 \u00eel re\u00eent\u00e2lnesc, s\u0103 \u00eei aud vocea, s\u0103 m\u0103 ating\u0103, s\u0103 vorbim despre orice, dar s\u0103 fim iar \u00eempreun\u0103. \u015ei, \u00eentr\u2011o bun\u0103 zi, m\u0103 trezeam din nou cu el la Universitate, a\u015ftept\u00e2ndu-m\u0103 \u00een casa sc\u0103rilor, f\u0103r\u0103 nicio reprogramare. M\u0103 certa pu\u0163in, foarte pu\u0163in, dup\u0103 care tr\u0103iam cu nesa\u0163 bucuria \u00eemp\u0103c\u0103rii. Urma, inevitabil, \u015fi re\u00eent\u00e2lnirea cu EA.<\/p>\n

\u2013 Ai putea fi o clip\u0103 tu \u00eensu\u0163i cu mine \u00eens\u0103mi?, am prins \u00eendr\u0103zneala de a-l \u00eentreba odat\u0103.<\/p>\n

Z\u00e2mbetul i se stinse \u015fi fa\u0163a i se crisp\u0103. M\u0103 privi atunci cu \u00eengrijorare, de parc\u0103 ar fi fost pe punctul de a m\u0103 pierde, sau ca \u015fi cum se a\u015ftepta la \u00eentre\u00adbarea mea, dup\u0103 c\u00e2t timp petrecuser\u0103m \u00eempreun\u0103, asista\u0163i de EA, dar nu prev\u0103zuse o at\u00e2t de ferm\u0103 tragere la r\u0103spundere pentru modul cum m\u0103 punea \u00een umbra EI \u015fi m\u0103 r\u0103nea, ca femeie, cu nostalgia lui interminabil\u0103. Deveni dintr\u2011odat\u0103 foarte serios. \u015ei vocea i se \u00een\u0103spri:<\/p>\n

\u2013 Oare cum a\u015f mai putea tr\u0103i f\u0103r\u0103 tine!?… Tu… e\u015fti \u015fi vei fi argumentul meu c\u0103 exist…<\/p>\n

Nu mi\u2011am dat seama c\u00e2nd anume \u015fi \u00een ce condi\u0163ii \u015fi\u2011a g\u0103sit acest argument, dar m-au \u015focat primele lui declara\u0163ii, indubitabile, de dragoste \u2013 at\u00e2t de directe, perfect plauzibile, \u00eent\u0103rite de pro\u00adpria-mi senza\u0163ie c\u0103, vorbind despre EA, urm\u0103rea, implicit, s\u0103 ajung\u0103 la mine.<\/p>\n

\u2013 Nu \u0163i-e u\u015for…, se gr\u0103bi s\u0103 \u00eencheie discu\u0163ia pe aceast\u0103 tem\u0103. Se ferea de excesul de cuvinte. \u00cen orice \u00eemprejurare. De aceea, n-am insistat s\u0103 mai aflu nimic, am reflectat la ceea ce a spus.<\/p>\n

U\u015for?… A trebuit s\u0103 devin alta. Altcineva. S\u0103 fac eforturi uria\u015fe de a-i cunoa\u015fte \u015fi accepta tenebrele, iner\u0163ia, lumea cu totul str\u0103in\u0103 mie… O lume fidel\u0103 EI \u015fi imaginii lor de cuplu. Mul\u0163i dintre apropia\u0163ii s\u0103i de odinioar\u0103 nu pot procesa nici azi faptul c\u0103 Teodoru este \u00eenso\u0163it de o alt\u0103 femeie. M\u0103 privesc de parc\u0103 \u00een spatele meu o v\u0103d pe EA. Eu nu fac dec\u00e2t s\u0103 le-o reamintesc. Sunt acri, distan\u0163i, ur\u00e2cio\u015fi, nu cred \u00een dragostea lui Teodoru pentru mine. EA a fost \u015fi va r\u0103m\u00e2ne iubirea vie\u0163ii lui Teodoru. Eu, cel mult un paleativ. Ca s\u0103 mai poat\u0103 tr\u0103i f\u0103r\u0103 EA. Pot spune c\u0103, \u00een comunitatea scriitoriceasc\u0103, eu nu am intrat al\u0103turi de Teodoru, ci, mai degrab\u0103, al\u0103turi de am\u00e2ndoi. Eu, care n-a\u015f fi acceptat s\u0103 \u00eempart un b\u0103rbat cu altcineva nici \u00een ruptul capului! Nu \u00eempiedicam pe nimeni s\u0103 m\u0103 judece, orgoliul meu s\u2011a diminuat considerabil l\u00e2ng\u0103 un om ca el. L\u00e2ng\u0103 vibra\u0163ia unui asemenea om… Am \u00een\u0163eles, cu timpul, c\u0103 EA nu va fi niciodat\u0103 uitat\u0103. Nici de Teodoru, nici de cei ce i\u2011au v\u0103zut jum\u0103tate de secol \u00eempreun\u0103. C\u0103 eu \u00eei voi fi \u00eentotdeauna juxtapus\u0103 EI.<\/p>\n

\u2013 Sunt curios de ecoul c\u0103r\u0163ii tale. \u015ei-l a\u015ftept u\u015for amuzat…<\/p>\n

\u2013 Va fi un tzunami de b\u00e2rfe!!! Un tzunami!<\/p>\n

S-a l\u0103sat pe spate \u015fi a r\u00e2s, privind \u00een sus. S-ar putea s\u0103-i fi \u00eencredin\u0163at EI acel hohot de r\u00e2s.<\/p>\n

——————————-<\/p>\n

Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu<\/strong><\/p>\n

Opera (selectiv):<\/p>\n

Semiotic\u0103, teorie literar\u0103, hermeneutic\u0103:<\/p>\n

Paradigme ale comunic\u0103rii: limbaje \u015fi limbi, Timi\u015foara, Ed. Excelsior, 2001.<\/p>\n

Dic\u0163ionar de comunicare (lingvistic\u0103 \u015fi literar\u0103), vol. I-III, Timi\u015foara, Ed. Excelsior Art, 2002-2005 \u2013 coautor.<\/p>\n

Semantica modurilor incertitudinii, Timi\u015foara, Ed. Excelsior Art, 2011.<\/p>\n

Etern, \u00eentr-o etern\u0103 noapte zi. Eseu hermeneutic \u00een dialog cu Eugen Dorcescu, Timi\u015foara, Ed. Mirton, 2016.<\/p>\n

Prim\u0103vara elegiei, Timi\u015foara, Ed. Mirton, 2017.<\/p>\n

Proz\u0103:<\/p>\n

Punctul interior (roman), Timi\u015foara, Ed. Excelsior Art, 2010.<\/p>\n

Spre nic\u0103ieri (roman), vol. I \u2013 Piatra de silex; vol. al II-lea \u2013 \u00cent\u00e2mpl\u0103tor sau nu?, Timi\u015foara, Ed. Eurostampa, 2014 \u2013 coautor.<\/p>\n

Apa (povestiri), Timi\u015foara, Ed. Mirton, 2016.<\/p>\n

Volume omagiale:<\/p>\n

In honorem Magistri G.I. Toh\u0103neanu, Timi\u015foara, EUVT, 2005 \u2013 coord.<\/p>\n

Despre Eugen Dorcescu, volum omagial 75, Timi\u015foara, Ed. Mirton, 2017 \u2013 coord.<\/p>\n

Edi\u0163ie critic\u0103:<\/p>\n

Eugen Dorcescu, Nirvana. Cea mai frumoas\u0103 poezie, Timi\u015foara, Ed. Eurostampa, 2015 (Selec\u0163ie, not\u0103 asupra edi\u021biei \u015fi eseu hermeneutic, intitulat Eugen Dorcescu sau voca\u0163ia vectorial\u0103 a Nirvanei, de Mirela-Ioana Borchin).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u0103ci, dincolo de-a lacrimii perdea, O-mbr\u0103\u0163i\u015fai. \u015ei EA te-mbr\u0103\u0163i\u015fa. (Eugen Dorcescu, Triada)   \u00centr-o sear\u0103 posac\u0103 de iarn\u0103, dup\u0103 ore, [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-36264","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/36264","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=36264"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/36264\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":36267,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/36264\/revisions\/36267"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=36264"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=36264"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=36264"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}