{"id":37994,"date":"2018-04-20T08:45:03","date_gmt":"2018-04-20T08:45:03","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=37994"},"modified":"2018-04-20T08:45:03","modified_gmt":"2018-04-20T08:45:03","slug":"isabela-vasiliu-scraba-prelegeri-despre-caragiale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/04\/20\/isabela-vasiliu-scraba-prelegeri-despre-caragiale\/","title":{"rendered":"Isabela VASILIU-SCRABA: Prelegeri despre Caragiale"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Fabian Anton<\/em>\u00a0: \u2026 nu \u0219tiu dac\u0103 dumneavoastr\u0103 v-ar conveni dac\u0103 a\u021bi da sute de mii de lei (vechi) pe ceva care nu exist\u0103: pe un volum de Alexandru Dragomir \u0219i apoi a\u021bi auzi, din gura autorului, c\u0103 el nu a scris nimic.<\/p>\n

Alexandru Dragomir<\/em>: La asta nu pot r\u0103spunde dec\u00e2t cu nem\u021bescul: \u201eUnglaublich!\u201d Incredibil! Ce-mi spui m\u0103 stupefiaz\u0103! (15 iunie 2000).<\/p>\n

\n

Cele dou\u0103 replici ale dialogului \u00eenregistrat de t\u00e2n\u0103rul Fabian Anton au fost cenzurate odat\u0103 cu prima publicare a interviului \u00een \u00abObservatorul Cultural\u00bb. Pentru c\u0103 din ele iese la iveal\u0103 dezaprobarea filozofului Alexandru Dragomir fa\u021b\u0103 de \u00eendeletnicirea celor care prefer\u0103 s\u0103 paraziteze pe g\u00e2ndirea altuia, deform\u00e2nd-o (spre a o aduce la nivelul lor) \u00een loc s\u0103-\u0219i scrie propriile opere originale. Din \u00eentreaga discu\u021bie s-a putut observa limpezimea g\u00e2ndirii exprimat\u0103 oral \u00eentr-o rom\u00e2neasc\u0103 de om cult. Expunerea lui Alexandru Dragomir nu a necesitat niciuna dintre cripto-comunistele cenzur\u0103ri sau \u201e\u00eembun\u0103t\u0103\u021biri\u201d a\u0219a-zis \u201estilistice\u201d operate de redac\u021bia \u201eObservatorului Cultural\u201d. La citirea interviului integral (1) <\/strong>\u00eenregistrat de Fabian Anton se observ\u0103 c\u0103 discursul lui Alexandru Dragomir este extrem de fluent \u0219i de rotunjit \u00een plan ideatic. De unde se poate deduce c\u0103 oralitatea prelegerilor sale (pe tema lui Caragiale, de pild\u0103) nu a avut nevoie de nicio a\u0219a-zis\u0103 \u201ccreativitate a editorilor\u201d (2)<\/strong>.<\/p>\n

Chiar si \u00een anul centenarului na\u0219terii lui Alexandru Dragomir (1916-2002), editorul G. Liiceanu, retip\u0103rind p\u0103r\u021bi din volumele lui Alexandru Dragomir deja publicate, nu s-a g\u00e2ndit s\u0103 fac\u0103 publice conferin\u021bele \u00een forma pe care le-a dat-o filozoful Dragomir, uneori chiar \u00eenregistrat pe band\u0103. Fostul comunist semn\u00e2nd \u0219i public\u00e2nd la 33 de ani (3)<\/strong> \u00eentr-un volum al s\u0103u pagini scrise de Noica, \u2013 <\/strong>un fragment de 32 de pagini a c\u0103rui valoare a fost scoas\u0103 \u00een eviden\u021b\u0103 de istoricul literar Marian Popa f\u0103r\u0103 s\u0103 b\u0103nuiasc\u0103 plagiatul (vezi Istoria literaturii rom\u00e2ne de azi pe m\u00e2ine<\/em>, 2001, vol.II, p. 1065) -, a \u021binut s\u0103 retip\u0103reasc\u0103 p\u0103r\u021bi din \u201eedi\u021bia corean\u0103\u201d (cf. Dan Petrescu) a prelegerilor (\u201eCrase banalit\u0103\u021bi metafizice\u201d, 2004) f\u0103r\u0103 minima schimbare a corpului de liter\u0103 care s\u0103 marcheze ad\u0103ugirile si modific\u0103rile f\u0103cute de el (4)<\/strong> doar de dragul de a parazita pe g\u00e2ndul unui filozof pe care (evident) nu-l poate urm\u0103ri. \u201cIn aspira\u0163ia lor de confruntare, comuni\u0219tii urc\u0103 doar p\u00e2n\u0103 la\u2026 furt\u201d observase Ion Caraion (Ultima Bolgie<\/em>, 1998, p. 25), chiar f\u0103r\u0103 referire la \u00eensu\u0219irea acelui eseu scris de Noica \u0219i publicat de comunistul Liiceanu ca apar\u021bin\u00e2ndu-i (vezi G. Liiceanu, Tragicul<\/em>, 1975, pp. 162-196). \u00cen 1993, la retip\u0103rirea volumului s\u0103u din care a \u00eenl\u0103turat studiul lui Noica, Liiceanu a specificat c\u0103 textul despre \u201enostos\u201d va fi inclus \u00eentr-o selec\u021bie de eseuri\u2026ale lui personale, \u0219i nicidecum ale adev\u0103ratului autor\u00a0: Constantin Noica (vezi Ion Sp\u00e2nu, Liiceanu l-a plagiat pe Noica, sau i-a furat textul despre nostos<\/em>, \u00een \u201eCotidianul\u201d, 9 iulie 2012).<\/p>\n

\u00cen volumul despre g\u00e2ndirea singurului partener de discu\u021bie de la egal la egal pe care l-a avut Noica (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutic\u0103 la eternitate. Alexandru Dragomir \u00een singur\u0103tatea g\u00e2ndului<\/em>, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2004, ISBN 973-8134-16-1), f\u0103r\u0103 s\u0103 fi aflat de paginile ad\u0103ugate de editor, le-am f\u0103cut acestora o exegez\u0103 separat\u0103 pe care am pus-o sub semnul \u201epreviziunii\u201d (\u0218op\u00e2rle \u201cplatoniciene\u201d, dou\u0103 diversiuni \u0219i o previziune<\/em>).<\/p>\n

De\u0219i la \u00eenceputul textului am trecut un motto despre \u201edezumanizarea planificat\u0103\u2026dirijat\u0103 de o infim\u0103 minoritate care acapareaz\u0103 sistemul cerebral \u0219i nervos al organismelor sociale \u0219i na\u021bionale\u201d (Horia Stamatu, 1979), \u00een 2004 \u00eencheiasem capitolul despre interpretarea lui Caragiale accentu\u00e2nd asupra \u201eevad\u0103rii din spa\u021biul culturii institu\u021bionalizate\u201d\u00a0: \u201eIn realitatea s\u0103r\u0103cit\u0103 spiritual, adev\u0103ratul creator este un marginal, un izolat, un om care-\u0219i cultiv\u0103 lumea lui, cum marginal este orice filozof autentic\u201d (Isabela Vasiliu-Scraba, \u0218op\u00e2rle \u201cplatoniciene\u201d, dou\u0103 diversiuni \u0219i o previziune, \u00een vol.\u00a0: Propedeutic\u0103 la eternitate<\/em>\u2026, 2004, p. 59).<\/p>\n

Alexandru Dragomir a interpretat Scrisoarea pierdut\u0103<\/em> (\u00een trei prelegeri din martie-aprilie 1985) \u00een stil \u201cplatonician\u201d, argument\u00e2nd (oarecum \u00een glum\u0103) c\u0103 \u00eentre provincie \u0219i centru administrativ de unde provin deciziile politice ar fi un raport similar cu cel dintre lumea noumenal\u0103 \u0219i lumea devenirii. Nu pentru c\u0103 n-ar fi \u0219tiut c\u0103 Platon fusese interesat \u00een exclusivitate de domeniul spiritualului, de perfec\u021bionarea interioar\u0103 a celui care vroia s\u0103 o apuce pe calea Supremului Bine (5)<\/strong>, ci pentru c\u0103 una dintre cele mai grosolane interpret\u0103ri ale lui Platon putea permite o basculare de acest soi \u00een domeniul politic. \u00cen prelegerea sa, Alexandru Dragomir a avut mare grij\u0103 s\u0103 \u00eendep\u0103rteze din planul discu\u021biei aspectul spiritual. Pentru lumea comediilor lui Caragiale, filosoful eviden\u021biaz\u0103 \u00een mod expres \u00eengustarea domeniului realit\u0103\u021bii, redus la factori nespirituali: m\u00e2ncatul, iubirea, etc, neimplic\u00e2nd alt bine dec\u00e2t cel pur biologic.<\/p>\n

Hermeneutica sa \u00eencepe a\u0219adar cu eviden\u021bierea unei ierarhii (de genul \u201ccentru-provincie\u201d) instituit\u0103 \u00een Rom\u00e2nia la un moment dat, \u00eenso\u021bit\u0103 \u0219i de impunerea unor noi \u201cprin\u021bipuri\u201d. \u00centre centru \u0219i provincie ar fi un raport ca \u00eentre Tip\u0103tescu \u0219i Pristanda dintr-o Scrisoare pierdut\u0103<\/em>: Un fel de \u0219efie administrativ\u0103, nu ceva de genul st\u0103p\u00e2n \u2013 slug\u0103, rela\u021bie care ar pune via\u021ba slugii \u00een joc. Prin ticul verbal al lui Pristanda, \u0219efia este tot timpul reiterat\u0103. Tip\u0103tescu se aude mereu pe sine prin \u201c\u00eenchiderea conversa\u021biei \u00een ecou\u201d. \u00cen plan politic pare vizat\u0103 aici siguran\u021ba de sine a st\u0103p\u00e2nirii care are \u00een m\u00e2n\u0103 toate mijloacele mass mediei \u0219i le folose\u0219te pentru a-\u0219i reitera pozi\u021bia dominant\u0103<\/strong>. St\u0103p\u00e2nirea, de orice fel ar fi ea, se aude doar pe sine, e pur\u0103 tautologie de forma unei conversa\u021bii \u00een care sunetul ini\u021bial este amplificat prin ecoul s\u0103u \u0219i nu printr-un sunet care ar avea o alt\u0103 provenien\u021b\u0103. Ascunz\u00e2ndu-se tot dup\u0103 Caragiale, Mircea Iorgulescu descria universul comunist ca o mare tr\u0103nc\u0103neal\u0103 \u00eentr-un univers al fic\u021biunilor verbale \u00een care este asigurat\u0103 \u201eprotec\u021bia mecanismelor de mistificare\u201d (M. Iorgulescu, Marea tr\u0103nc\u0103neal\u0103. Eseu despre lumea lui Caragiale<\/em>, 1988\u00a0; ed. II-a, 1994).<\/p>\n

C\u00e2nd ajunge la capitolul noilor \u201cprin\u021bipii\u201d, filosoful Alexandru Dragomir vorbe\u0219te de noua realitate privat\u0103 de spiritual. \u00cen acest caz, \u201cc\u0103derea \u00een corup\u021bie\u201d echivaleaz\u0103 cu \u00eensu\u0219i traiul \u00een sfera materialismului, \u00eenclin\u00e2nd de la sine spre \u201cacel domeniul \u00een care po\u021bi face ce vrei\u201d. Expresia \u201cc\u0103derea \u00een corup\u021bie\u201d poart\u0103 ecoul cursurilor fondatorului \u0218colii tr\u0103iriste<\/em> (vezi capitolele despre \u201cC\u0103derea \u00een cosmos\u201d din volumul: Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu<\/em>, Ed. Star Tipp, 2000, ISBN 973-8134-06-4), a c\u0103rui influen\u021b\u0103 asupra lui Alexandru Dragomir a fost sesizat\u0103 de Jeni Acterian (vezi Jurnalul unei fiin\u0163e greu de mul\u0163umit. 1932-1947<\/em>, Bucure\u015fti, 1993, p.434-435).<\/p>\n

La capitolul \u201cinstitu\u021bii\u201d, Alexandru Dragomir vorbe\u0219te de omul-institu\u021bie prin care s-ar exercita st\u0103p\u00e2nirea. (Mircea Djuvara observase c\u0103 omul care-\u0219i exercit\u0103 func\u021bia politic\u0103 nu se poate sustrage psihologiei mul\u021bimilor, de o at\u00e2t de mare mobilitate, \u00eenc\u00e2t azi mul\u021bimea poate fi convins\u0103 de ceva, m\u00e2ine de altceva, vezi M. Djuvara, Politica Culturii<\/em>, Ed. Institutului Social Rom\u00e2n). In opinia lui Alexandru Dragomir, \u201cst\u00e2lpii pe care se sprijin\u0103 puterea s\u00eent func\u021biile, comitetele \u0219i comisiile\u201d(p.16). Institu\u021bia-om poate fi colectiv\u0103 sau anonim\u0103. Ea este fie de tipul omului func\u021bie, ca investit, de pild\u0103, cu ve\u0219m\u00e2nt de judec\u0103tor, academician etc\u2026, fie de spe\u021ba cet\u0103\u021beanului anonim instituit cu drept de vot, care \u201ccrede \u00een comitete \u0219i comi\u021bii, c\u0103tre care aspir\u0103 cu ardoare\u201d (p.15). Democra\u021bia ar fi ceva care \u201cfunc\u021bioneaz\u0103 cu anonimaturi: cet\u0103\u021bean, popor, institu\u021bii\u201d, votul secret fiind \u201ccurajul\u201d anonimatului \u0219i de aceea este o fals\u0103 manifestare a individualit\u0103\u021bii. \u0218i cum votul intr\u0103 \u00een statistic\u0103, urmeaz\u0103 c\u0103 democra\u021bia este o \u201cfunc\u021bie a cifrei\u201d (p.17).<\/p>\n

\u00cen toat\u0103 acest\u0103 descriere a ma\u0219in\u0103riei politice se pedaleaz\u0103 pe bun\u0103starea material\u0103 viitoare. Numai c\u0103 timpul are dou\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u0103ri. El este liniar pentru liberalii care vor s\u0103 \u0219tearg\u0103 trecutul considerat ca un balast inutil. Altfel arat\u0103 timpul pentru conservatori, ca Farfuridi. Numele acestuia, cu rezonan\u021ba sa greceasc\u0103, trimite g\u00e2ndul la domina\u021bia fanariot\u0103 \u0219i la conservatorismul ivit de aici. A\u0219a s-ar explica de ce Caragiale nu l-a desemnat pe conservator s\u0103 joace \u201cpartitura na\u021bionalismului\u201d, ci pe liberalul Ca\u021bavencu.<\/p>\n

Farfuridi crede c\u0103 istoria se repet\u0103 \u0219i c\u0103 se poate \u00eenv\u0103\u021ba ceva din trecut. De partea lui Ca\u021bavencu, a progresi\u0219tilor se afl\u0103 \u0219i a\u0219a-zi\u0219ii na\u021bionali\u0219ti, care-\u0219i delimiteaz\u0103 \u021bara ca un anume ceva pe cale de a deveni altceva ie\u0219ind din atemporalitate,<\/strong> pentru a intra \u00een timpul liniar al nem\u0103rginitei evolu\u021bii spre mai bine. Dar totul degenereaz\u0103 \u00een confuzie pentru c\u0103 \u201c\u00een spa\u021biul ideologic nu exist\u0103 polemici cordiale\u201d, \u00een final ajung\u00e2ndu-se la \u201cchestiuni personale, la injurii \u0219i la dela\u021biuni\u201d (Alexandru Dragomir, Crase banalit\u0103\u021bi metafizice<\/em>, 2004, p.24).<\/p>\n

\u201cChestiunile personale\u201d readuc discu\u021bia \u00een punctul de pornire, cu precizarea c\u0103 \u201cindividul este un factor de dezordine\u201d \u0219i c\u0103 diversitatea nu este reductibil\u0103 la \u00eentreg. De\u0219i exist\u0103 o marcat\u0103 tendin\u021b\u0103 spre organizare, spre totala cuprindere a omului \u00een spa\u021biu public \u0219i \u00een comun, individul se sustrage. Prin intimitatea sa, omul \u00ee\u0219i p\u0103streaz\u0103 individualitatea la nivelul acelui fond incon\u0219tient \u0219i neorganizat al societ\u0103\u021bii (cazul Zoei, singura femeie \u00eentre cinci b\u0103rba\u021bi). Ca o prim\u0103 \u201cdiversiune\u201d, \u00een acest punct interpretarea gliseaz\u0103 spre \u201ccon\u0219tiin\u021ba moral\u0103\u201d \u0219i spre hegeliana diferen\u021b\u0103 \u00eentre legea scris\u0103 si nescris\u0103 care ar fi caracteristic\u0103 comunit\u0103\u021bilor restr\u00e2nse.<\/p>\n

Apoi Alexandru Dragomir revine la planul politic al valorilor de interes general ating\u00e2nd problema simulacrului. Filosoful vorbe\u0219te de interesul particular ce se substituie valorilor generale, anihil\u00e2ndu-le astfel ca valori, dar p\u0103str\u00e2ndu-le ca fa\u021bad\u0103. Rela\u021bia cu altul devine rela\u021bie cu sine purt\u00e2nd masca rela\u021biei cu altul. \u00cen via\u021ba politic\u0103, interesul particular este \u00eens\u0103 anihilat pe propriul s\u0103u teren prin contra-\u0219antaj. Numai c\u0103 prin aceste mijloace lupta \u00een plan politic ia \u00eenf\u0103\u021bi\u021barea unei \u00eenl\u0103n\u021buiri de fapte care nu duc nic\u0103ieri, pentru c\u0103 nu s\u00eent \u0219tiute. Mai mult \u00eenc\u0103: Cele petrecute nu trebuie nicic\u00e2nd s\u0103 ias\u0103 la lumin\u0103 De unde \u0219i ideea c\u0103 provincia ar fi \u201clocul unde multe se petrec dar unde nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic\u201d(p.32).<\/p>\n

Urmeaz\u0103 o a doua diversiune, desprins\u0103 de firul g\u00e2ndirii de p\u0103n\u0103 acum, tangen\u021bele cu subiectul fiind aproape \u00eent\u00e2mpl\u0103toare. \u00cencheindu-\u0219i \u201cca la carte\u201d interpretarea, Alexandru Dragomir face c\u00e2teva preciz\u0103ri asupra stilului Scrisorii pierdute<\/em>, g\u0103sind c\u0103 limbajul caragialesc exprim\u0103 o stare intermediar\u0103. \u00cen rela\u021bia centru-provincie s-ar sublinia dep\u0103rtarea de centru prin aspectul imitativ (deformat) al limbajului definitoriu pentru fiecare personaj \u00een parte.<\/p>\n

Interpretarea platonician\u0103 la O SCRISOARE PIERDUT\u0102<\/em> se \u00eencheie cu cele dou\u0103 pagini \u0219i jum\u0103tatea ad\u0103ugate de G. Liiceanu (pp. 36-38), pe care le-am separat \u00een exegeza mea din 2004. Atunci le-am considerat o a treia \u201ediversiune\u201d, sub rezerva c\u0103 \u0219i primele dou\u0103 \u201ediversiuni\u201d s-ar fi putut ivi din ciop\u00e2r\u021birea prelegerilor lui Alexandru Dragomir \u0219i rearanjarea ideilor de c\u0103tre editorul Liiceanu. Chiar \u00eemi luasem libertatea de a interpreta provincialismul ca ceva care nu trimite neap\u0103rat la ne-existen\u021b\u0103 \u00een raport cu centrul reprezent\u00e2nd deplina existen\u021b\u0103. La c\u00e2teva luni dup\u0103 apari\u021bia primului volum de Alexandru Dragomir scrisesem c\u0103 provincialismul poate fi privit \u0219i ca o evadare<\/em> din spa\u021biul culturii institu\u021bionalizate. Alexandru Dragomir \u00a0 ar fi avut o oarecare \u201epreviziune\u201d privitoare la ce avea s\u0103 de \u00eent\u00e2mple \u00een 2004, c\u00e2nd s-a referit la \u201efapta\u201d cultural\u0103 colectiv\u0103 ce \u201cmacin\u0103 un material pe care nu ea l-a produs\u201d \u0219i la filozoful autentic, izolat cu \u201cpropriul\u201d g\u00e2ndirii sale.<\/p>\n

In loc s\u0103 admir cele dou\u0103 pagini ad\u0103ugate de editor, m\u0103 impresionase din ele imaginea sumbr\u0103 a culturii \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at\u0103 de Liiceanu scriind triumfalnic despre industria de lans\u0103ri si manipularea \u201eopiniei publice culturale\u201d. Cu imaginea culturii monolit din vremea c\u00e2nd cenzura peria ideologic referirile lui Noica la religie, Gabriel Liiceanu a ad\u0103ugat din buzunarul propriu c\u0103 \u201efilozofia \u0219i odat\u0103 cu ea orice act de crea\u021bie cultural\u0103 este un act anti-cultural\u201d (adaosul lui Liiceanu, \u00een Crase banalit\u0103\u021bi metafizice<\/em>, 2004, p.37). \u201cCreativitatea editorilor\u201d invocat\u0103 de Gabriel Liiceanu a fost \u00eens\u0103 \u0219i inutil\u0103 \u0219i disonant\u0103 \u00een plan ideatic, fiind de-a dreptul contradictorie\u00a0: actul cultural al crea\u021biei nu poate fi desemnat totodat\u0103 ca \u201eact anti-cultural\u201d.<\/p>\n

Pus\u0103 pe seama unui filozof de \u0219coal\u0103 naeionescian\u0103, ea disoneaz\u0103 \u0219i cu imaginea propriei existen\u021be privit\u0103 retrospectiv de Alexandru Dragomir la 80 de ani. Filozoful care (de nevoie) a ales exilul interior \u00eel \u00eentreba \u00een vis pe Dumnezeu \u201ecum e cu cel ce nu \u0219i-a putut tr\u0103i via\u021ba din cauza \u00eemprejur\u0103rilor care i-au \u00eenjosit-o \u0219i sacrificat-o\u201d (Al. Dragomir, visul din 23 aprilie 1997).<\/p>\n

\n

Note:<\/p>\n

    \n
  1. \u00abObservatorul Cultural\u00bb (nr. 275\/ 2005). Ref\u0103cut de dup\u0103 cenzurare, interviul a mai fost publicat (integral sau par\u021bial) pe h\u00e2rtie sub form\u0103 adnotat\u0103 \u00een revistele \u201eArge\u0219\u201d (Pite\u0219ti), 2005\u00a0; \u201eAsachi\u201d (Piatra Neam\u021b), 2008-2009\u00a0; \u201eAcolada\u201d (Satu Mare), 2013-2014, vezi\u00a0; https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/miscellanea\/isabelavs-adnotat3-interviu-alxdragomir\/2005<\/a> .<\/li>\n
  2. Sc\u0103derea calit\u0103\u021bii textului modificat de G. Liiceanu a ie\u0219it la iveal\u0103 chiar din exemplul pe care-l dorea conving\u0103tor \u00een sens contrar. Editorul precizeaz\u0103 c\u0103 a introdus (cu de la sine putere) \u201eacumularea cantitativ\u0103 lent\u0103\u201d, acolo unde Dragomir spusese c\u0103 e vorba de un \u201eproces continuu\u201d deosebit de \u201eacumul\u0103rile cantitative\u201d care s\u00eent \u201epuncte-evenimente\u201d ale unui proces discontinuu (vezi Nota asupra edi\u021biei volumului: Alexandru Dragomir, Semin\u021be<\/em>, 2008, p.8-9). La patru ani de la scandalul provocat de editarea cu modific\u0103ri a prelegerilor (Al. Dragomir, Crase banalit\u0103\u021bi metafizice<\/em>, 2004), \u00a0 Liiceanu a f\u0103cut o prim\u0103 concesie indic\u00e2nd paginile scrise de el \u0219i ad\u0103ugate la sf\u00e2r\u0219itul \u201einterpret\u0103rii platoniciene\u201d a Scrisorii pierdute (vezi vol.\u00a0: Al. Dragomir, Semin\u021be<\/em>, 2008, p.7).<\/li>\n
  3. Isabela Vasiliu-Scraba, \u201eDespre G. Liiceanu \u0219i plagierea de tip inadequate paraphrase la Patapievici\u201d<\/em>, \u00een \u201eAcolada\u201d, Satu-Mare, anul VI, nr.7-8\/ 2012, p.19\u00a0; \u00a0http:\/\/isabelavs.go.ro\/Articole\/IsabelaVS_PlagiatorulPata5.htm<\/a> ; precum \u0219i Isabela Vasiliu-Scraba, Noica \u00een cifru \u201chumanist\u201d<\/em>, pe h\u00e2rtie \u00een \u201eAcolada\u201d, Satu Mare, anul V, nr 4 (42), aprilie 2011, p.16\u00a0; https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/isabelavasiliuscrabanoicahumanitas5\/<\/a> ). \u201cVampiriz\u00e2ndu-i g\u00e2ndirea\u201d lui Noica (vezi Ion Sp\u00e2nu, Liiceanu l-a plagiat pe Noica, sau i-a furat textul despre nostos\u00a0<\/strong>; http:\/\/www.cotidianul.ro\/liiceanu-l-a-plagiat-pe-noica-sau-i-a-furat-textul-despre-nostos-188128\/<\/a> , consultat pe 19 febr. 2017), Gabriel Liiceanu a fost dat afar\u0103 de la Institutul de filozofie din cauza plagiatului \u00een teza de doctorat, plagiat care, de\u0219i dovedit de o comisie, nu a dus la retragerea titlului de doctor (vezi Octavian Che\u0163an, Simple rememor\u0103ri<\/em>, \u00een vol.\u00a0: Modelul Cultural Noica<\/em>, I-II, Funda\u0163ia Na\u0163ional\u0103 pentru \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Art\u0103, Bucure\u015fti, 2009, p.119-133). Cu un umor involuntar, Liiceanu consemneaz\u0103 \u2013 de ca \u0219i cum nici usturoi n-a m\u00e2ncat\u2026-, c\u0103 plagiatul \u00een doctoratul lui Victor Ponta, \u00eent\u00e2i a fost \u201et\u0103inuit\u201d, iar mai apoi \u201efurtul intelectual\u201d a fost dat pe fa\u021b\u0103 (G. Liiceanu, \u201eNu m\u0103 mai mir\u0103 nimic\u201d, on-line \u00een \u201eAtheneum\u201d, Canada, citit pe 20 febr. 2017\u00a0).<\/li>\n
  4. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mistica platonic\u0103<\/em>, Editura Star Tipp, Slobozia, 1999.<\/li>\n
  5. Isabela Vasiliu-Scraba, Incultura P\u0103ltini\u0219<\/em>, \u00a0 http:\/\/www.romanianstudies.org\/content\/2010\/09\/isabela-vasiliu-scraba-camera-13-a-vilei-noica-de-la-paltinis\/<\/a> .<\/li>\n
  6. Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutica la eternitate. Alexandru Dragomir \u00een singur\u0103tatea g\u00e2ndului<\/em>, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004, http:\/\/fr.scribd.com\/doc\/130854967\/IsabelaVasiliuScrabaAlexDragomirPropedeutica<\/a> .<\/li>\n
  7. Isabela Vasiliu-Scraba, Alexandru Dragomir nu este o \u201einven\u021bie\u201d a lui Liiceanu, fiindc\u0103 oamenii mici nu-i pot inventa pe oamenii mari<\/em>, \u00een rev. \u201eAcolada\u201d, Satu Mare, nr.3\/2012, p.19, http:\/\/www.scribd.com\/doc\/167094850\/Isabela-Vasiliu-Scraba-Al-Dragomir-nu-este-o-%E2%80%9Einven%C8%9Bie%E2%80%9D-a-lui-Liiceanu-fiindc%C4%83-oamenii-mici-nu-i-pot-inventa-pe-oamenii-mari<\/a> .<\/li>\n
  8. Isabela Vasiliu-Scraba, Noica printre oamenii mici \u0219i mari la 25 de ani de la moarte<\/em>; http:\/\/www.totpal.ro\/isabela-vasiliu-scraba-noica-printre-oamenii-mici-si-mari-ai-culturii-noastre-la-25-de-ani-de-la-moarte\/<\/a> .<\/li>\n<\/ol>\n

    \n

    Autoare<\/strong>: ISABELA VASILIU-SCRABA, vezi fi\u0219a scriitoarei \u00eenainte de vandalizarea ei de c\u0103tre birocratul Mycomp care \u00eendep\u0103rteaz\u0103 din titlurile c\u0103r\u021bilor Isabelei Vasiliu-Scraba, precum \u0219i informa\u021bii referitoare la studiile ei post-universitare de filozofie \u00een occident precum si la studiile ei de limbi str\u0103ine din perioada 1985-1990 (german\u0103, englez\u0103, spaniol\u0103,italian\u0103, greac\u0103 veche si latin\u0103):<\/p>\n

    http:\/\/www.scribd.com\/doc\/168346109\/FisaWikipediaRoIsabelaVasiliuScraba<\/a>;<\/p>\n

    chiar \u0219i vandalizat\u0103, fi\u0219a scriitoarei Isabela Vasiliu-Scraba din WIKIPEDIA.ro este cenzurat\u0103 (adic\u0103 inten\u021bionat ocolit\u0103) de motorul de c\u0103utare \u201eAsk\u201d.<\/p>\n

    Tags\u00a0: \u201efilozofie\u201d, \u201eistorie literar\u0103\u201d, \u201eCentenar Alexandru Dragomir\u201d\u00a0; \u201eexilul interior\u201d\u00a0; \u201ePlaton\u201d; \u201eCaragiale\u201d\u00a0; \u201eIsabela Vasiliu-Scraba\u201d, \u201eNoica\u201d\u00a0; \u201efurt intelectual\u201d\u00a0.<\/p>\n

    Sursa:\u00a0https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/isabelavs-prelegericaragiale\/<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    Fabian Anton\u00a0: \u2026 nu \u0219tiu dac\u0103 dumneavoastr\u0103 v-ar conveni dac\u0103 a\u021bi da sute de mii de lei (vechi) pe ceva [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-37994","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/37994","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=37994"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/37994\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":37997,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/37994\/revisions\/37997"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=37994"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=37994"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=37994"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}