{"id":37881,"date":"2018-04-18T08:12:44","date_gmt":"2018-04-18T08:12:44","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=37881"},"modified":"2018-04-18T08:12:44","modified_gmt":"2018-04-18T08:12:44","slug":"isabela-vasiliu-scraba-himericul-discipolat-de-la-paltinis-pretext-de-fina-ironie-din-partea-lui-noica-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/04\/18\/isabela-vasiliu-scraba-himericul-discipolat-de-la-paltinis-pretext-de-fina-ironie-din-partea-lui-noica-10\/","title":{"rendered":"Isabela VASILIU-SCRABA: Himericul discipolat de la P\u0103ltini\u0219, pretext de fin\u0103 ironie din partea lui Noica (10)"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Motto\u00a0:<\/p>\n

\u201eNoi n-am bravat pu\u0219c\u0103ria[politic\u0103]. Ne-am dat seama c\u0103 este primejdie. N-am bravat nici c\u00e2nd am crezut c\u0103 este posibil s\u0103 g\u00e2ndim cum vrem sub comuni\u0219ti. \u0218i nu s-a putut.\u201d (Petre \u021au\u021bea). \u201e[Exilatul] Eliade caut\u0103 nu at\u00e2t zeii, c\u00e2t hierofaniile \u0219i g\u0103se\u0219te mai mult \u00eenc\u0103 dec\u00e2t simpla relevare a sacrului: g\u0103se\u0219te sacralitatea aceea care se \u00eentinde peste toate zonele profanului\u201d (Noica, 1975).<\/p>\n

Rezumat de idei<\/strong>: Neb\u0103nuite urm\u0103ri ale succesului g\u00e2ndirii noiciene: Reclama himericei \u201e\u0218coli de filozofie p\u0103ltini\u0219an\u0103\u201d dinainte \u0219i de dup\u0103 \u201er\u0103zmeli\u021b\u0103 sinuciga\u0219\u0103\u201d din dec. 1989 \u2013 \u201eExactitatea f\u0103r\u0103 adev\u0103r\u201d si prospe\u021bimea de calitatea a II-a a unei \u0219coli negat\u0103 de presupusul ei ini\u021biator \u2013 \u00a0 Ironie a \u201ekantianului\u201d Noica\u00a0ne\u00een\u021beleas\u0103 de auto-declara\u021bii discipoli. Redefinirea ra\u021biunii c\u0103ut\u0103toare de Adev\u0103r \u2013 O carte pentru care autorul a fost b\u0103tut \u0219i \u00eenchis. \u00a0 Antrenor celor care \u201ecitesc Platon \u0219i g\u0103sesc materialism marxist\u201d (Noica) \u2013 Alungarea vizitatorilor filozofului \u021au\u021bea. Uitarea Fiin\u021bei (Heidegger) \u0219i \u201erena\u0219terea\u201d Sacrului\/ Fiin\u021bei la Eliade \u2013 D\u0103sc\u0103lirea lui Noica \u0219i ag\u0103\u021barea de \u201evidul de paltini\u201d de la P\u0103ltini\u0219 prin manipularea \u00a0 surselor de informare (cazul Wikipediei.ro). <\/em><\/strong><\/p>\n

Privitor la \u00a0 Noica, s\u0103 afirmi la Radio BBC c\u0103 filozoful marginalizat a fost \u201cultimul uria\u015f r\u0103mas \u00een \u0163ara piticilor\u201d ar fi fost simplu \u015fi adev\u0103rat. Dar exprimat\u0103 de I. P. Culianu, ideea s-a complicat. Fiindc\u0103 de la primele vorbe s-a v\u0103zut c\u0103 inten\u0163ia asistentului de rom\u00e2n\u0103 de la Groningen nu era s\u0103 glorifice g\u00e2ndirea \u201curia\u015fului Constantin Noica\u201d, decedat de vreo dou\u0103 zile. El \u021binea mor\u021bi\u0219 s\u0103 ridice \u00een sl\u0103vi \u201cpiticii\u201d vizitatori ai filozofului de la P\u0103ltini\u0219. Adic\u0103 s\u0103 prosl\u0103veasc\u0103 himerica Scoal\u0103 de la P\u0103ltini\u015f, <\/em>negat\u0103 de \u00eensu\u0219i Noica<\/strong>, de Alexandru Dragomir (\u201eNoica nu a avut influen\u021b\u0103 asupra lui Liiceanu \u0219i Ple\u0219u\u201d\u00a0; https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/miscellanea\/2partea7sfinterviualxdrag\/<\/a> ), de Anton Dumitriu \u0219i de Petre \u021au\u021bea, singurii filozofi autoriza\u021bi s\u0103 aprecieze valorile din domeniul filozofiei rom\u00e2ne\u0219ti.<\/p>\n

\u00cen acea emisiune din decembrie 1987 anun\u021b\u00e2nd de la Londra o \u0219tire nedifuzat\u0103 oficial \u00een \u021bar\u0103, Ioan Petru Culianu <\/a>[1]<\/strong> l-a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat pe Constantin Noica (supravie\u021buitor al regimului de exterminare din temni\u021bele politice comuniste) asemenea unui Nastratin Hogea, sau a vreunui Don Quijote din Balcani, ca s\u0103 ajung\u0103 s\u0103-l plaseze pe Noica \u00een \u201cacea ras\u0103 de Gulliveri din care s-au tras Eliade, Ionescu \u015fi Cioran\u201d. Dar compara\u021bia sa predilect\u0103 a r\u0103mas aceea cu Nastratin (I.P. Culianu, Studii rom\u00e2ne\u015fti, II<\/em>, Ia\u0219i, 2009, p.229).<\/p>\n

Desigur himerica \u201e\u0218coal\u0103 de filozofie\u201d cu care s-au tot l\u0103udat piticii comuni\u0219ti, adep\u021bi ai \u201eexactit\u0103\u021bii f\u0103r\u0103 adev\u0103r\u201d a implicat recunoa\u0219terea succesului g\u00e2ndirii \u201emaestrului-autor\u201d (Noica) a c\u0103rui oper\u0103 filozofic\u0103 \u2013 publicat\u0103 cu mare greutate dup\u0103 o pauz\u0103 de dou\u0103zeci de ani (1944-1964) -, se epuiza aproape instantaneu de cum \u00eei ajungeau c\u0103r\u021bile prin libr\u0103riile comuniste. Dar nu \u0219i citirea Filocaliei<\/em> (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran \u0219i culisele Filocaliei sibiene<\/em>, sau, P\u0103rintele Arsenie Boca, poeta Zorica La\u021bcu \u0219i poetul Nichifor Crainic \u00een colectivul de traducere al Filocaliei rom\u00e2ne\u0219ti\u00a0<\/em>; https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/parintele-arsenie-boca\/isabelavs-tradufilocalia5\/<\/a> ), a lui Vasile cel Mare, a scrierilor lui Ioan Gur\u0103-de-aur, sau ale lui Grigorie din Nyssa \u0219i a celorlal\u021bi autori recomanda\u021bi de Noica vizitatorilor s\u0103i. Pe la \u0219aizeci\u0219iopt de ani s-ar fi \u00eentors chiar si Cioran la filozofie, pentru simplul motiv c\u0103 este \u201einaccesibil\u0103 jurnali\u0219tilor\u201d (scrisoare c\u0103tre Relu din 25 nov. 1979).<\/p>\n

\u201eR\u0103zmeri\u021ba sinuciga\u0219\u0103 din decembrie 1989\u201d (apud. Mircea Sandu Ciobanu, 11 mai 1991\u00a0; https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/articole\/isabelavs-ciobanu10mirceapoezii\/<\/a> ) trebuia s\u0103 se \u00eent\u00e2mple, observase Vasile Andru, s\u0103 nu se duc\u0103 filozoful Petre \u021autea \u00een lumea de dincolo cu lac\u0103tul la gur\u0103, anchetat permanent de Securitatea comunist\u0103. \u00cen 1990 Petre \u0162u\u0163ea spunea cu triste\u0163e c\u0103 \u201cNoica n-a produs nici un v\u00e2rf spiritual\u2026nu a produs dec\u00e2t in\u015fi care ar putea fi buni asisten\u0163i la Filozofie, \u015fi at\u00e2ta tot\u201d (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu \u0219i Petre \u021au\u021bea<\/em>). Suprave\u021buitor a 13 ani de \u00eentemni\u021bare politic\u0103, filozoful Petre \u021au\u021bea era de p\u0103rere c\u0103 doar Mircea Eliade <\/a>[2]<\/strong> ar fi fost \u201eun demn contemporan\u201d al filozofilor Lucian Blaga \u0219i Nae Ionescu. \u201eAcum \u00een genera\u021bia nou\u0103 nu mai e nimic (cf. P. \u021au\u021bea, \u00centre Dumnezeu \u015fi neamul meu<\/em>, Bucure\u0219ti, 1992, p. 182, p.343), afirma\u021bie confirmat\u0103 de spusa lui Alexandru Dragomir dup\u0103 care Noica n-a avut \u00eenfluen\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de tinerii comuni\u0219ti care s-au auto-declarat discipolii lui Noica. Mai realist, Culianu scrisese c\u0103 el i-ar fi discipol lui Eliade numai dac\u0103 Eliade l-ar recunoa\u0219te ca atare. Ceea ce nu s-a \u00eent\u00e2mplat.<\/p>\n

Dup\u0103 citirea Jurnalului de la P\u0103ltini\u0219<\/em> (1983), \u201escos la lumin\u0103\u201d de plagiatorul Ion Iano\u0219i (https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/constantin-noica\/pelerinaj-noica\/<\/a> ), filozoful Noica s-a apucat s\u0103 scrie varianta proprie a unui Jurnal<\/em> de la P\u0103ltinis, cel pu\u0163in \u201c70 de pagini\u201d, nici p\u00e2n\u0103 azi publicate.<\/p>\n

\u00cen fapt, tr\u00e2mbi\u021bata \u201cScoala de la P\u0103ltinis\u201d este doar o formul\u0103 ce ascunde abuzul invoc\u0103rii numelui unui mare filozof de c\u0103tre cei care n-au \u00eembog\u0103\u021bit cu nimic \u00een domeniul filozofiei rom\u00e2ne\u015fti. \u00cen modul cel mai ciudat posibil, vizitatorii filozofului tr\u0103irist retras la P\u0103ltini\u0219 s-au vrut \u201efilozofi\u201d de Scoal\u0103 noician\u0103, f\u0103r\u0103 a-\u0219i bate capul cu g\u00e2ndirea lui Noica pe care doar au confruntat-o cu \u0219abloanele \u00eendoctrin\u0103rii marxist-leniniste (<\/strong>https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/constantin-noica\/isabelavs-noicalistaneagra8\/<\/a> )<\/strong>.<\/p>\n

Ca s\u0103 vorbeasc\u0103 despre rela\u021bia dintre un maestru \u0219i discipolii s\u0103i c\u0103rora odinioar\u0103 maestrul le transmitea prin viu grai \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura, Alexandru Dragomir (fost elev al lui Nae Ionescu, Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i Mircea Eliade) eviden\u021biase ruptura produs\u0103 prin apari\u021bia scrisului, ceea ce a atras dup\u0103 sine abandonarea oralit\u0103\u021bii \u00een transmiterea cuno\u0219tin\u021belor. Rela\u021bia mediat\u0103 de g\u00e2ndul scris \u00eel are ca principal component pe maestrul autor<\/em>. C\u0103r\u021bile maestrului sunt atent studiate de discipolii cititori<\/em>. Or, dup\u0103 at\u00e2tea decenii de la moartea lui Noica, auto-intitula\u021bii discipoli nu au dovedit prin scrierile lor c\u0103 s-ar fi aplecat s\u0103 studieze cu aten\u021bie \u0219i evlavie g\u00e2ndirea \u201emaestrului\u201d \u0218colii p\u0103ltini\u0219ene. Din contr\u0103. In afar\u0103 de critici cu \u0219abloane de g\u00e2ndire nepotrivite, nimic din ce-a g\u00e2ndit Noica n-a rodit \u00een scrisul comuni\u0219tilor amatori de P\u0103ltini\u0219 (https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/constantin-noica\/isabelavs-25aninoica4\/<\/a> ).<\/p>\n

Unul dintre filozofii martiriza\u021bi \u00een temni\u021bele politice cu care ocupantul sovietic a \u00eemp\u00e2nzit Rom\u00e2nia, c\u00e2nd a precizat c\u0103 \u201enu crede \u00een politic\u0103\u201d, a mai scris c\u0103 nu dore\u0219te \u201efericirea lumii cu de-a sila\u201d. Apoi a ad\u0103ugat : \u201eNu vreau omul abstract, \u201eumanitatea\u201d, ci omenia\u201d (apud. Mircea Vulc\u0103nescu, n\u0103scut \u00een 1904 si decedat \u00een 1952, dup\u0103 gratii, la Aiud; vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulc\u0103nescu \u00eentr-un dic\u021bionar de Humanitas<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/mircea-vulcanescu\/isabelavs-vulcanescudictionar\/<\/a>). La fel vedea teroarea instituit\u0103 de auto-proclama\u021bii \u201emarxi\u0219ti\u201d \u0219i Mircea Eliade, un alt fost discipol al lui Nae Ionescu. \u00cen opinia \u201ecelui mai mare istoric al religiilor din secolul XX\u201d, umanismul marxist<\/em> ar justifica p\u0103catele omului dec\u0103zut \u0219i i-ar valida resentimentele (M. Eliade, Jurnal<\/em>. 1970-1985, Bucure\u0219ti, 2004, pp.224-233\u00a0; vezi \u0219i Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu \u0219i asistentul s\u0103u, Mircea Eliade\u00a0<\/em>; http:\/\/isabelavs.go.ro\/Discip\/CAP10.html<\/a> ).<\/p>\n

Acela care nu-l cite\u0219te pe Kant, \u201es\u0103 se lase de filozofie\u201d, recomanda elevilor s\u0103i g\u00e2nditorul religios Vasile B\u0103ncil\u0103 din \u0218coala tr\u0103irist\u0103<\/em> ini\u021biat\u0103 de Nae Ionescu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, \u00cen labirintul r\u0103sfr\u00e2ngerilor. Nae Ionescu prin discipolii s\u0103i : \u021au\u021bea, Cioran, Noica, Mircea Eliade, Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i Vasile B\u0103ncil\u0103<\/em>, Slobozia, 2000, ISBN 973-8134-05-6), \u0219coal\u0103 de filozofie rom\u00e2neasc\u0103 negat\u0103 de comuni\u0219tii atei care, citindu-l pe George C\u0103linescu, au crezut c\u0103 \u201etr\u0103irismul\u201d ar fi \u201eac\u021biune al c\u0103rui propgram r\u0103m\u00e2ne mereu \u00een alb\u201d (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, \u201eOrice mare inteligen\u021b\u0103 basculeaz\u0103 \u00eentre religie \u0219i filozofie\u201d<\/em>\u00a0; https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/nae-ionescu\/isabelavs-tuteanae\/<\/a> ).<\/p>\n

\u00cen 1986, c\u00e2nd a ironizat himericul adev\u0103r \u00a0 \u201ef\u0103r\u0103 exactitate\u201d al mult pomenitei \u0218coli de la P\u0103ltini\u0219, Noica a utilizat termeni kantieni. Filozoful \u0219tia perfect c\u0103 \u201cpiticii\u201d care se l\u0103udaser\u0103 cu vizitele lor \u00een sta\u021biunea sibian\u0103 nu-i vor t\u0103ia trimiterile la Kant. Pentru simplul motiv c\u0103 nu-l pricep nici pe Kant, nici g\u00e2ndirea \u201ep\u0103ltini\u0219an\u0103\u201d cu mult prea multe trimiteri la scrieri teologice pentru a fi pe placul unor atei bine \u00eendoctrina\u021bi cu ideologia totalitarismului comunist.<\/p>\n

La data c\u00e2nd ironizase lipsa de realitate \u0219i de adev\u0103r a Scolii de la P\u0103ltini\u0219, Noica nu citise manuscrisul volumului Epistolar<\/em>. Dac\u0103 l-ar fi parcurs (chiar \u0219i \u00een diagonal\u0103), n-ar mai fi exclamat \u00een noiembrie 1987 (dup\u0103 citirea colec\u021biei de scrisori publicate) c\u0103 \u201eLiiceanu a reu\u0219it s\u0103-l \u00een\u0103moleasc\u0103 de tot\u201d (https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/constantin-noica\/himera1scoalapaltinis9\/<\/a>).<\/p>\n

\u00cen textul s\u0103u inclus \u00een Epistolar <\/em>(Bucure\u0219ti, 1987), Constantin Noica asemuise VIDUL de realitate<\/strong> al \u0219colirii la P\u0103ltini\u015f <\/em> cu \u201cvidul\u201d de paltini din sta\u0163iunea sibian\u0103 numit\u0103 \u201eP\u0103ltini\u015f\u201d, o sta\u0163iune montan\u0103 plin\u0103 de brazi \u015fi lipsit\u0103 de paltini. VIDUL de adev\u0103r <\/strong>l-ar reprezenta \u00eensu\u015fi neadev\u0103rul \u201cScolii de la P\u0103ltini\u015f\u201d<\/strong>, \u201cun NIMIC <\/a>[3]<\/strong> inteligibil\u201d\u00a0:<\/p>\n

\u201cEpistolarul<\/em> acesta \u2013 scrie ironic \u00een ianuarie 1986 \u2013 ar putea supravie\u0163ui ca adev\u0103r al nimicului inteligibil \u00een ceart\u0103 cu el \u00eensu\u015fi<\/strong>\u201d (Constantin Noica).<\/p>\n

Dar Epistolarul<\/em> (Bucure\u0219ti, 1987) n-a supravie\u0163uit, tocmai fiindc\u0103 fusese \u201cprilejuit de o himer\u0103\u201d (C. Noica), de o \u201e\u0219coal\u0103\u201d care nu a putut s\u0103 \u0219coleasc\u0103 ni\u0219te vizitatori \u00eendoctrina\u021bi (coda\u0219i la filozofie). Epistolarul<\/em> n-a putut supravie\u021bui nici m\u0103car prin textul lui Noica, introdus al\u0103turi de colec\u021bia de scrisori spre a-i spori \u015fansele de supravie\u0163uire. Doar de un lucru poate fi sigur oricine se-nt\u00e2mpl\u0103 s\u0103 mai r\u0103sfoiasc\u0103 demodatul volum\u00a0: nici Liiceanu, nici Ple\u015fu (sau Culianu) n-au priceput ironia din textul filozofului persecutat de p\u0103zitorii ideologiei marxist-leniniste.<\/p>\n

Cum ar fi putut ei s\u0103 priceap\u0103 c\u0103 \u00a0 golul de adev\u0103r (adic\u0103 neadev\u0103rul) unui \u201cnimic\u201d rotindu-se \u00een jurul propriei cozi, \u201c\u00een ceart\u0103 cu el \u00eensu\u015fi\u201d (apud. Noica) reprezint\u0103 chiar golul ne\u015ftiin\u0163ei lor intr-ale kantianismului? Care dintre auto-desemna\u0163ii \u201cfilozofi\u201d din himerica Scoal\u0103 de la P\u0103ltini\u015f, negat\u0103 chiar de Noica, a putut vreodat\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 ceva din scrierile mult invocatului lor \u201cmaestru\u201d? C\u00e2nd i-a ap\u0103rut \u201eTratatul de descompunere\u201d (\u00een fr., Paris, 1949) \u00eentr-o colec\u021bie de c\u0103r\u021bi de buzunar, \u201etr\u0103iristul\u201d Cioran s-a temut c\u0103 \u00een felul acesta va putea fi \u201ecitit de to\u021bi t\u00e2mpi\u021bii\u201d (Cioran, 1 oct., 1965) din Occident, de to\u021bi jurnali\u0219tii lipsi\u021bi de acces la lumea ideilor filozofice.<\/p>\n

\u00cen prelungirea diferen\u021bierii f\u0103cut\u0103 de Immanuel Kant \u00eentre intelect<\/em> \u0219i ra\u021biune<\/em>, Noica meditase (pe urmele g\u00e2nditorului religios Nae Ionescu, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu, \u00een unica \u0219i \u00een dubla ei \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are<\/em>, Slobozia, 2000, ISBN 973-8134-06-4) la deosebirea dintre \u201eexactitate\u201d si \u201eAdev\u0103r\u201d, ultimul fiind singurul care se poate scrie cu majuscul\u0103, pentru c\u0103 \u021bine de preocup\u0103rile filozofiei \u201eperene\u201d, cum scria \u0219i Anton Dumitriu <\/a>[4]<\/strong>.<\/p>\n

Bulgakov se amuza \u00een Maestru \u0219i Margareta<\/em> stabilind inexisten\u021ba (\/ vidul de realitate si de adev\u0103r) a ceea ce paznicii regimului sovietic numesc \u201eprospe\u021bime de calitatea a doua\u201d. O \u201eprospe\u021bime\u201d de calitate inferioar\u0103 indic\u0103 o minciun\u0103, ceva inexistent. Un produs ori e proasp\u0103t, ori e o marf\u0103 \u00eempu\u021bit\u0103, adic\u0103 o \u201eirealitate\u201d care \u00een afara lag\u0103rului comunist nu s-ar putea comercializa. Calitatea a doua la prospe\u021bime, pur si simplu nu exist\u0103. Sau (cum se exprimase Noica despre himerica Scoal\u0103 de la P\u0103ltini\u0219) este ceva vid de adev\u0103r \u0219i de realitate. Preg\u0103tind de tipar volumul de auto-promovare \u00a0 prin difuzarea unor scrisori pe care le primise \u00een Germania, Liiceanu (avantajat de Ministerul de interne printr-un \u201ctratament de excep\u0163ie\u201d, vezi Noica si Securiatea II<\/em>, 2010, p.88, p.89, p.94) nu a \u00eendep\u0103rtat referirea lui Noica la \u201enimicurile\u201d enumerate de Kant \u00een Critica Ra\u021biunii Pure <\/em>(vezi vol.\u00a0: Isabela Vasiliu-Scraba, Inefabila metafizic\u0103<\/em>, p. 207-218, http:\/\/www.isabelavs.go.ro\/Articole\/CAP12_1.html<\/a>). Necitindu-l pe Kant, editorul n-a priceput probabil unde bat a\u015fa-zi\u015fii termeni \u00a0 \u201ckantieni\u201d folosi\u021bi de Noica \u00een postfa\u021ba la Epistolar<\/em> (Bucure\u0219ti, 1987).<\/p>\n

\u00centr-un alt registru (\u0219i cu alt\u0103 ocazie), Noica dezb\u0103tuse problema adev\u0103rului par\u021bial g\u0103sit de intelect<\/em>. Acesta ar fi de genul \u201eexactit\u0103\u021bii f\u0103r\u0103 adev\u0103r\u201d, imagine simbolic\u0103 a culturii Occidentului descre\u0219tinat (vezi textul lui Noica, Exac\u021bitate \u0219i adev\u0103r<\/em> \u00eentr-un volum colectiv din 1985 intitulat \u201eCartea interferen\u021belor\u201d, pp.170-177). Kant atribuise facult\u0103\u021bii intelective <\/em>interesul pentru \u0219tiin\u021bele exacte, \u00een timp ce ra\u021biunea<\/em> ar umbla (cu mai mult sau mai pu\u021bin succes) dup\u0103 Adev\u0103rul metafizic, obiect al religiei \u0219i al philosophiei perennis<\/em>.<\/p>\n

In ontologia sa, g\u00e2nditorul religios Noica redefine\u0219te ra\u021biunea <\/em>interesat\u0103 de Adev\u0103rul absolut ca o angajare a omului \u00eentr-o ac\u021biune de reg\u0103sire a echilibrului s\u0103u cu lumea din care face parte, spre a ie\u0219i din \u201estagnarea\u201d proastei deveniri (\u201e\u00eentru devenire\u201d, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Filozofia lui Noica. \u00centre fantasm\u0103 \u0219i luciditate<\/em>, Slobozia, 1992). Ra\u021biunea<\/em> \u00eel ajut\u0103 pe om la intrarea \u00een ordinea filozofiei, ea este \u201econ\u0219tiin\u021ba devenirii \u00eentru Fiin\u021b\u0103\u201d (vezi C. Noica, Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>, Ed. \u0219tiin\u021bific\u0103 \u0219i enciclopedic\u0103, Bucure\u0219ti, 1981, p. 11).<\/p>\n

Atingerile cu orizontul teologic sunt mai vizibile la men\u021bionarea unui \u201eChrist l\u0103untric\u201d (op. cit., p.20), a problemei teodiceii (p. 101-102), \u0219i la discutarea argumentului ontologic (\u00een Evul Mediu) doveditor al existen\u021bei lui Dumnezeu\u00a0: \u201eIntr-adev\u0103r, argumentul acela presupune c\u0103 mintea are un concept, cel de des\u0103v\u00e2r\u0219ire, ba \u00eenc\u0103 cel de des\u0103v\u00e2r\u0219ire \u00een sensul comprehensiv, care cuprinde toate notele des\u0103v\u00e2r\u0219irii, deci \u0219i fiin\u021barea. \u00cen fapt, cugetul nostru nu poate avea un asemenea concept; acesta e un simplu ideal, e n\u0103zuin\u021b\u0103 de cunoa\u0219tere \u0219i at\u00e2ta tot\u201d (p. 134). Ceea ce echivaleaz\u0103 cu a spune c\u0103 intelectul<\/em> (cugetul uman) nu are \u201econceptul\u201d de Dumnezeu, o \u201en\u0103zuin\u021b\u0103\u201d \u021bin\u00e2nd de resortul ra\u021biunii<\/em> (a\u0219a cum o \u00een\u021belegea Kant), sau al \u201edevenirii\u201d con\u0219tiente \u201e\u00eentru Fiin\u021b\u0103\u201d. La dou\u0103zeci de ani Noica scria \u201e\u00eentru Dumnezeu\u201d (Sinteza religioas\u0103<\/em>, \u00een \u201eUltima or\u0103\u201d, anul I, febr. 1929). Fiul c\u0103lug\u0103rit percepuse la b\u0103tr\u00e2nul s\u0103u tat\u0103 (pe care nu-l v\u0103zuse vreo dou\u0103 decenii) un \u201esubcurent de cre\u0219tinism ortodox autentic\u201d (Rafail Noica, Cel\u0103lalt Noica<\/em>, Ed. Anastasia, 1994, p.112).<\/p>\n

Alexandru Dragomir, cel mai de seam\u0103 vizitator al lui Noica, spunea \u00een anul 2000, f\u0103r\u0103 s\u0103 lase loc de dubiu, c\u0103 \u00abNoica nu a avut influen\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de Liiceanu, Ple\u0219u, etc<\/strong>.\u00bb. Ceea ce se reg\u0103se\u0219te \u00een postfa\u021ba la Epistolar<\/em> (1987) unde Noica a negat categoric existen\u021ba vreunei \u201eScoli\u201d de la P\u0103ltini\u0219. Discut\u00e2nd cu t\u00e2n\u0103rul Fabian Anton pe 15 iunie 2000, Alexandru Dragomir \u0219i-a manifestat dezacordul cu \u00eens\u0103\u0219i preten\u021bia de \u201cdiscipoli\u201d invocat\u0103 foarte des de fo\u0219tii bursieri Humboldt ( https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/miscellanea\/isabelavs-adnotat3-interviu-alxdragomir\/<\/a> ). Iat\u0103 cuvintele filozofului care a ales clandestinitatea cultural\u0103 (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutic\u0103 la eternitate. Alexandru Dragomir \u00een singur\u0103tatea g\u00e2ndului<\/em>, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004, ISBN 973-8134-16-1):<\/p>\n

\u201eP\u0103ltini\u0219ul nu este un fenomen \u00een care un autor, Noica, a avut influenta asupra unor cititori (m\u0103 rog, Liiceanu, Ple\u0219u, Vieru etc.). Nu! P\u0103ltini\u0219ul este un fenomen al unui maestru, care \u021binea s\u0103 fie maestru, care \u021binea s\u0103 aib\u0103 discipoli, care a fost Dinu Noica, \u0219i un grup de tineri \/\u2026\/ c\u0103rora le-a picat la \u021banc un maestru de genul lui Dinu Noica. Care l-au iubit pe Dinu \u0219i pentru ce reprezent\u0103 el cultural, \u0219i pentru bizareriile lui, \u0219i pentru tot ce ast\u0103zi intr\u0103 \u00een anecdotica Noica\u201d (cf. Alexandru Dragomir, 15 iunie 2000).<\/p>\n

Dup\u0103 o vizit\u0103 pe care i-a f\u0103cut-o pe 10 iulie 1965, Constantin Floru (eminent traduc\u0103tor de Hegel) a diagnosticat cu juste\u021be resorturile nevoii lui Noica de a fi \u201eantrenor cultural\u201d. Chiar \u00een temni\u021b\u0103 fiind, Constantin Noica se g\u00e2ndea c\u0103 ar putea fi de folos (acelor comuni\u0219ti care-l b\u0103tuser\u0103 s\u0103-l omoare \u00eempro\u0219c\u00e2ndu-i s\u00e2ngele pe pere\u021bi) dac\u0103 l-ar accepta ca \u201eantrenor de marxism\u201d (vezi C. Noica, Ruga\u021bi-v\u0103 pentru fratele Alexandru<\/em>, Ed. Humanitas, Bucure\u0219ti, 1990. p.122\u00a0; manuscris confiscat de Securitate si ap\u0103rut cu pasaje lips\u0103, din care unele publicate \u00een 1994 \u00een rev. \u201eVia\u021ba rom\u00e2neasc\u0103, nr. 11-12, p.8). Asemenea postur\u0103 de antrenor ideologic <\/a>[5]<\/strong> i-a fost acceptat\u0103 la Institutul de logic\u0103, unde, odat\u0103 angajat, l-a \u201euitat\u201d pe Marx (citit dup\u0103 gratii) \u0219i s-a \u00eendeletnicit cu filozofia Greciei antice, ajung\u00e2nd dup\u0103 ni\u0219te ani \u201eantrenor\u201d de \u00a0 traduc\u0103tori comuni\u0219ti care citeau Platon \u0219i g\u0103seau \u00een el \u201ematerialism marxist\u201d\u00a0(vezi vol. Noica \u00een arhiva Securit\u0103\u021bii<\/em>, vol. I, Ed. Muzeului Literaturii, 2009, p. 101\u00a0; https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/articole\/isabelavs-ciomostimpeternitate5-2\/<\/a> ).<\/p>\n

Cam la un an dup\u0103 eliberarea lui Noica din temni\u021ba f\u0103cut\u0103 dup\u0103 ce i-a dat redactorului Zigu Ornea\/ Orenstein manuscrisul volumului despre Fenomenologia spiritului <\/em> a lui Hegel <\/a>[6]<\/strong>, Constantin Floru scria c\u0103 \u201ereflexia la Noica a fost un stil, nu o necesitate (nici o patim\u0103)\u2026Filozofia lui Hegel izvor\u0103\u0219te din patim\u0103\u2026Timpul acela petrecut dup\u0103 gratii l-a liberat de subiectivitate, a f\u0103cut din Noica un om al lumii obiective\u201d, av\u00e2nd \u00a0\u201enevoia de oameni si de toate\u201d <\/a>[7]<\/strong>. C\u00e2nd \u0219i-a v\u0103zut publicat\u0103 cartea Povestiri despre om<\/em> , Noica ar fi exclamat\u00a0: \u201eDe necrezut, c\u00e2nd te g\u00e2nde\u0219ti c\u0103 pentru cartea asta (despre Fenomenologia spiritului<\/em> a lui Hegel), sunt oameni care au fost b\u0103tu\u021bi \u0219i au f\u0103cut \u00eenchisoare\u201d (cf. Noica, 23 martie 1980, \u00een Jurnalul de la P\u0103ltini\u0219<\/em>, 1983, p.123). In fragmentele c\u0103r\u021bii despre Hegel pe care Securitatea i le-a restituit \u00een 1972 si care au ap\u0103rut cu titlul Povestiri despre om<\/em>, decript\u0103rile lui Noica \u00een cifru religios au fost atent \u00eendep\u0103rtate. \u00a0 Existen\u021ba lor a fost prompt semnalat\u0103 Securit\u0103\u021bii de turn\u0103torul Pavel Apostol c\u0103ruia redactorul Zigu Ornea \u00eei d\u0103duse pe ascuns manuscrisul primit \u00een 1957 spre publicare la Editura de Stat pentru Literatur\u0103 \u0219i Art\u0103 (vezi Noica \u00een vizorul Securit\u0103\u021bii<\/em>, \u00een \u201eObservatorul Cultural\u201d, nr. 20 (277) din 14 iulie 2005\u00a0; \u0219i Luciana Pop, Constantin Noica \u0219i criticii s\u0103i din Securitate<\/em>, \u00een \u201cZiua\u201d din 31 martie 2007, precum si I. Sp\u00e2nu, Cine l-a turnat pe Noica la Securitate?<\/em>, \u00een \u00abZiua\u00bb din 7 aprilie 2007).<\/p>\n

C-tin Floru (fostul asistent de logic\u0103 al lui Nae Ionescu) mai nota pentru sertar c\u0103 la Hegel \u201ecre\u0219tinismul este o experien\u021b\u0103 de baz\u0103 pe care lupt\u0103 s\u0103 o st\u0103p\u00e2neasc\u0103. Fenomenologia<\/em> lui Hegel este o m\u0103rturisire\u201d (vezi C. Floru \u00een \u201eJurnalul literar\u201d, oct. 1997, p.9.). Scriind despre Eliade, Noica \u00eel comparase prin 1975 cu Hegel \u201ecare justific\u0103, laolalt\u0103 cu g\u00e2ndurile trecute asupra vie\u021bii, faptele trecute\u201d. La fel, Mircea Eliade ar fi \u201erechemat la via\u021b\u0103 \u0219i sens o \u00eentreag\u0103 lume de fapte\u201d (Noica, Hi\u00e9rophanie et sacralit\u00e9<\/em>, \u00een Cahier de l-Herne, MIRCEA ELIADE, Paris, 1978, pp. 105-109\u00a0; \u00een rom\u00e2ne\u0219te cu titlul \u201eAdev\u0103ratul \u00een\u021beles al sacrului\u201d.). Dup\u0103 publicarea selec\u021biei de documente din arhiva Securit\u0103\u021bii s-a v\u0103zut c\u0103 Noica \u00eei \u00eendemna pe comuni\u0219tii care-l vizitau s\u0103 citeasc\u0103 opera marelui istoric al religiilor, Mircea Eliade, premiat de Academia francez\u0103 (Noica \u015fi Securitatea<\/em>, vol. II, Ed. MNLR, 2010, p.220).<\/p>\n

A\u015fa cum Heidegger g\u00e2ndise \u201cuitarea fiin\u0163ei\u201d, hermeneutica practicat\u0103 de Mircea Eliade ar dezv\u0103lui prezen\u0163a, amintirea \u015fi chiar \u201cuitarea sacrului\u201d (Constantin Noica\u00a0; https:\/\/www.scribd.com\/document\/200152049\/IsabelaVScrabaNoicaEliadeArheu<\/a> ). De aici rezult\u0103 capacitatea fenomenologiei eliade\u015fti de a face s\u0103 renasc\u0103 fiin\u0163a, reinvestind via\u0163a spiritual\u0103 a omului cu o extraordinar\u0103 plin\u0103tate: \u201c\u00cen ultimii dou\u0103 sute de ani ai Europei, toate s-au dizolvat \u00een fa\u0163a lucidit\u0103\u0163ii (\u2026); ast\u0103zi s-ar spune c\u0103 nimic nu mai \u00eenseamn\u0103 nimic. Eliade declar\u0103, \u00een numele altei forme de luciditate: fiecare lucru \u015fi gest al omului au \u00eensemnat ceva (\u2026). Pu\u0163ini oameni de cultur\u0103 au deschis, ca Eliade z\u0103rile c\u0103tre o nou\u0103 spiritualitate, probabil cea a veacului XXI\u201d (C. Noica, \u201eAdev\u0103ratul \u00een\u021beles al sacrului\u201d, \u00een vol.\u00a0: C. Noica, Istoricitate \u015fi eternitate<\/em>, Ed. Jurnalul literar, Bucure\u0219ti, 1990, p.219).<\/p>\n

Anularea fire\u0219tilor rela\u021bii \u00eentre un maestru-autor \u0219i eventualii s\u0103i discipoli a fost atent urm\u0103rit\u0103 de statul poli\u021bienesc comunist care nu numai c\u0103 a \u00eentemni\u021bat nenum\u0103ra\u021bi scriitori afirma\u021bi p\u00e2n\u0103 la ocupa\u021bia sovietic\u0103, dar s-a \u00eendeletnicit \u0219i cu alungarea vizitatorilor unor fo\u0219ti de\u021binu\u021bi politic. Profrsorul Ion Armeanu povestea cum un foarte bun prieten de-al s\u0103u care-l vizita des pe filozoful Petre \u021au\u021bea a fost \u201echemat la Mili\u021bie, pe Calea Victoriei, \u0219i anchetat vreo dou\u0103 zile. Amenin\u021bat cu moartea\u2026a r\u0103mas \u0219ocat\u2026Ancheta a fost foarte abil condus\u0103 psihologic. I-au spus c\u0103 oric\u00e2nd poate fi c\u0103lcat de o ma\u0219in\u0103 sau poate s\u0103 cad\u0103 de la etaj \u0219i alte astfel de amenin\u021b\u0103ri. A fost urm\u0103rit vreo trei zile vizibil, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 ei se \u021bin de cuv\u00e2nt \u0219i c\u0103 sunt cu ochii pe el\u201d <\/a>[8]<\/strong>.<\/strong><\/p>\n

Ocupantul sovietic al Rom\u00e2niei a dispus (dup\u0103 cel de-al doilea r\u0103zboi mondial) arderea bibliotecilor, dosind pu\u021binele c\u0103r\u021bi (r\u0103mase din interbelic) la fonduri greu accesibile. Cenzur\u00e2nd tip\u0103rirea, totalitarismul comunist a \u00eencercat s\u0103 fasoneze felul noilor rela\u021bii de tipul \u201emaestru-autor\u201d (i.e. autor acceptat cu dificultate de cenzura ideologic\u0103) si discipol cititor<\/em>. Tipic terorismului ideologic a fost \u00eensu\u0219i raportul (lipsit de urm\u0103ri \u00een planul \u00eembog\u0103\u021birii filozofiei rom\u00e2ne\u0219ti cu alte scrieri dec\u00e2t cele ale lui Noica) dintre un filozof afirmat \u00een interbelic \u0219i comuni\u0219tii care l-ar fi voit pe filozoful de la P\u0103ltini\u0219 (ajuns la 72 de ani) traduc\u0103tor al unor autori marxi\u0219ti (vezi Jurnalul de la P\u0103ltini\u0219<\/em>, Ed. Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u0219ti, 1983).<\/p>\n

Vizitatorului s\u0103u Octavian Nistor, \u00a0 Constantin Noica \u00eei spunea (pe 11 noiembrie 1973) c\u0103 inten\u021bioneaz\u0103 s\u0103 scrie despre ideile filozofice ale lui Mircea Eliade, pe care-l consider\u0103 \u201cun nou Ha\u015fdeu\u201d. Oct. Nistor (1917-1993) \u00eei atrage \u00een mod delicat aten\u0163ia c\u0103 publicarea unui text despre faimosul istoric al religiilor va fi mult am\u00e2nat\u0103 \u00een \u201cRevista de filozofie [marxist\u0103]\u201d (a se vedea vol.\u00a0: Noica \u015fi Securitatea<\/em>, 2009, p. 131).<\/p>\n

Cu referire la literaturizarea filozofiei noiciene ca s\u0103 treac\u0103 de hopul cenzurii ideologice, Petre \u021au\u021bea era de p\u0103rere c\u0103 \u201eNoica prea s-a contorsionat\u201d (http:\/\/isabelavs.go.ro\/Articole\/dragomirfabian2.htm<\/a> ). Dar nu numai \u021au\u021bea sesizase literaturizarea g\u00e2ndirii filozofice noiciene. Si Mircea Eliade observase strategia lui Noica adoptat\u0103 de ochii cenzurii, dar \u0219i pentru repunerea \u00een circula\u021bie a g\u00e2ndirii filozofului interzis Mircea Vulc\u0103nescu, odat\u0103 cu publicarea seriei de volume despre rostirea filozofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, opere trecute de Liiceanu pe o \u201elist\u0103 neagr\u0103\u201d \u00eenc\u0103 din 1983, anul apari\u021biei Jurnalului de la P\u0103ltini\u0219<\/em>.<\/p>\n

\u00centr-o scrisoare, Mircea Eliade l-a felicitat pe Noica pentru \u201emodelul\u201d pe care l-a instituit \u021bin\u00e2nd seama de \u201eimperativele momentului istoric\u201d (Eliade c\u0103tre Noica, 30 iunie1979, Paris), \u00een care o frac\u021biune patriotic\u0103 a Securit\u0103\u021bii era \u00een lupt\u0103 cu frac\u021biunea anti-rom\u00e2neasc\u0103 a temutei institu\u021bii aflat\u0103 la baza statului totalitar comunist (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Rom\u00e2nismul lui Mircea Eliade \u0219i teroarea istoriei<\/em>\u00a0; https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/mircea-eliade\/romanismeliade\/<\/a> ).<\/p>\n

\u00cen schimb, Alexandru Dragomir, fost doctorand la Heidegger (https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/alexandru-dragomir\/isabelavs-dragomir-inventat\/<\/a> ) \u00eel tachina pe filozoful retras la P\u0103ltini\u0219 cu \u00eentrebarea\u00a0: \u201ec\u00e2nd are de g\u00e2nd s\u0103 se apuce de filozofie\u00a0?\u201d (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutic\u0103 la eternitate. Alexandru Dragomir \u00een singur\u0103tatea g\u00e2ndului<\/em>, 2004, ISBN 973-8134-16-1). Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd (\u0219i desigur la un nivel\u00a0foarte jos), chiar \u0219i tinerii comuni\u0219ti l\u0103sa\u021bi de autorit\u0103\u021bi s\u0103 frecventeze un fost de\u021binut politic se apucau s\u0103-l d\u0103sc\u0103leasc\u0103 pe Noica. \u00centruc\u00e2t filozoful \u201ede mod\u0103 veche\u201d gre\u0219ea nesocotind \u201eb\u0103canul\u201d (americanii i-ar zice \u201eregular Joe\u201d) dezinteresat de cultur\u0103. Critica lor mai lua si forme indirecte, cum a fost \u00een conferin\u021ba din 1982 \u021binut\u0103 de Andrei Ple\u0219u la Lugoj si cuprins\u0103 dup\u0103 moartea lui Noica \u00een culegerea de texte intitulat\u0103 Minima moralia (<\/em>Ed. Cartea rom\u00e2neasc\u0103, 1988, p. 94-110). \u00cen Jurnalul de la P\u0103ltini\u0219<\/em> (1983) chiar Noica a putut citi acea prezentare interna\u021bionalist-proletar\u0103 a \u201elistei negre\u201d cu opere de-ale sale (p.137-138).<\/p>\n

Dup\u0103 ce filozoful catalogase (\u00een Epilogul<\/em> pe care Liiceanu \u00eel rugase s\u0103-l scrie pentru volumul Epistolar<\/em>) drept \u201chimeric\u0103\u201d \u00eenchipuita \u201cScoal\u0103 de la P\u0103ltini\u015f\u201d, himera a \u00eenceput s\u0103 b\u00e2ntuie Wikipedia.ro, dic\u0163ionar on-line monopolizat <\/a>[9]<\/strong> de un grup ce promoveaz\u0103 c\u0103r\u0163ile fostei Edituri Politice, prin \u00eendep\u0103rtarea abuziv\u0103 a c\u0103r\u0163ilor ap\u0103rute la alte edituri. Pe Wikipedia.ro \u00eenchipuita \u201c\u015fcoal\u0103 p\u0103ltini\u0219an\u0103\u201d, invocat\u0103 \u00een decembrie 1987 de Ioan Petru Culianu pentru manipularea ascult\u0103torilor postului de radio BBC, e \u201cdovedit\u0103\u201d prin dou\u0103 surse: O surs\u0103 este Jurnalul de la P\u0103ltini\u015f<\/em> (lansat \u00een suedez\u0103 \u00een anul centenarului na\u0219terii lui Noica) \u015fi o alt\u0103 surs\u0103 este Epistolarul<\/em>, retip\u0103rit dup\u0103 1990. Ambele, pas\u0103-mi-te, at\u00e2t de \u201cindependente de subiect\u201d, \u00eenc\u00e2t nimeni n-a pocit articolul cu vreo etichet\u0103 viz\u00e2nd \u201cpunctul de vedere neutru\u201d. Pentru c\u0103 (desigur) o astfel de etichet\u0103 (\u00eentr-o enciclopedie confiscat\u0103 de o mafie cu interese ascunse) n-are \u0219ansa de a d\u0103inui nici c\u00e2teva secunde.<\/p>\n

Culianu <\/a>[10]<\/strong> a fost mereu fascinat de controlul politic prin manipularea g\u00e2ndirii (ceea ce azi se realizeraz\u0103 si prin Wikipedia.ro; https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/articole\/isabelavs-wikipediaro19\/<\/a>). Despre criticarea lui Eliade \u00eemediat dup\u0103 decesul savantului de renume mondial, un istoric al religiilor din \u201cScoala de la Chicago\u201d, a\u015fadar fost student al lui Eliade, sesizase c\u0103 to\u021bi \u201ccriticii lui Eliade se recunosc dup\u0103 mediocritatea lor. Ei nu au nimic de spus \u00een domeniul istoriei religiilor \u015fi de aceea se al\u0103tur\u0103 corului celor care dezinformeaz\u0103 \/\u2026\/ Chiar accep\u0163iunea [de sacralitate] pe care o d\u0103dea Mircea Eliade timpului [Marelui Timp] le pare o amenin\u0163are la adresa controlului politic al istoriei<\/strong>\u201d (Ch. Long, interviu luat de Gabriel St\u0103nescu, rev. \u201cArges\u201d, sept. 2007).<\/p>\n

\u00cen lipsa altor idei prin care s\u0103 reduc\u0103 originalitatea g\u00e2ndirii lui Mircea Eliade, unii comentatori (printre care si I.P. Culianu), i-au ag\u0103\u0163at numele de numele lui Rudolf Otto, cel care scrisese despre \u201emisterum tremendum\u201d. \u00cen 29 ianuarie 1944, Eliade d\u0103dea f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie o replic\u0103 (la astfel de nepotrivite asocieri) consemn\u00e2nd dezacordul s\u0103u legat de ideea central\u0103 a lui Rudolf Otto: \u201cNu este adev\u0103rat c\u0103 omului \u00eei e fric\u0103 de Natur\u0103, de zei: frica aceasta este minim\u0103, fa\u0163\u0103 de GROAZA pe care a \u00eendurat-o el, de milenii, \u00een mijlocul istoriei. Epoca noastr\u0103 este prin excelen\u0163\u0103 o epoc\u0103 terorizant\u0103\u201d<\/a>[11]<\/strong>.<\/p>\n

Cum am ar\u0103tat, Constantin Noica ironizeaz\u0103 lipsa de adev\u0103r<\/em> \u0219i de realitate<\/em> a \u201chimericei\u201d \u0218coli de la P\u0103ltini\u015f<\/em> <\/a>[12]<\/strong>. El chiar ar fi vrut \u201cs\u0103-i scape de complexele\u201d rela\u0163iei discipol-maestru, ca s\u0103-\u015fi poat\u0103 fiecare urma un presupus (dar neconfirmat) \u201cdestin spiritual\u201d (Noica si Securiatea II<\/em>, 2010, p. 210). Fiind tip\u0103rite file din ce a r\u0103mas din dosarele \u201cNoica\u201d dup\u0103 ce o parte din ele au fost arse, probabil la insisten\u0163a unor informatori aflati \u00een rela\u0163ii bune cu Virgil M\u0103gureanu (conduc\u0103torul institu\u0163iei dup\u0103 1990) s-a aflat cu precizie c\u0103 filozoful tr\u0103irist ar fi vrut s\u0103-i \u201cdezlege\u201d pe Andrei Ple\u015fu si pe Gabriel Liiceanu de invocarea numelui s\u0103u<\/strong>. Care, volens-nolens, \u00eei pune pe ambii \u00een inferioritate \u00een plan cultural. De aici ideea lui Ple\u015fu de punere \u00een parantez\u0103 a g\u00e2ndirii lui Noica fiindc\u0103 \u201cproduc\u0163ia bibliografic\u0103\u201d a filozofului \u00eentemni\u021bat \u0219ase ani f\u0103r\u0103 vin\u0103 nu ar fi, vezi Doamne, a\u015fa de important\u0103, idee redifuzat\u0103 de la Londra de Culianu dup\u0103 moartea lui Noica (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Misterul needit\u0103rii OPERELOR COMPLETE ale filozofului Noica<\/em> ; https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/constantin-noica\/himera1scoalapaltinis9\/<\/a> ).<\/p>\n

\n

Autoare:<\/strong> Isabela Vasiliu-Scraba (vezi fisa scriitoarei Isabela Vasiliu-Scraba din Wikipedia.ro \u00eenainte de vandalizarea fi\u0219ei de c\u0103tre administratorul MyComp care \u00eenl\u0103tur\u0103 din titlurile c\u0103r\u021bilor scriitoarei \u0219i informa\u021biile privitoare la studiile ei post-universitare de limbi str\u0103ine \u00een \u021bar\u0103 \u0219i de filozofie \u00een occident ; https:\/\/isabelavs2.files.wordpress.com\/2014\/12\/fisa-din-wikipedia-ro.pdf<\/a> )<\/p>\n

Sursa: https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/constantin-noica\/isabelavs-himera2scoalapaltinis10\/<\/a><\/p>\n

\n

Impresii de lectur\u0103<\/em>\u00a0: Prof. Univ. Dr. Constantin Ciopraga scrisese despre autoarea primei monografii dedicat\u0103 g\u00e2ndirii lui Noica (Isabela Vasiliu-Scraba Filozofia lui Noica, \u00eentre fantasm\u0103 \u0219i luciditate<\/em>, Slobozia, 1992) urm\u00e2toarele r\u00e2nduri\u00a0:\u201eEste o eseist\u0103 de prim rang, cu remarcabile virtu\u021bi literare. \u00cen materie de comunicare urm\u00e2nd, cred, modelul Noica<\/em>, volumele sale respir\u0103 o c\u0103ldur\u0103 cuceritoare f\u0103c\u00e2nd accesibile desbateri care altminteri nu incit\u0103 pe nespeciali\u0219ti. Nu e pu\u021bin lucru s\u0103 reg\u00e2nde\u0219ti, s\u0103 reconstruie\u0219ti, si, mai ales, s\u0103 pui ceva din propria personalitate \u00een comentariile at\u00e2t de subtile destinate aprofund\u0103rii unui homo humanus<\/em>\u201d (Constantin Ciopraga, membru de onoare al Academiei).<\/p>\n

\n

Sursa: https:\/\/isabelavs2.wordpress. com\/constantin-noica\/ isabelavs- himera2scoalapaltinis10\/<\/a><\/p>\n

<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Motto\u00a0: \u201eNoi n-am bravat pu\u0219c\u0103ria[politic\u0103]. Ne-am dat seama c\u0103 este primejdie. N-am bravat nici c\u00e2nd am crezut c\u0103 este posibil [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-37881","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/37881","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=37881"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/37881\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":37884,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/37881\/revisions\/37884"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=37881"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=37881"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=37881"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}