{"id":38127,"date":"2018-04-24T10:34:12","date_gmt":"2018-04-24T10:34:12","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=38127"},"modified":"2018-04-24T10:34:12","modified_gmt":"2018-04-24T10:34:12","slug":"heidi-simon-aura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/04\/24\/heidi-simon-aura\/","title":{"rendered":"Heidi SIMON: Aura"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>C\u0103m\u0103ru\u0163a mea de student\u0103 este mic\u0103 c\u00e2t un purice \u015fi at\u00e2rn\u0103 peste trei etaje ale unui bloc cur\u0103\u0163el \u015fi multicolor, ca \u015fi cuburile ce alc\u0103tuiesc un joc din copil\u0103rie. Vreau s\u0103 spun c\u0103 od\u0103i\u0163a mea s-a coco\u0163at tocmai la mansard\u0103, iar \u00een aceasta const\u0103 avantajul ei: deschid fereastra de m\u0103rimea unui ochi \u015fi privesc drept \u00een fa\u0163a reclamelor\u00a0luminoase ale cinematografului Patria, care-mi clipesc un \u201evino-coace, ademenitor.\u00a0Sunt gata la orice or\u0103 s\u0103 fac o s\u0103ritur\u0103 p\u00e2n\u0103 acolo. Din locul meu de la \u00een\u0103l\u0163ime pot descifra \u015fi titlul filmului care m\u0103 cheam\u0103. \u015ei de multe ori m\u0103 las dus\u0103. \u00cens\u0103 acum p\u0103r\u0103sesc pozi\u0163ia de observare \u015fi m\u0103 \u00eentorc la canapeaua mea unde am r\u0103sp\u00e2ndit c\u0103r\u0163ile, care \u00ee\u015fi a\u015fteapt\u0103 r\u00e2ndul pentru citite, chiar \u00eenv\u0103\u0163ate…<\/p>\n

\n

Eu sunt o student\u0103 norocoas\u0103, fiindc\u0103 nu \u00eenv\u0103\u0163 din simpla obliga\u0163ie de \u201ea trece\u201d un examen. La mine cititul \u015fi \u00eenv\u0103\u0163atul constituie \u00eempletirea pl\u0103cutului cu utilul, \u015fi invers. De pild\u0103, citesc un roman de Dostoievski ca s\u0103-l studiez, s\u0103-l analizez. Dar \u00een acela\u015fi timp descop\u0103r adev\u0103rata frumuse\u0163e \u015fi profunzime a crea\u0163iei \u015fi a sim\u0163irii profunde. Realizez splendoarea cuv\u00e2ntului, a frazei \u00een\u0163elepte \u015fi m\u0103 cufund tot mai ad\u00e2nc \u00een meandrele sufletului omenesc, urm\u00e2nd pas cu pas g\u00e2ndirea analitic\u0103 a autorului-psiholog.<\/p>\n

\n

Sunt din ce \u00een ce mai hot\u0103r\u00e2t\u0103 s\u0103 preg\u0103tesc lucrarea mea de diplom\u0103 pe o tem\u0103 legat\u0103 de opera lui Dostoievski. Profesorul de literatur\u0103 clasic\u0103 m\u0103 sprijin\u0103 \u015fi m\u0103 \u00eencurajeaz\u0103. Evident c\u0103 mai am destul timp de a lua o hot\u0103r\u00e2re definitiv\u0103. Dar \u00een ad\u00e2ncul sufletului eu deja \u015ftiu c\u0103 zarurile sunt aruncate.<\/p>\n

\n

\u015ei prietena mea Aura, care m\u0103 cunoa\u015fte bine, spune c\u0103 este convins\u0103 c\u0103 eu nu m\u0103 voi retrage de la aceast\u0103 hot\u0103r\u00e2re. \u015etiu c\u0103 \u0163ine la mine, \u00een cei trei ani de prietenie constant\u0103 nu ne-am dezam\u0103git una pe\u00a0cealalt\u0103 nici m\u0103car cu un g\u00e2nd. Dar \u00eei place s\u0103 m\u0103 tachineze cu fel de fel de apelative \u015fi glume, care de obicei mi se potrivesc. Ea are dreptate, este de\u015fteapt\u0103, practic\u0103, are spirit de observa\u0163ie \u015fi o minte ascu\u0163it\u0103 brici. Eu sunt mai domoal\u0103, mai ru\u015finoas\u0103, v\u0103d numai partea frumoas\u0103 a lucrurilor. Aura este admiratoarea lui Cehov \u015fi de pe acum este clar pentru am\u00e2ndou\u0103 c\u0103 va preg\u0103ti o lucrare bun\u0103 despre opera acestuia. Satira caustic\u0103, r\u00e2sul din triste\u0163e, hazul de necaz, iat\u0103 ce o caracterizeaz\u0103 pe prietena mea. Iar eu, eu r\u0103m\u00e2n cu Dostoievski, cu Lermontov, cu Pu\u015fkin. Fiecare dintre noi \u00ee\u015fi depune sufletul pe piatr\u0103 care i se potrive\u015fte. Ce avem noi dou\u0103 \u00een comun? V\u0103zut de afar\u0103, cam nimic. Dar privind din aproapiere, ochi \u00een ochi, avem aceea\u015fi inim\u0103. G\u00e2ndeam diferit, dar sim\u0163eam la fel.<\/p>\n

Ea \u00eemi spune:<\/p>\n

– Tocilar\u0103 provincial\u0103, \u0163i-e fric\u0103 s-o \u015ftergi \u015fi tu de la un curs? Hai s\u0103 facem noi dou\u0103 o plimbare \u00een Ci\u015fmigiu, pe unde trec b\u0103ie\u0163ii \u00een drum spre bibliotec\u0103. Chiar nu te intereseaz\u0103?<\/p>\n

– Ba m\u0103 intereseaz\u0103, am spus eu c\u0103 nu? Numai c\u0103 \u00eei g\u0103sesc ceva mai t\u00e2rziu la bibliotec\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 lipsesc de la cursuri.<\/p>\n

– Gagico, e\u015fti o fraier\u0103 f\u0103r\u0103 pereche! \u00cen Ci\u015fmigiu este romantic, iar la bibliotec\u0103 \u00ee\u0163i trece pofta de at\u00e2ta miros de \u015foareci!<\/p>\n

Dup\u0103 c\u00e2teva minute o reg\u0103sesc pe Aura la curs, st\u00e2nd cuminte \u00een banc\u0103 l\u00e2ng\u0103 mine<\/p>\n

– M-ai nenorocit m\u0103i, provincialo! De c\u00e2nd sunt colega ta de banc\u0103 mi s-a lipit fundul de scaun.<\/p>\n

– Taci din gur\u0103 \u015fi ascult\u0103 ce spune lectorul!<\/p>\n

– \u00cenc\u0103 doi ani \u015fi scap de tine!<\/p>\n

A\u015fa a crezut ea. \u00cen loc de doi ani au trecut 40 de ani \u015fi tot nu am sc\u0103pat una de alta. Pur \u015fi simplu nu s-a putut. Nu ajunge o via\u0163\u0103 de om ca s\u0103 consumi total o prietenie.<\/p>\n

\n

Pentru noi a \u00eenceput la 1 octombrie 1959, la deschiderea anului universitar. Boboci nou-veni\u0163i st\u0103teau pe la col\u0163uri, a\u015ftept\u00e2nd cu emo\u0163ie ca cineva s\u0103 le spun\u0103 ce au de f\u0103cut. Vine un t\u00e2n\u0103r asistent s\u0103 ne ureze bun venit \u00een facultate, face apelul \u00een ordine alfabetic\u0103 \u015fi ne \u00eemparte \u00een c\u00e2teva grupe. Peste un sfert de or\u0103 grupele se vor re\u00eent\u00e2lni \u00een ni\u015fte s\u0103li de clas\u0103 pe care ni le indic\u0103 el. Eu alerg \u00een panic\u0103 s\u0103 caut sala cu nr. 23, la etajul doi \u015fi sunt gata s\u0103 dau bir cu fugi\u0163ii de c\u00e2teva ori p\u00e2n\u0103 ce \u00eemi iau p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 inima \u00een din\u0163i \u015fi intru \u00een sala indicat\u0103.<\/p>\n

\n

M\u0103 a\u015fez rapid \u00een r\u00e2ndul \u00eent\u00e2i, chiar l\u00e2ng\u0103 u\u0219\u0103. V\u0103d c\u0103 scaunele din spate sunt deja ocupate dar nu conteaz\u0103, oriunde stau, tot nu cunosc pe nimeni. \u00cencep s\u0103 m\u0103 calmez \u015fi reu\u015fesc chiar s\u0103 scot pentru caz de nevoie un caiet \u015fi un creion. Dup\u0103 aceea \u00eentorc capul spre st\u00e2nga \u015fi m\u0103 uit sfios cu coada ochiului la coleg\u0103 de banc\u0103. V\u0103d o fat\u0103 micu\u0163\u0103, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00eentr-un sarafan albastru, cu p\u0103rul \u015faten, tuns destul de scurt \u015fi un breton ce se \u00eentinde pe toat\u0103 l\u0103\u0163imea frun\u0163ii. Doi ochi c\u0103prui \u00eemi z\u00e2mbesc pu\u0163in ironic \u015fi m\u0103 m\u0103soar\u0103 cu aceea\u015fi curiozitate cu care o privesc \u015fi eu.<\/p>\n

– Deci a\u015fa, zice ea deodat\u0103, o provincial\u0103 speriat\u0103, sfioas\u0103 \u015fi tocilar\u0103. Cu caie\u0163elul preg\u0103tit. Am dreptate?<\/p>\n

– Poate \u00eentr-un fel ai dreptate. Adic\u0103 da, a\u015fa-i.<\/p>\n

– Bravo \u00eemi placi, cel pu\u0163in nu min\u0163i.<\/p>\n

– Dar tu e\u015fti o bucure\u015fteanc\u0103 dezghe\u0163at\u0103? Tu min\u0163i uneori?<\/p>\n

– Da, uneori, c\u00e2nd e nevoie!<\/p>\n

– Bine, s\u0103 sper\u0103m c\u0103 n-o s\u0103 fie nevoie. Cel pu\u0163in nu cu mine, c\u0103 altfel m\u0103 pierzi de mu\u015fteriu.<\/p>\n

– Bine… m\u0103 imit\u0103 ea, am s\u0103 \u0163in minte. Dar cum te cheam\u0103?<\/p>\n

– Hany Kran\u0163. \u015ei tu?<\/p>\n

– Aurelia Dragomir. Pentru prieteni, Aura. Vrei s\u0103 fim prietene, Hany? Po\u0163i s\u0103-mi spui \u015fi tu Aura.<\/p>\n

– Sigur c\u0103 vreau s\u0103 fim prietene. De altfel tu e\u015fti prima prieten\u0103.<\/p>\n

– Din acest \u201estabiliment\u201d vrei s\u0103 spui? Sper c\u0103 mai ai tu prietene \u015fi prin alte p\u0103r\u0163i.<\/p>\n

Fata asta m\u0103 cam \u015focheaz\u0103. Totu\u015fi m\u0103 bucur c\u0103 nu mai sunt at\u00e2t de singur\u0103.<\/p>\n

– \u0162\u0163\u0163! \u015ease!<\/p>\n

– Ce?<\/p>\n

– \u015ease, am spus. A venit asistentul, acum t\u0103cem!<\/p>\n

\n

\u00cencep s\u0103 \u00een\u0163eleg. Bucure\u015ftenii sunt mai \u201ecultiva\u0163i\u201d dec\u00e2t noi provincialii. La ei \u201e\u015fase\u201d \u00eenseamn\u0103 ceva probabil \u201eaten\u0163ie, primejdie\u201d…<\/p>\n

\n

Asistentul este acela\u015fi t\u00e2n\u0103r, care ne-a luat \u00een primire \u00een urm\u0103 cu o or\u0103. Din r\u00e2ndul \u00eent\u00e2i \u00eel pot vedea mai bine. Cred c\u0103 nu este chiar foarte t\u00e2n\u0103r, o fi av\u00e2nd vreo 25 de ani (!) \u2013 pe l\u00e2ng\u0103 cei 17 ani ai no\u015ftri. Dar omul arat\u0103 bine. Este \u00eenalt de peste un metru optzeci, \u015faten spre brunet, are ochi c\u0103prui cu o lumini\u0163\u0103 hazlie sau pu\u0163in arogant\u0103, adic\u0103 tot ansamblul face o impresie bun\u0103. Avea totu\u015fi ceva comic, un nas scurt pu\u0163in gros la r\u0103d\u0103cin\u0103, dar nu c\u00e2rn, \u015fi o gropi\u0163\u0103 dulce numai pe obrazul st\u00e2ng. Interesant, de ce numai o singur\u0103 gropi\u0163\u0103? Din cauza aceasta d\u0103dea impresia c\u0103 z\u00e2mbe\u015fte pu\u0163in str\u00e2mb \u015fi ironic. Aura \u00eemi \u00eempinge un bilet \u00een timp ce asistentul se prezint\u0103. Eu citesc biletul care m\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103:<\/p>\n

– \u201e<\/em>Interesant de v\u0103zut cum arat\u0103 dumnealui \u00een baie<\/em>!\u201d<\/em><\/em><\/p>\n

Fac biletul cocolo\u015f \u015fi \u00eel strecor rapid \u00een geant\u0103.<\/p>\n

– Te-ai speriat, provincialo? \u00cemi \u015fopte\u015fte Aura cu gura aproape \u00eenchis\u0103. Ai s\u0103 te obi\u015fnuie\u015fti. \u015ei \u00een acest timp trage mult aer \u00een nas, iar eu constat c\u0103 are un nas pu\u0163in., gros, dar se potrive\u015fte cu celelalte tr\u0103s\u0103turi ale fe\u0163ii, \u0219i e\u00a0chiar dr\u0103g\u0103la\u015f\u0103. Mie \u00een orice caz \u00eemi place de ea. Dar \u015fi asistentul \u00eemi place \u015fi consider c\u0103 a venit momentul s\u0103 ne potolim.<\/p>\n

\n

A\u015fa a fost \u00eenceputul. Adic\u0103 \u00eenceputul prieteniei noa-stre. Dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 mergeam deja \u00eempreun\u0103 la cinema. \u0162in minte de parc\u0103 a fost ieri, cinema-tograful micu\u0163 pe \u201e6 Martie\u201d \u00eengropat \u00eentr-un demisol nu prea elegant, unde veneau studen\u0163ii cu bilete ieftine. Filmul era o comedie naiv\u0103 \u015fi idilic\u0103 din \u201eraiul\u201d sovietic, care pe mine m-a bine dispus. C\u00e2nd Aura s-a urcat \u00een autobuzul ei, spre cas\u0103, i-am spus: A fost dr\u0103g\u0103la\u015f, pa, pe m\u00e2ine. Iar ea mi-a aruncat de pe treptele autobuzului \u00een pornire un \u201eRahat cu mac. Pa \u015fi pu<\/em>s<\/em>i, pe m\u00e2ine\u201d.<\/em> Ce-o fi vrut s\u0103 spun\u0103 cu asta? Am \u00een\u0163eles, dar c\u00e2\u0163iva ani mai t\u00e2rziu. Atunci eu vedeam doar stratul de culoare roz de pe suprafa\u0163a lucrurilor.<\/p>\n

\n

Niciodat\u0103 \u00eens\u0103 nu am cerut explica\u0163ii, nici atunci c\u00e2nd nu \u00een\u0163elegeam nimic \u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd deja \u00een\u0163elegeam totul foarte clar, dar prefer\u0103m s\u0103 tac \u2013 ca mul\u0163i al\u0163ii. P\u0103rerile noastre politice s-au consumat \u00een t\u0103cere, p\u00e2n\u0103 aproape de cur\u00e2nd. Ast\u0103zi ne scriem scrisori kilometrice, care s-ar putea transforma \u00een romane despre\u00a0genera\u0163ia noastr\u0103. \u00cenv\u0103\u0163ate pe pielea noastr\u0103, film\u0103ri pe viu! De pe atunci, Aura \u00eemi f\u0103cea uneori c\u00e2te \u201eo injec\u0163ie\u201d \u2013 arunca c\u00e2te un cuvin\u0163el, o aluzie, iar eu m\u0103 str\u0103duiam s\u0103 nu aprofundez sensurile \u015fi nuan\u0163ele. \u00cencercam s\u0103-mi spun: \u201e<\/em>Ei, asta-i Aura \u015fi n-ai ce-i face! Mie mi-e drag\u0103 oricum<\/em>..<\/em>.<\/em>\u201d<\/em><\/p>\n

\n

Pe l\u00e2ng\u0103 lucrurile fire\u015fti ale vie\u0163ii studen\u0163e\u015fti, \u00eemi amintesc \u015fi de unele momente grele pentru noi. \u00cen special acele adun\u0103ri U.T.C. c\u00e2nd trebuia s\u0103 elimin\u0103m din facultate pe colegi de-ai no\u015ftri \u015fi asta prin vot unanim. Aveam \u00eencotro? De pild\u0103, odat\u0103 \u00een anul doi a fost adus \u00een discu\u0163ie un b\u0103iat pl\u0103cut \u015fi iste\u0163, Victor \u015fi nu mai \u0163in minte cum. C\u00e2nd era \u00eenc\u0103 elev cu patru ani \u00een urm\u0103, a participat la ni\u015fte \u00eentruniri \u201ecu scopuri subversive\u201d cu du\u015fmani de clas\u0103. A fost demascat cu \u00eent\u00e2rziere \u015fi \u00eendep\u0103rtat… cu ajutorul nostru.<\/p>\n

\n

Sau alt\u0103 dat\u0103 am votat \u00een unanimitate eliminarea unei fete pentru comportare incompatibil\u0103 cu \u201emorala comunist\u0103\u201d. Dup\u0103 adunare, Aura mi-a \u015foptit la ureche: \u201e<\/em>Ei, dr\u0103cie, rahat cu mac, ce s\u0103-\u0163i spun? S-a culcat cu c\u00e2\u0163iva b\u0103ie\u0163i, \u015fi cei cu asta, i-a f\u0103cut pl\u0103cere!<\/em>\u201d<\/em> Cu timpul, momentele acestea au \u00eenceput s\u0103 m\u0103 frig\u0103 ca j\u0103ratecul. Nu mai eram sigur\u0103 de nimic, ceva sim\u0163eam c\u0103 nu se potrive\u015fte cu puzzle-ul meu at\u00e2t de bine organizat. Dar momentul cel mai greu pentru mine a fost la \u015fedin\u0163a \u00een care am \u201ejudecat\u201d cu to\u0163ii pe colegii evrei care au depus cereri de-a emigra \u00een Israel. Dup\u0103 ce am reu\u015fit s\u0103 exmatricul\u0103m pe to\u0163i \u201etr\u0103d\u0103torii\u201d, ne-am \u00eendreptat \u00een t\u0103cere spre clasele noastre.<\/p>\n

\n

Aura a trecut repede pe l\u00e2ng\u0103 mine, ca \u015fi cum ar fi vrut s\u0103 m\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103. Am sim\u0163it doar o ciupitur\u0103 rapid\u0103 pe bra\u0163 \u015fi o \u015foapt\u0103: \u201eidioato!\u201d<\/em>. De data aceasta am \u00een\u0163eles-o imediat, poate pentru c\u0103 ne cunoa\u015ftem at\u00e2t de bine de trei ani, poate fiindc\u0103 \u00een mine s-a schimbat ceva esen\u0163ial. Acel ceva care s-a ridicat din ad\u00e2ncul subcon\u015ftientului spre suprafa\u0163\u0103.<\/p>\n

\n

\u00cen anul patru via\u0163a noastr\u0103 s-a complicat. Nu mai aveam timp pentru filme, teatru sau reuniuni urmate de dans. A venit timpul s\u0103 lu\u0103m lucrurile \u00een serios. Trebuia preg\u0103tit\u0103 lucrarea de diplom\u0103, examenul de stat. Munc\u0103, nu glum\u0103. Eu una am muncit din greu, iar rezultatele au fost corespunz\u0103toare. De pild\u0103 la absolvire am ob\u0163inut de cinci ori nota zece la cele cinci examene. Mi-a duc aminte c\u0103 rezultatele se afi\u015fau la etajul unu, pe o tabl\u0103 at\u00e2rnat\u0103 l\u00e2ng\u0103 secretariat. M-am apropiat s\u0103 citesc \u015fi eu rezultatele. \u00cenaintea mea st\u0103teau doi boboci cu care \u00eenc\u0103 nu m\u0103 cuno\u015fteam. Deodat\u0103 b\u0103iatul atinge cu degetul numele meu \u015fi \u00eei spune fetei care \u00eel \u00eenso\u0163e\u015fte:<\/p>\n

– Tu o vezi pe aceasta de aici, cea cu note maxime? M\u0103 jur pe ce vrei c\u0103 nu este normal\u0103. Nu se poate s\u0103 nu-i lipseasc\u0103 vreo roti\u0163\u0103 la bil\u0103.<\/p>\n

– Poate are una \u00een plus?<\/p>\n

\n

Am fugit repede de la locul \u201ecrimei\u201d, copiii ace\u015ftia pur \u015fi simplu m-au\u00a0desfiin\u0163at. Ceea ce nu m-a\u00a0oprit s\u0103-mi v\u0103d mai departe de treab\u0103, \u00een stilul meu.\u00a0\u00cenv\u0103\u0163am nop\u0163ile, iar ziua m\u0103 \u00eent\u00e2lneam cu un grup de colegi, pentru a l\u0103muri ni\u015fte probleme. Ei spuneau c\u0103 \u00eei ajut s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 s\u0103 \u00eenve\u0163e materia, eu \u00een schimb eram convins\u0103 c\u0103 ei m\u0103 ajut\u0103 pe mine s\u0103 memorez mai bine tot ce am \u00eenv\u0103\u0163at nop\u0163ile. Dar punctul pe \u201ei\u201d \u00eel puneam doar \u00een orele c\u00e2nd \u00eenv\u0103\u0163am \u00eempreun\u0103 cu Aura. Se pare c\u0103 am\u00e2ndou\u0103 aveam acela\u015fi creier organizat \u015fi de aceea reu\u015feam s\u0103-mi ordonez cuno\u015ftin\u0163ele doar atunci c\u00e2nd rediscutam totul \u00eempreun\u0103. Uneori ea venea la mine s\u0103 \u201ecitim\u201d \u00een c\u0103m\u0103ru\u0163a mea. Era aproape de facultate \u015fi aveam \u00eentotdeauna cutii pline cu pr\u0103jiturele de acas\u0103. Ron\u0163\u0103iam dulciuri \u015fi discutam cele \u00eenv\u0103\u0163ate, de obicei \u00een contradictoriu. Dar rezultatul acestor \u00eent\u00e2lniri aducea roade. \u00cenainte de plecare, Aura \u00eemi spunea \u00eentotdeauna:<\/p>\n

– P\u0103pu\u015fico, \u015ftii bine materia. N-ai s\u0103 m\u0103 faci de ru\u015fine la examenul de m\u00e2ine! Sper c\u0103 recuno\u015fti, \u00eens\u0103, c\u0103 eu \u015ftiu \u015fi mai bine.<\/p>\n

\n

A\u015fa avea ea \u00eentotdeauna ultimul cuv\u00e2nt la mine. P\u00e2n\u0103 \u00een ziua de ast\u0103zi. Dar nu uit s\u0103-i amintesc la sf\u00e2r\u015fitul oric\u0103rei dispute c\u0103: \u201eCel mai de\u015ftept cedeaz\u0103\u201d. Marea pl\u0103cere era s\u0103 merg eu acas\u0103 la Aura, atunci c\u00e2nd m\u0103 invita la d\u00e2nsa. Locuia \u00eentr-un loc destul de central, pe strada Ghiocei, aproape de bulevardul Dacia, \u00eempreun\u0103 cu mama ei. C\u00e2nd veneam la ea, aveam impresia c\u0103 niciodat\u0103 nu am p\u0103r\u0103sit or\u0103\u015felul meu de provincie.<\/p>\n

\n

De\u015fi plasat\u0103 \u00een cel mai frumos centru bucure\u015ftean, strada Ghiocei era parc\u0103 izolat\u0103 de restul lumii: c\u0103su\u0163\u0103 l\u00e2ng\u0103 c\u0103su\u0163\u0103, fiecare cu c\u00e2te o f\u00e2\u015fiu\u0163\u0103 de curte at\u00e2t de apropiat\u0103 una de cealalt\u0103, \u00eenc\u00e2t nici g\u0103inile care se plimbau \u0163an\u0163o\u015fe printre buruieni nu \u015ftiau cui apar\u0163ineau. Erau cur\u0163i f\u0103r\u0103 grani\u0163e, iar copiii c\u0103 \u015fi g\u0103inile apar\u0163ineau \u201ecomunit\u0103\u0163ii Ghiocei\u201d \u2013 o singur\u0103 familie. Gospodinele se cuno\u015fteau de c\u00e2nd\u00a0lumea, fiecare \u015ftia totul despre celelalte, ce necazuri, griji sau bucurii au. Se certau, se b\u00e2rfeau \u015fi totodat\u0103 se iubeau una pe alta, cu toatele \u00een ajutorul fiec\u0103reia. Tare m\u0103 sim\u0163eam bine \u00een aceast\u0103 atmosfer\u0103 ce mirosea \u201ea cas\u0103\u201d. Cu c\u00e2t le vizit\u0103m mai des, cu at\u00e2t mi-era mai bine acolo.<\/p>\n

\n

\u015ei mama Aurei m-a \u00eendr\u0103git. Era o femeie bun\u0103, cu acea preg\u0103tire intelectual\u0103 pe care o primiser\u0103 to\u0163i cei ce care au luat un bacalaureat \u201e\u00eenainte de 23 August\u201d. Era educatoare, directoare de gr\u0103dini\u0163\u0103, a editat c\u00e2teva manuale \u015fi \u00eendrumare pentru v\u00e2rsta pre\u015fcolar\u0103. Vecinele \u00eei spuneau \u201eCoana Maria\u201d, dar eu nu am \u00eendr\u0103znit niciodat\u0103 s\u0103 m\u0103 adresez ei astfel, nici atunci \u015fi nici mai t\u00e2rziu, chiar peste 30 de ani, c\u00e2nd \u00eemi spunea \u201ea dou\u0103 mea fiic\u0103\u201d.<\/p>\n

\n

Aceast\u0103 femeie mi-a fost drag\u0103 cu adev\u0103rat. Ultima oar\u0103 c\u00e2nd am v\u0103zut-o \u00een via\u0163\u0103 \u2013 cu vreo cinci-\u015fase ani \u00een urm\u0103, era aproape oarb\u0103. De\u015fi nu a v\u0103zut rochia pe care i-am adus-o cadou, a pip\u0103it-o doar \u015fi a spus c\u0103 este cea mai frumoas\u0103 rochie pe care a primit-o \u00een via\u0163a ei. A v\u0103zut-o doar cu v\u00e2rful degetelor, dar am sim\u0163it c\u0103 \u00eentr-adev\u0103r i-am f\u0103cut o pl\u0103cere.<\/p>\n

\n

Coana Maria st\u0103tea \u00een fotoliu, l\u00e2ng\u0103 aparatul de radio, \u015fi asculta \u015ftiri \u015fi \u201evedea\u201d cu o luciditate uimitoare toate evenimentele lumii. Cuno\u015ftea mai bine dec\u00e2t mine multe evenimente privind via\u0163a noastr\u0103 din Orient, din zona fierbinte. Le \u00een\u0163elegea c\u0103 cineva \u201edin afar\u0103\u201d, d\u00e2ndu-le \u00een\u0163elesuri mai generale sau mai profunde chiar.<\/p>\n

\n

C\u00e2nd ne-am luat r\u0103mas bun \u00eenainte de plecare, m-a m\u00e2ng\u00e2iat pe fa\u0163\u0103 \u00een loc de-a m\u0103 s\u0103ruta, \u015fi c\u00e2nd am ajuns la u\u015f\u0103 m-am mai \u00eentors c\u0103tre ea, cu presim\u0163irea sumbr\u0103 a unei desp\u0103r\u0163iri definitive. Ca s\u0103 \u00eendulcesc clip\u0103, am \u00eentrebat-o a\u015fa cum se obi\u015fnuie\u015fte:<\/p>\n

– Ce s\u0103 v\u0103 aduc din Israel c\u00e2nd voi veni \u00een vizit\u0103 data viitoare?<\/p>\n

Ea mi-a r\u0103spuns lini\u015ftit\u0103 ca despre un fapt divers:<\/p>\n

– C\u00e2nd ai s\u0103 pleci odat\u0103 la Ierusalim, s\u0103 intri \u00eentr-o biseric\u0103 \u015fi s\u0103 aprinzi pentru mine o lum\u00e2nare.<\/p>\n

I-am r\u0103spuns \u00een glum\u0103:<\/p>\n

– Mai vorbim noi despre asta data viitoare c\u00e2nd voi veni la Bucure\u015fti.<\/p>\n

\n

\u00cen sinea mea am \u00een\u0163eles c\u0103 am primit o \u00eens\u0103rcinare. C\u00e2nd voi pleca la Ierusalim, dup\u0103 ce se va termina cu ura, cu atacurile teroriste, cu exploziile \u00een plin centrul ora\u015fului. C\u00e2nd se va ivi ceva care s\u0103 semene cu o pace? Voi mai apuca eu asta oare?<\/p>\n

\n

De c\u00e2te ori vorbesc cu Aura \u00eencerc s-o ademenesc la noi, s-o conving s\u0103 vin\u0103, c\u0103 o s\u0103-i fac\u0103 pl\u0103cere s\u0103 vad\u0103 frumuse\u0163ea mea de \u0163\u0103ri\u015foar\u0103, \u00eei promit s-o plimb prin Tel Aviv, s-o duc la Ierusalim. Dar nu ajut\u0103. Are motivele ei serioase.<\/p>\n

– P\u0103pu\u015fico, eu nu am putere s\u0103 plec p\u00e2n\u0103 \u00een Pia\u0163a Unirii, cum vrei tu s\u0103 ajung p\u00e2n\u0103 \u00een Israel!<\/p>\n

– Dar ce ai, e\u015fti bolnav\u0103?<\/p>\n

– Da, de triste\u0163e.<\/p>\n

– \u015ei ce te \u00eentristeaz\u0103 pe tine mai r\u0103u dec\u00e2t pe al\u0163ii?<\/p>\n

– Mai \u00eent\u00e2i nu mai suport necinstea, nemernicia \u015fi r\u0103utatea lumii.<\/p>\n

– Dar asta a fost \u00eentotdeauna, ai tu vreo putere s\u0103 le schimbi?<\/p>\n

– Nu, dar tocmai asta m\u0103 \u00eemboln\u0103ve\u015fte, neputin\u0163a mea. M\u0103 ur\u0103sc pe mine \u00eens\u0103mi pentru c\u0103 sunt at\u00e2t de neputincioas\u0103 \u015fi de inutil\u0103.<\/p>\n

– Asta-i tot? Altceva te mai sup\u0103r\u0103, ca inima, rinichii, tensiunea arterial\u0103?<\/p>\n

– Toate m\u0103 sup\u0103r\u0103 \u015fi toate deriv\u0103 din aceea\u015fi cauz\u0103, \u015fi anume triste\u0163ea. C\u00e2nd eram t\u00e2n\u0103r\u0103 am sperat c\u0103 ceva se va schimba. Dup\u0103 ce totul s-a schimbat, totul a r\u0103mas la fel. Adic\u0103 lumea r\u0103m\u00e2ne aceea\u015fi, oamenii r\u0103m\u00e2n la fel de necinsti\u0163i, \u015fi de agresivi \u00een toate timpurile. Dar tu, care e\u015fti at\u00e2t de cinstit\u0103, de corect\u0103, de…<\/p>\n

– Provincial\u0103?<\/p>\n

– Ei, dac\u0103 spui tu! Deci pe tine nu te \u00eentristeaz\u0103 nimic din tot ce se petrece la voi, la noi, peste tot \u00een lumea larg\u0103? Chiar a\u015fa, ai devenit nesim\u0163it\u0103?<\/p>\n

– Ai g\u0103sit cuv\u00e2ntul potrivit, nesim\u0163it\u0103. \u015ei mult mai \u00een\u0163eleapt\u0103 ca pe vremuri.<\/p>\n

\n

Am tr\u0103it ani destui ca s\u0103 \u00een\u0163eleg c\u0103 totul se modific\u0103 dar nimic nu se schimb\u0103 pe lumea asta. (Au spus-o oamenii mai de\u015ftep\u0163i dec\u00e2t mine.) Oamenii sunt aceia\u015fi \u00een toate timpurile, fac acelea\u015fi gre\u015feli, acelea\u015fi rele, numai metodele se schimb\u0103. Uite, refuz s\u0103 m\u0103 omor pentru ni\u015fte lucruri care exist\u0103 independent de voin\u0163a mea. Eu una nu pot schimba nimic \u015fi absolut nimeni nu se sf\u0103tuie\u015fte cu mine.<\/p>\n

– Poate ai dreptate, sau sigur ai. Numai c\u0103 eu nu pot s\u0103 iau via\u0163a cu senin\u0103tatea \u015fi calmul t\u0103u. E\u015fti un om fericit dac\u0103 pe tine nu te intereseaz\u0103 nimic.<\/p>\n

– Hai s\u0103 nu exager\u0103m, sunt momente c\u00e2nd \u015fi eu m\u0103 \u00eentristez. De pild\u0103 c\u00e2nd deschid actul de identitate \u015fi v\u0103d data na\u015fterii mele. M\u0103 enervez fiindc\u0103 nu \u00een\u0163eleg c\u00e2nd \u015fi pe ce au trecut 70 de ani. Sau diminea\u0163a c\u00e2nd m\u0103 uit \u00een oglind\u0103, evident c\u0103 m\u0103 \u00eentristez descoperit \u00eenc\u0103 un r\u00e2d, pe l\u00e2ng\u0103 cele de ieri!<\/p>\n

– Dac\u0103 \u00eencepi \u015fi cu din astea, atunci chiar c\u0103 urlu de furie \u015fi triste\u0163e. Nu-mi ajunge tot restul, acum \u00eemi poveste\u015fti \u015fi ce trebuie s\u0103 v\u0103d \u00een oglind\u0103?<\/p>\n

– Ce vrei, vedem cam acela\u015fi lucru: imaginea noastr\u0103 \u015fi imaginea lumii: dec\u0103dere, descompunere, apropierea sf\u00e2r\u015fitului. Ai vreo putere s\u0103 dai timpul \u00eenapoi? S\u0103 schimbi mersul lucrurilor, s\u0103 fabrici un final mai frumos? Oricum\u00a0\u00eentinzi discu\u0163ia asta inutil\u0103, suntem neputincio\u0219i! Hai gata, pa \u015fi pusi\u201d.<\/p>\n

\n

Acuma s-a terminat \u0219i cu, certurile, \u0219i toate contrazicerile noastre.Au mai trecut c\u00e2\u021biva ani peste mine \u0219i peste lumea asta ingrat\u0103. Aura \u00een schimb \u0219i-a dob\u00e2ndit lini\u0219tea… De trei ani a plecat \u00eentr-o lume mai bun\u0103. Necazurile lumii mi-au r\u0103mas mie, s\u0103 le rezolv eu singur\u0103…<\/p>\n

——————<\/strong><\/p>\n

Heidi SIMON<\/strong><\/p>\n

Tel Aviv, Israel<\/strong><\/p>\n

20 aprilie 2018<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u0103m\u0103ru\u0163a mea de student\u0103 este mic\u0103 c\u00e2t un purice \u015fi at\u00e2rn\u0103 peste trei etaje ale unui bloc cur\u0103\u0163el \u015fi multicolor, [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-38127","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/38127","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=38127"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/38127\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":38130,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/38127\/revisions\/38130"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=38127"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=38127"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=38127"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}