{"id":37375,"date":"2018-04-01T16:48:32","date_gmt":"2018-04-01T16:48:32","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=37375"},"modified":"2018-04-01T16:49:30","modified_gmt":"2018-04-01T16:49:30","slug":"maximilian-vasiliu-amintiri-despre-bacovia-ingrijita-de-scriitoarea-isabela-vasiliu-scraba","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/04\/01\/maximilian-vasiliu-amintiri-despre-bacovia-ingrijita-de-scriitoarea-isabela-vasiliu-scraba\/","title":{"rendered":"Maximilian VASILIU: Amintiri despre Bacovia (\u00cengrijit\u0103 de scriitoarea Isabela Vasiliu-Scraba)"},"content":{"rendered":"
\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \"\"<\/a>(I)<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Prima mea amintire despre Iorgu \u2013 a\u0219a era numit Bacovia \u00een familie, iar noi nepo\u021bii le spuneam pe numele lor mic tuturor unchilor \u0219i m\u0103tu\u0219ilor -, o am de pe la v\u00eersta de 4 ani (deci de prin 1918). Venisem cu mama (una dintre surorile poetului) de la Bac\u0103u la Bucure\u0219ti, pe baz\u0103 de\u00a0Ausweis<\/strong>\u00a0(=legitima\u021bie), Bucure\u0219tiul fiind \u00eenc\u0103 sub ocupa\u021bie german\u0103. Bacovia locuia \u00eempreun\u0103 cu tat\u0103l meu \u00eentr-un mic apartament de dou\u0103 camere pe strada Berzei. Casa mai exist\u0103 \u0219i ast\u0103zi, \u00eens\u0103 nu-i re\u021bin num\u0103rul. O curte lung\u0103 asfaltat\u0103 era flancat\u0103 pe st\u00eenga de o cl\u0103dire \u00een format de vagon cu trei apartamente unul dup\u0103 altul. Intrarea fiec\u0103ruia se f\u0103cea printr-o marchiz\u0103 de fier forjat \u0219i sticl\u0103. Vis a vis de fiecare apartament era buc\u0103t\u0103ria corespunz\u0103toare apartamentului. La strad\u0103 era o poart\u0103 mare de fier. \u00cen fundul cur\u021bii, \u00eentr-o cas\u0103 mare, ar\u0103toas\u0103, locuia propietarul Pompilian, se pare mo\u0219ier, c\u0103ci adeseori pleca la \u021bar\u0103 cu tr\u0103sura proprie pentru c\u00eeteva zile. Un om de treab\u0103, bun la suflet, dup\u0103 c\u00eete \u00eemi spunea mama mea. La Cr\u0103ciun avea obiceiul s\u0103 bat\u0103 pe \u00eenserat la geamul chiria\u0219ilor, mici func\u021bionari nevoia\u0219i, ca s\u0103 le spun\u0103 c\u0103 a venit Mo\u0219 Cr\u0103ciun, d\u00eendu-le c\u00eete un pachet de bun\u0103t\u0103\u021bi, sau juc\u0103rii, dac\u0103 aveau \u0219i copii. \u0218i mie mi-a dat o juc\u0103rie, mi-a povestit mama mai t\u00eerziu. \u00cen apartamentul de la strad\u0103 locuia Zoe Goian c\u0103s\u0103torit\u0103 Manoliu (una din veri\u0219oarele mamei \u0219i a lui Iorgu) cu so\u021bul ei \u0219i cu cele dou\u0103 feti\u021be ale lor. Apoi venea apartamentul unei croitorese \u0219i apoi apartamentul nostru. \u00cen camera din dreapta locuia Iorgu, \u00een cea din st\u00eenga tat\u0103l meu, Mihai Vasiliu. Erau prieteni \u0219i r\u0103m\u0103seser\u0103 \u00eempreun\u0103 sub ocupa\u021bia nem\u021beasc\u0103. Zadarnice au r\u0103mas toate rug\u0103min\u021bile mamei de a se refugia din Bucure\u0219ti, s\u0103 fie cu to\u021bii \u00eempreun\u0103, la Bac\u0103u, acas\u0103. Cauzele acestei r\u0103m\u00eeneri sub ocupa\u021bie nu-mi sunt clare. Dac\u0103 tat\u0103l meu -s\u0103 zicem- a avut un motiv const\u00eend \u00een faptul c\u0103 era profund ata\u0219at culturii germane (cuno\u0219tea la perfec\u021bie limba german\u0103 \u0219i era la curent cu literatura \u0219i filosofia german\u0103, fiind licen\u021biat \u0219i \u00een filosofie la Universitatea din Bucure\u0219ti), Iorgu nu prea v\u0103d ce motive s\u0103 fi avut. Poate o fi fost influen\u021bat de tat\u0103l meu. Poate o fi fost influen\u021bat \u0219i de fratele s\u0103u, Costic\u0103 (Vasiliu-Langa), mobilizat pe loc la Calea Ferat\u0103.<\/p>\n

Bacovia nu a f\u0103cut armata, fiind scutit medical. \u00cen ce prive\u0219te afec\u021biunea ce a stat la baza acestei scutiri medicale, nu am nici o cuno\u0219tin\u021b\u0103. Sub ocupa\u021bie mai r\u0103m\u0103seser\u0103 \u0219i Arghezi \u0219i Gala-Galaction pe care Iorgu \u00eei cuno\u0219tea de pe atunci. \u00cen capital\u0103 mai era \u0219i George Co\u0219buc cu care tat\u0103l meu a fost prieten, \u0219i mul\u021bi intelectuali ai timpului care formau \u00eempreun\u0103 un fel de curent neutralist, cu toat\u0103 dorin\u021ba unanim\u0103 de a se realiza \u00eentregirea neamului rom\u00e2nesc \u00een hotarele lui fire\u0219ti. Ei erau de p\u0103rere c\u0103 dac\u0103 Germania \u0219i Austro-Ungaria pierd r\u0103zboiul, \u00een mod sigur Transilvania va reveni Rom\u00e2niei pe baza principiului na\u021bionalit\u0103\u021bilor care s-a aplicat \u0219i \u00een Basarabia \u0219i \u00een Bucovina, c\u00eend rom\u00e2nii majoritari acolo au ob\u021binut unirea cu Rom\u00e2nia. Chiar \u0219i dup\u0103 recens\u0103mintele m\u0103sluite de unguri, se \u0219tia bine c\u0103 \u00een Ardeal \u0219i \u00een Banat rom\u00e2nii (\u00een propor\u021bie de 2\/3) erau mult mai numero\u0219i dec\u00eet sa\u0219ii, secuii \u0219i ungurii la un loc.<\/p>\n

Fiind func\u021bionar la Ministerul \u00cenv\u0103\u021b\u0103m\u00eentului, Iorgu a avut misiunea de a evacua arhiva acestui minister \u00een Moldova. Prin tat\u0103l meu \u0219i prin unchiul meu Costic\u0103 Vasiliu-Langa, Bacovia l-a cunoscut pe Aurel Savela, frate al so\u021biei lui Costic\u0103 \u0219i bun prieten cu tata \u00eenc\u0103 de la B\u00eerlad, unde-\u0219i f\u0103cuser\u0103 liceul \u00eempreun\u0103. Mai t\u00eerziu Aurel Savela \u00eei va face cuno\u0219tin\u021b\u0103 lui Bacovia cu Agatha Grigorescu. Din volumul \u201cVia\u021ba lui Bacovia\u201d, scris de Agatha, rezult\u0103 c\u0103 Iorgu ar fi fost mobilizat pe loc la Minister. Despre via\u021ba lui Iorgu \u00een acel timp am unele amintiri de la mama mea. El se ducea foarte regulat la serviciu. Serile, \u00eempreun\u0103 cu tat\u0103l meu, mai trecea pe la Cafeneaua Imperial de pe Calea Victoriei sau pe la Terasa Otetele\u0219anu unde veneau foarte mul\u021bi scriitori. \u00cen mod miraculos Bacovia a rezistat hranei proaste \u0219i insuficiente, ca \u0219i frigului din apartament \u00een iarna cumplit\u0103 a anului 1917 pe care au \u00eendurat-o f\u0103r\u0103 pic de foc \u00een sobe. Tat\u0103l meu n-a rezistat. Contract\u00eend gripa spaniol\u0103 ce \u0219i-a f\u0103cut apari\u021bia tot \u00een acel timp, tata a f\u0103cut \u00een urma ei un TBC galopant \u0219i a murit \u00een prim\u0103vara lui 1919 la Sanatoriul Dr. Antoniu.<\/p>\n

Vin apoi amintirile despre Iorgu \u00eencep\u00eend din anul 1922, c\u00eend Bacovia s-a \u00eentors la Bac\u0103u la p\u0103rin\u021bii lui. Era slab de tot \u0219i avea \u00eentip\u0103rit\u0103 pe figur\u0103 o ad\u00eenc\u0103 triste\u021be pe care p\u00een\u0103 \u0219i un copil ca mine o vedea. Tr\u0103ia o perioad\u0103 de claustrare aproape total\u0103, \u00een micul s\u0103u iatac din casa p\u0103rinteasc\u0103. Sta zile \u00eentregi f\u0103r\u0103 s\u0103 scoat\u0103 un cuv\u00eent. Numai \u021big\u0103rile, fumate una dup\u0103 alta, p\u0103reu c\u0103-i alin\u0103 \u00eentruc\u00eetva amarul zilelor care treceau uniform. Nu ie\u0219ea nici m\u0103car \u00een gr\u0103din\u0103, vara plin\u0103 de flori, iarna cu pomii \u00eenc\u0103rca\u021bi de z\u0103pad\u0103. Se mul\u021bumea s\u0103 o priveasc\u0103 \u00eendelung de la fereastra camerei sale.<\/p>\n

Drama lui Iorgu se petrecea sub privirile de mut\u0103 \u00eeng\u00eendurare ale bunicii mele \u0219i ale bunicului meu (Buiu). Era privit de familie cu mult\u0103 compasiune (\u00een special de Buia). Noi, nepo\u021bii, nu \u00eendr\u0103zneam niciodat\u0103 s\u0103-i adres\u0103m vreun cuv\u00eent. La mas\u0103 Poetul venea cu greu, dup\u0103 mai multe chem\u0103ri. M\u00eenca foarte pu\u021bin. Nici o preferin\u021b\u0103 de altfel. Pu\u021bin\u0103 sup\u0103 sau bor\u0219 cu carne, eternele p\u00eerjoale moldovene\u0219ti din care lua doar una, c\u00eeteodat\u0103 br\u00eenz\u0103 de oi cu m\u0103m\u0103lig\u0103. Nu prea era variat\u0103 m\u00eencarea \u00een casa bunicilor mei. Ap\u0103ruse str\u00eemtorarea material\u0103 imediat dup\u0103 r\u0103zboi \u0219i \u00een casa lor.<\/p>\n

C\u00eete odat\u0103, rar de tot, Bacovia ie\u0219ea din mutismul s\u0103u aproape total \u0219i din indiferen\u021ba lui, cel pu\u021bin aparent\u0103, dac\u0103 nu real\u0103, p\u0103r\u00eend c\u0103 ar vrea oarecum s\u0103 participe la via\u021ba din jur. Mi-aduc aminte c\u0103 \u00een vreo dou\u0103 r\u0103nduri m-a rugat s\u0103-i aduc manualul meu de istorie. Eram pe atunci \u00een clasa a doua de liceu. S-a uitat pe el c\u00eeteva zile, apoi iar mi l-a cerut. \u0218i pe ziare \u00ee\u0219i mai arunca ochii. De\u0219i f\u0103cea impresia c\u0103 de fapt nu cite\u0219te ziarele \u0219i c\u0103 doar se uit\u0103 peste titlurile articolelor, totu\u0219i \u00een mod surprinz\u0103tor era \u00eentotdeauna la curent cu evenimentele zilei. C\u00eend venea c\u00eete un cunoscut, ca de exemplu N. Anghel, poetul de la Scor\u021beni, sau al\u021bii, f\u0103cea cu ei o partid\u0103 de table.<\/p>\n

\u021ain minte c\u0103 \u00eentr-o iarn\u0103 i-au f\u0103cut mai multe vizite Gh. \u0218tefan Cazacu (Delarest), ofi\u021ber \u00een garnizoana Bac\u0103ului \u0219i poet, \u00eempreun\u0103 cu un anume Delavorona, pseudonimul celui care avea s\u0103 devin\u0103, tot printr-un pseudonim, Mircea Damian*<\/strong>. Cazacu a colaborat la \u201cAteneul cultural\u201d \u0219i la \u201cOrizonturi noi\u201d scoase de Bacovia. Dup\u0103 c\u00eete \u0219tiu, lui Gh. \u0218tefan Cazacu i s-ar datora apari\u021bia la Bucure\u0219ti a seriei a doua din \u201cOrizonturi noi\u201d. Mircea Damian era autorul unor schi\u021be umoristice \u0219i al unor romane scrise cu talent.<\/p>\n

\u00cen vizitele lor, urmate de invita\u021bii la mas\u0103, ambii prieteni de atunci ai lui Bacovia \u00eei citeau ce-au mai scris, sco\u021b\u00eendu-l pe Iorgu din apatia lui obi\u0219nuit\u0103. Juca cu ei table, mai bea c\u00eete un p\u0103h\u0103rel de vin, mai ciugulea c\u00eete un aperitiv, c\u0103ci mai mult parc\u0103 ciugulea, dec\u00eet m\u00eenca. Delavorona, al c\u0103rui nume adev\u0103rat am aflat mai t\u00eerziu c\u0103 era Constantin M\u0103tu\u0219a (1899-1948), ne citea din schi\u021bele sale st\u00eernind ilaritatea tuturor celor din familia noastr\u0103 ce participau la astfel de reuniuni. Din c\u00eete se zvoniser\u0103 prin T\u00eerg, Delavarona ar fi venit la Cazacu \u00een plin\u0103 iarn\u0103, f\u0103r\u0103 palton, f\u0103r\u0103 un ban, cu reverele de la hain\u0103 prinse cu o agraf\u0103, s\u0103 nu se vad\u0103 probabil lipsa c\u0103m\u0103\u0219ii. \u00cen prim\u0103var\u0103 s-a \u00eentors la Bucure\u0219ti.<\/p>\n

\u00cen afara acestor rare momente de destindere, Iorgu \u00ee\u0219i ducea via\u021ba lui retras\u0103. A intervenit apoi numirea lui ca suplinitor la catedra de desen-caligrafie. Mai \u00eent\u00eei la \u0218coala Normal\u0103 de \u00cenv\u0103\u021b\u0103tori. Apoi la Liceul Comercial\u201d.<\/p>\n

NOTE<\/p>\n

* Autor de proz\u0103 satiric\u0103, dup\u0103 al doilea r\u0103zboi mondial Mircea Damian s-a remarcat \u00een mod special ca director al \u201cFaptei\u201d, ultimul ziar independent ce a supravie\u021buit p\u00een\u0103 \u00een 1948. La \u201cFapta\u201d au colaborat \u201c106 poe\u021bi \u0219i arti\u0219ti\u201d. Printre ace\u0219tia s-au num\u0103rat Virgil Ierunca, Ion Caraion, Marin Preda, Alexandru Lungu, Pavel Chihaia, Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, Camil Petrescu, Ion Negoi\u021bescu, Emil Manu, Lucia Demetrius etc. \u00cen 1945 Mircea Damian (1899-1948) a organizat un Festival de Poezie la Sala Dalles (v. Marian Popa,\u00a0Istoria literaturii rom\u00e2ne de azi pe m\u00eeine<\/strong>, Funda\u021bia Luceaf\u0103rul, Bucure\u0219ti, 2001, p. 173). Arestat de Securitate, directorul ziarului \u201cFapta\u201da murit pe un pat de spital, cu gardianul l\u00eeng\u0103 el.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0(II)<\/strong><\/p>\n

Numirea lui Bacovia ca profesor suplinitor s-a datorat lui Grigore T\u0103b\u0103caru, prietenul lui din copil\u0103rie. Acum, dispun\u00eend de ceva bani, poetul se ducea c\u00e2teodat\u0103 \u00eempreun\u0103 cu prietenii profesori (Ion Alecu, Liberale Netto \u0219i al\u021bii) la c\u00eete-o c\u00e2rcium\u0103 cu vin bun de pe Strada Mare (la \u201cSorbona\u201d cum spuneau ei) sau pe strada Leca (ast\u0103zi str. Dr. Aroneanu) \u0219i se \u00eentorcea t\u00eerziu acas\u0103, de obicei \u00een lini\u0219te. Toate cele ar\u0103tate se refer\u0103 la perioada 1922-1927 c\u00e2nd l-am putut vedea personal.<\/p>\n

\u00cen familie, Iorgu era privit cu mult\u0103 compasiune, \u00een special de Buia. Noi nepo\u021bii nu \u00eendr\u0103zneam niciodat\u0103 s\u0103-i adres\u0103m un cuv\u00eent. Buiul (a\u0219a \u00eel numeam noi pe bunicul) \u00eel privea adeseori lung de tot \u0219i r\u0103m\u00eenea apoi dus pe g\u00eenduri.\u00a0\u00a0Probabil c\u0103utase \u0219i d\u00eensul s\u0103 citeassc\u0103 ce scrisese b\u0103iatul lui \u00een cartea ap\u0103rut\u0103 (Plumb<\/em>) \u0219i nu prea \u00een\u021belesese mare lucru. Odat\u0103 a \u00eentrebat-o pe veri\u0219oara mea Liliana (fiica cea mare a Mariei) dac\u0103 ea pricepe ceva din poeziile lui Iorgu. La r\u0103spunsul ei negativ (avea vreo 13 ani atunci), Buiul ar fi zis: \u201cG\u00eendul m\u00ee\u021bei!\u201d (acestea mi le-a spus Liliana mai t\u00eerziu).<\/p>\n

Bunicul meu era un om simplu. Nu se ocupase toat\u0103 via\u021ba lui dec\u00e2t de comer\u021b. Avea patru clase primare, dar avea un bun sim\u021b \u0219i o h\u0103rnicie care i-au \u00eenlesnit succesul \u00een negustorie. Buiul nu citea dec\u00e2t ziarele. Nu l-am v\u0103zut niciodata\u0103 cu o carte \u00een m\u00e2n\u0103. C\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd, \u00eentr-un caledar vechi, scria scurte versuri \u00een stil popular, ori zic\u0103tori\u00a0\u00a0\u0219i cimilituri, uneori cam licen\u021bioase. Ce s-o fi f\u0103cut cu acel calendar? Cred c\u0103 l-a distrus Virginia la v\u00eenzarea casei, odat\u0103 cu at\u00e2tea alte lucruri care mai t\u00eerziu ar fi fost foarte bine s\u0103 se numere printre obiectele din casa memorial\u0103). C\u00eend Buiul a c\u0103zut bolnav (\u00een 1923), \u00eenspre iarn\u0103, mama i-a adus s\u0103 citeasc\u0103\u00a0Sonata Kreutzer<\/em>\u00a0de Tolstoi. A citit din roman \u0219i dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00een\u0103 i-a spus mamei c\u0103 a\u0219a ceva i-ar fi pl\u0103cut \u0219i lui s\u0103 scrie.<\/p>\n

\u00cemi amintesc perfect casa bunicilor mei din acei ani. O gr\u0103din\u0103 vast\u0103 plin\u0103 de pomi, de iarb\u0103 \u0219i de flori (cuprindea \u0219i locul pe care acum este cl\u0103dit\u0103 casa de al\u0103turi). \u00centre cele dou\u0103 paravane \u2013 a\u0219a erau denumite \u00een familie cele dou\u0103 verande cu geamuri pe\u00a0\u00a0laturile lor \u2013 Buia \u00ee\u0219i f\u0103cuse o gr\u0103dini\u021b\u0103 minunat\u0103 cu flori de tot felul: crini, l\u0103cr\u0103mioare, nu-m\u0103-uita, st\u00eenjenei, trandafiri, begonii, mixandre. \u00cengrijea florile ei ceasuri \u00eentregi, st\u00e2nd ghebo\u0219it\u0103 la p\u0103m\u00eent. Intrarea \u00een cas\u0103, \u00een acea perioad\u0103, se f\u0103cea prin paravanul al doilea (cel din fund). Cele dou\u0103 camere din fa\u021b\u0103 (unde se intra prin primul paravan) au fost tot timpul r\u0103zboiului de \u00eentregire a neamului rechizi\u021bionate pentru ofi\u021beri (au stat acolo printre al\u021bii: Zaharia B\u00eersan (actorul \u0219i dramaturgul), precum \u0219i Ion Scurtu, criticul literar de la \u201cSem\u0103n\u0103torul\u201d \u0219i realizatorul unei cunoscute edi\u021bii a operei\u00a0\u00a0eminesciene. Dup\u0103 r\u0103zboi camerele din fa\u021b\u0103 au fost locuite scurt timp de Maria \u0219i Aneta, cu copii lor. Acolo a murit \u0218tefan (so\u021bul Mariei) \u00een 1919 de leucemie. Mai t\u00eerziu au fost \u00eenchiriate, c\u0103ci devalorizarea brusc\u0103 a leului, imediat dup\u0103 r\u0103zboi, adusese pe bunicii mei \u00eentr-o stare material\u0103 destul de jenant\u0103. Am\u00e2ndou\u0103 paravanele aveau ni\u0219te sc\u0103ri de mozaic (sc\u0103ri care mai exist\u0103 \u0219i ast\u0103zi, dar probabil ref\u0103cute). Scara de la paravanul din fund avea de o parte \u0219i de alta, sus \u0219i jos, locuri de stat foarte comode. Acolo\u00a0\u00a0ne a\u0219ezam deseori, noi nepo\u021bii, vara, pe ni\u0219te perni\u021be special f\u0103cute pentru acest scop. Uneori st\u0103tea \u0219i Virginia sau m\u0103tu\u0219ile mele, \u00een serile de var\u0103. Era locul preferat seara mai ales c\u00eend, p\u00een\u0103 t\u00eerziu, se auzea muzica militar\u0103 de la Gr\u0103dina public\u0103. Numai Buia \u0219i Iorgu nu-i \u021bin minte s\u0103 fi stat pe aceast\u0103 scar\u0103, dec\u00e2t poate foarte rar. Buiul seara se a\u0219eza la m\u0103su\u021ba rotund\u0103, ro\u0219ie din paravan, dup\u0103 ce Buia se retr\u0103gea \u00een dormitorul ei. Pe aceast\u0103 scar\u0103 s-a f\u0103cut fotografia familiei prin 1922 sau 1923 \u00een vara c\u00eend a venit la Bac\u0103u Costic\u0103 cu Ortansa (so\u021bia lui) \u0219i cu Marinel \u0219i Adriana (copii lor) de la Bucure\u0219ti \u00een timpul vacan\u021bei de var\u0103.<\/p>\n

Fotografia este reprodus\u0103 \u00een volumul \u201cVia\u021ba lui Bacovia<\/em>\u201d. Din aceast\u0103 fotografie lipsesc urm\u0103torii membri ai familiei noastre: Eugen (frate al lui Iorgu), Emil Groap\u0103 (fiul cel mare al Anetei, sor\u0103 cu Bacovia) \u0219i Cecilia Groap\u0103 (fiica Anetei), c\u0103s\u0103torit\u0103 Fr\u00eencu. \u00cencolo suntem to\u021bi membrii familiei existen\u021bi la acea dat\u0103. Motivele lipsei celor de mai sus, cred c\u0103 au fost urm\u0103toarele: Eugen (\u00eenc\u0103 nec\u0103s\u0103torit la cea dat\u0103) \u00een acea var\u0103 era plecat la Paris; Emil era la \u021bar\u0103, la B\u0103lce\u0219ti-Roman, la tat\u0103l s\u0103u, Costache Groap\u0103, c\u0103ruia \u00eei fusese repartizat de Tribunal dup\u0103 divor\u021bul Anetei, iar Cecila cred c\u0103 era plecat\u0103 \u00een colonia de copii de la Tekirghiol, ca de obicei.<\/p>\n

Vara familia \u00ee\u0219i peterecea cel mai mult timp \u00een parvanul din fundul cur\u021bii, de care am vorbit mai sus. La geamurile dinspre strad\u0103 era o mesu\u021b\u0103 ro\u0219ie rotund\u0103 pe care am donat-o eu\u00a0Casei memoriale Bacovia<\/em>\u00a0\u0219i care trebuie s\u0103 se g\u0103seasc\u0103 acolo. La acea mesu\u021b\u0103 st\u0103tea Buia fum\u00eend \u0219i citind. Din c\u00eend \u00een c\u00eend \u00ee\u0219i arunca ochii pe geam, spre strada \u00eendep\u0103rtat\u0103. Pe ea treceau caru\u021be \u0219i trec\u0103tori pe care adesea reu\u0219ea s\u0103-i identifice, cu toat\u0103 vederea ei destul de slab\u0103. C\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd trecea c\u00e2te un covrigar strig\u00e2ndu-\u0219i marfa, sau stropitoarea comunal\u0103 tras\u0103 de boi, venind dinspre strada Neagoe Vod\u0103, unde erau grajdurile Prim\u0103riei, apoi iar lini\u0219te total\u0103.<\/p>\n

\u00cen st\u00eenga paravanului era o canapea lung\u0103 de plu\u0219 verzuie. Pe ea st\u0103tea de obicei Virginia. Mai st\u0103teau \u0219i m\u0103tu\u0219ile mele atunci c\u00eend veneau \u00een vizit\u0103, sau rareori st\u0103tea chiar Iorgu. \u00cen afar\u0103 de vreo dou\u0103 scaune cu fundul \u00eempletit din pai, nu mai era nici o mobil\u0103 \u00een paravan. Prin storurile de pai galben se filtra o limin\u0103 dulce, lini\u0219tit\u0103, iar pe u\u0219a \u00een dou\u0103 canaturi, larg deschis\u0103, venea din gr\u0103din\u0103 parfum de flori. Era o atmosfer\u0103 de tihn\u0103 \u0219i de lini\u0219te cu adev\u0103rat provincial\u0103. Nu se \u00eent\u00e2mpla nimic cu lunile \u0219i cu anii, dec\u00e2t micile fapte diurne, nesemnificative \u00een monotonia lor obi\u0219nuit\u0103. \u00cen nop\u021bile de var\u0103, cum am mai spus, se auzea din paravan muzica militar\u0103 de la Gr\u0103dina public\u0103. Se c\u00eenta \u201cCavaleria Rustican\u0103\u201d, \u201cMar\u0219ul din Aida\u201d (inevitabil \u00een toate Gr\u0103dinile publice din lume!), ori chiar \u201cSimfonia 1812\u201d de Ceaikowski (cu clopote vestind apropierea de Moscova a lui Napoleon!).<\/p>\n

Ziua, Buiul umbla prin gr\u0103din\u0103. Ba la cartofi, ba la alte zarzavaturi puse de d\u00eensul \u00een fundul gr\u0103dinii, ba la \u0219ur\u0103 (magazia din fundul cur\u021bii \u00een care Virginia organiza cu noi nepo\u021bii reprezenta\u021bii cu recit\u0103ri, scenete, etc. la care participa toat\u0103 famila, afar\u0103 de Iorgu). Totdeauna avea ceva de me\u0219te\u0219ugit sau de reparat. De g\u0103ini tot d\u00eensul avea grij\u0103.<\/p>\n

Din paravan se intra pe o u\u0219\u0103 cu dou\u0103 canturi masive, totdeauna deschis\u0103 vara, \u00een sufragerie, o camer\u0103 mare av\u00eend \u00een mijloc o mas\u0103 mare, oval\u0103, imprejur scaune, \u00een fund o consol\u0103 de marmur\u0103 cu o oglind\u0103 foarte \u00eenalt\u0103 \u00een stil vene\u021bian cu ram\u0103 de ghips aurie. Pe laturile camerei erau c\u00eeteva foltolii din acela\u0219i material \u0219i culoare ca \u0219i canapeaua din paravan. Mai erau un dulap \u0219i o pendul\u0103 (\u00een dreapta) al c\u0103rui tact rar \u0219i discret parc\u0103-l mai aud \u0219i acum. La geamuri erau draperii de catifea vi\u0219inie. Pe jos era linoleum. Pe pere\u021bii sufrageriei \u00een st\u00eenga \u0219i \u00een dreapta erau portretele pictate \u00een ulei ale bunicilor mei. Nu \u0219tiu ce prictor le-a executat \u0219i nici data execu\u021biei. Dup\u0103 portrete, bunica pare a fi fost la v\u00eersta de 30-35 ani, iar bunicul la vreo 45-50 ani. Cam \u0103sta\u00a0\u00a0era tot mobilierul sufrageriei, \u00een care fix la ora 12 a.m. se servea pr\u00eenzul, iar seara, fix la ora 18 cina.<\/p>\n

Buia, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi fost foarte religioas\u0103, postea negru \u00een fiecare vineri (fuma \u00eens\u0103) p\u00een\u0103 la r\u0103s\u0103ritul stelelor seara. F\u0103cuse aceast\u0103 prmisiune lui Dumnezeu (\u00eemi spunea mama mea) \u00een speran\u021ba de a-l salva pe Eugen, grav r\u0103nit la Oituz \u00een 1917. El fusese timp \u00eendelungat \u00eentre via\u021b\u0103 \u0219i moarte, \u00eentr-un spital de campanie din apropierea frontului. Aceast\u0103 f\u0103g\u0103dui\u021b\u0103 \u0219i-a \u021binut-o Buia p\u00een\u0103 la moarte, \u00een 1931. Dup\u0103 ce a sc\u0103pat cu via\u021b\u0103 \u00een urma gravelor r\u0103ni la stomac produse de explozia unui obuz, Eugen s-a \u00eemboln\u0103vit (tot pe front) de icter negru. Cu aceast\u0103 boal\u0103 fusese abandonat ca nerecuperabil de trupele \u00een retragere. A r\u0103mas \u00eentr-un sat evacuat de pe l\u00eeng\u0103 Ca\u0219in. Acolo, timp de o lun\u0103 de zile a fost \u00eengrijit de o \u021b\u0103ranc\u0103 b\u0103tr\u00een\u0103 ce \u00ee\u0219i avea casa \u00een marginea satului. A sc\u0103pat cu via\u021b\u0103 datorit\u0103 acestei t\u0103r\u0103nci bune la suflet. Pe atunci icterul negru ducea la moarte sigur\u0103. \u00cen general \u00eens\u0103 unchii \u0219i m\u0103tu\u0219ile mele, ca \u0219i bunicii mei, nu au fost foarte religio\u0219i. C\u00eend venea preotul \u00een ajunul Cr\u0103ciunului, sau la Boboteaz\u0103,\u00a0\u00a0\u00eel primeau, acesta fiind obiceiul \u00eend\u0103tinat.<\/p>\n

Deasupra mesei din sfragerie era o lamp\u0103 mare cu abat-jour de por\u021belan \u0219i cu ornamenta\u021bii \u00een filigran. La aceast\u0103 lamp\u0103 ag\u0103\u021ba Buiul artificii \u00een noaptea de Anul nou, imediat dup\u0103 ce se termina masa la care lua parte toat\u0103 familia. Tot sub lumina acestei l\u0103mpi se juca \u00een aceia\u0219i noapte lotonul tradi\u021bional la care lua parte toat\u0103 famila, inclusiv copiii. Se juca pe monede ie\u0219ite din uz ( din cele cu gaur\u0103 la mijloc) p\u0103strate de Buiu \u0219i repartizate fiec\u0103ruia \u00een mod egal. Pe atunci nu era \u00eenc\u0103 radio \u0219i abia mai t\u00eerziu, prin 1925, Virginia \u0219i-a cump\u0103rat un patrefon de ocazie al c\u0103rui safir reda cu o striden\u021b\u0103 metalic\u0103 nemiloas\u0103 vocea lui Fletta ori a lui Carusso. \u0218i acum parc\u0103 mai aud \u201cCavattina\u201d din \u201cB\u0103rbierul din Sevilla\u201d care \u00ee\u021bi sp\u0103gea urechile.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 (III)<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Iorgu participa numai la mas\u0103, dup\u0103 care se retr\u0103gea \u00een \u00eentunecoasa lui camer\u0103 mic\u0103 din dreapta, unde avea \u00een fund, la perete un pat, la fereastr\u0103, \u00een st\u00eenga acestuia, o m\u0103su\u021b\u0103 cu oglind\u0103 \u0219i cu o lamp\u0103 pe ea, iar al\u0103turi, \u00een dreapta u\u0219ii, un scrin masiv cu multe sertare pentru haine \u0219i lenjerie, care \u021bine de la u\u0219\u0103 p\u00een\u0103 la geam. Camera lui avea o singur\u0103 fereastr\u0103 pe cere, din c\u00eend \u00een c\u00eend, se uita \u00eendelung v\u0103z\u00eend iarna acela\u0219i peisaj nins, acelea\u0219i acoperi\u0219uri \u0219i garduri vechi ale vecinului Su\u021bescu \u0219i aceai\u0219i gr\u0103din\u0103 cu copaci \u00eenverzi\u021bi vara, desfrunzi\u021bi toamna \u0219i plini de z\u0103pad\u0103 iarna. Este fereastra de la care, cred, au luat fiin\u021b\u0103 multe din pastelurile sale autumnale sau hibernale. Toamna \u00eei ap\u0103rea de la aceea\u0219i fereastr\u0103 \u0219i mai dezolant\u0103 \u0219i mai trist\u0103 v\u0103zut\u0103 din \u00eentunecimea camerei \u00een amurg. \u00cel v\u0103d parc\u0103 \u0219i acum st\u00eend \u00eendelung \u00een fa\u021ba acestei ferestre. L\u00eeng\u0103 pat avea o lad\u0103 cu c\u0103r\u021bi, o lad\u0103 nu prea mare \u0219i un fotoliu. Odaia lui era \u00eenc\u0103lzit\u0103 de o sob\u0103 a c\u0103rei gur\u0103 era \u00een suferagerie, soba fiind zidit\u0103 din teracot\u0103 \u00een peretele desp\u0103r\u021bitor dintre sufragerie \u0219i iatacul lui, deservind astfel ambele camere de o parte \u0219i de alta a peretelui ce le desp\u0103r\u021bea. Era o sob\u0103 mare de teracot\u0103 maron. Din odaia lui Iorgu se d\u0103dea, printr-o u\u0219\u0103 \u00een dou\u0103 canaturi, \u00een dormitorul Buiei \u0219i al Virginiei. \u00cen aceast\u0103 camer\u0103 erau dou\u0103 paturi mari de fier cu t\u0103blii acoperite, cu verturi de catifea verde \u00eenchis, la cap\u0103tul ambelor paturi o mas\u0103 oval\u0103 nu prea mare, acoperit\u0103 tot cu o fa\u021b\u0103 de mas\u0103 de catifea, pe care se aflau fel de fel de fofotografii ilustrate, un album al familiei \u0219i o c\u0103limar\u0103 metalic\u0103. Albunul acesta este ast\u0103zi donat casei memoriale din Bac\u0103u. \u00centre cele dou\u0103 ferestre, o oglind\u0103 mare la fel cu cea din sufragerie, dou\u0103 fotolii de acela\u0219i stil \u0219i culoare ca cele din sufragerie, un dulap care acoperea u\u0219a (care era condamnat\u0103) dinspre camera \u00eenvecinat\u0103 din fa\u021b\u0103. L\u00eeng\u0103 paturi, de fiecare parte, era c\u00eete o noptier\u0103, iar pe noptiera Buiei dinspre peretele din fund, pe la cesul \u00eenser\u0103rii ap\u0103rea totdeauna ceaiul de tei al Buiei, care dup\u0103 at\u00eeta fumat \u00een timpul zilei \u00een sufragerie sau paravan (vara) avea nevoie \u0219i sim\u021bea necesitatea unui ceai calmant. \u00cen acel pat a murit b\u0103tr\u00eena \u00een 1931 iarna, pr\u0103p\u0103dindu-se \u00een c\u00eeteva zile de o dubl\u0103 pneumonie contractat\u0103 \u00een diminea\u021ba c\u00eend, venind femeia cu lapte, s-a dus numai cu un \u0219al peste c\u0103ma\u0219a de noapte \u00een paravanul \u00eenghe\u021bat pentru a primi laptele; probabil pentru a o scuti pe Virginia de aceast\u0103 treab\u0103. Pl\u0103m\u00eenii ei sl\u0103bi\u021bi de at\u00eeta fumat nu au rezistat la prima r\u0103ceal\u0103 mai seroas\u0103. Era \u0219i extrem de sl\u0103bit\u0103, avea 73 de ani.<\/p>\n

Aproape de geamul din dreapta, \u021bin minte c\u0103 era un mic paravan mobil chinezesc din m\u0103tase gelben\u0103, pictat\u0103 cu pansele probabil de Maria.<\/p>\n

Virgina st\u0103tea aproape toat\u0103 ziua \u00een aceast\u0103 camer\u0103 penteu a evita fumul de tutun din sufragerie. Vara mai st\u0103tea \u00een gr\u0103din\u0103. Ea era bolnav\u0103 de piept din tinere\u021be. Contractase \u00eenc\u0103 de pe c\u00eend era \u00een \u0219coala profesional\u0103 de fete pe care o urma la Bac\u0103u, un T.B.C. pulmonar \u00een urma unei r\u0103celi la o serbare \u0219colar\u0103, ie\u0219ind transpirat\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 palton afar\u0103 \u00een gerul iernii. A avut hemoptizii dar, dup\u0103 un timp, probabil s-a oprit procesul bolii, ne mai constat\u00eendu-se prezent bacilul \u00een sput\u0103. A r\u0103mas \u00eens\u0103 cu o tuse \u0219i cu o sl\u0103biciune caracteeristic\u0103, duc\u00eend o via\u021b\u0103 extrem de regulat\u0103.<\/p>\n

De\u0219i \u00een tinere\u021be, \u00eenainte de boal\u0103, fusese o extraordinar\u0103 gimnast\u0103, \u00eentreec\u00eendu-se la rec, la paralele \u0219i la bar\u0103 cu Iorgu \u0219i cu Eugen care erau cunsocu\u021bi ca a\u0219i \u00een materie \u0219i la liceu, ba chiar \u0219i \u00een ora\u0219 (liceul d\u0103dea \u00een Gr\u0103dina Public\u0103, la marele serb\u0103ri, astfel de demonstra\u021bii de gimnastic\u0103) precum \u0219i la aparatele special construite \u00een curtea caselor din str. Bac\u0103u-Piatra (de la vechea locui\u021b\u0103 a familiei), acum st\u0103tea toat\u0103 ziua mai mult pe patul ei, c\u00eent\u00eend uneori \u00eencet de tot la vioar\u0103 (mai mult \u00een pi\u021bicato f\u00eera arcu\u0219) ori pict\u00eend \u00een acuarel\u0103 reproduceri dup\u0103 c\u0103r\u021bi po\u0219tale ilustrate cu lacuri, cr\u00eenguri, p\u0103duri \u0219i boschete, cu femei vis\u0103toare privind \u00eenspre lac, \u00een maniera naiv romantic\u0103 \u00een care pictau pe atunci amatorii. Din c\u00eend \u00een c\u00eend f\u0103cea c\u00eete o pasien\u021b\u0103 cu vechile c\u0103r\u021bi de joc ale familiei. Ea nu s-a putut c\u0103s\u0103tori \u0219i a tr\u0103it o via\u021b\u0103 retras\u0103, rar fiind luat\u0103 de Tinca la vreun film (la cinematografele \u201cLux\u201d sau \u201cClasic\u201d) cu Francesca Bertini, Psilander sau cu Maria Carmi (staruri de pe atunci ale filmului mut), filme pe care apoi, la gura sobei, le povestea \u00een am\u0103nunt cu glaul \u00eencet, \u00eenfiorat\u0103 parc\u0103 \u00eenc\u0103 de melodrama la care asistse. Alteori f\u0103cea lungi \u0219i complicate pasien\u021be \u00eentr-o t\u0103cere total\u0103, \u00een obscuritatea dormitorului. Poate \u0219i dram acestei fiin\u021be, nu numai a lui Iorgu, a \u00eendurerat-o ani \u00eendelunga\u021bi pe biata Buia.<\/p>\n

Din sufragerie, pe u\u0219a din st\u00eenga se d\u0103dea \u00een odaia lui Buiu. Mobnilat\u0103 cu o sobrietate cazon\u0103: un apt de campanie, un dulap, de haine \u0219i lenjerieun mic bifet cafeniu, in scaun \u0219i un dul\u0103poir era tot mobilierul camerei. Din acest mic iatac (care era de fapt mai mult o camer\u0103 de trecere), \u00een fund pe dreapta era o mic\u0103 u\u0219\u0103 care d\u0103dea \u00eentr-o c\u0103mar\u0103 st\u00eemt\u0103 \u0219i cam\u00eentunecoas\u0103, lung\u0103 de vreo 6-7m de-a lungul sufrageriei (acum nu mai exist\u0103 aceast\u0103 c\u0103mar\u0103, dup\u0103 cum nu mai exist\u0103 nici buc\u0103t\u0103ria mare de iarn\u0103 \u00een care se cobora c\u00eeteva trepte din camera lui Buiu pe o u\u0219\u0103 situat\u0103 \u00een fa\u021ba celei de la sufragerie). \u00cen c\u0103mar\u0103, pe l\u00eeng\u0103 sl\u0103nina afumat\u0103 (care constituia masa de diminea\u021b\u0103 a lui Buiu) \u0219i pe l\u00eeng\u0103 cele c\u00eeteva alimente p\u0103srtate mai la rece, erau fel de fel de obiecte disparate \u00eentr-o dezordine total\u0103: c\u00eentare veci ruginite, fel de fel de cutii de tebl\u0103 r\u0103mase, se vede, de la lichidarea pr\u0103v\u0103liei , cuiere cu haine vechi, scaune desfundate, ghemuri de s\u00eerm\u0103, rame de tablouri, vechi registre de comer\u021b pr\u0103fuite, de care Buiul nu se \u00eendurase, se vede, a se desp\u0103r\u021bi, ziare \u0219i reviste vechi, de pe timpuri, etc., etc.. Buiul se scula cel ami de diminea\u021b\u0103 din toat\u0103 familia. Se ducea la pai\u021b\u0103, cam la 2-3 zile. Nu uita s\u0103 dea o rait\u0103 \u0219i pe la fosta lui pr\u0103v\u0103lie (preluat\u0103 de evreul Kreuter \u00een condi\u021bii extrem de avantajoase, adic\u0103 cu hurta) de unde cump\u0103ra \u00een mod exclusiv toate articolele de b\u0103c\u0103nie necesare casei. Magazinul era situat \u00een fa\u021ba bisericii Sf. Neculai, cam pe locul unde acum este intrarea hotelului Moldova. Era cel mai mara magazin de coloniale din Bac\u0103u \u00eenainte de primul r\u0103zboi mondial. Dup\u0103 cum mi-l descria mama mea, avea \u00een mijloc \u00een\u0103untru, o piramid\u0103 cu tot felul de cutii de conserve din import, mari cutii de cacao \u0219i de cafea, pachete de ciocolat\u0103 elve\u021bian\u0103, sticle de vin scump \u0219i de coniacuri \u0219i lichioruri, toate din import. Aceast\u0103 piramid\u0103 de m\u0103rfuri era mai mult ca un fel de vitrin\u0103 interioar\u0103, c\u0103ci marfa era depozitat\u0103 pe toat\u0103 \u00eentonderea pere\u021bilor magazinului, \u00een spatele tejghelelor. \u00cen fundul magazinului avea un fel de cancelarie cu pere\u021bii de sticl\u0103, plin\u0103 cu portocale, mandarine, curmale, smochine \u0219i alte fructe coloniale, \u00een care \u00ee\u0219i avea biroul lui, \u00eenc\u0103pere din care putea supraveghea activitatea \u00eentregului magazin. V\u00eenzarea se f\u0103cea de mai mul\u021bi v\u00eenz\u0103tori iar \u00eencas\u0103rile de tejghetar. C\u00eend intrai \u00een cancelaria bunicului \u2013 spunea mama mea \u2013 te ame\u021bea parfumul \u0219i miresmele acelor frcte exotice. \u00cen pivni\u021bele \u0219i magaziile din dosul pr\u0103v\u0103liei avea mari cantit\u0103\u021bi de vin \u00een butoaie aduse de la Odobe\u0219ti \u0219i de la Panciu, personal de c\u0103tre d\u00eensul. mari cantit\u0103\u021bi de alimente \u0219i produse de tot felul specifice comer\u021bului de coloniale, deoarece el facea \u0219i un comer\u021b en gross, aprovizion\u00eend aproape toate pr\u0103v\u0103liile s\u0103te\u0219ti din jude\u021b. Bunicii mei aveau atunci locui\u021ba \u00een str. Bac\u0103u-Piatra (acolo s-au n\u0103scut to\u021bi copiii, inclusiv Iorgu), impbil care a purtat p\u00een\u0103 acum \u00een urm\u0103 (c\u00eend a fost demolat) o plac\u0103 de mermur\u0103 comemorativ\u0103. De acolo, prin 1907, s-au mutat \u00een str. Gimnaziului 7 (\u00een imobilul unde este acum \u201cCasa Memorial\u0103 Bacovia\u201d) v\u00eenz\u00eend casele din str. Bac\u0103u-Piatra, odat\u0103 cu \u00eenstr\u0103inarea \u0219i a pr\u0103v\u0103liei.<\/p>\n

Lui Buiu \u00eei p\u0103reau mai bune m\u0103rfurile de la fosta lui pr\u0103v\u0103lie de c\u00eet \u00een alt\u0103 parte. Dac\u00ee la Kreuter nu se g\u0103sea cutare articol, din alt\u0103 parte nu cump\u0103ra, chiar dac\u0103 era nevoie \u00een cas\u0103 de acel produs. Dup\u0103 ce cump\u0103ra, mai st\u0103tea de vorb\u0103 cu fo\u0219tii negustori b\u0103tr\u00eeni de pe vremuri \u0219i apoi se \u00eentorcea acas\u0103. Pe la 19 a.m. totdeauna se \u00eentindea \u00een pat, \u00ee\u0219i punea pe fa\u021b\u0103 p\u0103l\u0103ria lui neagr\u0103 melon ca s\u0103-l apere de lumin\u0103 \u0219i tr\u0103gea un somn bun, cu tor zgomotul ce-l f\u0103ceau cei ce treceau spre buc\u0103t\u0103rie \u0219i spre c\u0103mar\u0103 prin od\u0103i\u021ba lui, care de fapt era o camer\u0103 de trecere. Era foarte \u00eeng\u0103duitor fa\u021b\u0103 de zgomotul jocurilor noastre de copii, c\u00eend veneam cu to\u021bii acolo, sau \u00een timpul c\u00eet am stat \u0219i eu \u00eempreun\u0103 cu mama la d\u00een\u0219ii. Un fapt ce nu mi l-am putut niciodat\u0103 explica pe deplin este r\u0103ceala (ca s\u0103 nu spun \u201ccearta\u201d) permanent\u0103 dintre Buia \u0219i Buiul. \u00cen special Buia avea tiotdeauna un ton \u201co\u021b\u0103r\u00eet\u201d fa\u021b\u0103 de Buiu, atunci c\u00eend era absolut nevoit\u0103 s\u0103 i se adreseze, c\u0103ci altfel nu schimba o vorb\u0103 cu s\u0103pt\u0103m\u00eenile \u0219i cu lunile. Comunicau mai ale prin intermediul Virginiei. Aveam impresia c\u0103 aceast\u0103 r\u0103ceal\u0103 \u00eentre ei era veche, iar sorgintea ei p\u0103rea s\u0103 fi fost ad\u00eenci vechi ne\u00een\u021belegeri, dar nu am putut descifra de la ce anume putea s\u0103 fi intervenit aceste ne\u00een\u021belegeri. De ordin b\u0103nesc cred c\u0103 nu putuser\u0103 fi pentru c\u0103 mai \u00eenainte de r\u0103zboi ei s-au bucurat, gra\u021bie come\u021bului practicat de Buiul, de o foarte bun\u0103 stare material\u0103. iar Buiul nu era nicidecum un om om meschin (econom da, dar nu meschin), era devotat cu totul familiei \u0219i p\u0103rea c\u0103 \u021bine seama totdeauna de voin\u021ba Buiei. S\u0103 fi fost sentimentul de superioritate (\u201cde clas\u0103?\u201d) al Buiei care provenea dintr-o familie bogat\u0103 de boierna\u0219i? Cine \u0219tie? Buiul era dintr-o familie nevoia\u0219\u0103 de la \u021bar\u0103, care reu\u0219ise prin munca lui din tinere\u021be s\u0103-\u0219i fac\u0103 o stare, pe care apoi a dezvoltat-o cu dota (destul de important\u0103) adus\u0103 de Buia. S\u0103 fi fost poate \u0219i faptul c\u0103 d\u00eensa pretindea a avea o cultur\u0103 mai ridicat\u0103, prin lecturile ce le f\u0103cea, \u00een timp ce el nu citea dec\u00eet ziarul? Sau o repulsie \u00eenc\u0103 din timpul c\u00eend a fost mai mult \u00eempins\u0103 de c\u0103tre aiptropa ei s\u0103 se m\u0103rite la 15 ani cu un om mult mai \u00een v\u00eerst\u0103 ca d\u00eensa \u0219i la care nu \u021binea \u0219i care, se pare, f\u0103r\u0103 prea multe menjamente, a impus-o la fiecare 1-2 ani la na\u0219teri succesive de copii, timp de 14 ani, na\u0219teri care au epizat-o fizic \u00eentr-o a\u0219a m\u0103sr\u0103, \u00eenc\u00eet pe la 59-60 de ani parea de 80? Nu am reu\u0219it niciodat\u0103 s\u0103-mi explic eceast\u0103 \u201cenigm\u0103\u201d a familiei noastre, iar mama mea, de c\u00eete ori deschideam discu\u021bia despre aceasta, evita s\u0103-mi r\u0103spund\u0103. Poate nu \u0219tia nci d\u00eensa.<\/p>\n

Aproape zilnic, la bunicii mei venea Aneta cu Marcel (fiul ei), Tinca (care a stat un timp, p\u00een\u0103 prin 1925, \u00eempreun\u0103 cu ei), venea des \u0219i Maria cu Aura \u0219i cu Liliana (fiicele ei) mai ales \u00een zilele de s\u0103rb\u0103toare, dup\u0103 amiaza. Veneam \u0219i eu foarte des, uneori singur, alteori cu mama mea (noi ne mutasem \u00eentre timp la \u0218c. Normal\u0103 de fete, unde aveam locui\u021b\u0103, mama mea fiind secretar\u0103 \u0219i apoi subdirectoarea \u0219colii). Iorgu nu lua parte dec\u00eet rareori la aceste reuniuni de familie (chiar c\u00eend era ziua lui Buiul sau a Lui Biua). \u00cei ducea Virginia cafeaua sau ce se servea, \u00een camera lui, din care nu ie\u0219ea dec\u00eet pentru mas\u0103 \u0219i atunci c\u00eeteodat\u0103 \u00een urma insiten\u021belor Buiei. Nu l-am v\u0103zut niciodat\u0103 pe Iorgu vesel, destins dec\u00eet foarte rar (\u0219i nicia tunci nu se putea spune c\u0103 era cu adev\u0103rat vesel, ci oarecum dispus s\u0103 spun\u0103 c\u00eeteva cuvinte) atunci c\u00eend avea posibilitatea de a bea un pahar de vin. Nu bea niciodat\u0103 cantit\u0103\u021bi mari de vin, din 2-3 pahare se vedea c\u0103 s-a ame\u021bit. Pentru vinul bun avea un respect deosebit (\u00een special vinurile \u201c\u0218tirbei\u201d pe atunci erau mai renumite, se vindeau sticle \u00eenfundate, Cotnarul era o raritate, pentru bog\u0103ta\u0219i, iar de Murfatlar pe atunci nu se auzea), spune privind \u00een zare licoarea din pahar, admirativ: \u201cE bine lucrat!\u201d. Nu am avut ocazia s\u0103-l v\u0103d cum se comporta \u00een localurile pe care le frecventa mai mult la insisten\u021bele unor cunoscu\u021bi. Dar mi-a povestit mai t\u00eerziu avocatul Emil Mititelu c\u0103 se ducea numai \u00een localurile cu vin excep\u021bional de bun. Unul din localuri mai des frecventat de intelectualii t\u00eergului, unde se ducea \u0219i Iorgu era poreclit \u201cSorbona\u201d (probabil pentru a marca eleva\u021bia dicu\u021biilor ce se f\u0103ceau acolo). Nu bea cantit\u0103\u021bi mari de vin, ci sorbea din c\u00eend \u00een c\u00eend, cu \u00eenghi\u021bituri mici, iar la \u00eendemnurile convivilor de a le spune c\u00eete ceva despre poeziile lui, c\u00eete ceva din via\u021ba lui, r\u0103m\u00eenea cu privirea \u00eentreb\u0103toare, cu ochii lui alba\u0219tri senini, spre cel ce-l interoga. Dac\u0103 cineva \u00eencepea s\u0103 recite c\u00eete o strof\u0103 mai cunoscut\u0103 din poeziile lui,\u00a0\u00a0tocmai ca s\u0103-l determine la confesiuni, el sounea at\u00eeta: \u201cDa\u201d \u0219i apoi repeta \u201cDa!\u201d sau \u201cHm!\u201d. Cred c\u0103 foarte greu putea fi determinat la o deschidere \u0219i \u00een orice caz nu fa\u021b\u0103 de oricine.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0(IV)<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong>\u00a0<\/strong><\/h3>\n

Umbla foarte modest \u00eembr\u0103cat, dar corect, de preferin\u021b\u0103 haine de cunloare gri-fer. Prin cas\u0103 umbla cu o hain\u0103 de catifea tot de culoare \u00eenchis\u0103. Nimic ostentativ niciodat\u0103 nici \u00een \u021binut\u0103, nici \u00een \u00eembr\u0103c\u0103minte. De o modestie \u0219i timiditate care frizau uneori morbidul. Pe strad\u0103 mergea de obicei cu capul plecat \u00een jos, parc\u0103 strecur\u00eendu-se printre ceilal\u021bi trec\u0103torim, parc\u0103 vr\u00eend s\u0103 treac\u0103 neobservat.<\/p>\n

\u021ain minte c\u0103 \u00eentr-o iarn\u0103, cam prin 1927-28 i-au f\u0103cut mai multe vizite Gh. \u0218tefan Cazacu (Delafrast), ofi\u021ber \u00een garnizoana Bac\u0103u \u0219i poet, \u00eempreun\u0103 cu un anume Delavorona (pseudonimul celui care avea s\u0103 devin\u0103 tot printr-un pseudonim Mircea Damian, cunoscut mai t\u00eerziu la Bucure\u0219ti ca publicist \u0219i director al unui mic ziar (de \u0219antaj, intitulat, pare-mi-se, \u201cPumnul\u201d), precum \u0219i autor de schi\u021be humoristice ap\u0103rute \u0219i \u00een volum, care erau totu\u0219i de talent. Acest Mircea Damian \u0219i-a terminat existen\u021ba pe un pat de spital cu gardianul l\u00eeng\u0103 d\u00eensul, fiind arestat pentru \u0219antaj. Aceste vizite de altfel repetate \u0219i cu invita\u021bii la mas\u0103 urmate de lecturi din produc\u021biile literareale ambilor, \u00eel scoteau din apatia obi\u0219nuit\u0103 pe Iorgu. Juca cu ei table, mai bea c\u00eete un p\u0103h\u0103rel de vin, mai ciugulea c\u00eete un aperitiv (c\u0103ci mai mult parc\u0103 ciugulea dec\u00eet m\u00eenca). Delavorona (al c\u0103rui nume adev\u0103rat am auzit mai t\u00eerziu c\u0103 ar fi fost M\u0103tu\u0219a) ne-a citit c\u00eeteva din schi\u021bele sale st\u00eernind ilaritatea tututor celor din familia noastr\u0103 ce participau la aceast\u0103 reuniune. Delavoronna venise \u00een Bac\u0103u cu trenul (cred c\u0103 \u00een mod clandestin) \u00een plin\u0103 iarn\u0103, f\u0103r\u0103 palton, f\u0103r\u0103 un ban, cu reverele de la hain\u0103 prinse cu o agraf\u0103 (ca s\u0103 nu se vad\u0103 probabil lipsa c\u0103m\u0103\u0219ii) \u0219i se aciuase la Cazacu, f\u0103r\u0103 a se mai g\u00eendi s\u0103 mai plece. St\u0103tea acolo, cu cas\u0103 \u0219i mas\u0103, ba am mai auzit mai t\u00eerziu c\u0103 se legase \u0219i de so\u021bia lui Cazacu, \u00een timpul lipsei acestuiade acas\u0103. \u00cen prim\u0103var\u0103 a plecat la Bucure\u0219ti unde, dup\u0103 cum se vede, \u201ca triumfat\u201d! Cazacu a stat mai mult timp \u00een Bac\u0103u, a colaborat, dup\u0103 c\u00eete \u0219tiu la \u201cAteneul Cultural\u201d \u0219i la \u201cOrizonturi noi\u201d, iar apoi la Bucure\u0219ti lui i se datoreaz\u0103 apari\u021bia seriei a II-a a revistei \u201cOrizonturi noi\u201d.<\/p>\n

\u00cen afara acestor rare momente de destindere, Iorgu \u00ee\u0219i continua via\u021ba lui retras\u0103, limitat\u0103 la activitatea lui de suplinitor (de altfel cu \u00eentreruperi \u00een unii ani, nu din vina lui) \u0219i cea de acas\u0103, c[\u00een probail scria din c\u00eend \u00een c\u00eend (eu \u00eens\u0103 nu am avut ocazia s\u0103-l v\u0103d scriid) c\u0103ci \u00een acei ani i-a ap\u0103rut volumul de poezii \u201cSc\u00eentei galbene\u201d. Euigen \u0219i Costic\u0103 \u00eei trimiteau din c\u00eend \u00een c\u00eend de la Bucure\u0219ti lui Iorgu \u0219i Buiei tutun de calitate mai bun\u0103, cafea, cacao, etc. \u00cemi povestea mama c\u0103 \u00een tinere\u021be Iorgu a c\u0103utat foarte mult s\u0103-l influien\u021beze pe Costic\u0103 \u00een sensul da a scrie poezii, c\u00een acesta avea vreo 18 ani. L-a convins s\u0103-\u0219i lase plete, s\u0103 poarte lavalier\u0103 \u0219i, \u00een special, s\u0103 fumeze (\u201cnu po\u021bi fi poet dac\u0103 nu fumezi\u201d, \u00eei spunea) \u0219i \u0219i-a luat \u0219i un pseudonim: \u201cVAER\u201d, dar nu \u0219tiu dac\u0103 a publicat ceva. Nu avea har poetic. El a devenit apoi ziarist sub numele de Constantin Vasiliu-Langa (dup\u0103 numele de familie al mamei, pe c\u00eend nu era c\u0103s\u0103torit\u0103). La moartea lui Costic\u0103, \u00een 1952, l-am v\u0103zut pe Iorgu pl\u00eeng\u00eend, ceea ce m-a impresionat foarte mult. Era prima oar\u0103 c\u00eend l-am v\u0103zut exterioriz\u00eendu-\u0219i durerea, el care \u0219tiuse s\u0103-\u0219i \u00een\u0103bu\u0219e \u00een sine at\u00eetea suferin\u021be fizice \u0219i morale de-a lungul vi\u021bii. At\u00eet Iorgu, c\u00eet \u0219i Eugen \u0219i Costic\u0103 au fost influen\u021ba\u021bi \u00een tinere\u021be de ideile socialiste (prin contactul cu un prieten evreu, Grunberg, plecat apoi \u00een America). El le aducea c\u0103r\u021bi \u0219i bro\u0219uri cu con\u021binut marxist. Costic\u0103 a fugit \u00een dou\u0103 r\u00eenduri de acas\u0103, spre disperarea familiei (nu avea dec\u00eet vreo 14-15 ani), fapt ce l-a dus la \u00eentreruperea studiilor liceale. Studiile de liceu le-a reluat apoi mai t\u00eerziu, reu\u0219ind chiar s\u0103 ob\u021bin\u0103, prin 1923, \u0219i o diplom\u0103 de licen\u021b\u0103 \u00een drept la Ia\u0219i. C\u00eend a fugit, a fost g\u0103sit de poli\u021bie la Constan\u021ba (\u00een urma sesiz\u0103rii f\u0103cute de Buiul privind dispari\u021bia lui). Aici f\u0103cea pe hamalul \u00een port \u0219i frecventa cercurile socialiste de acolo.<\/p>\n

Eugen a fost mai pu\u021bin aventuros dec\u00eet Costic\u0103. C\u00eenta la voar\u0103 tot at\u00eet de frumos ca \u0219i Iorgu, dup\u0103 cum spunea mama mea, care, de altfel, mi-a relatat \u0219i cele de mai sus. Eugen \u0219i Costic\u0103, \u00cen perioada c\u00eend Iorgu a stat la Bucure\u0219ti, l-au sprijit din punct de vedere material. Costic\u0103 l-a \u021binut mult timp la d\u00eensul, \u00een str. Negel (Cotroceni), unde so\u021bia lui, Ortansa, era directoarea unei gr\u0103dini\u021be de copii, cl\u0103dire care se mai afl\u0103 \u00een fii\u021b\u0103 \u0219i acum \u0219i \u00een care \u00een prezent func\u021bioneaz\u0103 Oficiul de Stare Civil\u0103 al Secorului VI. \u00cen acea cas\u0103 a avut loc \u0219i festivitatea de c\u0103s\u0103torie a lui IOrgu cu Agatha. Tot \u00een acea cas\u0103 a stat un timp, bolnav, Iorgu. Eugen a renun\u021bat la drepturile lui legale de mo\u0219tenire ce i se cuveneau, la v\u00eenzarea casei din Bac\u0103u, dup\u0103 moartea Buiei \u00een 1931, \u00een favoarea lui Iorgu.<\/p>\n

Mama mea \u00eemi spunea c\u0103, pe c\u00eend era \u00een liceu, Iogu \u00eei citea \u00eent\u00eei poeziile ce le compunea cer\u00eendu-i p\u0103rerea. \u00cen afar\u0103 de faptul c\u0103 \u00eei p\u0103eau cam triste , mama mea, \u0219i ea pe atunci \u00een liceu, nu se \u00eencumeta desigur la parecieri mai profunde. Tot timpul liceului o impresiona \u00een mod deosebit modul cum Iorgu \u00eei povestea, cu gesturi \u0219i mimic\u0103, unele din \u201cpovestirile extraordinare\u201d ale lui Edgar Allan Poe, ca de exemplu \u201cRuina casei Usher\u201d, cum \u00ee\u0219i culca t\u00eempla pe sc\u00eedurile du\u0219umelei ascult\u00eend din ad\u00eencuri \u0219i cum o \u00eengrozea modul lui de redare \u0219i interpretare a straniei povestiri. La fel, \u00eei recita \u00een mod impresionant \u201cpoema Corbului\u201d de acela\u0219i Edgar Allan Poe, cu obsesivul \u201cniciodat\u0103\u201d. Tot din relat\u0103rile mamei, \u0219tiu c\u0103 Iorgu \u00een liceu a avut ca pe cel mai bun prieten pe colegul lui de clas\u0103, Mircea Cancicov, preminant de onoare \u00een to\u021bi anii \u0219colari, care mai t\u00eerziu a devenit marele avocat \u0219i un timp deputat \u0219i apoi ministru liberal, \u0219ef al organiza\u021biei locale a acestui partid. Aceste rela\u021bii le-a avut \u00eens\u0103 numai \u00een cursul superior de liceu, c\u00eend Cancicov, atras probabil de modul cu totul singular cu care Iorgu privea vi\u021ba \u0219i lumea, \u00eei c\u0103uta prietenie, \u00eenso\u021bindu-l \u00een lungi plimb\u0103ri uneori \u00eenspre cr\u00eengurile Bistri\u021bei, discut\u00eend tot timpul \u00eentre ei (f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie \u00eens\u0103 ce discutau anume). Aceast\u0103 prietenie a \u00eencetat \u00eens\u0103, dup\u0103 terminarea liceului, Cancicov aventur\u00eendu-se \u00een politic\u0103 \u0219i \u00eentr-o carier\u0103 str\u0103lucit\u0103 la bar\u0103. Cred c\u0103 pesonajul din bucata \u201cDintr-un text comun\u201d (pag. 171 alin IV-VI) din volumul \u201cVersuri \u0219i proz\u0103\u201d de Bacovia (Ed. Albatros, 1985) este Mircea Cancicov (am\u0103nuntele corespund: vechi prieten de alt\u0103dat\u0103, intelectual de ras\u0103, profesor al unei bogate biblioteci, purta ochelari \u00eenc\u0103 din tinere\u021be). Casa de care se vorbe\u0219te \u00een text este cas\u0103 a familiei Cancicov (acum demolat\u0103) care era situat\u0103 \u00een spatele actualei case somptuase, fost\u0103 tot a lui Cancicov, de pe str. Eliber\u0103rii, din apropierea \u201cArhivelor statului\u201d, cas\u0103 \u00een care \u00een prezent func\u021bioneaz\u0103, mi se pare \u201cDispensarul medical al partidului (P.C.R)\u201d.\u00a0\u00a0Acest Cancicov, ajuns apoi deputat \u0219i ministru \u00een perioada interbelic\u0103, dac\u0103 Iorgu i-ar fi solicitat sprijinul pentru ob\u021binerea unui post sau a pentru a pune cap\u0103t calvarului cu det\u0219\u0103rile \u0219i transfer\u0103rile Agathei, poate c\u0103 ar fi fost dispus s\u0103 intervin\u0103 salutar. Dar Iorgu \u2013 \u0219i aceasta este tr\u0103s\u0103tura lui de caracter cea mai pregnant\u0103 \u2013 nu a cerut niciodat\u0103 nim\u0103nui vreo favoare, vreun hat\u00eer. Nu a apelat niciodat\u0103 la nimeni nici m\u0103car pentru editarea vreunui volum de poezii. Agatha a fost cea care a mai apelat la c\u00eeteva din m\u0103rimile zilei, dar de cel mai multe ori f\u0103r\u0103 succes \u0219i \u00een orice caz f\u0103r\u0103 asentimentul lui Iorgu. Mircea Cancicov a fost so\u021bul Georgetei Cancicov, scriitoarea de mai t\u00eerziu.<\/p>\n

Alt prieten de tinere\u021be a fost G. Jinga, despre care Agatha vorbe\u0219te pe larg \u00een volumul \u201cBacovia \u2013 via\u021ba poetului\u201d (pag. 34, Ed. pentru Literatur\u0103, 1972). De Grigore T\u0103b\u0103caru l-a legat o cald\u0103 \u0219i str\u00eens\u0103 prietenie \u00eenc\u0103 din tinere\u021be (se spune c\u0103 familia noastr\u0103 ar fi fost \u00eenrudit\u0103 cu a lui, prin Buiul). Gh. T\u0103b\u0103caru este cel care i-a facilitat numirea ca suplinitor la catedra de Desen \u2013 Caligrafie, mai \u00eent\u00eei la \u0218coala normal\u0103 de \u00cenv\u0103\u021b\u0103tori, apoi la Liceul Comercial. Tot datorit\u0103 lui a ap\u0103rut revista \u201cAteneul Literar\u201d, c\u0103ci Iorgu n-ar fi avut energia necesar\u0103 pentru a face fa\u021b\u0103 problemelor de organizare \u0219i administrare ale unei reviste. Gh. T\u0103b\u0103caru a fost un om cu totul deosebit, care a ar\u0103tat totdeauna lui Iorgu pe l\u00eeng\u0103 o sincer\u0103 admira\u021bie \u0219i o dezinteresat\u0103 prietenie. \u00cen timpul liceului venea de multe ori \u0219i st\u0103tea la familia Vasiliu, dormind \u0219i lun\u00eend masa acolo.<\/p>\n

\u00cen ceea ce prive\u0219te rela\u021biile lui Iorgu cu Macedonski, cred c\u0103 nu este cunoscut\u0103 urm\u0103toarea \u00eemprejurare: \u0219tiu de la mama mea c\u0103, prin 1909-1910, Macedonski a venit la Bac\u0103u pentru c\u00eeteva zile \u0219i a fost g\u0103zduit \u00een casa bunicilor mei din str. Gimnaziului 7. \u00cel cunoscuse pe Iorgu la Bucure\u0219ti. Venise s\u0103 negocieze cu Fabrica de H\u00eertie Letea v\u00eenzarea unei inven\u021bii a fiului s\u0103u Nekita (acesta inventase \u201csideful artificial\u201d interes\u00eend, se vede, \u0219i procesul de fabrica\u021bie al h\u00eertiei sidefate). Nu \u0219tiu dac\u0103 afacerea s-a \u00eencheiat cu bine, dar Macedonski a stat \u00een acel zile la bunicii mei fiind g\u0103zduit \u0219i lu\u00eend masa la d\u00een\u0219ii. Fiind de fa\u021b\u0103 \u0219i mama mea, \u00eentr-o sear\u0103 dup\u0103 cin\u0103, Macedonski privind mai atent portretul \u00een ulei al lui Buiu din sufragerie, a exclamat: \u201cA! Uita\u021biv\u0103 cu aten\u021bie \u0219i spune\u021bi cu cine seam\u0103n\u0103 Dl. Vasiliu \u00een acest portret?\u201d. Nimeni n-a \u0219tiut ce s\u0103 r\u0103spund\u0103. Seam\u0103n\u0103 cu Napoleon I\u201d a spus Macedonski. Este vorba de portretul \u00een ulei al bunicului meu, portret aflat acum \u00een Muzeul Bacovia din Bucure\u0219ti. S-au f\u0103cut copii dup\u0103 acest portret \u0219i dup\u0103 cel al Buiei \u0219i s\u00eent \u00een Casa Memorial\u0103 din Bac\u0103u.<\/p>\n

Despre iubirile din tinere\u021be ale lui Iorgu \u0219tiu c\u00eete ceva tor de la mama mea. Mai \u00eent\u00eei o idil\u0103 platonic\u0103 din prima lui tinere\u021be cu o veri\u0219oar\u0103 de-a lui, anume Zoe Goian de la Roman (fiic\u0103 a unei surori a Buiei, anume Tinca Langa, c\u0103s\u0103torit\u0103 cu un anume Goian). Aceast\u0103 Zoe (noi \u00eei spuneam \u00een familie Z\u00eena) venea des \u00een vacan\u021bele de var\u0103 la Bac\u0103u, fiind invitat\u0103 de Buia \u0219i fiind totodat\u0103 \u0219i bun\u0103 prieten\u0103 cu surorile Vasiliu (\u00een special cu mama mea, Elena). F\u0103r\u0103 s\u0103 fie frumoas\u0103, era \u00eens\u0103 deosebit de inteligent\u0103 \u0219i foarte comunicativ\u0103. Ea era sora acelui Ti\u021bu Goian, disp\u0103rut \u00een mod misterios la Constan\u021ba (i s-a g\u0103sit pe cheiul portului doar p\u0103l\u0103ria) dup\u0103 ce fusese un timp ajutorul lui Buiu la magazin \u0219i pe care inten\u021biona s\u0103-l lase \u00een locul lui pentru a continua conducerea magazinului (\u00een urma refuzului b\u0103e\u021bilor lui). Se presupunea c\u0103 ar fi fost jefuit \u0219i aruncat \u00een mare, fiind urm\u0103rit \u00eenc\u0103 de la Bac\u0103u, de unde plecase cu o sum\u0103 mare de bani av\u00eend inten\u021bia probabil de a pleca \u00een str\u0103in\u0103tate. Zoe Goian s-a c\u0103s\u0103torit apoi cu George (\u00een familie \u00eei spuneam Vasile) Manoliu (fiu de preot de la Roman) stabilindu-se la Bucure\u0219ti, ea ca institutoare la \u0218coala primar\u0103 \u201cCuibul cu Barz\u0103\u201d iar el fiind contabil \u00een Ministerul Lucr\u0103rilor Publice (ajung\u00eend apoi directorul Contabilit\u0103\u021bii acestui minister). \u00cen primul apartament de la strad\u0103p (deci \u00een fa\u021b\u0103) \u00een imobilul de pe str. Berzei din Bucure\u0219ti, unde st\u0103team \u00eempreun\u0103 cu Iorgu, dup\u0103 cum am ar\u0103tat mai sus, prin 1915-19, locuiau ei, av\u00eend dou\u0103 fet\u021be din care una mai tr\u0103ie\u0219te \u0219i \u00een prezent.<\/p>\n

O alt\u0103 leg\u0103tur\u0103 amoroas\u0103 a avut-o cu o anume Maria Teodorul din Ia\u0219i, t\u00een\u0103r\u0103 v\u0103duv\u0103, la care a stat Iorgu \u00een gazd\u0103 \u00een timpul studen\u021biei. Aceasta i-a f\u0103cut o vizit\u0103 mai t\u00eerziu la Bac\u0103u. Buia intrase \u00een panic\u0103, pun\u00eendu-l pe Nuiul s\u0103-i cumpere imediat bilet de tren \u0219i s\u0103 o conduc\u0103 la gar\u0103. Iorgu nu mai era dispus s\u0103 continue probabil leg\u0103tura cu d\u00eensa. Ea venise cu inten\u021bia, cred, a unei eventuale c\u0103s\u0103torii, afl\u00eend c\u0103 este fiul unor oameni cu stare din Bac\u0103u.<\/p>\n

Apoi a avut legaturi intime cu fiica unui preot, T\u0103b\u0103caru, de pe la Hemeiu\u0219i, \u00eemi pare, poate rud\u0103 cu Grigore. Numele fetei nu-l mai re\u021bin. Din aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 amoroas\u0103 a lui Iorgu a rezultat un copil natural: J\u0103nic\u0103 T\u0103b\u0103caru (fiind adoptat de c\u0103tre preot). J\u0103nic\u0103 T\u0103b\u0103caru a urmat cursurile liceului \u0219i apoi Facultatea de Litere (cred c\u0103 din Ia\u0219i), ob\u021bin\u00eend licen\u021ba \u00een limbi clasice. El venea destul de des \u00een familia Vasiliu. Odat\u0103, \u021bin minte, dup\u0103 r\u0103zboi, a venit mama lui ca simpl\u0103 musafir\u0103, dar f\u0103r\u0103 a produce mare pl\u0103cere ceast\u0103 vizit\u0103, \u00een special Buiei.<\/p>\n

Avocatul Emil Mititelu din Bac\u0103u, care l-a cunoscut bine pe J\u0103nic\u0103 T\u0103b\u0103caru (fiind am\u00eendoi pasiona\u021bi b\u0103utori de vin) \u00eemi spunea c\u0103 acesta avea o foarte frumoas\u0103 cultur\u0103 clasic\u0103 \u0219i c\u0103 era o \u00eenc\u00eentare s\u0103 stai cu el de vorb\u0103 la un pahar de vin, \u00een vreun local. Eu l-am v\u0103zut odat\u0103 sau de dou\u0103 ori \u00een casa bunicilor mei. Era un om scund dar solid, trapu (dup\u0103 vorba fran\u021buzeasc\u0103), cu fa\u021ba rotund\u0103, \u00eembr\u0103cat foarte \u00eengrijit, se poate spune chiar elegant. Pe atunci s\u0103 fi avut vreo 30 de ani. Vorbea calm, cu foarte mult\u0103 grij\u0103 \u00een g\u0103sirea cuvintelor, cu gesturi cam studiate. A fost un timp profesor suplinitor apoi, din cauza be\u021biei, a dec\u0103zut treptat \u0219i, ultima oar\u0103 prin 1935-36, l-am v\u0103zut \u00een Bucure\u0219ti, \u00eentr-un tramvai, cu hainele aproape zdren\u021buite, slab \u0219i neb\u0103rbierit, f\u0103r\u0103 ca d\u00eensul bine\u00een\u021beles s\u0103 ma\u0103 mai fi recunoscut. \u00cemi spusese cineva c\u0103 \u00een ultimul timp ar fi fost func\u021bionar pe la Siguran\u021ba Statului, apoi nu am mai auzit nimic despre d\u00eensul. \u00cen familie se \u0219tia precis \u0219i se spunea pe fa\u021b\u0103 c\u0103 el este fiul natural al lui Iorgu. Nu s-a l\u0103sat niciodat\u0103 a se \u00een\u021belege c\u0103 ar fi fost vre-un dubiu \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103. Nu-mi amintesc \u00eens\u0103 deloc con\u021binutul conversa\u021biei lui atunci c\u00eend l-am v\u0103zut \u00een casele bunicilor mei, conversa\u021bie la care lua Parte \u0219i Iorgu, \u00eens\u0103 cu rezerva lui obi\u0219nuit\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0(V)<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Mama mea \u00eemi spunea c\u0103, pe c\u00eend era \u00een liceu, Iorgu obi\u0219nuia s\u0103-i citeasc\u0103 poeziile pe care le compunea, cer\u00eendu-i p\u0103rerea. \u00cen afar\u0103 de faptul c\u0103 le g\u0103sea cam triste, mama (\u0219i ea pe atunci elev\u0103 de liceu) nu se \u00eencumeta desigur la aprecieri grozav de profunde. Din vremea liceului \u00eei r\u0103m\u00e2seser\u0103 peste ani \u00een amintire straniile povestiri ale lui Edgar Poe, cu gesturile \u0219i cu mimica prin care i le \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a cu mult\u0103 \u00eensufle\u021bire Bacovia. Impresionat\u0103 de modul cum Iorgu \u00eei povestea \u201cRuina casei Usher\u201d, \u00ee\u0219i amintea cum el \u00ee\u0219i culca t\u00eempla pe sc\u00eendurile du\u0219umelei ca s\u0103 asculte zgomotele venite din ad\u00eencuri, cum o \u00eengrozea modul lui de redare \u0219i de pasionat\u0103 interpretare a straniei povestiri. Tot din Edgar Allan Poe, Iorgu \u00eei recita \u00een modul cel mai impresionant cu putin\u021b\u0103 \u201cpoema Corbului\u201d, accentu\u00eend pe obsesivul \u201cniciodat\u0103\u201d.<\/p>\n

Din relat\u0103rile mamei, mai \u0219tiu c\u0103, \u00een liceu, cel mai bun prieten al lui Iorgu era Mircea Cancicov, coleg de clas\u0103 \u0219i preminant de onoare \u00een to\u021bi anii \u0219colari. De o inteligen\u021b\u0103 sclipitoare, Mircea Cancicov mai t\u00eerziu a devenit un foarte renumit avocat. A fost \u0219i deputat \u0219i apoi ministru liberal, \u0219ef al organiza\u021biei locale a Partidului Liberal.<\/p>\n

Aceste rela\u021bii de prietenie Bacovia le-a avut \u00eens\u0103 numai \u00een cursul superior de liceu, c\u00eend Cancicov, atras probabil de personalitatea poetului \u0219i de modul cu totul singular cu care Iorgu privea via\u021ba \u0219i lumea, \u00eei c\u0103uta prietenia, \u00eenso\u021bindu-l \u00een lungi plimb\u0103ri, uneori \u00eenspre cr\u00eengurile Bistri\u021bei, discut\u00eend tot timpul \u00eentre ei. Dup\u0103 terminarea liceului cei doi s-au desp\u0103r\u021bit, unul d\u00e2nd urmare voca\u021biei literare \u0219i ajung\u00eend un mare poet, cel\u0103lalt d\u00e2ndu-\u0219i m\u0103sura \u00eentr-o carier\u0103 str\u0103lucit\u0103 [\u00eencheiat\u0103, ca at\u00eetea \u0219i at\u00eetea alte cariere, \u00een pu\u0219c\u0103riile comuniste \u00een care ocupantul sovietic a distrus floarea spiritualit\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti].<\/p>\n

Pesonajul din bucata \u201cDintr-un text comun<\/em>\u201d (pag. 171 alin IV-VI) din volumul \u201cVersuri \u0219i proz\u0103<\/em>\u201d de Bacovia (Ed. Albatros, Bucure\u0219ti,1985) este, dup\u0103 opinia mea, Mircea Cancicov (so\u021b al Georgetei Cancicov, scriitoarea de mai t\u00eerziu). Am\u0103nuntele corespund: vechi prieten de alt\u0103dat\u0103, intelectual de ras\u0103, posesor al unei bogate biblioteci, purt\u00eend ochelari \u00eenc\u0103 din tinere\u021be. Casa de care se vorbe\u0219te \u00een text este casa familiei Cancicov (acum demolat\u0103). Era situat\u0103 \u00een spatele actualei case somptuase, fost\u0103 tot a lui Mircea Cancicov, de pe strada Eliber\u0103rii, din apropierea \u201cArhivelor statului\u201d, cas\u0103 \u00een care \u00een prezent func\u021bioneaz\u0103, mi se pare, \u201cDispensarul medical al Partidului Comunist\u201d.<\/p>\n

Cred c\u0103 celui mai bun prieten al s\u0103u din liceu, ajuns apoi deputat \u0219i ministru \u00een perioada interbelic\u0103, dac\u0103 Iorgu i-ar fi solicitat sprijinul, ar fi sc\u0103pat de multe greut\u0103\u021bi. M\u0103 g\u00eendesc la dificultatea cu care Bacovia a ob\u021binut\u00a0\u00a0un post \u00een \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00eent. Desigur, Mircea Cancicov ar fi putut -mai t\u00eerziu- pune cap\u0103t \u0219i calvarului cu deta\u0219\u0103rile \u0219i transfer\u0103rile Agathei. Dar Iorgu \u2013 \u0219i aceasta era tr\u0103s\u0103tura lui de caracter cea mai pregnant\u0103 \u2013 nu a cerut niciodat\u0103 nim\u0103nui vreo favoare, vreun hat\u00eer. Nu a apelat niciodat\u0103 la nimeni, nici m\u0103car pentru editarea vreunui volum de poezii. Agatha a fost cea care a mai apelat la c\u00eeteva din m\u0103rimile zilei, f\u0103r\u0103 mare succes, \u0219i \u00een orice caz f\u0103r\u0103 asentimentul lui Iorgu.<\/p>\n

Alt prieten de tinere\u021be a fost G. Jinga, despre care Agatha vorbe\u0219te pe larg \u00een volumul \u201cBacovia \u2013 via\u021ba poetului<\/em>\u201d (pag. 34, Editura pentru Literatur\u0103, Bucure\u0219ti, 1972). \u0218i de Grigore T\u0103b\u0103caru l-a legat o cald\u0103 \u0219i str\u00eens\u0103 prietenie \u00eenc\u0103 din tinere\u021be (se spune c\u0103 familia noastr\u0103 ar fi fost \u00eenrudit\u0103 cu familia lui, prin Buiul). Dup\u0103 cum am amintit deja, Grigore T\u0103b\u0103caru a fost cel care i-a facilitat lui Bacovia numirea ca suplinitor la catedra de Desen \u2013 Caligrafie. Mai \u00eent\u00eei la \u0218coala normal\u0103 de \u00cenv\u0103\u021b\u0103tori, apoi la Liceul Comercial. Tot datorit\u0103 lui Grigore T\u0103b\u0103caru a ap\u0103rut revista \u201cAteneul Literar\u201d, c\u0103ci Iorgu n-ar fi avut energia necesar\u0103 pentru a face fa\u021b\u0103 problemelor de organizare \u0219i administrare ale unei reviste. Gh. T\u0103b\u0103caru a fost un om cu totul deosebit. El a ar\u0103tat totdeauna lui Iorgu pe l\u00eeng\u0103 o sincer\u0103 admira\u021bie \u0219i o dezinteresat\u0103 prietenie. \u00cen timpul liceului venea de multe ori \u0219i st\u0103tea la familia Vasiliu, dormind \u0219i lun\u00eend masa acolo.<\/p>\n

\u00cen ceea ce prive\u0219te rela\u021biile lui Iorgu cu Macedonski, cred c\u0103 nu este cunoscut\u0103 urm\u0103toarea \u00eemprejurare: \u0218tiu de la mama mea c\u0103, prin 1909-1910, Macedonski a venit la Bac\u0103u pentru c\u00eeteva zile \u0219i a fost g\u0103zduit \u00een casa bunicilor mei din str. Gimnaziului 7. Pe Iorgu \u00eel cunoscuse la Bucure\u0219ti. Macedonski venise s\u0103 negocieze cu Fabrica de H\u00eertie Letea v\u00eenzarea unei inven\u021bii a fiului s\u0103u Nekita. Acesta inventase \u201csideful artificial\u201d interes\u00eend, se vede, \u0219i procesul de fabrica\u021bie al h\u00eertiei sidefate. Nu \u0219tiu dac\u0103 afacerea s-a \u00eencheiat cu bine, dar \u0219tiu c\u0103 Macedonski a stat \u00een acele zile la noi, fiind g\u0103zduit \u0219i lu\u00eend masa cu Bacovia \u0219i cu bunicii mei.<\/p>\n

Fiind de fa\u021b\u0103 \u0219i mama mea, \u00eentr-o sear\u0103 dup\u0103 cin\u0103, Macedonski a privit mai atent portretul \u00een ulei al lui Buiu \u0219i a exclamat: \u201cA! Uita\u021bi-v\u0103 cu aten\u021bie \u0219i spune\u021bi cu cine seam\u0103n\u0103 Domnul Vasiliu \u00een acest portret?\u201d. Nimeni n-a \u0219tiut ce s\u0103 r\u0103spund\u0103. \u201cSeam\u0103n\u0103 cu Napoleon I\u201d a spus Macedonski. (Este vorba de portretul \u00een ulei al bunicului meu, portret aflat acum la Muzeul Bacovia din Bucure\u0219ti. S-au f\u0103cut copii dup\u0103 acest portret, \u0219i dup\u0103 cel al Buiei, iar copiile se afl\u0103 \u00een Casa Memorial\u0103 din Bac\u0103u).<\/p>\n

Despre iubirile din tinere\u021be ale lui Iorgu \u0219tiu c\u00eete ceva tot de la mama mea. Mai \u00eent\u00eei a fost o idil\u0103 platonic\u0103 (\u00een prima lui tinere\u021be) cu o veri\u0219oar\u0103 de-a lui, anume Zoe Goian de la Roman. Aceast\u0103 Zoe (c\u0103reia noi \u00eei spuneam \u00een familie Z\u00eena) era fiica unei surori a Buiei, anume Tinca Langa, c\u0103s\u0103torit\u0103 Goian. Invitat\u0103 de Buia, Z\u00eena venea des \u00een vacan\u021bele de var\u0103 la Bac\u0103u, fiind totodat\u0103 \u0219i bun\u0103 prieten\u0103 cu surorile Vasiliu (\u00een special cu mama mea, Elena). F\u0103r\u0103 s\u0103 fie frumoas\u0103, ea era deosebit de inteligent\u0103 \u0219i foarte comunicativ\u0103.<\/p>\n

Zoe era sora acelui Ti\u021bu Goian pe care Buiu (\u00een urma refuzului b\u0103e\u021bilor lui) inten\u021biona s\u0103-l lase \u00een locul lui la conducerea magazinului.\u00a0\u00a0Dar, dup\u0103 ce fusese un timp ajutorul lui Buiu la magazin,\u00a0\u00a0Ti\u021bu Goian a disp\u0103rut \u00een mod misterios la Constan\u021ba (i s-a g\u0103sit pe cheiul portului doar p\u0103l\u0103ria). S-a presupus c\u0103 ar fi fost jefuit \u0219i aruncat \u00een mare, fiind urm\u0103rit de ho\u021bi \u00eenc\u0103 de la Bac\u0103u, de unde plecase cu o important\u0103 sum\u0103 de bani spre a ajunge \u00een str\u0103in\u0103tate.<\/p>\n

Zoe Goian s-a c\u0103s\u0103torit apoi cu George (\u00een familie \u00eei spuneam Vasile) Manoliu (fiu de preot de la Roman) stabilindu-se la Bucure\u0219ti, ea ca institutoare la \u0218coala primar\u0103 \u201cCuibul cu Barz\u0103\u201d, el angajat pe post de contabil \u00een Ministerul Lucr\u0103rilor Publice (mai t\u00eerziu a ajuns directorul serviciului de contabilitate din acest minister).\u00a0\u00cen imobilul de pe strada Berzei din Bucure\u0219ti, unde tat\u0103l meu a stat \u00eempreun\u0103 cu Iorgu prin 1915-1919, locuiau so\u021bii Goian cu cele dou\u0103 feti\u021be ale lor, din care una mai tr\u0103ie\u0219te \u0219i \u00een prezent [1991].<\/p>\n

O alt\u0103 leg\u0103tur\u0103 amoroas\u0103 Bacovia a avut-o cu o anume Maria Teodoru din Ia\u0219i, t\u00een\u0103ra v\u0103duv\u0103 la care a stat Iorgu \u00een gazd\u0103 \u00een timpul studen\u021biei. Aceasta i-a f\u0103cut o vizit\u0103 mai t\u00eerziu la Bac\u0103u. Buia intrase \u00een panic\u0103, pun\u00eendu-l pe Buiul s\u0103-i cumpere imediat bilet de tren \u0219i s\u0103 o conduc\u0103 la gar\u0103. Se pare c\u0103 nici Iorgu nu mai era dispus s\u0103 continue leg\u0103tura cu d\u00eensa. Cred c\u0103 ea venise atunci cu inten\u021bia unei eventuale c\u0103s\u0103torii, afl\u00eend probabil c\u0103 Iorgu este fiul unor oameni cu stare din Bac\u0103u.<\/p>\n

Apoi Bacovia a avut legaturi intime cu fiica unui preot, T\u0103b\u0103caru, de pe la Hemeiu\u0219i, \u00eemi pare, rud\u0103 cu Grigore. Numele fetei nu-l mai re\u021bin. \u0218tiu doar c\u0103 din aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 amoroas\u0103 a lui Iorgu a rezultat un copil: J\u0103nic\u0103 T\u0103b\u0103caru (care a fost adoptat de c\u0103tre preot).<\/p>\n

Fiul natural al lui Bacovia (J\u0103nic\u0103 T\u0103b\u0103caru) a urmat cursurile liceului \u0219i apoi Facultatea de Litere (cred c\u0103 din Ia\u0219i). El a ob\u021binut licen\u021ba \u00een limbi clasice. J\u0103nic\u0103 venea destul de des \u00een familia Vasiliu, unde era bine primit. Odat\u0103, \u021bin minte, dup\u0103 r\u0103zboi, a venit \u0219i mama lui J\u0103nic\u0103 T\u0103b\u0103caru, vizita ei fiindu-i destul de nepl\u0103cut\u0103 Buiei. Avocatul Emil Mititelu din Bac\u0103u, care l-a cunoscut bine pe J\u0103nic\u0103 T\u0103b\u0103caru (fiind am\u00eendoi amatori de discu\u021bii la un pahar de vin), \u00eemi spunea c\u0103 fiul natural al lui Bacovia\u00a0\u00a0avea o foarte frumoas\u0103 cultur\u0103 clasic\u0103 \u0219i c\u0103 era o \u00eenc\u00eentare s\u0103 stai cu el de vorb\u0103, \u00een vreun local.<\/p>\n

Eu l-am v\u0103zut pe J\u0103nic\u0103 T\u0103b\u0103caru odat\u0103 sau de dou\u0103 ori \u00een casa bunicilor mei. Era un om scund, solid, \u201ctrapu\u201d (dup\u0103 vorba fran\u021buzeasc\u0103), cu fa\u021ba rotund\u0103, \u00eembr\u0103cat foarte \u00eengrijit, se poate spune chiar elegant. Pe atunci s\u0103 fi avut vreo 30 de ani. Avea un vocabular ales, de om cult, vorbea calm, dar am r\u0103mas cu impresia c\u0103 avea gesturi cam studiate. Fiul natural al lui Bacovia a fost \u0219i el profesor suplinitor. Apoi, din cauza be\u021biei, a dec\u0103zut treptat. Ultima oar\u0103 l-am v\u0103zut \u00een Bucure\u0219ti\u00a0\u00a0(prin 1935-36), \u00eentr-un tramvai, cu hainele aproape zdren\u021buite, slab \u0219i neb\u0103rbierit, f\u0103r\u0103 ca d\u00eensul s\u0103 m\u0103 fi recunoscut.<\/p>\n

\u00cen familie se \u0219tia precis \u0219i se spunea pe fa\u021b\u0103 c\u0103 el este fiul natural al lui Iorgu. Nu s-a l\u0103sat niciodat\u0103 a se \u00een\u021belege c\u0103 ar fi fost vreun dubiu \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103. Nu-mi amintesc \u00eens\u0103 deloc con\u021binutul conversa\u021biei atunci c\u00eend l-am v\u0103zut \u00een casele bunicilor mei, conversa\u021bie la care lua parte \u0219i Iorgu, \u00eens\u0103 cu rezerva lui obi\u0219nuit\u0103.<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 (VI)<\/strong><\/p>\n

Cu Iorgu, eu personal nu am prea avut prilejul unor conversa\u021bii propriu zise, mai ample. C]\u00eend era la Bucure\u0219ti eu eram prea mic (sub 14 ani) ca s\u0103 am curajul de a aborda cu d\u00eensul vreo discu\u021bie, ceea ce nu m-a \u00eempiedicat de a observa cu o sagacitate destul de precoce tot ce se \u00eent\u00eempla \u00een cas\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu d\u00eensul, cu modul lui de comportare, eu venind foarte des la bunicii mei. \u00cen perioada c\u00eend Agatha \u0219i Iorgu au locuit la Bac\u0103u, dup\u00ee numirea ei ca profesoar\u0103 de limba rom\u00e2n\u0103 la \u0218coala Normal\u0103 de Fete, ei au stat un timo \u00een casa bunicilor mei din str. Gimnaziului 7, iar dup\u0103 moartea Buiei, intervenit\u0103 \u00een 1931 \u0219i dup\u0103 v\u00eenzarea casei, ei s-au mutat \u00eentr-o cas\u0103 \u00eenchiriat\u0103 de pe str. Alexandru cel Bun (acum demolat\u0103) care era situat\u0103 aproximativ vis-\u00e0-vis de cl\u0103direa unde acum func\u021bioneaz\u0103 un c\u0103min de copii (fostele case General Badiu). Acolo a avut loc botezul lui Briel, la care am luat \u0219i eu parte cu toat\u0103 familia existent\u0103 atunci \u00een Bac\u0103u. Printre cei prezen\u021bi \u00eel \u021bin minte pe Grigore T\u0103b\u0103caru, pe b\u0103tr\u00eenul preot Criv\u0103\u021b. Dup\u0103 aceea ei au locuit un timp \u0219i \u00een str. B\u0103ncii Na\u021bionale 10, \u00een casele m\u0103tu\u0219ii mele TincaCeva mai t\u00eerziu, Iorgu a frecventat \u0219i casa Mariei (Tufescu), sora mai lui mare, din str. Cuza Vod\u0103 5, unde ginerele acesteia, Vasile Ni\u021bescu \u00eei servea de obicei un vin foarte bun \u0219i pe care Iorgu \u00eel aprecia foarte mult. Iorgu locuia pe atunci la Tinca, iar Agatha la una din desele ei plec\u0103ri la Bucure\u0219ti, i l-a l\u0103sat \u00een grij\u0103, recomand\u00eendu-i s\u0103 nu cumva s\u0103-l lase s\u0103 bea vin. Informat\u0103 nu \u0219tiu de cine c\u0103 Iorgu se afl\u0103 la Maria, unde Ni\u021bescu \u00eel trata generos cu vin, Tinca s-a dus alarmat\u0103 acolo pentru a-l lua acas\u0103. L-a g\u0103sit \u00een plin\u0103 euforie, cu paharul \u00een m\u00een\u0103 \u0219i, la apostrofarea Tinc\u0103i adresat\u0103 lui Ni\u021bescu, prin care-i repro\u0219a c\u0103 i-a dat vin, Iorgu a intervenit \u0219i i s-a adresat pe un ton r\u0103stit Tinc\u0103i: \u201cCe, dumneata te treze\u0219ti aici \u00een familia Vasiliu?\u201d Aceast\u0103 replic\u0103 a r\u0103mas, spre hazul nostru, celebr\u0103 \u00een familie. C\u0103ci, \u00een adev\u0103r, acolo Iorgu nu se afla \u00een familia Vasiliu ci \u00een familia Ni\u021bescu!<\/p>\n

La Bucure\u0219ti, ca student, m\u0103 duceam nu prea des pe el \u0219i pe la Agatha, fiind destul de ocupat cu facultatea, dar m\u0103 duceam din c\u00eend \u00een c\u00eend. Mi-aduc aminte printre altele, de o conversa\u021bie avut\u0103 \u00een acel timp cu Iorgu, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu arta lui George Enescu, pentru care el avea o mare admira\u021bie. \u021ain minte c\u0103 atunci, pentru prima oar\u0103, am auzit de la Iorgu de numele lui Yehudi Menuhin. \u00cemi spunea: \u201cCa vilonist, trebuie s\u0103 ai \u0219i vigoare \u00een bra\u021bul\u00a0\u00a0care m\u00eenuie\u0219te arcu\u0219ul ca \u0219i \u00een degetele de pe strune. C\u00eend ai mai \u00eemb\u0103tr\u00eenit (se referea la v\u00eersta de atunci a lui Enescu) se resimte \u00een mod fatal acest lucru \u00een modul de interpretare, oric\u00eet talent ai avea \u0219i oric\u00eet sim\u021b muzical. Iat\u0103 de \u2013 spunea Iorgu, t\u00een\u0103rul Jehudi, are un avantaj extraordinar fa\u021b\u0103 de Enescu \u00een modul lui de Interpretare ca violonist\u201d.<\/p>\n

Alt\u0103 dat\u0103 mi-amintesc c\u0103 m\u0103 nimerisem \u0219i eu la ei \u00een ziua de Pa\u0219ti (nu-mi amintesc precis anul dar cred c\u0103 prin 1935-36) \u0219i spre sf\u00eer\u0219tul mesei, Iorgu, dup\u0103 c\u00eeteva p\u0103h\u0103rele de \u201c\u0218tirbei\u201d s-a ridicat, s-a dus \u00een camera lui \u0219i a revenit cu volumul de poezii al lui Alexandru Vlah\u021b\u0103. Ne-a citit poezia \u201cHristos a \u00eenviat!\u201d. M-a \u0219ocat acest lucru, cu at\u00eet mai mult cu c\u00eet \u00eel \u0219tiam pe Iorgu ateu. Dar probabil c\u0103 nu at\u00eet un sentiment religios l-a determinat la aceast\u0103 lectur\u0103, c\u00eet poate valoarea lor artistic\u0103. (Bacovia admirator al lui Vlahu\u021b\u021b\u0103? Sun\u0103 curios. Totu\u0219i\u2026) De altfel Iorgu de multe ori avea reac\u021bii nea\u0219teptate, opinii ce \u0219ocau. Ca de exemplu: despre r\u0103zboaie credea c\u0103 ele constiruie un fel de \u201crena\u0219tere\u201d oarecum benefic\u0103 a lumii. La un om cu vederi de st\u00eenga astfel de opinii \u0219ocau desigur. Avea uneori un mode destul de criptic de a face aprecieri \u0219i considera\u021bii de ordin general, \u00een orice caz observam la d\u00eensul aproape \u00eentotdeauna un mod insolit de a aborda unele probleme sau evenimente. Am mai observat de asemenea c\u0103 fa\u021b\u0103 de Briel, se silea totdeauna s\u0103 aib\u0103 p\u0103rerile cele mai conformiste \u00een toate problemele, el care fusese prin excelen\u021b\u0103 un nonconformist at\u00eet \u00een via\u021b\u0103 c\u00eet \u0219i \u00een art\u0103. Poate avea astfel de atitudini fa\u021b\u0103 de b\u0103iatul lui, socotind c\u0103 din punct de vedere pedagogic este mai nimerit. Nu voia probabil, m-am g\u00eendit eu, ca b\u0103iatul lui s\u0103 mearg\u0103 pe cale pe care a mers el care l-a f\u0103cut at\u00eet de nefericit (izolare, negativism, pesimism), cu tot triumful total \u00een cariera lui de artist, triumf de care era pe deplin con\u0219tient. \u0218i aici, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu nefericirea lui \u00een via\u021b\u0103, a\u0219 mai face o remarc\u0103: una dintre multele lui dureri nem\u0103rturisite trebuie s\u0103 fi fost \u0219i faptul de a fi v\u0103zut pe mama lui suferind cumplit din cauza st\u0103rii lui fizice \u0219i psihice mai ales. De\u0219i Iorgu p\u0103rea c\u0103 nici nu observ\u0103 prezen\u021ba Buiei, cred c\u0103 l-a obsedat la paroxism aceast\u0103 suferin\u021b\u0103 a mamei, suferin\u021b\u0103 care, cu toat\u0103 discre\u021bia ei, era receptat\u0103 de acest senzitiv extraordinar. Suferin\u021ba aceasta a mamei lui, care vedea f\u0103r\u0103 nici o speran\u021b\u0103 dec\u0103derea \u0219i ruina aproape total\u0103 a b\u0103atului ei \u00een care \u00ee\u0219i pusese at\u00eetea \u0219i at\u00eetea speran\u021be (fiind primul b\u0103iat dup\u0103 at\u00eetea fete), \u00eel plimba \u00een bra\u021be prin camere, alint\u00eendu-l cu idolatrie \u0219i spun\u00eend: \u201cProcurorul mamei! Procurorul mamei\u201d (pe atunci, se vede, \u00een mentalitatea comun\u0103 a timpului, a ajunge procuror, era o culme a reu\u0219itei \u00een via\u021b\u0103!\u2026) Aceast\u0103 scen\u00ee o am reletat\u0103 de mama mea care probabil \u0219i d\u00eensa o aflase de la o alt\u0103 rud\u0103 mai v\u00eerstnic\u0103.<\/p>\n

Buia cred c\u0103 a murit cu aceia\u0219i convingere a totalei rat\u0103ri a fiului ei \u0219i a tragicului lui destin, neput\u00eend \u00eentrez\u0103ri nici pe departe apoteoza care va veni \u0219i care oarecum va r\u0103scump\u0103ra postum toat\u0103 suferin\u021ba \u0219i toat\u0103 drma \u00eendurat\u0103 de ea. Cred toate acestea, deorece Iorgu at\u00eet de lipsit de orgoliu \u00een toat\u0103 via\u021ba lui, at\u00eet de modest \u0219i de str\u0103in de tot ce poate constitui o \u201cautoadmira\u021bie\u201d, are \u00eentr-una din poeziile sale, scris\u0103 \u00een momentul totalei recunoa\u0219teri, la 15 decembrie 1956, cu prilejul s\u0103rb\u0103toririi lui la v\u00eersta de 75 de ani \u0219i intitulat\u0103 \u201cFestiv\u0103\u201d urm\u0103toarel versuri (poate singurele accente de orgoliu din \u00eentreaga lui oper\u0103:<\/p>\n

\u201cSalc\u00eemii vor povesti!<\/p>\n

O mam\u0103,<\/p>\n

Bl\u00eend\u0103 mam\u0103,<\/p>\n

Prive\u0219te-\u021bi fiul!\u201d\u2026<\/p>\n

Buia, \u00een 1956, era de mult moart\u0103, dar el a invocat umbra ei, parc\u0103 sper\u00eend \u00eentr-o postum\u0103 m\u00eeng\u00eeiere \u0219i alinare a ei.<\/p>\n

Iorgu, de\u0219i cu vederi de st\u00eenga (a\u0219a cum rezult\u0103 din poemele lui) nicic\u00eend nu l-am auzit afirm\u00eendu-se prea ostentativ \u00een discu\u021biile cu el.<\/p>\n

De\u0219i f\u0103cea impresia c\u0103 nu cite\u0219te ziarele \u0219i c\u0103 se uit\u0103 doar la titlurile articolelor, totu\u0219i , \u00een mod surprinz\u0103tor, \u00eentotdeauna era destul de \u00een curent cu evenimentele zilei. Mi-aduc aminte c\u0103 \u00eemi povestea Vasile Ni\u021bescu despre o remarc\u0103 a lui Iorgu, f\u0103cut\u0103 de acesta \u00een cursul unei discu\u021bii la un pahar de vin cu d\u00eensul, prin 1952-53. Spunea Iorgu: \u201cCred c\u0103 nu este bine c\u0103 se merge de la interna\u021bional c\u0103tre na\u021bional, \u00een loc a se merge de la na\u021bional la interna\u021bional\u201d. Ce anume, \u00een mod sigur, a vrut el s\u0103 spun\u0103, nu prea mi-a fost clar nici atunci \u0219i nic acum, \u00een orice caz reflec\u021bia este interpretabil\u0103 \u00een varii forme \u0219i trebuie oricum raportat\u0103 la momentul politic de atunci. Cum am spus, multe din remarcile sale, f\u0103r\u0103 a le mai re\u021bine acum, erau de-a dreptul ermetice.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0(VII) <\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

C\u00eend s-a stins din via\u021b\u0103, \u00een prim\u0103vara lui 1957, eu eram la Bac\u0103u. Am fost anun\u021bat de Agatha \u0219i, cu primul tren, am plecat la Bucure\u0219ti, de la gar\u0103 duc\u00eendu-m\u0103 direct \u00een str. Fr\u0103sinetului (cum se chema pe atunci strada unde \u00ee\u0219i aveau ei casa \u00een care acum este muzeul memorial). Am g\u0103sit-o pe Agatha pl\u00eeng\u00eend \u0219i mi-a povestit ultimele lui zile, ultimele lui clipe, a\u0219a cum s\u00eent relatate pe larg \u00een volumul despre via\u021ba poetului. C\u00eend am ajuns eu, sicriul cu r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele p\u0103m\u021bnte\u0219ti fusese deja dus \u0219i depus \u00een holul de la sediul Uniunii Scriitorilor, din Calea Victoriei, palat \u00een care numai cu c\u00eeteva luni \u00een urm\u0103, fusese organizat\u0103 s\u0103rb\u0103torirea celor 75 de ani ai lui. Cu o ma\u0219in\u0103 pus\u0103 la dispozi\u021bia Agathei pentru tot timpul ceremoniei, ne-am dus la Uniunea Scriitorilor, Agatha, eu \u0219i Briel. Catafalcul din somtuosul palat era plin de flori, c\u00eeteva candelabre mari de cristal erau aprinse \u0219i o muzic\u0103 discret\u0103 se auzea \u00een fund, cu mar\u0219uri funebre de Beethoven, Chopin \u0219. a. A venit \u0219i Eugen cu so\u021bia lui, precum \u0219i restul familiei noastre din Bucure\u0219ti. Eugen a pl\u00eens \u00eendelung pe fratele de care-l legau at\u00eetea \u0219i at\u00eetea amintiri. Am g\u0103sit acolo, veghindu-l la catafalc, pe prof. Ion Alecu, fost prieten de la Bac\u0103u a lui Iorgu \u0219i colaborator la \u201cAtheneul cultural\u201d. A doua zi a avut loc ceremonia de doliu. A Luat parte foarte mult\u0103 lume, foarte mul\u021bi scriitori dar \u0219i foarte mul\u021bi admiratori anonimi ai poetului. Se umpluse marele hol al palatului \u0219i foart\u0103 mult\u0103 lume umplea \u00eentreaga curte din fa\u021ba palatului. Erau, dup\u0103 aprecierea mea, c\u00eeteva sute de oameni. a vorbi scriitorul Ion Brad, dup\u0103 care sicriul a fost pus \u00eentr-o ma\u0219in\u0103 mortuar\u0103 neagr\u0103, iar o mare parte din asisten\u021b\u0103 s-a urcat \u00een c\u00eeteva autobuze aduse special \u00een acest scop \u0219i care a\u0219teptau. Traseul urmat p\u00een\u0103 la cimitirul \u201c\u0218erban Vod\u0103\u201d (Bellu) a fost urm\u0103torul: Calea Vicoriei, Bulevardul Republicii, Pia\u021ba Universit\u0103\u021bii, Bulevarsul 1848, Calea \u0218erban Vod\u0103. La cimitir a vorbit Eugen Jebeleanu \u0219i al\u021bi scriitori al c\u0103ror nume nu-l re\u021bin. Pe Eugen Jebeleanu, la sf\u00eer\u0219itul \u00eenmprm\u00eent\u0103rii, l-am v\u0103zut cu ochii \u00een lacrimi. Fusese unul din fii spirituali ai maestrului.<\/p>\n

Dup\u0103 moartea lui Iorgu, rela\u021biile mele cu Agatha \u0219i Briel au continuat \u00een acela\u0219i spirit ca \u0219i mai \u00eenainte, fie c\u00eend m\u0103 duceam eu la Bucure\u0219ti, fie c\u00eend veneau ei la Bac\u0103u. Agatha, dup\u0103 cum se \u0219tie, a avut un devotament extraordinar fa\u021b\u0103 de Ioprgu, devotament datorat exclusiv admira\u021biei pentru poezia lui. De altfel, cred c\u0103 numai aceat\u0103 admiar\u021bie profund\u0103 a \u0219i determinat-o s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103 cu d\u00eensul, c\u0103ci ca om, trebuie spus, Iorgu era adeseori destul de dificil \u00een via\u021ba de zi cu zi a c\u0103sniciei lor \u0219i a c\u0103minului lor. Agathei i se datoreaz\u0103 \u00een primul r\u00eend faptul c\u0103 Iorgu a a juns p\u00een\u0103 la v\u00eersta de aproape 76 de ani. Admiar\u021bia Agathei pentru poezia lui Iorgu s-a manifestat \u00eenc\u0103 dintr-o perioad\u0103 \u00een care opera lui Bacovia se m\u0103rginea doar la volumul \u201cPlumb\u201d (1916). la o epoc\u0103 c\u00eend era aproape necunoscut \u0219i apreciat de critica timpului, dac\u0103 nu ignorat complet de aceast\u0103 critic\u0103, \u00een orice caz cu multe rezerve. De aceea, amintirea Agathei se cuvine omagiat\u0103 sub un dublu aspect, dup\u0103 p\u0103rerea mea: cel de a fi salvat fizic omul \u0219i cel de a fi intuit, cu mult \u00eenaintea criticii oficiale, pe marel poet. F\u0103r\u0103 Agatha, Iorgu s-ar fi stins din via\u021b\u0103, cred, cu mult \u00eenainte. Familia nu ar fi reu\u0219it, dup\u0103 p\u0103rerea mea, s\u0103 o \u00eenlocuiasc\u0103 pe Agatha, ea i-a fost \u0219i un stimulent \u00een art\u0103 totodat\u0103, nu numai c\u0103 a vegheat la buna lui stare \u0219i s\u0103n\u0103tate cu jertfe \u0219i cu un zbucium fizic \u0219i moral de nedescris \u00eentr-o perioad\u0103 de crunte priva\u021biuni de tot felul.<\/p>\n

Dup\u0103 p\u0103rerea mea, este fals ce s-a scris de c\u0103tre cei ce pretind a-l fi cunoscut pe Iorgu \u00een tinere\u021be, c\u0103 acesta c\u00eenta \u0219i dansa, \u00een genere un om care nu sem\u0103na nicidecum cu cel din poezia sa. Mi se pare c\u0103 \u00een special I. Ra\u0219cu a f\u0103cut astfel de alega\u021biuni cu privire la t\u00een\u0103rul Bacovia, pe care l-a cunoscut la Ia\u0219i.<\/p>\n

Chiar dac\u0103 \u00een mod cu totul izolat, l-ar fi v\u0103zut vreodat\u0103 pe Bacovia astfel, poate \u00een euforia unui pahar de vin care-l f\u0103cea s\u0103 uite totul, aceasta nu \u00eenseamn\u0103 nicidecum c\u0103 tr\u021bs\u021btura funciar\u0103 a temperamentului \u0219i comport\u0103rii lui era de aceast\u0103 natur\u0103. Tocmai marii timizi, marii izola\u021bi \u0219i marii \u00eentrist\u021bi, au astfel de \u201cie\u0219iri\u201d disperate \u0219i exagerate de obicei.<\/p>\n

Aceste false aprecieri, povestite probabil din dorin\u021ba unora ca I. Ra\u0219cu sau al\u021bii, de a se remrca prin ceva cu totul insolit \u00een relat\u0103rile lor despre Bacovia, pentrua veni cu ceva \u201csnza\u021bional\u201d \u00een biografia poetului \u0219i de a pune \u00eentr-un fals contrast pe Bacovia \u201ccel adev\u0103rat\u201d cu \u201c cel din poeziile sale\u201d. \u00cen speran\u021ba van\u0103 de a c\u0103p\u0103ta o notorietate prin astfel de false relat\u0103ri, au adus, cum era \u0219i de a\u0219teptat, interpret\u0103ri eronate a operei lui Bacovia. Toate aceste mici relat\u0103ri iresponsabile au fost preluate de critica de mai t\u00eerziu ca drept revelatorii, duc\u00eend la ni\u0219te concluzii de-a dreptul fot\u021bate \u0219i eronate \u00een ceea ce pricve\u0219te opera \u00eens\u0103\u0219i a poetului (pretinsa artificailiatate a acesteia, lipsa de sinceritate et, etc.) c\u00eend \u00een fond el este printre pu\u021binii no\u0219tri poe\u021bi care \u0219i-au elaborat opera marca\u021bi de un destin tragic, de o autenticitate rar \u00eent\u00eelnit\u0103. Bacova a fost,\u00eenainte de toate,un om cu toate luminile \u0219i \u00eentunecimile pe care le comport\u0103 condi\u021bia uman\u0103. Sensibilitatea lui ie\u0219it\u0103 din comun (\u0219i nu \u00eentotdeauna maladiv\u0103, cum s-a spus) l-a f\u0103cut s\u0103 vad\u0103 lucruri pe care oamenii obi\u0219nui\u021bi nu le pot vedea \u0219i le-a redat cu o economie de mijloace unica poate \u00een \u00eentreaga liric\u0103 universal\u0103.<\/p>\n

Este poate, a\u0219a cum s-a spus, simgurul poet al nostru care a str\u0103b\u0103tut infernul de la un cap\u0103t p\u00een\u0103 la cel\u0103lalt. \u0218i l-a str\u0103b\u0103tut cu adev\u0103rat. De aceasta m-am convins \u0219i mai mult c\u00eend am privit cu aten\u021bie capodopera sculptorului Constantin Popovici. Este un \u201cBacovia eliberat\u201d dar eliberat din ad\u00eencul infernului. Privirile lui spre p\u0103m\u00eent, \u00een ad\u00eencuri, crisparea, totul ne face s\u0103 presupunem acest lucru.<\/p>\n

Cred c\u0103 acesta este singurul mod cu adev\u0103rat artistic de a reda \u00eentreaga dram\u0103 sf\u00ee\u0219ietoare a poetului. Dar acest monument tragic, aceast\u0103 \u201cpieta\u201d a veacului nostru, nu va fi \u00een\u021beles \u00een toat\u0103 ad\u00eenca lui semnifica\u021bie, dec\u00eet mult mai t\u00eerziu, ca de altfel \u0219i opera \u00eens\u0103\u0219i a poetului.<\/p>\n<\/div>\n

\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Amintiri despre Bacovia\u00a0(VII)<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Maximilian Vasiliu, AMINTIRI DESPRE POETUL BACOVIA <\/strong><\/p>\n

(Partea 7, ingrijit\u0103 de scriitoarea Isabela Vasiliu-Scraba)<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

C\u00eend s-a stins din via\u021b\u0103, \u00een prim\u0103vara lui 1957, eu eram la Bac\u0103u. Am fost anun\u021bat de Agatha \u0219i, cu primul tren, am plecat la Bucure\u0219ti, de la gar\u0103 duc\u00eendu-m\u0103 direct \u00een str. Fr\u0103sinetului (cum se chema pe atunci strada unde \u00ee\u0219i aveau ei casa \u00een care acum este muzeul memorial). Am g\u0103sit-o pe Agatha pl\u00eeng\u00eend \u0219i mi-a povestit ultimele lui zile, ultimele lui clipe, a\u0219a cum s\u00eent relatate pe larg \u00een volumul despre via\u021ba poetului. C\u00eend am ajuns eu, sicriul cu r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele p\u0103m\u021bnte\u0219ti fusese deja dus \u0219i depus \u00een holul de la sediul Uniunii Scriitorilor, din Calea Victoriei, palat \u00een care numai cu c\u00eeteva luni \u00een urm\u0103, fusese organizat\u0103 s\u0103rb\u0103torirea celor 75 de ani ai lui. Cu o ma\u0219in\u0103 pus\u0103 la dispozi\u021bia Agathei pentru tot timpul ceremoniei, ne-am dus la Uniunea Scriitorilor, Agatha, eu \u0219i Briel. Catafalcul din somtuosul palat era plin de flori, c\u00eeteva candelabre mari de cristal erau aprinse \u0219i o muzic\u0103 discret\u0103 se auzea \u00een fund, cu mar\u0219uri funebre de Beethoven, Chopin \u0219. a. A venit \u0219i Eugen cu so\u021bia lui, precum \u0219i restul familiei noastre din Bucure\u0219ti. Eugen a pl\u00eens \u00eendelung pe fratele de care-l legau at\u00eetea \u0219i at\u00eetea amintiri. Am g\u0103sit acolo, veghindu-l la catafalc, pe prof. Ion Alecu, fost prieten de la Bac\u0103u a lui Iorgu \u0219i colaborator la \u201cAtheneul cultural\u201d. A doua zi a avut loc ceremonia de doliu. A Luat parte foarte mult\u0103 lume, foarte mul\u021bi scriitori dar \u0219i foarte mul\u021bi admiratori anonimi ai poetului. Se umpluse marele hol al palatului \u0219i foart\u0103 mult\u0103 lume umplea \u00eentreaga curte din fa\u021ba palatului. Erau, dup\u0103 aprecierea mea, c\u00eeteva sute de oameni. a vorbi scriitorul Ion Brad, dup\u0103 care sicriul a fost pus \u00eentr-o ma\u0219in\u0103 mortuar\u0103 neagr\u0103, iar o mare parte din asisten\u021b\u0103 s-a urcat \u00een c\u00eeteva autobuze aduse special \u00een acest scop \u0219i care a\u0219teptau. Traseul urmat p\u00een\u0103 la cimitirul \u201c\u0218erban Vod\u0103\u201d (Bellu) a fost urm\u0103torul: Calea Vicoriei, Bulevardul Republicii, Pia\u021ba Universit\u0103\u021bii, Bulevarsul 1848, Calea \u0218erban Vod\u0103. La cimitir a vorbit Eugen Jebeleanu \u0219i al\u021bi scriitori al c\u0103ror nume nu-l re\u021bin. Pe Eugen Jebeleanu, la sf\u00eer\u0219itul \u00eenmprm\u00eent\u0103rii, l-am v\u0103zut cu ochii \u00een lacrimi. Fusese unul din fii spirituali ai maestrului.<\/p>\n

Dup\u0103 moartea lui Iorgu, rela\u021biile mele cu Agatha \u0219i Briel au continuat \u00een acela\u0219i spirit ca \u0219i mai \u00eenainte, fie c\u00eend m\u0103 duceam eu la Bucure\u0219ti, fie c\u00eend veneau ei la Bac\u0103u. Agatha, dup\u0103 cum se \u0219tie, a avut un devotament extraordinar fa\u021b\u0103 de Ioprgu, devotament datorat exclusiv admira\u021biei pentru poezia lui. De altfel, cred c\u0103 numai aceat\u0103 admiar\u021bie profund\u0103 a \u0219i determinat-o s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103 cu d\u00eensul, c\u0103ci ca om, trebuie spus, Iorgu era adeseori destul de dificil \u00een via\u021ba de zi cu zi a c\u0103sniciei lor \u0219i a c\u0103minului lor. Agathei i se datoreaz\u0103 \u00een primul r\u00eend faptul c\u0103 Iorgu a a juns p\u00een\u0103 la v\u00eersta de aproape 76 de ani. Admiar\u021bia Agathei pentru poezia lui Iorgu s-a manifestat \u00eenc\u0103 dintr-o perioad\u0103 \u00een care opera lui Bacovia se m\u0103rginea doar la volumul \u201cPlumb\u201d (1916). la o epoc\u0103 c\u00eend era aproape necunoscut \u0219i apreciat de critica timpului, dac\u0103 nu ignorat complet de aceast\u0103 critic\u0103, \u00een orice caz cu multe rezerve. De aceea, amintirea Agathei se cuvine omagiat\u0103 sub un dublu aspect, dup\u0103 p\u0103rerea mea: cel de a fi salvat fizic omul \u0219i cel de a fi intuit, cu mult \u00eenaintea criticii oficiale, pe marel poet. F\u0103r\u0103 Agatha, Iorgu s-ar fi stins din via\u021b\u0103, cred, cu mult \u00eenainte. Familia nu ar fi reu\u0219it, dup\u0103 p\u0103rerea mea, s\u0103 o \u00eenlocuiasc\u0103 pe Agatha, ea i-a fost \u0219i un stimulent \u00een art\u0103 totodat\u0103, nu numai c\u0103 a vegheat la buna lui stare \u0219i s\u0103n\u0103tate cu jertfe \u0219i cu un zbucium fizic \u0219i moral de nedescris \u00eentr-o perioad\u0103 de crunte priva\u021biuni de tot felul.<\/p>\n

Dup\u0103 p\u0103rerea mea, este fals ce s-a scris de c\u0103tre cei ce pretind a-l fi cunoscut pe Iorgu \u00een tinere\u021be, c\u0103 acesta c\u00eenta \u0219i dansa, \u00een genere un om care nu sem\u0103na nicidecum cu cel din poezia sa. Mi se pare c\u0103 \u00een special I. Ra\u0219cu a f\u0103cut astfel de alega\u021biuni cu privire la t\u00een\u0103rul Bacovia, pe care l-a cunoscut la Ia\u0219i.<\/p>\n

Chiar dac\u0103 \u00een mod cu totul izolat, l-ar fi v\u0103zut vreodat\u0103 pe Bacovia astfel, poate \u00een euforia unui pahar de vin care-l f\u0103cea s\u0103 uite totul, aceasta nu \u00eenseamn\u0103 nicidecum c\u0103 tr\u021bs\u021btura funciar\u0103 a temperamentului \u0219i comport\u0103rii lui era de aceast\u0103 natur\u0103. Tocmai marii timizi, marii izola\u021bi \u0219i marii \u00eentrist\u021bi, au astfel de \u201cie\u0219iri\u201d disperate \u0219i exagerate de obicei.<\/p>\n

Aceste false aprecieri, povestite probabil din dorin\u021ba unora ca I. Ra\u0219cu sau al\u021bii, de a se remrca prin ceva cu totul insolit \u00een relat\u0103rile lor despre Bacovia, pentrua veni cu ceva \u201csnza\u021bional\u201d \u00een biografia poetului \u0219i de a pune \u00eentr-un fals contrast pe Bacovia \u201ccel adev\u0103rat\u201d cu \u201c cel din poeziile sale\u201d. \u00cen speran\u021ba van\u0103 de a c\u0103p\u0103ta o notorietate prin astfel de false relat\u0103ri, au adus, cum era \u0219i de a\u0219teptat, interpret\u0103ri eronate a operei lui Bacovia. Toate aceste mici relat\u0103ri iresponsabile au fost preluate de critica de mai t\u00eerziu ca drept revelatorii, duc\u00eend la ni\u0219te concluzii de-a dreptul fot\u021bate \u0219i eronate \u00een ceea ce pricve\u0219te opera \u00eens\u0103\u0219i a poetului (pretinsa artificailiatate a acesteia, lipsa de sinceritate et, etc.) c\u00eend \u00een fond el este printre pu\u021binii no\u0219tri poe\u021bi care \u0219i-au elaborat opera marca\u021bi de un destin tragic, de o autenticitate rar \u00eent\u00eelnit\u0103. Bacova a fost,\u00eenainte de toate,un om cu toate luminile \u0219i \u00eentunecimile pe care le comport\u0103 condi\u021bia uman\u0103. Sensibilitatea lui ie\u0219it\u0103 din comun (\u0219i nu \u00eentotdeauna maladiv\u0103, cum s-a spus) l-a f\u0103cut s\u0103 vad\u0103 lucruri pe care oamenii obi\u0219nui\u021bi nu le pot vedea \u0219i le-a redat cu o economie de mijloace unica poate \u00een \u00eentreaga liric\u0103 universal\u0103.<\/p>\n

Este poate, a\u0219a cum s-a spus, simgurul poet al nostru care a str\u0103b\u0103tut infernul de la un cap\u0103t p\u00een\u0103 la cel\u0103lalt. \u0218i l-a str\u0103b\u0103tut cu adev\u0103rat. De aceasta m-am convins \u0219i mai mult c\u00eend am privit cu aten\u021bie capodopera sculptorului Constantin Popovici. Este un \u201cBacovia eliberat\u201d dar eliberat din ad\u00eencul infernului. Privirile lui spre p\u0103m\u00eent, \u00een ad\u00eencuri, crisparea, totul ne face s\u0103 presupunem acest lucru.<\/p>\n

Cred c\u0103 acesta este singurul mod cu adev\u0103rat artistic de a reda \u00eentreaga dram\u0103 sf\u00ee\u0219ietoare a poetului. Dar acest monument tragic, aceast\u0103 \u201cpieta\u201d a veacului nostru, nu va fi \u00een\u021beles \u00een toat\u0103 ad\u00eenca lui semnifica\u021bie, dec\u00eet mult mai t\u00eerziu, ca de altfel \u0219i opera \u00eens\u0103\u0219i a poetului.<\/p>\n<\/div>\n

(AMINTIRI DESPRE BACOVIA) Re: comunicat LANSARE DE CARTE<\/p>\n

https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/amintiri-bacovia\/amintiri-despre-bacovia-p-2\/<\/wbr><\/wbr><\/a><\/p>\n

https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/amintiri-bacovia\/amintiri-despre-bacovia-p-3\/<\/wbr><\/wbr><\/a><\/p>\n

https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/amintiri-bacovia\/amintiri-despre-bacovia-p-4\/<\/wbr><\/wbr><\/a><\/p>\n

https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/amintiri-bacovia\/amintiri-despre-bacovia-p-5\/<\/wbr><\/wbr><\/a><\/p>\n

https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/amintiri-bacovia\/amintiri-despre-bacovia-p-6\/<\/wbr><\/wbr><\/a><\/p>\n

https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/amintiri-bacovia\/amintiri-despre-bacovia-p-7\/<\/wbr><\/wbr><\/a><\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 (I)   Prima mea amintire despre Iorgu \u2013 a\u0219a era numit Bacovia \u00een familie, iar noi nepo\u021bii le spuneam [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-37375","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/37375","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=37375"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/37375\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":37378,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/37375\/revisions\/37378"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=37375"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=37375"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=37375"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}

https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/amintiri-bacovia\/amintiri-despre-bacovia-p-1\/<\/wbr><\/wbr><\/a><\/p>\n