{"id":36646,"date":"2018-03-15T16:31:59","date_gmt":"2018-03-15T16:31:59","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=36646"},"modified":"2018-03-15T16:45:31","modified_gmt":"2018-03-15T16:45:31","slug":"george-anca-intalniri-in-paradis","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/03\/15\/george-anca-intalniri-in-paradis\/","title":{"rendered":"George ANCA: \u00cent\u00e2lniri \u00een Paradis"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Voi m\u0103rturisi, pe s\u0103rite, \u00eent\u00e2lniri cu filosoful. N-am avut curaj s\u0103 notez ce-am ascultat – asta f\u0103ceam \u015fi, probabil, \u00eei puneam \u00eentreb\u0103ri, ie\u015fit cu ajutorul lui din principiala intimidare\u00a0 cognitiv\u0103. Mi-a spus c\u0103 mi-a scris la Roma o scrisoare, resto in posta, dar s-a pierdut \u00een timpul lungii greve a po\u015fta\u015filor itelieni din 1973. \u015ei dedica\u0163iile \u2013 standard, \u201ccu dulce d\u0103ruire\u201d – le-am pierdut, una a r\u0103mas, pe Rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, la Cornel Berbente, c\u00e2nd eram directorul bibliotecii Politehnicii \u015fi unde l-am invitat, la telefon,\u00a0 pe Noica s\u0103 conferen\u0163ieze, argument\u00e2nd c\u0103 \u015fi Heidegger a confern\u0163iat o dat\u0103 la Politehnica din Munchen, iar nepotul s\u0103u, Nicolae, era printre cei mai asidui cititori. A\u015fa \u00eenc\u00e2t, ca \u015fi cu Adrian Maniu sau Dumitru St\u0103niloae, am r\u0103mas \u00een taina unei oralit\u0103\u0163i ini\u0163iatice, anume din terorizanta autocenzurare de teama securit\u0103\u0163ii (am aflat acum \u015fi tot m-am mirat c\u0103 s-ar fi consemnat \u201cacolo\u201d \u2013 deci \u015fi ceva scris \u2013 \u015fi drumurile mele la Noica).<\/p>\n

Prima oar\u0103 l-am c\u0103utat la Institutul de Logic\u0103, pentru a-i comunica solicitarea lui George Alexe de a scrie la revista \u201cCredin\u0163a\u201d, \u00een Detroit (\u00eel cunoscusem pe teolog de la cumnatul s\u0103u, arheologul Petre Diaconu, partener de \u015fah). Nu mi-a r\u0103spuns, dar mi-a dat \u00eent\u00e2lnire la restaurantul \u201cIzvorul Rece\u201d, a doua zi din luna urm\u0103toare, unde am b\u0103ut bere \u015fi am vorbit, cred, numai despre mine. Am f\u0103cut poate caz de cei doi ani, ultimii, de curs, Eminescu, apoi Creang\u0103, al lui C\u0103linescu, pe care l-am audiat, la \u00eenghesuial\u0103, de vizite la p\u0103rintele St\u0103niloae, pe care reu\u015fisem pentru prima oar\u0103, ca ziarist de radio, s\u0103-l \u201cdau\u201d pe post \u015fi s\u0103\u00a0 recenzez Filocalia \u2013 aici, el a numit emfatic pe Pere Migne, cu 120 volume -, probabil \u015fi de lucrarea mea de licen\u0163\u0103 (\u201cde stat\u201d), sigur caz de ce scriam, de poezie. Interoga\u0163iile sale, mai degrab\u0103 aspre, m\u0103 entuziasmau deja, \u00eenc\u00e2t cur\u00e2nd aproape i-am repro\u015fat, cum de nu m\u0103 pune, ca pe al\u0163ii, discipoli ai s\u0103i, s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 greac\u0103 \u015fi german\u0103, pentru a-mi auzi, oarecum jenat c\u0103 se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu mine \u00een paradis (ce s\u0103 fac, am pus pe seama poeziei exceptarea, am \u015fi c\u00e2nt\u0103rit rela\u0163ia lui cu lirica, v\u0103z\u00e2nd \u00eentr-un t\u00e2rziu \u00een \u201ccampania\u201d manuscriselor \u015fi hermeneutica \u201comului deplin\u201d Eminescu un paralel cu Holderlin-Heidegger).<\/p>\n

Limbile filosofice \u00eemi fuseser\u0103 cumva refuzate, ca o libertate sau licen\u0163\u0103 poetic\u0103, jurnalistic\u0103. Am g\u0103sit, bucuros, la Biblioteca de Stat, \u015fi din c\u0103r\u0163ile sale vechi, Mathesis<\/em>, De caelo<\/em>, Schi\u0163\u0103 de istorie a<\/em> \u00a0lui Cum e cu putin\u0163\u0103 ceva nou…<\/em> Le-am citit dinadins cu ochi de literat (nici nu-mi permiteam altul), necucerit de \u201cistoria\u201d filosofiei (ca domeniu \u015fi prestan\u0163\u0103 a magistrului \u2013 care tocmai \u00eemi refuza, mi se p\u0103rea, profesoratul acesta upani\u015fadic cu al\u0163ii -, c\u00e2t c\u0103 mai t\u00e2rziu avea s\u0103-mi povesteasc\u0103 de preferarea lui\u00a0 Al. Posescu de c\u0103tre P.P. Negulescu la catedra de istoria filosofiei, cum totdeauna a trecut pe l\u00e2ng\u0103 predare\/-nie).<\/p>\n

Normal, mi se p\u0103rea autorul cel mai a\u015fteptat \u2013 dup\u0103 diminuarea interdic\u0163iei din cauza lui Hegel – \u00een libr\u0103rii, la concuren\u0163\u0103, subteran\u0103, cu scriitorii dominan\u0163i ai momentului. \u00cent\u00e2lnirile au curs \u00een fiecare 2 \u015fi 16 ale lunii, ani de zile, c\u00e2nd numai el oferea mai ales cafea \u2013 \u00een ultimul timp, la Nestor. Intrasem \u00een atmosfera c\u0103r\u0163ilor noi, aveam impresia c\u0103 \u00eencepusem s\u0103 fiu martor la zidirea unor construc\u0163ii ideatice, de la rostire la \u00eentru, via Eminescu. Chiar \u015fi presocraticii sau Corydaleu \u00eemi erau familiari prin auz \u015fi citit, m\u0103car \u015fi din l\u0103muriri la curiozit\u0103\u0163i ca din \u00eent\u00e2mplare. Am fost flatat c\u00e2nd mi-a dat o copiei a scrisorii sale c\u0103tre \u015etefan Milcu, solicit\u00e2nd Academiei s\u0103 intervin\u0103 pentru a readuce \u00cenchisoarea \u015fi M\u0103n\u0103stirea V\u0103c\u0103re\u015fti la func\u0163ia originar\u0103, de Academie (Domneasc\u0103). S-ar fi inclus, astfel, sub\u00e2n\u0163elegeam, \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura martirilor terorii comuniste. L-am \u00eentrebat dac\u0103 n-ar vrea s\u0103 discute aceasta cu ministrul Paul Niculescu-Mizil. R\u0103spunsul a fost c\u0103 dac\u0103 acela l-ar pl\u0103cea, el \u015fi-ar pierde din timp, dac\u0103 nu l-ar pl\u0103cea…<\/p>\n

Venise \u015fi timpul s\u0103 m\u0103 invite s\u0103-l vizitez acas\u0103, pe Ornamentului, \u00een Berceni. Acum beam cafeaua preparat\u0103 de doamna Noica. Acelea\u015fi discu\u0163ii libere, prea libere, \u00een fapt solemne, din partea lui, tot timorate intelectual din partea mea. Trebuie s\u0103 fi schimbat \u00eent\u00e2i ve\u015fti despre ce-am mai f\u0103cut, cum, de ce, cu ce rezultat (performan\u0163\u0103), apoi s\u0103 fi ajuns, uite a\u015fa, la tema \u00eent\u00e2lnirii, ce-a scris, ce-am citit. L-am ascultat lectur\u00e2nd, \u00een fine amuzat, din lec\u0163iile sale de englez\u0103 pentru osp\u0103tari. Ce proast\u0103 de u\u015foar\u0103 ar fi engleza, eu m\u0103n\u00e2nc, tu m\u0103n\u00e2nc… cum \u00eenainte de Braunschweig sau Heidegger \u00eel avusese profesor de sport pe Litru\u0163\u0103, care \u00eei \u00eenv\u0103\u0163ase s\u0103 alerge \u015fi dup\u0103 mingile pe care \u015ftiau c\u0103 o s\u0103 le prind\u0103, dar mai ales dup\u0103 cele pe care erau siguri c\u0103 n-o s\u0103-le prind\u0103.\u00a0 Replic\u0103 umorului, doamna Noica a \u015fi refuzat mi apoi, spunea, s\u0103 i le dactilografieze.<\/p>\n

Se f\u0103ceau la minister \u00eenscrieri pentru cump\u0103rare \u00een rate a unui apartament, am optat, pe ner\u0103suflate, pentru cel pus \u00een v\u00e2nzare \u00een Berceni, pentru a fi aproape, \u00een acela\u015fi topos, cu filosoful \u2013 \u00eenv\u0103\u0163are prin \u00eenvecinare. Aveam s\u0103 pl\u0103tesc dou\u0103zeci de ani , dar cel urmat s-a mutat cur\u00e2nd, la r\u00e2ndu-i, \u00een Drumul Taberei, unde am continuat s\u0103-l vizitez, la invita\u0163ia sa devenit\u0103 tradi\u0163ie, nu rutin\u0103. Acolo, am auzit alt\u0103 \u00eentrebare, cum merge ma\u015fina? \u00cel interesa \u201cproduc\u0163ia\u201d. Acumularea condi\u0163iona calitatea. Pe parcursul recent \u00eemi recomandase s\u0103 folosesc \u2013 dintre, parc\u0103, inteligen\u0163\u0103, sim\u0163ire, voin\u0163\u0103 \u2013 inteligen\u0163a, cum ar veni pentru supravie\u0163uire sub ceau\u015fism.<\/p>\n

Cu Noica m-am v\u0103zut c\u00e2t am lucrat la Colocvii, apoi la ministerul \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntului, adus de Mircea Mali\u0163a, c\u00e2nd Mihai \u015eora a fost trimis de el trei luni la Paris \u015fi eu l-am \u00eenlocuit, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u015fi sub ministeriatele lui\u00a0 Mizil \u015fi Suzana G\u00e2dea (am fost ata\u015fatul lor de pres\u0103), p\u00e2n\u0103 ce filosoful a plecat la P\u0103ltini\u015f, iar eu am plecat, \u00een 1977, \u00een India (p\u00e2n\u0103 \u00een 1984). S\u0103 zic a\u015fa, \u201cperioada\u201d mea Noica va fi fost cam egal\u0103 cu perioada India, am\u00e2ndou\u0103 cvasidiscrete, ca \u015fi ne\u00eeng\u0103duite, dac\u0103 nu cenzurate, exilate, dar cu at\u00e2t mai \u00eencarnabile \u00eem misterul nespusului, nef\u0103cutului.<\/p>\n

C\u00e2nd mai faci una nef\u0103cut\u0103, arat\u0103-mi \u015fi mie, mi-a spus c\u00e2nd i-am dat o lung\u0103 recenzie a mea la Rostirea <\/em>sa, publicat\u0103 de Neuer Weg (el putea s\u0103 o citeasc\u0103 \u00een traducere…). Treab\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, era adesea comentariul la \u201cf\u0103cute\u201d din societate. \u201cStatul e un monstru\u201d, \u00eencepuse o rostire despre cum g\u00e2ndea \u015fi scria \u00een tinere\u0163e. N-am vorbit niciodat\u0103 despre legionari. Personalit\u0103\u0163ile evocate, en passant, erau \u201coameni cu trecut\u201d. \u00ce\u015fi l\u0103uda editorul, pe Idel Segal. Poghirc avea un rol \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul universitar de aici, nu trebuia s\u0103 plece visiting. \u015eora \u015fi-a ocolit destinul. Acest viciu (homosexualitatea) a fertilizat multe spirite, dar de ce trebuia acel muzicolog s\u0103 se \u00eendrepte spre fundul fiului meu?<\/p>\n

C\u00e2nd i s-a permis \u0163inerea primei conferin\u0163e publice, dup\u0103 ani, \u00eentr-un auditorium din Pia\u0163a Amzei, pe tema Rena\u015fterii, l-am ascultat dintre numero\u015fi audien\u0163i \u00een deplin\u0103 t\u0103cere \u015fi oarecare reculegere. Acas\u0103 m-a \u00eentrebat cum mi s-a p\u0103rut. Am vrut s\u0103 g\u0103sesc cuvinte dincoace sau dincolo de rostire, s\u0103-i confirm unicitatea \u201coratoric\u0103\u201d, nu-l prea l\u0103udam, ceva mai serios. El mi-a spus c\u0103 e sup\u0103rat pe sine, c\u0103 \u00een tinere\u0163e, \u00een asemenea situa\u0163ie intra \u00eentr-o anume trans\u0103, ceea ce acum nu i s-ar fi \u00eent\u00e2mplat. Ba da, eu am intrat, de c\u00e2nd a\u0163i \u00eenceput cu Alberti, cu arhitectura, Rena\u015fterea a devenit pretext de universal, de absolut, dar am \u015fi \u00een\u0163eles-o mai bine ca niciodat\u0103\u00a0 \u00een fondul ei. Cam a\u015fa ceva, \u015fi am trecut la diverse.<\/p>\n

Aveam s\u0103 m\u0103 \u00eenscriu la doctorat, la Zoe Dumitrescu-Bu\u015fulenga \u2013 el nu era \u00een \u201csistem\u201d \u015fi m\u0103 \u00eentrebam dac\u0103 m-ar fi primit, dac\u0103 vreau s\u0103 merg la o burs\u0103 pe timp lung m\u0103 \u00eentrebase, dar eram \u00eensurat etc. – tot cu el am zis s\u0103 pornesc acel doctorat \u015fi i-am intimat c\u0103 a\u015f vrea s\u0103 fac o tez\u0103 despre diavol \u00een literatur\u0103, la care a r\u0103spuns, g\u0103sim opere, vorbim \u015fi cu Edgar Papu. Diavolul fiind cenzurabil, la vedere, am propus un poet al lui, pe Baudelaire.<\/p>\n

\u00cent\u00e2lnirile \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, pe strad\u0103, nu ocoleau evalua\u0163ionismul lui de con\u0163inut. Am propus la tv, Leti\u0163iei Popa, un serial de teatru poetic \u2013 politic? – nu, poetic \u2013 politic era mai interesant. C\u0103 un prieten al lui, Sergiu Al-George, i-a vorbit nu numai de sanscrit\u0103, dar \u015fi de tamil\u0103, pe care s-o \u00eenv\u0103\u0163\u0103m. Tot el s-a v\u0103zut cu Maytreyi Devi, \u00een India, \u015fi n-ar fi r\u0103u ca romanul lui Eliade \u015fi al ei s\u0103 se publice \u00eentr-o singur\u0103 carte. Afl\u00e2nd c\u0103 traduc din poezia turc\u0103 \u2013 a, te ocupi de noncultura turc\u0103, de-aia sunt servitorii Europei, istorie da, \u00een arhivele de la Istambul sunt documente rom\u00e2ne\u015fti necercetate nici de Iorga. Portretul i-l v\u0103d, din profil, cu pipa stins\u0103 (?) \u00een gur\u0103, a la Eliade, c\u0103tre Athene Palace, prin fa\u0163a statuii lui Eminescu. Altfel, spre \u00eencruntarea unui pastor dintr-un ordin propriu, luminat\u0103 de logos mai degrab\u0103 rece.<\/p>\n

I-am scris, evident, din Italia, \u00een prim\u0103vara lui 1973, unde ajunsesem cu sus\u0163inerea lui Mihai \u015eora (\u00eei replicase ministrului adjunct Radulian c\u0103 \u00eemi iubesc nevasta, atunci c\u00e2nd acela obiecta c\u0103 n-am copii). M-am \u015fi \u201c\u00eemprietenit\u201d cu pre\u015fedintele Lettere-lor, filosoful Franco Lombardi (l-am vizitat \u015fi la vila lui din Castel Gandolfo, peste lac de re\u015fedin\u0163a papei) \u2013 fa\u0163a \u00eei aducea cu a lui Noica. Eram bursier al catedrei de literatur\u0103 italian\u0103, condus\u0103 de Carlo Salinari, dar mergeam \u015fi la un curs despre Rousseau, iar apoi am fost admis la cursuri postuniversitare conduse tot de Lombardi (Angelo Sabbattini discuta ritos Habermas, un sociolog m\u0103 onora cu cheachere-taifasuri), dar bursa se dusese. I-am \u015fi \u00eemprumutat magistrului, la \u00eentoarcere, o carte-dou\u0103 de Lombardi. I-oi fi evocat \u015fi convorbirea mea de c\u00e2teva ore cu Petru Culianu, \u00een ce-l privea pe Eliade.<\/p>\n

Noica se autointilua, uneori, biograful, in spe, al lui Eliade. Am \u00eenceput-o (sau, o s-o \u00eencep?) Cine altcineva? C\u00e2nd am primit prima scrisoare de la Eliade, am dat fuga s\u0103 i-o ar\u0103t, era \u015fi v\u0103rul s\u0103u, medicul. De ce \u0163i-a r\u0103spuns, nu e\u015fti aliatul nostru (\u00eenghe\u0163asem). De ce nu, a intervenit doctorul, e t\u00e2n\u0103r, n-avea c\u00e2nd s\u0103-i fie aliat. Tot a\u015fa, c\u00e2nd ispr\u0103visem de redactat teza, \u015fi i-am rezumat-o, la Nestor, c\u0103, de fapt, este Baudelaire-Eminescu, m-a \u00eentors c\u0103 de ce-mi trebuia ocolul Baudelaire ca s\u0103 ajung la Eminescu. Probabil cum ajunsese el, m\u0103 g\u00e2ndeam.<\/p>\n

Singura persoan\u0103 c\u0103reia aveam curaj s\u0103 \u00eei dep\u0103n convorbirile cu Noica, altfel benigne, era so\u0163ia mea Rodica. Nu i-am scris numele, ca \u015fi cum el \u00eensu\u015fi mi-ar fi interzis subliminal, din precau\u0163ie. Cu \u015eora\u00a0\u00a0 (\u00eentre 1971-1976 am m\u00e2ncat zilnic \u00eempreun\u0103, \u00een subsolul ministerului sau, mai ales, kefir din Pia\u0163a Amzei), dac\u0103 nu b\u00e2rfeam \u00eentr-o doar\u0103, c\u0103 \u015fi-a ocolit destinul, da, dar el, Noica, cu multe c\u0103r\u0163i, 3-4 (2-3?) bune, \u015fi am zis c\u0103 e trist, nu ca el, \u015eora, netristul f\u0103r\u0103 c\u0103r\u0163i. Cobor\u00e2nd din autobuz, la Universitate \u015fi v\u0103z\u00e2ndu-l pe Grigore Popa, care \u015ftia de rela\u0163ia cu Noica, i-am spus, la ureche, c\u0103 vin de la p\u0103rintele St\u0103niloe: \u0103\u015ftia te vor salva m\u00e2ine, a intonat sonor, de aud \u015fi acum, d\u00e2ndu-i dreptate.<\/p>\n

Dup\u0103 ce, \u00een urma vizitei minsitrului Nurul Hassan, trimis de Indira Gandhi \u015fi pentru schimbul de profesori de hindi \u015fi rom\u00e2n\u0103, acceptasem s\u0103 candidez s\u0103 predau \u00een India, Suzana G\u00e2dea m-a debarcat din minister la \u201c\u015etefan Gheorgiu\u201d – am aflat c\u0103 datorit\u0103 unei anonime la Comitetul Central al Partidului Comunist Rom\u00e2n, c\u0103 a\u015f vrea s\u0103 scot un manuscris din \u0163ar\u0103, iar acolo m-am aflat sub cercetare. Mi se p\u0103rea c\u0103 l-a\u015f fi pus \u00een pericol pe filosof, i-am \u015fi dat de \u00een\u0163eles, poate (\u201cpoate\u201d – un \u201ctic\u201d scriptorial al lui, paralel cu \u00eentru). Cei ce m-au cercetat mi-au dat drumul, totu\u015fi, \u00een India, unde grijile s-au plasat \u00eentre medita\u0163ie \u015fi malarie.<\/p>\n

Noica devenea \u00eenc\u0103 o dat\u0103 Lotul Noica, zilele c\u00e2t a stat la noi Sergiu Al-George, Pe Chhatra Marg. Fusese \u00eenchis \u00een corp cu acest lot grup de eroic\u0103 amintire spiritual\u0103, tot rug aprins, tot acatist.<\/p>\n

Filosofia trecuse din cartierele bucure\u015ftene la P\u0103ltini\u015f, jnana (cunoa\u015ftere) \u015fi abhijnana (recunoa\u015ftere\/anagnorisis) mi se instalau \u00een minte \u015fi \u00een via\u0163\u0103. Filosofia recunoa\u015fterii de la Hegel \u015fi Pascal la Ricoeur \u015fi Lyotard o tr\u0103isem aproape de Noica: m\u0103car eu \u00eel recuno\u015fteam (\u00een inim\u0103), cum nu f\u0103cea societatea securoi\u015ftilor ubicui. \u015ei \u201crecunoa\u015fterea\u201d era de suplinit prin \u201cma\u015fin\u0103\u201d, prin inteligen\u0163\u0103. Numai pe Eminescu nu l-am l\u0103sat, \u00eentr-un t\u00e2rziu, pentru Kalidasa, cu a sa Abhijnana Shakuntalam<\/em>\/ Recunoa\u015fterea Sacuntalei (vezi C\u0103lin. File de poveste <\/em>de Eminescu).<\/p>\n

C\u00e2nd m-am \u00eentors din India, dup\u0103 o lun\u0103 de \u015fomaj, deloc \u00eencurajant, ajuns la Politehnic\u0103, e drept, director de bibliotec\u0103 mare, de peste trei milioane de volume, cu o sut\u0103 de bibliotecari, am intrat \u00een ruina psihic\u0103 de dup\u0103 medita\u0163ia transcendental\u0103, \u015fapte eminen\u0163i savan\u0163i psihologi lucrau la \u201cstra\u0163\u0103\u201d, bibliotecari pedepsi\u0163i, Noica era la P\u0103ltini\u015f. Am citit \u00een jurnalul lui Gabriel Liiceanu cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt, parc\u0103, vorbele de demult ale filosofului, aluziile pu\u0163ine \u015fi europene la neti-neti, a\u015f fi avut iar de argumentat acum indianitatea, ca atunci \u201cpoeticitatea\u201d (\u00een general, lumea ia u\u015for, dac\u0103 nu \u00een r\u00e2s-pl\u00e2ns vie\u0163uirea \u00een India). Plus c\u0103 literatura \u00ee\u015fi-a suplimentase dodiile cu chitra-kavya \u015fi rasa-dhvani din poetica\/alamkara sanscrit\u0103. Nu c\u0103 ajunsesem \u015fi eu un om cu trecut, nici m\u0103car cu exil (Sergiu, despre ata\u015fatul cultural: chiar dac\u0103 este securist, asta e un epifenomen, nu-\u0163i vrea r\u0103ul).<\/p>\n

\u015etef\u0103ni\u0163\u0103 Lechea, l\u0103ud\u00e2ndu-se cu un palton primit de la filosof, m-a surprins c\u0103, pomenindu-mi numele, ar fi primit replic\u0103: a, cel (\u0103la?) care a fost \u00een India. De fapt, cel care l-am frecventat dup\u0103 o solicitare de articol pe care nu l-a scris, oferindu-mi, \u00een schimb, salvarea \u201cde m\u00e2ine\u201d, cu vorba autorului c\u0103r\u0163ii Existen\u0163\u0103 \u015fi adev\u0103r la Soren Kirkegaard<\/em> (i-am \u00eentins-o, \u00een Athene Palace, s-o r\u0103sfoiasc\u0103, ministrului educa\u0163iei din Danemarca, Helge Larsen, dar mai \u00eenainte a smuls-o Poghirc, s\u0103 se edifice \u015fi i-a pasat-o; nebun te mai pot crede cei de la intelligence).<\/p>\n

De ce nu va fi existat nimic sentimental \u00een \u015fcoala upani\u015fadic\u0103 noician\u0103 de care am avut parte, mi se p\u0103ruse, \u00een secret? Sim\u0163eam o catacomb\u0103 arborescent\u0103 \u00een jur, defri\u015fat\u0103 \u015fi totu\u015fi \u00een regenerare (pozitivitatea lui Culianu: psihicul se regenereaz\u0103). Consumarea \u015fanselor virtuale \u0163inea loc de realitate, dar zidirea interioar\u0103 p\u0103rea s\u0103 nu se d\u0103r\u00e2me, ca \u00een mitul constructor. Spre b\u0103tr\u00e2ne\u0163e m-a b\u0103tut g\u00e2ndul (p\u0103c\u0103tos?) – eu pentru cine a\u015f putea fi (din datorie pentru el, pentru noii veni\u0163i) un Noica? Tocmai c\u0103 el m-a ajutat s\u0103 m\u0103 \u0163in departe de filosofie, cum ar veni, s\u0103-l las pe el s-o fac\u0103, iar eu s\u0103 r\u0103m\u00e2n probabil poet (s\u0103-l fi \u201cinfluen\u0163at\u201d, poate \u00een sentimentul invizibil, cu verbozitatea c\u0103ut\u0103torului de recunoa\u015ftere imposibil\u0103). Postumitatea lui monopolizat\u0103 m-a \u00eenchis la loc \u00een mine, \u00een amintirile \u015fi amneziile legate de severa lui bun\u0103tate profund \u00een\u0163eleapt\u0103 de a-mi fi vorbit ascult\u00e2ndu-m\u0103.<\/p>\n

C\u00e2t ar fi lucrat \u201cdiferen\u0163ele\u201d, pe un apofatism sui generis, se \u00eenvederau clarific\u0103ri chiar de destin, fie \u015fi interzis. Ce dac\u0103 nu-i pl\u0103cea Arghezi, iar prin s\u0103li de la Filologie\u00a0 alegeam cu \u015eora, \u00een lectura lui, volum de volum, versuri pentru o antologie a celor mai frumoase rom\u00e2ne\u015fti? C\u0103 m-oi fi ferit s\u0103-l chem la Casa Universitarilor la inaugurarea unui cenaclu de idei (copie dup\u0103 viziunea lui dialogal\u0103), Forum, de-au venit Onicescu, Mihoc, Bu\u015fulenga, \u015eora, Grigore Popa, Ion Ladea, Mihai Botez? Poate mi s-o fi p\u0103rut c\u0103 to\u0163i ar fi trebuit s\u0103 mergem la el, s\u0103 zic. Mai \u015fi \u201cteorizasem\u201d \u00een tez\u0103 (La These<\/em> a lui Charles Peguy a fost subiectul lui \u015eora; Grigore Popa: Sf\u00e2ntul Francisc; Onicescu: Ideea European\u0103; s\u0103 zicem c\u0103 Noica venea cu \u00eentru…) infidelitea necesar\u0103 a poetului, la o vreme, a lui Rimbaud fa\u0163\u0103 de Baudelaire, poate \u015fi a lui Barbu fa\u0163\u0103 de Mallarme, a lui Noica fa\u0163\u0103 de Nae Ionescu. Nici fric\u0103, nici ru\u015fine nu mi-era de Noica, \u00eel voi fi purtat \u00een mine, c\u00e2t de deformat, p\u00e2n\u0103 la indianizare, confirmare avataric\u0103, blestem bl\u00e2nd de karma telepatic\u0103.<\/p>\n

Nu mai \u015ftiu ce i-am scris lui Eliade despre Noica din Bucure\u015fti, Roma, Delhi, cu\u00a0 nenorocita fereal\u0103 intrat\u0103 \u00een oase. Reintrasem, totu\u015fi, nesperat, pe t\u0103r\u00e2mul sentimentului. Murisem c\u00e2nd odat\u0103 doamna Noica mi-a dat de \u00een\u0163eles c\u0103 a\u015f fi securist, nu, doamn\u0103, jur, de ce, c\u0103 sunt oameni inteligen\u0163i. Prima \u015fi ultima tentativ\u0103 de racolare se petrecuse la redac\u0163ia Colocvii unde descinsese, cu Almanahul Credin\u0163a \u00een m\u00e2n\u0103, un civil ce \u015fi-a declinat apartenen\u0163a la securitate, s\u0103 nu m\u0103 sperii (p\u0103lisem), c\u0103 nu e r\u0103u c\u0103 scriu la Credin\u0163a, chiar s\u0103 intru la ei, c\u0103 lucreaz\u0103 direct cu tovar\u0103\u015ful \u2013 \u015fi noi, ziari\u015ftii, am \u00eencercat o evaziune, s\u0103 m\u0103 \u00eent\u00e2lnesc seara \u00een Pia\u0163a Roman\u0103 cu el, la Turist. L-am sunat timorat pe Vasile V\u0103duva, \u00eenvoit de la spital (avea leucemie acut\u0103), m-a chemat la el, am m\u00e2ncat, am jucat \u015fah p\u00e2n\u0103 la 7-8, obosise, dar, \u201ctu e\u015fti slab\u201d, e\u015fti \u00een stare s\u0103 te duci. A doua zi m-a sunat racolatorul, ce faci, domnule, ai \u00eencurcat borcanele, am \u00eeng\u0103imat mai nimic. Spus lui Vasile, ce vulgar, a fost caracterizarea lui. Or, Vasile V\u0103duva, prozator dostoievskian rom\u00e2n, avea un respect impun\u0103tor pentru scrisul \u015fi g\u00e2ndirea lui Noica, al artistului care avea s\u0103 moar\u0103 la 33 de ani, comentarile lui aveau o vibra\u0163ie de curaj \u00een timp rom\u00e2nesc.<\/p>\n

Oricum, noicienii erau nev\u0103zu\u0163i de mine, cu program. Poate nu se cuno\u015fteau \u00eentre ei, sau nu-i cuno\u015fteam eu. Mi-ajungea cuno\u015ftin\u0163a cu filosoful. Nicio gelozie. Nu urm\u0103ream nimic, dec\u00e2t vorba mai departe, de unde o l\u0103sasem, cum \u015fi acum, afar\u0103 de scris \u015fi \u015fcolit, \u00een rostire, de-o parte, \u00een dodii, de alta. \u00cel b\u0103nuiam dandy, \u00een tragic\u0103 asonan\u0163\u0103 cu Wendy. Traducerilor lui le voi fi ad\u0103ugat pe ale mele, risipite pierderii, din neogreac\u0103 \u015fi turc\u0103, din italian\u0103 \u015fi sanscrit\u0103, din englez\u0103 \u015fi francez\u0103, chiar \u015fi din Faust Br\u0103descu \u2013 despre Eugen Ionescu sau Europa Unit\u0103. De i-ar fi fost dor de fiul c\u0103lug\u0103r c\u00e2nd \u00eemi vobea mie. \u00cel vedeam ne\u00een\u0163eles nici de sine, sub supramaturizat\u0103 iubire, infra Platon. De-a\u015f avea misticismul lui Vasile B\u0103ncil\u0103 c\u00e2nd a scris Blaga, energie rom\u00e2neasc\u0103<\/em> ori tinere\u0163ea noicologic\u0103 a postmodernilor de v\u00e2rsta mea pe c\u00e2nd \u00eel tot \u00eent\u00e2lneam pentru c\u0103 a\u015fa voia \u015fi el, cum a\u015f fi \u00eendr\u0103znit altfel.<\/p>\n

\u201cBulgarul\u201d n-avea iertare, nici de la el, nici pentru el, a lui sau a celorlal\u0163i. Nu-i contemplam suferin\u0163a poate cochet\u0103, convertit\u0103 \u00een autoepitom. Cum va supravie\u0163ui? \u00cenv\u0103\u0163\u0103tura aceasta a lui, de at\u00e2ta firesc \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fire, se va risipi \u00eentre tentaculele veninoase \u00eencol\u0103cindu-ne? Mie s\u0103-mi fi spus ce mi-a spus? M\u0103 cre\u015ftea, m\u0103 controla? (Iubirea era partea teologilor). Nici personaj literar parc\u0103 nu devenise, ca \u015feful s\u0103u de la Logic\u0103, distorsionat \u00eentr-un roman ca pentru a-i oripila nevasta \u015fi fiicele. Noica i-a editat, \u00eens\u0103, opra lui Joja, \u00eempreun\u0103 cu Alexandru Surdu. \u015ei cu Platon parc\u0103 se sim\u0163ise \u00een aceea\u015fi claustrare. Prin clarobscurul ce nimba prima vedere \u00een Institutul de Logic\u0103 se isc\u0103, \u00eenc\u0103 n\u0103ist, prezen\u0163e tragice, \u00eembl\u00e2nzite pe o masc\u0103 de dezghe\u0163.<\/p>\n

Ar fi preferat, \u00een ziua de azi, pizza Capriciosa? Nu se menaja pe el, se f\u0103cea metafor\u0103 preste \u201ctrecut\u201d, \u201calian\u0163\u0103\u201d de sine, \u00eei convoca \u00een discu\u0163ie pe polihistori, de dragul poate al lui Eliade \u2013 Cantemir, Hasdeu, Iorga, C\u0103linescu. S\u0103 se fi voit unul dintre ei, s\u0103-i fi admirat ironic? M\u0103 mutam dup\u0103 el tematic, subiectual, dac\u0103 nu \u015fi-n spa\u0163ii for\u0163ate. P\u00e2n\u0103-n India (nici g\u00e2nd atunci \u2013 \u015fi totu\u015fi povestirea despre Sergiu). Peste, p\u00e2n\u0103 la c\u0103r\u0163i \u00eel citeam pe el, fa\u0163\u0103 la fa\u0163\u0103, ghioc \u00eenalt antopomorf. Conceptele deschise ale tinere\u0163ii nu \u015fi le \u00eenchisese nici \u00een pu\u015fc\u0103rie, nici \u00een comunism. La P\u0103ltini\u015f nu m\u0103 chemase \u201cca-n trecut\u201d, trecutul lui, era \u015fi prins \u00een anturaj. Am practicat \u2013 crim\u0103 perfect\u0103 \u2013 infidelitatea pe care mi-o inculcase f\u0103c\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 cred c\u0103, \u00eent\u00e2lnire de \u00eent\u00e2lnire (zeci, o sut\u0103?) era \u015fi o respingere spre propria soart\u0103 (f\u0103r\u0103 trecut, cu viitor?) Eram condamnat s\u0103 nu-l mai v\u0103d, abia un telefon, puneri la cale cu Nicolae Noica, viitorul ministru, nici \u00een autocarul ce mergea la P\u0103ltini\u015f pentru \u00eenmorm\u00e2ntare n-am urcat (nici orto noicianul Mihai Dr\u0103g\u0103nescu).<\/p>\n

O inpersonare a tabu-ului va fi fost oracolul peregrinar oferindu-\u015fi amarul judec\u0103\u0163ii cu \u00eendemn de infidelitate condi\u0163ionant\u0103 a propriei deveniri \u00eentru fiin\u0163\u0103. \u015ei ratarea posibilelor \u00eenscrisuri ne p\u0103stra \u00een claustrul-Bucure\u015fti unde chiar vorbeam, nu semnalam prin Morse ori noduri \u00een ghem-constitu\u0163ia- Americii. Planul era disaparent, la derut\u0103 cumva, n-o s\u0103 \u015ftiu niciodat\u0103 \u00eencotro \u2013 c\u00e2t c\u0103-mi \u201cjurasem\u201d poetic o deta\u015fare pe via\u0163\u0103, mai t\u00e2rziu, de fapt, \u00een prezent, jain\u0103 (\u201cnimeni s\u0103 nu \u015ftie ce e \u00een sufletul t\u0103u\/nici tu s\u0103 nu \u015ftii ce \u00een sufletul t\u0103u\u201d). Nepomenirea propriei suferin\u0163e era prob\u0103 de paternalism. \u015ei-o fi actualizat fiul c\u0103lug\u0103r \u00een postur\u0103 laic\u0103, \u00een formarea mea \u00eent\u00e2rziat\u00a0 montessorian\u0103.<\/p>\n

\u00cen 1968, poetul Adrian Maniu mi-a dat un fel de ordin s\u0103 merg la Cluj s\u0103 intrevievez participan\u0163i la Unirea din 1918 (nu se f\u0103cea caz, vicepre\u015fedintele Radiodifuziunii, Ioan Grigorescu, s-a l\u0103sat \u00eens\u0103 convins poate \u015fi afl\u00e2nd \u00een numele cui vorbeam \u015fi am fost delegat, o lun\u0103, la Cluj, cu Stelian T\u0103b\u0103ra\u015f). \u00censu\u015fi Maniu fusese director la radio \u015fi \u00eei ceruse, dup\u0103 un concert \u00een eter, lui George Enescu s\u0103 autografieze pianul din studiou. La Cluj, am intervievat pe D.D. Ro\u015fca (luminos, \u00een contrast cu \u201cexisten\u0163a tragic\u0103\u201d – nu-l cunoscusem \u00eenc\u0103 pe Noica -, iar filosofia l\u0103sa locul unor nara\u0163iuni de student \u00eentors de la Viena, cu Blaga, la Alba Iulia), David Prodan, Flora Dragomir. Geograful Tiberiu Moraru, decan, avea s\u0103 plece \u00een India, lua\u0163i-m\u0103 \u015fi pe mine, \u015fi o… am\u00e2ndoi pe \u201cIrina\u201d Gandhi, a glumit asupra palincii din pahare mari (ceva mai \u00eenainte, \u00een apartamentul ei, \u00eei spusesem Henriettei Yvonne-Stahl: trimite\u0163i-m\u0103 \u00een India \u2013 de treizeci de ani a\u015ftept s\u0103 ajung \u00een India, a fost r\u0103spunsul, \u00eei promisese Vianu, demult, \u00eel v\u0103zuse pe Eliade la Paris, de cur\u00e2nd). \u00cen India aveam s\u0103 ajung.<\/p>\n

Acolo, din lotul Noica, Sergiu Al-George a sedus nemilos pe toat\u0103 lumea, profesori, copii, autorit\u0103\u0163i, m\u0103rimi, c\u00e2t c\u0103 pl\u00e2ngea \u00een ce hal a ajuns India. Subiectul Eliade era \u00een vedet\u0103. Lini\u015fte peste filosof, vag P\u0103ltini\u015f. Doctorul care-l turnase, cofet\u0103ria Scala (de-aia n-om fi ajuns acolo, cu Noica), unde Sergiu \u00eei ar\u0103tase dedublatului scrisoarea Cioran-Noica, a intrat \u00een narativismul compound-ului printr-un \u00eenceput de roman de Nilima Das (mai ales transmiterea prin Morse a unor imnuri sanscrite). Ca la Roma, subcon\u015ftientul \u201cnoician\u201d m\u0103 purta spre \u201cfilosofie\u201d, \u00een nev\u0103zut parc\u0103, prin macroreligiozitatea hindus\u0103-universal\u0103. Ultima traducere din sanscrit\u0103 \u2013 dupa ceva din Vede, Upanishade, Meghaduta<\/em> lui Kalidasa ori Gitagovinda<\/em> lui Jayadeva \u2013 a fost Sundarya lahari<\/em> \/Frumoasa unduire, de filosoful prin excelen\u0163\u0103 al Indiei (comparat cu Kant), Shankaracharya. Evident, Eliade a apreciat mai ales versiunea \u00een sanscrit\u0103 a Luceaf\u0103rului<\/em> de Eminescu. Lumea kavya, a poeziei literelor, m\u0103 conserva \u00een infidelitatea fa\u0163\u0103 de filosof \u015fi filosofie.<\/p>\n

Cum am spus, \u00eenapoi \u00een \u0163ar\u0103, am \u00eenc\u0103put \u00een politehnic\u0103, \u00een compania celor mai mari (\u015fi interzi\u015fi) psihologi ai \u0163\u0103rii. Vechile upani\u015fade bucure\u015ftene cu Noica nici \u00een vis nu le pomeneam. Nici m\u0103car \u201cteama\u201d nu se mai con\u015ftientiza, chiar pe \u015eora l-am v\u0103zut foarte rar, p\u00e2n\u0103 a ajuns ministru (dup\u0103 \u015fi dup\u0103, am mai avut parte, iar el se asociase, \u00een sf\u00e2r\u015fit, cu Noica, alia\u0163i, pentru ra\u0163iuni filosofice.)<\/p>\n

Acum, nu-mi pot vedea via\u0163a altfel dec\u00e2t cu Noica, ni\u015fte ani, cu un filosof p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 neopozabil, tot familiarismul obraznic pe care-l voi fi afi\u015fat \u00een r\u00e2ndurile de fa\u0163\u0103 i se datoreaz\u0103 ca \u00eentr-un spiritism, cum a\u015f fi sporov\u0103it \u00eencep\u00e2nd dinspre anii lui 60, nu-i confirmam senectutea apropiindu-se (asta s\u0103 evitat \u00een anii Indiei \u015fi de apoi, adjuvant represiunii de ob\u015fte, p\u00e2nz\u0103 pe tot)?<\/p>\n

\u015ei desp\u0103r\u0163irea de Goethe se vrusese, la Noica, o mai autentic\u0103 reapropiere. \u00cen Jurnal <\/em>filosofic: \u201cSimt c\u0103 te pot p\u0103r\u0103si. Te iubesc at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t s-a \u00eemplinit ceva \u00een mine \u2013 \u015fi acum te pot p\u0103r\u0103si.\u201d Le-am propus unor masteranzi (\u00een monolog, totu\u015fi) subiectul: infidelitate vs. violen\u0163\u0103 \u00een contextul represiunii comuniste, cazul lui Constantn Noica. Studiile de infidelitate ar fi trimis \u015fi la salvarea de represiune \u015fi crea\u0163ia cultural\u0103 \u00een locul martirajului.<\/p>\n

Noicologia, \u00een expansiune cumva, fie ezoterizeaz\u0103 fie deconstruie\u015fte, nici despre Blaga nu s-au scris, \u00eens\u0103, at\u00e2tea c\u0103r\u0163i. I se aude vocea, pentru unii mieroas\u0103, pentru al\u0163ii acordat\u0103 cu a lui Vraca, i se portretizeaz\u0103, dup\u0103 caz,\u00a0 un insinuat iezuitism, aspectul c\u00e2nd de c\u0103lug\u0103r, c\u00e2nd de boier, ireligiozitatea, la ntipod se idilizeaz\u0103 \u201c\u00eengerii\u201d securit\u0103\u0163ii. Este iminent un film-Noica, dup\u0103 at\u00e2tea inspirate de Eliade. Tragismul existen\u0163ei lui nu poate fi parat dec\u00e2t de dictatul bucuriei pe care \u015fi l-a impus p\u00e2n\u0103 la ultimul cuv\u00e2nt, \u00een nem\u0163e\u015fte, Unbending <\/em>(necondi\u0163ionare), fa\u0163\u0103 de al lui Baudelaire, inventat: Crenom.<\/em><\/p>\n

Noica este sinonim cu \u00eentru<\/em>, \u00eenchidere ce se deschide, limita\u0163ie ce nu limiteaz\u0103. Se roag\u0103 pentru fratele Alexandru, tor\u0163ionarul, nu cititorul s\u0103u. \u201cTata avea un dar aparte de a-l face s\u0103 cread\u0103 pe cel din fa\u0163a lui c\u0103 este o fiin\u0163\u0103 important\u0103\u201d (Alexandra Noica-Wilson, Trezi\u0163i-v\u0103, suntem liberi<\/em>, 2007) \u201cOmul a f\u0103cut bucuria, \u015fi a v\u0103zut c\u0103 e bun\u0103\u201d (Constantin Noica, Scrisoare c\u0103tre Rafail, 1968). C\u00eend \u00eemi vorbea de Avrig, abia \u00eentors de acolo (prospec\u0163ie pre-P\u0103ltini\u015f), \u00eel vedeam pe Laz\u0103r, dup\u0103 cum \u201c\u015fcolile\u201d iscate p\u00e2n\u0103 \u00een ultimul domiciliu for\u0163at, nu at\u00e2t de sine (\u201csuntem doar mijlocitori \u00eentre ei \u015fi ei \u00een\u015fi\u015fi\u201d, \u201co \u015fcoal\u0103 \u00een care profesorul nu \u00eenva\u0163\u0103 \u015fi el e o absurditate\u201d, bucata din crucea pe care a fost r\u0103stignit Iisus Hristos a fost scoas\u0103 la hramul bisericii Schitului P\u0103ltini\u015f \u201cSchimbarea la fa\u0163\u0103 a Domnului\u201d l\u00e2ng\u0103 morm\u00e2ntul filosofului) \u00eel al\u0103tur\u0103 pedagociei libert\u0103\u0163ii a unui Paolo Freire (care, altfel, \u00eel citeaz\u0103 pe Zevedei Barbu, c\u00e2t s\u0103 se fac\u0103 lumea mic\u0103 \u015fi pentru noi). \u00cen replic\u0103 lui Ion Barbu (profesorul respingerii sale din poezie, \u00een liceu, \u015fi din matematic\u0103, \u00een post\/universitate): \u201cNu e nevoie de un c\u00e2ntec \u00eenc\u0103p\u0103tor c\u00e2t lumea, ci de un simplu c\u00e2ntec \u00eenc\u0103p\u0103tor\u201d.<\/p>\n

Noica s-a vrut bucurie, \u00eentr-o ordo gaudii, cu Augustin-Rafail – \u201cbucur\u0103-te \u015fi f\u0103 ce vrei\u201d, cu un personaj al lui D. H. Lawrence – \u201cNulla dies sine laetitia\u201d. \u201cCa pe o bucurie am sim\u0163it \u015fi ultimii ani de \u00eenchisoare.\u201d Soka (durere) se face sloka (verset) la Valmiki, melancolia se face vers la Eminescu, filosofie la Noica. Bucurie (sukha) dup\u0103 durere (dukha) \u2013 Wulf is on an island, I on another (poem celt). Filosoful rom\u00e2n \u015fi-a g\u0103sit moartea alerg\u00e2nd dup\u0103 un \u015foarece, altfel, servitorul zeului elefant Ganesh, al cunoa\u015fterii. Poetul tamil Subramanian Bharati fu ucis \u00een templu de elefantul c\u0103ruia i se \u00eenchina, iar Gianni Rodari dobor\u00e2t \u00een Africa, de alt elefant. Via\u0163a e jiva, jiva e Shiva, Shiva e jiva. \u201cFie-\u0163i mil\u0103, Doamne, de cei care te-au omor\u00e2t\u201d.<\/p>\n

\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014-<\/p>\n

Dr. George ANCA<\/strong><\/p>\n

Bucure\u0219ti, 15 martie 2018<\/strong><\/p>\n

\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Voi m\u0103rturisi, pe s\u0103rite, \u00eent\u00e2lniri cu filosoful. N-am avut curaj s\u0103 notez ce-am ascultat – asta f\u0103ceam \u015fi, probabil, \u00eei [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-36646","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/36646","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=36646"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/36646\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":36649,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/36646\/revisions\/36649"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=36646"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=36646"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=36646"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}