{"id":38108,"date":"2018-04-23T17:32:52","date_gmt":"2018-04-23T17:32:52","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=38108"},"modified":"2018-04-23T17:32:52","modified_gmt":"2018-04-23T17:32:52","slug":"dan-horatiu-popescu-insula-lui-prospero-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/04\/23\/dan-horatiu-popescu-insula-lui-prospero-1\/","title":{"rendered":"Dan Hora\u021biu POPESCU: Insula lui Prospero (1)"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>\u00censemnare scurt\u0103 foarte a c\u0103l\u0103toriii mele \u00een Corfu pre urmele m\u0103iestrului Diurel (I)<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00cen Corfu toate pisicile sunt slabe. Se preling pe l\u00e2ng\u0103 ro\u0163ile vreunei ma\u015fini sau se r\u0103sfa\u0163\u0103 pe capota alteia, \u00een serile care elibereaz\u0103 ora\u015ful de c\u0103ldura n\u0103ucitoare din timpul zilei. Pentru c\u0103 uneori marea nu face nimic, se mul\u0163ume\u015fte numai s\u0103 sfideze \u0163\u0103rmul st\u00e2ncos, \u2013 pe care au r\u0103s\u0103rit casele, oamenii \u015fi chiparo\u015fii \u2013, cu albastrul ei nesim\u0163itor \u015fi pur. Nu trimite nici m\u0103car g\u00e2ndul unei adieri, iar cei mai noroco\u015fi r\u0103m\u00e2n, de bun\u0103 seam\u0103, cei care, ad\u0103st\u00e2nd pe pietre, se las\u0103 \u00eempro\u015fca\u0163i de valurile st\u00e2rnite \u00een urma unei \u015falupe sau a feribotului ce leag\u0103 insula cu Brindisi, cu Ragusa sau cu cetatea Sf\u00e2ntului Marcu.<\/p>\n

\n

Adev\u0103rul e c\u0103 leul vene\u0163ian mai \u0163ine \u00eenc\u0103 \u00een ghearele sale buc\u0103\u0163i din trupul \u00eembibat cu arome al ora\u015fului. \u00cen perimetrul marcat de vechea fort\u0103rea\u0163\u0103, de promontoriul pe care se afl\u0103 Centrul Cultural Ionian \u015fi de fort\u0103rea\u0163a nou\u0103, se r\u0103sfir\u0103 str\u0103du\u0163ele cartierului \u00een care am locuit, am respirat, am crezut \u015fi ne-am r\u0103t\u0103cit nu de pu\u0163ine ori \u00een c\u0103utarea cine \u015ftie c\u0103rui vas din lemn de m\u0103slin \u00eentrez\u0103rit \u00een col\u0163ul unei vitrine cu o sear\u0103 \u00eenainte. Colonade, trepte alunecoase, \u2013 tocite de preumbletul at\u00e2tor str\u0103ni, buim\u0103ci\u0163i de oferta corfio\u0163ilor, multiplicat\u0103 de vitrinele magazinelor \u00eentr-un pragmatic joc de oglinzi \u2013, pasaje nu mai late de o deschidere de bra\u0163e, \u2013 intr\u0103ri \u00eentr-un t\u0103r\u00e2m care se vrea accesat a\u015fa cum ai trece o mireas\u0103 peste prag \u2013, balcoane \u00eentre care, pe fr\u00e2nghii cu scripe\u0163i, at\u00e2rn\u0103 rufe multicolore; o versiune f\u0103r\u0103 palate, canale \u015fi gondolieri a ora\u015fului dogilor, lorzii protectori ai acestui teritoriu vreme de c\u00e2teva sute de ani.<\/p>\n

\n

\u00cen 1386 Corfu a solicitat Vene\u0163iei s\u0103 preia controlul asupra insulei care, din punct de vedere strategic, era de o importan\u0163\u0103 cov\u00e2r\u015fitoare. Nimeni nu concepea Europa f\u0103r\u0103 Corfu, cum nici noi n-am concepe, de pild\u0103, Rom\u00e2nia f\u0103r\u0103 Europa. Turcii, care au b\u0103tut la por\u0163ile ei timp de multe secole, \u00een speran\u0163a unei mai rapide integr\u0103ri, au debarcat \u00een august 1537 la Gouvia. Dou\u0103zeci \u015fi cinci de mii de oameni, sub comanda lui Ali Beg, \u2013 unul din acei begi pe care biroul de cadre al armatei otomane \u00eei promova cu destul\u0103 regularitate \u2013, au trecut insula prin foc \u015fi sabie, dar f\u0103r\u0103 a reu\u015fi s\u0103 cucereasc\u0103 ora\u015ful.\u00a0 \u00cen 1716, armata comandat\u0103 de Johann Schulemberg, general austriac aflat \u00een slujba Vene\u0163iei, \u2013 a c\u0103rui statuie \u00eei vegheaz\u0103 azi, dinspre Esplanad\u0103, pe turi\u015ftii care-\u015fi sorb uzo-ul \u015fi adulmec\u0103 parfumul de usturoi din sosul de tsatsiki \u2013, a respins al doilea mare asediu turcesc, care debutase tot la Gouvia.<\/p>\n

\n

Situat\u0103 \u00een partea de nord-vest a ora\u015fului, Marina Gouvia reprezint\u0103, \u00een zilele noastre, paradisul ambarca\u0163iunilor de agrement, al b\u0103rcilor de diferite forme \u015fi dimensiuni, \u2013 p\u00e2ntecoase, fusiforme, robuste sau suple \u2013, reunite \u00eens\u0103 sub st\u0103p\u00e2nirea unei singure culori, albul care \u201ed\u0103\u201d at\u00e2t de bine prin contrast cu albastrul de croazier\u0103. Pentru c\u0103 exist\u0103 mai multe nuan\u0163e ale acestui albastru a c\u0103rui ob\u00e2r\u015fie se afl\u0103 cu adev\u0103rat \u00eentre Calabria \u015fi Corfu, dup\u0103 cum credea Lawrence Durrell. \u00cen larg, a\u015fa cum l-am fotografiat de la prora caicului, el \u0163\u00e2\u015fne\u015fte de sub spuma l\u0103ptoas\u0103 a valurilor ca un izvor de cerneal\u0103; o licoare sideral\u0103, demn\u0103 de pana unui dramaturg renascentist, suspectat, \u2013 la vremea \u00een care c\u0103dea victim\u0103 unui act de piraterie editorial\u0103 \u015fi i se publicau sonetele f\u0103r\u0103 \u00eencuviin\u0163atrea sa \u2013, c\u0103 s-ar fi aflat \u00een spa\u0163iul ionian, \u00eenm\u0103rmurindu-se de frumuse\u0163ea locurilor pe care le-ar fi plasat, \u00een Furtuna, sub obl\u0103duirea baghetei de magician a lui Prospero.<\/p>\n

\n

\u201ePentru noi e ca-n rai\u201d, a recunoscut un poet canadian, \u00eensurat cu o romancier\u0103 britanic\u0103, autoare de thrillere, cei doi locuind pe \u0163\u0103rmuri la fel de st\u00e2ncoase, dar b\u0103tute de v\u00e2nturi \u015fi de ploi, \u00een Cornwall. \u00cen urm\u0103 cu c\u00e2\u0163iva ani, ei au stat, vreme de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, la al doilea nivel al Case Albe din Kalami, casa de vis \u015fi de miere a lui Lawrence Durrell \u015fi a primei sale so\u0163ii: \u201eCasa am descoperit-o \u00eentr-o frumoas\u0103 zi de prim\u0103var\u0103. C\u00e2nd am cobor\u00e2t pe treptele de piatr\u0103, cerul se desf\u0103\u015fura \u00eentr-un eroic arc albastru. [\u2026] Ne-am uitat prin paravanul ramurilor de m\u0103slin la digul alb pe care erau \u00eentinse la uscat tot felul de unelte pesc\u0103re\u015fti. Un balcon ne\u00eengrijit. Du\u015fumelele erau reci. Or\u0103t\u0103niile clonc\u0103neau molcom \u00eentr-un col\u0163 \u00eentunecat unde, \u00een a\u015fteptarea anotimpului s\u0103u, z\u0103cea impresionantul teasc de m\u0103sline. Un chiparos se \u00een\u0103l\u0163a nemi\u015fcat \u2013 p\u0103r\u00e2nd s\u0103 str\u0103juiasc\u0103 poarta lumii celeilalte.\u201d<\/p>\n

\n

Poarta lumii celeilalte avea s\u0103 se \u00eentredeschid\u0103 nu peste mult\u0103 vreme pentru cel care scria aceste r\u00e2nduri \u00een 1937, pentru el \u015fi pentru o Europ\u0103 tihnit\u0103 ce-\u015fi f\u0103cea siesta \u00een preajma celui de-al doilea r\u0103zboi mondial. Lawrence \u015fi Nancy aveau s\u0103 abandoneze presupusa insul\u0103 a lui Prospero, s\u0103 se refugieze din Grecia amenin\u0163at\u0103 de invazia nazist\u0103, s\u0103 traverseze Mediterana la bordul unei mici ambarca\u0163iuni, c\u0103l\u0103torind numai \u00een timpul nop\u0163ii pentru a nu fi repera\u0163i de Stukas-urile nem\u0163e\u015fti \u015fi, finalmente, \u00een aprilie 1941, \u00eempreun\u0103 cu Penelope, feti\u0163a lor de un an, aveau s\u0103 ajung\u0103 \u00een Egipt, spre a se desp\u0103r\u0163i acolo pentru totdeauna. \u201eDoar r\u0103zboiul e de vin\u0103, cred\u201d, \u00eei scria Durrell lui Henry Miller \u00eenainte de a fi transferat la Alexandria, ca agent de pres\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 Ministerul Britanic de Informa\u0163ii.<\/p>\n

\n

Am stat al\u0103turi de Penelope la mas\u0103, pe terasa restaurantului \u0163inut de actualul proprietar al Case Albe, un fin corfiot al lui Lawrence. Am stat al\u0103turi de Penelope \u015fi de sora ei vitreg\u0103, romanciera britanic\u0103 autoare de thrillere despre care so\u0163ul, poetul canadian, ne m\u0103rturisea: \u201e \u015eti\u0163i, cineva trebuie s\u0103 aduc\u0103 \u015fi bani \u00een cas\u0103, \u00eens\u0103 e chiar frustrant. Ea se scoal\u0103 diminea\u0163a devreme \u015fi \u00eencepe s\u0103 bat\u0103 la ma\u015fin\u0103 cu toate degetele: ta-ta-ta-ta\u2026 ta-ta-ta-ta\u2026 ta-ta-ta-ta-ta.. ta-ta. Eu m\u0103 scol mai t\u00e2rziu \u015fi-mi \u00eencerc puterile cu numai dou\u0103 degete: ta\u2026 ta-ta\u2026 ta-ta\u2026\u201d Tot el ne-a spus c\u0103 acel scurt sejur de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, c\u00e2nd o \u00eenso\u0163iser\u0103 de fapt pe Penelope, s-a materializat \u00eentr-un ciclu de poeme, pe care spera s\u0103-l citeasc\u0103 la un viitor colocviu rom\u00e2no-britanic. Asta dup\u0103 ce \u00eencercase s\u0103 ne conving\u0103 c\u0103 oamenii Consiliului Britanic nu solicit\u0103 la astfel de \u00eent\u00e2lniri scriitori de front-line. Dup\u0103 ce i-am dat c\u00e2teva nume, p\u0103rea mai conciliant, dar n-am insistat, voiam s\u0103 l\u0103s\u0103m lucrurile s\u0103 vin\u0103 de la sine, reac\u0163ionam cu greutate la ceea ce ni se \u00eent\u00e2mpla, poate \u015fi din cauza z\u0103pu\u015felii sau poate pentru c\u0103 ni se p\u0103rea ireal norocul de a savura fileul de \u0163ipar \u015fi vinul alb sec Macedonikos \u00eempreun\u0103 cu fiica marelui alexandrin \u015fi cu rudele ei.<\/p>\n

\n

De pe terasa-restaurant a Casei Albe din Kalami am \u00eencercat s\u0103 cuprindem peisajul cu privirea, s\u0103 num\u0103r\u0103m cl\u0103dirile de pe dealuri \u015fi vasele din golf, pe l\u00e2ng\u0103 care se b\u0103l\u0103ceau turi\u015ftii \u00eenfoca\u0163i \u015fi mul\u0163i dintre tovar\u0103\u015fii no\u015ftri de c\u0103l\u0103torie, s\u0103 m\u0103sur\u0103m nu \u00een timp, ci \u00een straturi, imaginile care se suprapuneau peste ceea ce memoria noastr\u0103 developa din cartea lui Durrell despre Corfu: \u201eSuntem pe un promontoriu gola\u015f, a c\u0103rui minunat\u0103 suprafa\u0163\u0103 neatins\u0103 , de roc\u0103 metamorfic\u0103, este acoperit\u0103 cu m\u0103slini \u015fi stejari, \u00een forma unui mons pubis.\u201d<\/p>\n

\n

Suntem la poalele acestui mons pubis, \u00eentr-un amfiteatru \u00een care marea oficiaz\u0103 adev\u0103rate ritualuri, impregn\u00e2nd totul cu fertilitatea ei, nepustiind nimic, cuib\u0103rind imaginile caselor ce izbucnesc ca ni\u015fte fl\u0103c\u0103ri albe sau galbene printre m\u0103slini \u015fi stejari; sau se las\u0103 c\u00e2teodat\u0103 surprins\u0103, ca \u00een aceast\u0103 clip\u0103 \u00een care, sub privirile noastre extaziate, un iaht de lux de un alb orbitor, cu geamuri fumurii, p\u0103trunde \u00een golf ca un amant des\u0103v\u00e2r\u015fit \u015fi misterios.<\/p>\n

\n

Suntem \u00eentre cinzeci \u015fi \u015faptezeci de apostoli sau tribuni ai lui Lawrence Durrell, aduna\u0163i aici la cea de-a unsprezecea conferin\u0163\u0103 a societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale care-i poart\u0103 numele, str\u0103duindu-ne s\u0103-i aprofund\u0103m \u015fi s\u0103-i promov\u0103m biografia \u015fi opera. Suntem \u00een Corfu pentru c\u0103 aici t\u00e2n\u0103rul Larry \u015fi-a reg\u0103sit identitatea, traumatizat\u0103 de desprinderea de India, unde se n\u0103scuse, \u015fi de instalarea \u00eentr-o matrice spiritual\u0103 pe care a respins-o de la bun \u00eenceput: insula Albionului, cum o numeau druizii, dar care pentru Larry a r\u0103mas pentru ve\u015fnicie Insula Budincii. \u201eAnglia\u201d, afirma el \u00eentr-o scrisoare c\u0103tre acela\u015fi Henry Miller, \u201em-a infestat p\u00e2n\u0103 \u00een r\u0103runchi \u015fi a-ncercat s\u0103 distrug\u0103 tot ce era singular \u015fi unic \u00een fiin\u0163a mea.\u201d<\/p>\n

\n

Pe c\u00e2t de profund era refuzul acestei noi matrici stilistice, pe at\u00e2t de b\u00e2ntuitoare era amintirea \u0163inuturilor de basm de pe acoperi\u015ful lumii: \u201eAlbe, piscurile \u00eenz\u0103pezite ale Himalayei\u201d, \u015fi le va rememora el mai t\u00e2rziu, \u201ede la ferestrele camerei mele\u2026 Am vrut s\u0103 m\u0103 duc acolo, \u00een trec\u0103tori, \u00eentr-una din veri. Mi-au promis c\u0103 m\u0103 vor lua cu ei.\u201d Nu era vorba doar despre un vis ne\u00eemplinit, o castrare simbolic\u0103, ci \u015fi despre o anume fascina\u0163ie, no\u0163iune pe care Maurice Blanchot o descrie undeva \u00een pagini de o subtil\u0103 frumuse\u0163e, insist\u00e2nd asupra caracterului ei simptomatic, ergo definitoriu, \u00een rela\u0163ie cu copil\u0103ria. Copii au darul acesta minunat de c\u0103dea prad\u0103 fascina\u0163iei, iar a le r\u0103pi aceast\u0103 posibilitate \u00eenseamn\u0103 a le pune \u00een pericol \u00eentreaga dezvoltare spiritual\u0103.<\/p>\n

\n

Durrell a avut marele noroc, dup\u0103 o adolescen\u0163\u0103 \u00een care s-a perindat prin mai multe \u015fcoli \u00eengrozitor de engleze\u015fti, s\u0103 se recupereze \u00een spa\u0163iul acestei insule protejate de apele materne ale Mediteranei. Numai c\u0103 spiridu\u015ful din el, sau soarta, l-a purtat de la o insul\u0103 la alta, de la un continent la altul, din Alexandria la Avignon, ceea ce explic\u0103 prezen\u0163a, la conferin\u0163ele societ\u0103\u0163ii, a unui num\u0103r constant de greci, egipteni \u015fi francezi. Majoritatea o formeaz\u0103 \u00eens\u0103 americanii, care au pus pe picioare aceast\u0103 afacere intelectual\u0103, ce presupune schimb de informa\u0163ii, editarea unui volum anual de studii durrelliene, editarea documentelor conferin\u0163ei care se \u0163ine odat\u0103 la doi ani, elaborarea de cursuri axate pe opera scriitorului, \u015f. a. m. d..<\/p>\n

\n

Posibilit\u0103\u0163ile sunt numeroase, asocierile care se fac cu opera altor scriitori sunt uimitor de fertile, pornind de la marchizul De Sade \u015fi ajung\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la Thomas Pynchon. Sunt constat\u0103ri f\u0103cute \u00eentr-o dup\u0103-amiaz\u0103 dedicat\u0103 pred\u0103rii lui Durrell. Brainstormingul a fost urmat de o scurt\u0103 degustare de vinuri, \u00een spiritul a ceea ce cu acid\u0103 acuitate a sintetizat David Lodge. \u00cen \u201eCe mic\u0103-i lumea!\u201d, unul din romanele trilogiei sale dedicate lumii academice, scriitorul britanic spunea: \u201eConferin\u0163a modern\u0103 seam\u0103n\u0103 cu pelerinajul cre\u015ftinilor din Evul Mediu prin faptul c\u0103 le permite participan\u0163ilor s\u0103 se \u00eenfrupte din toate pl\u0103cerile \u015fi distrac\u0163iile unei c\u0103l\u0103torii, chiar dac\u0103 nu sunt, chipurile, m\u00e2na\u0163i dec\u00e2t de dorin\u0163a auster\u0103 de a-\u015fi perfec\u0163iona cuno\u015ftin\u0163ele. Desigur, trebuie \u00eendeplinite \u015fi unele exerci\u0163ii de peniten\u0163\u0103 \u2013 eventual prezentarea unei comunic\u0103ri \u015fi, cu siguran\u0163\u0103, audierea lucr\u0103rilor prezentate de c\u0103tre ceilal\u0163i participan\u0163i.\u201d<\/p>\n

\n

Am audiat cu aten\u0163ie, cu pl\u0103cere, cu \u00eenc\u00e2ntare sau cu indiferen\u0163\u0103 aproape treizeci de comunic\u0103ri, ale unor persoane care se mi\u015fc\u0103 foarte bine pe parcelele lor, care au la dispozi\u0163ie biblioteci computerizate \u015fi nu trebuie s\u0103 predea dou\u0103 norme ca s\u0103 asigure traiului cotidian un minimum de decen\u0163\u0103. Sunt st\u0103p\u00e2ni pe ei, relaxa\u0163i, chiar dac\u0103 mai au probleme cu\u00a0 canonul, cu ceea ce trebuie \u015fi cu ceea ce vor s\u0103 predea. Pentru c\u0103 s-a pus \u00eentrebarea c\u00e2t de canonic poate deveni Durrell, s-a depl\u00e2ns starea de lucruri din Marea Britanie, respectiv num\u0103rul extrem de redus de speciali\u015fti \u00een Durrell, s-a propus aducerea de lectori americani care s\u0103 suplineasc\u0103 acest gol, etc., etc. \u015ei atunci ne-am deschis larg bra\u0163ele, c\u00e2t o str\u0103du\u0163\u0103 din cartierul vene\u0163ian, chem\u00e2ndu-i la noi unde tr\u0103im din plin miracolul noilor planuri de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt, al modific\u0103rii programelor, al introducerii sistemului pe credite. I-am invitat pe lectorii str\u0103ini s\u0103 vin\u0103 s\u0103 investeasc\u0103 \u00een Rom\u00e2nia, \u00een cursurile op\u0163ionale de care se feresc marea majoritate a cadrelor noastre didactice. Mai r\u0103m\u00e2ne deschis\u0103 problema facilit\u0103\u0163ilor acordate, din ce \u00een ce mai pu\u0163ine, mai ales de c\u00e2nd cu implementarea principiului autonomiei universitare.<\/p>\n

\n

Cu foarte pu\u0163ine excep\u0163ii, nu \u015ftiau mai nimic despre Rom\u00e2nia. Se bucurau sincer c\u0103 eram acolo, c\u0103 reu\u015fisem s\u0103 ajungem pe ultima sut\u0103 de metri, dar nu ne minunam mai pu\u0163in dec\u00e2t ei, \u00eentruc\u00e2t nu mai era nimeni altcineva din Europa de Est, din fostele \u0163\u0103ri comuniste. Tr\u0103iam un sentiment contradictoriu, de izb\u00e2nd\u0103 \u015fi ne\u00eencredere, care s-a l\u0103murit treptat.<\/p>\n

\n

Am marcat primul punct \u00een cea de a doua sear\u0103, la recep\u0163ia oferit\u0103 de pre\u015fedintele universit\u0103\u0163ii ioniene \u00een gr\u0103dinile Boscetto, gr\u0103dinile fostului palat regal, o cl\u0103dire nu de mari dimensiuni, cu elemente de arhitectur\u0103 antic\u0103 \u015fi amplasat\u0103 pe un col\u0163 al falezei, deasupra Centrului Cultural Ionian. Unul din comesenii no\u015ftri, traduc\u0103torul \u00een limba greac\u0103 al c\u0103r\u0163ii lui Durrell despre Corfu, a \u0163inut s\u0103 ne spun\u0103 ce imagine proast\u0103 au rom\u00e2nii \u00een Grecia. Era vorba despre cei care se \u00eendeletniceau cu furti\u015faguri prin Atena \u015fi i-am replicat c\u0103 noi venim din alt\u0103 parte a Rom\u00e2niei. Sesiz\u00e2nd c\u0103 a gafat, a \u00eencercat s-o dreag\u0103, povestindu-ne despre reputa\u0163ia de tri\u015fori pe care \u015fi-o c\u00e2\u015ftigaser\u0103 grecii \u00een Parisul secolului trecut. Din privirile celorla\u0163i a \u00een\u0163eles doar c\u0103 se scufunda \u015fi mai ad\u00e2nc \u015fi \u015fi-a descoperit brusc, la dou\u0103 mese mai \u00eencolo, ni\u015fte prieteni din Germania, pe care nu-i mai v\u0103zuse de zece ani.<\/p>\n

—————————<\/strong><\/p>\n

Dan H, POPESCU<\/strong><\/p>\n

Oradea, martie 2018<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00censemnare scurt\u0103 foarte a c\u0103l\u0103toriii mele \u00een Corfu pre urmele m\u0103iestrului Diurel (I) \u00a0 \u00cen Corfu toate pisicile sunt slabe. [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-38108","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/38108","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=38108"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/38108\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":38111,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/38108\/revisions\/38111"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=38108"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=38108"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=38108"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}