{"id":3828,"date":"2012-04-03T16:17:35","date_gmt":"2012-04-03T16:17:35","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=3828"},"modified":"2012-04-03T16:17:35","modified_gmt":"2012-04-03T16:17:35","slug":"gradinile-suspendate-ale-exilului-romanesc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/04\/03\/gradinile-suspendate-ale-exilului-romanesc\/","title":{"rendered":"Gr\u0103dinile suspendate ale exilului rom\u00e2nesc"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

“Arizona. Veri fierbin\u0163i, cu frun\u0163ile nop\u0163ilor m\u00e2ng\u00e2iate de adieri pale de v\u00e2nt \u015fi lumina dimine\u0163ilor, limpede \u015fi clar\u0103, inund\u00e2nd fiecare col\u0163i\u015for al ora\u015fului mole\u015fit de c\u0103ldur\u0103… \u00centr-una din aceste dimine\u0163i str\u0103lucitoare \u015fi calde, \u00eemi amintesc c\u0103 l-am cunoscut pe nea Mitic\u0103.” Ceea ce distan\u0163eaz\u0103 aceast\u0103 carte de proza contemporanilor ei este o anume concrete\u0163e a sentimentalismului romantic dar \u015fi o radiografie a emo\u0163iilor puse \u00een joc, \u00een nici un caz din \u00eencifrarea expresiei lor, ci mai degrab\u0103 din “amintirile unui timp demult trecut”. Departe de-a fi un ermetic, Octavian Curpa\u015f, este un posedat al comunc\u0103rii ridic\u00eend \u00eent\u00eempl\u0103rile unui om, “Dumitru Sinu” – \u00een spe\u0163\u0103, la rang de mitologie existen\u0163ial\u0103 chiar \u015fi atunci c\u00eend “r\u0103ul nu \u00eentreab\u0103 pe nimeni, atunci c\u00e2nd vine”. Autorul volumului de fa\u0163\u0103, d\u0103 dovad\u0103, mai mult ca oric\u00eend, de un spirit treaz \u015fi o judecat\u0103 limpede, plin\u0103 de spontaneitate, ce permite cititorului , \u00eentr-un fel sau altul, o confruntare direct\u0103 cu universul unei lumi delimitate, bine definite istoric \u015fi social… “Dumitru Sinu, p\u0103r\u0103sise Rom\u00e2nia \u00een 1948. Avea s\u0103 \u00eemi povesteasc\u0103 \u00eens\u0103, mai t\u00e2rziu, despre plecarea sa din \u0163ar\u0103. Dac\u0103 tot trebuia s\u0103 vorbeasc\u0103 despre trecut, ce altceva \u00eei era mai aproape de suflet dec\u00e2t satul \u00een care v\u0103zuse lumina zilei, \u00eentr-un sf\u00e2r\u015fit de toamn\u0103 t\u00e2rzie, chiar de ziua Sf\u00e2ntului Andrei, 30 noiembrie 1926. Lui nea Mitic\u0103 \u00eei este dor de locul unde s-a n\u0103scut \u015fi a crescut: \u201eSatul meu, gr\u0103din\u0103 dulce,\/ Din tine nu m-a\u015f mai duce,\/ De mirosul florilor,\/ De dragul feciorilor,\/ De mirosul la o floare,\/ De dragul la \u015fez\u0103toare\u201d.”<\/strong><\/p>\n

Lectura “Exilului rom\u00e2nesc la mijloc de secol XX” , chiar luat\u0103 \u015fi izolat, dezv\u0103luie o carte singular\u0103, plin\u0103 de insolit, uimitoare la tot pasul, o proz\u0103 pe alocuri nea\u015fteptat de modern\u0103, pe alocuri desuet\u0103 dar plin\u0103 de pre\u0163iozitate \u015fi naturale\u0163e, de manierism \u015fi prospe\u0163ime. Este o incursiune \u00een miezul lucrurilor pornind de la o realitate pur\u0103 , autorul neinvent\u00eend nimic, ci doar slobozind din profunzimea dialecticii afectului \u015fi implicit a personajului s\u0103u central, \u00een jurul c\u0103ruia graviteaz\u0103 celelalte figuri auxiliare, f\u0103r\u0103 a fi supravegheat cumva de hegemonia imaginarului, adev\u0103rul prim \u015fi ultim, \u00een sine \u015fi pentru sine al lui Octavian Curpa\u015f. Abilitatea sa de-a trezi spiritul adormit dinl\u0103untrul fiec\u0103ruia dintre noi este mai mult dec\u00eet binevenit\u0103 \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 de schimb\u0103ri \u015fi provoc\u0103ri.<\/strong><\/p>\n

“O lume cu farmecul ei, o lume patriarhal\u0103, cu totul nou\u0103 pentru mine, mi se dezv\u0103luia acum, prin spusele lui. O lume care \u00eemi r\u0103scolea, \u00eentr-un fel, trecutul, amintindu-mi de basmele copil\u0103riei, care mereu \u00eencepeau cu acel nemuritor \u201eA fost odat\u0103 ca niciodat\u0103\u201d…”<\/strong><\/p>\n

El are capacitatea unic\u0103 de-a descoperi miraculosul ascuns sub masca obi\u015fnuitului \u015fi de a da grai acestor revela\u0163ii prin cuvinte ce \u00eei ating \u00een mod unic pe to\u0163i cei care le ascult\u0103.<\/strong><\/p>\n

“Amintirile sunt dovezile vii ale neuit\u0103rii din noi, sunt imaginile trecutului a\u015fternute \u00een g\u00e2nduri, \u00eengrijite \u00een tain\u0103 cu puterea sufletului \u015fi ocrotite cu dragoste de-atingerea aripilor nemiloase ale timpului. C\u00e2nd ne desprindem de v\u00e2ltoarea unui prezent ce sap\u0103 ad\u00e2nc \u00een noi \u015fi dragostea de tot ce-i frumos \u015fi bun ne st\u0103p\u00e2ne\u015fte vie\u0163ile scurg\u00e2ndu-se agale spre f\u00e2nt\u00e2nile nepieritoarei iubiri, d\u0103m fr\u00e2u liber amintirilor, c\u0103ut\u00e2ndu-ne pe noi \u00een\u015fine ancora\u0163i \u00een ad\u00e2ncul \u015fi farmecul lor.”<\/strong><\/p>\n

Me\u015fte\u015fugit\u0103 din materialul rezistent al originalului nea Mitic\u0103, “neobosit \u00een dezv\u0103luirea celor mai stra\u015fnice momente din via\u0163a lui din exil, nu-\u015fi rev\u0103rsase nici pe departe sacul plin cu amintiri.”, proza lui Octavian Curpa\u015f, cum chiar autorul subliniaz\u0103, este “o p\u0103rticic\u0103 din istoria emigran\u0163ilor rom\u00e2ni, o istorie \u00eenc\u0103 nescris\u0103” menit\u0103 s\u0103 salveze din sorbul timpului, prin care supu\u015fi vidului cosmic, ne pierdem de cele mai multe ori, substan\u0163a, sinele, eul. A\u015fadar “Exilul rom\u00e2nesc la mijloc de secol XX ” dezv\u0103luie sensurile cele mai tulbur\u0103toare \u015fi farmec\u0103 prin memoriile lui nea Mitic\u0103, ce au \u00eentruc\u00eetva rol de poten\u0163are a sentimentelor, \u00een pofida tuturor adversit\u0103\u0163ilor \u00eent\u00eempinate de acesta \u00eentr-o lume care nu cunoa\u015fte imobilitatea, \u00een care – dup\u0103 Wolf din “Iarba ro\u015fie” – nu exist\u0103, niciodat\u0103 \u015fi nic\u0103ieri, o ordine ideal\u0103. \u015ei \u015ftie mai multe dec\u00eet spune. Iar scenariul continu\u0103 \u00eentr-un amestec de paradoxuri tradi\u0163ionaliste \u015fi zel etnografic, \u00eentre oglinzi care multiplic\u0103 imaginea lui nea Mitic\u0103 – la infinit – prin “relatarea evenimentelor trecutului s\u0103u” cu varia\u0163iuni ludice dar \u015fi “subiecte delicate, sensibile, \u00eenc\u0103rcate de semnifica\u0163ii, care te \u00eenal\u0163\u0103, \u00ee\u0163i aduc un plus de cunoa\u015ftere, din punct de vedere cultural, pe de-o parte, \u015fi constituie totodat\u0103, nepre\u0163uite lec\u0163ii de via\u0163\u0103.”<\/strong><\/p>\n

Iat\u0103, a\u015fadar, un timp metafizic suspendat \u00een chimia slovelor pentru c\u0103 chiar nea Mitic\u0103 spune undeva spre finalul c\u0103r\u0163ii de fa\u0163\u0103 “\u201eTimpul trebuie valorificat \u00een favoarea cunoa\u015fterii, \u00een fiecare zi trebuie s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m c\u00e2te ceva\u201d, ca \u00eentr-un ritual tainic, a\u015f spune eu.<\/strong><\/p>\n

O stranie complicitate literar\u0103 func\u0163ioneaz\u0103 \u00eentre acest Dumitru Sinu \u015fi autor, cel care-i pune \u00een seam\u0103 toat\u0103 cavalcada de suveniruri, intuind \u00eentotdeauna \u00een datele realit\u0103\u0163ii, elementul \u00een care latent\u0103, se afl\u0103 sugestia literar\u0103 \u015fi simbolul artistic, a\u015fa \u00eenc\u00eet circumstan\u0163ele re\u0163inute de acesta \u00een “Exilul rom\u00e2nesc la mijloc de secol XX ” s\u0103 dest\u0103inuie motivul admira\u0163iei \u00eentr-un pasaj ce merit\u0103 cu prisosin\u0163\u0103 a fi re\u0163inut…<\/strong><\/p>\n

“Ascult\u00e2ndu-l pe nea Mitic\u0103 nu puteai s\u0103 r\u0103m\u00e2i insensibil \u015fi s\u0103 nu dai timpul \u00eenapoi, retr\u0103ind momentele inocen\u0163ei, c\u00e2nd mama, eterna mam\u0103, te \u0163inea la piept, te m\u00e2ng\u00e2ia \u015fi te-nv\u0103\u0163a de bine, te preg\u0103tea ca \u00eentr-o zi s\u0103 po\u0163i s\u0103 te nume\u015fti at\u00e2t de simplu, OM! Dar pentru el imaginea mamei se stinsese … avea doar trei ani\u015fori c\u00e2nd mama \u00eei plecase, sus, la ceruri.<\/strong><\/p>\n

\u201eC\u00e2nd ascultam c\u00e2ntecele \u015fi poeziile acelea care ne-au f\u0103cut ziua at\u00e2t de frumoas\u0103, m\u0103 g\u00e2ndeam cu regret c\u0103 nu-mi amintesc nici m\u0103car imaginea celei ce m-a adus pe lume … Eu nu puteam spune niciodat\u0103, ca inginerul Stoicescu, la cei nou\u0103zeci \u015fi \u015fapte de ani ai s\u0103i : Mama nu m-a pedepsit niciodat\u0103, dar vocea ei … ah, vocea ei! \u015ei-acum cu drag mi-o amintesc!\u201d<\/strong><\/p>\n

A\u015fadar , Octavian Curpa\u015f a reu\u015fit un nou pariu cu lucrarea de fa\u0163\u0103, de aceast\u0103 dat\u0103 dep\u0103\u015find orice previziuni prin \u00eensu\u015fi golemul textului, elaborat cu ingeniozitate echilibrat\u0103 \u015fi integratoare la diverse nivele\/etaje semantice \u015fi stilistice. E un fel de Babel rom\u00e2nesc \u00een burta c\u0103ruia intr\u0103, ca \u00eentr-o arc\u0103 a lui Noe toate “obiectele” realului, amintirile \u015fi personajele omologate p\u00een\u0103 \u00een prezent prin canonizarea \u00een semnul scriptural. \u015ei-mi mai \u00eenchipui scriitorul posed\u00eend, cum e \u015ftiut, un alt impact cu realul \u00een procesul creativ prin absoluta ipostaz\u0103 “nimic din ceea ce este scris, nu-mi este str\u0103in” astfel \u00eenc\u00eet toate capitolele volumului de fa\u0163\u0103 nef\u0103c\u00eend altceva dec\u00eet s\u0103 indice predilec\u0163ia pentru o anume substan\u0163\u0103 a con\u0163inutului situat\u0103 \u00eentr-o perspectiv\u0103 ampl\u0103, esen\u0163ialmente de cunoa\u015ftere, a personajului central, asumat\u0103 nicicum altfel dec\u00eet individual.<\/strong><\/p>\n

Prin catharsis-ul lecturii substituit subiectivismului penetrant al autorului, miezul acestei c\u0103r\u0163i mu\u015fcate de idei st\u0103ruie cu dreptate \u00een ceea ce se cheam\u0103 biografie interioar\u0103, singura care ofer\u0103 o cheie adev\u0103rat\u0103 de valorizare a cartii. Procesul narativ implic\u00eend \u00een principal, etape, momente, clipe astrale ale mi\u015fc\u0103rilor suflete\u015fti de sine st\u0103t\u0103toare \u015fi de aici poate \u015fi \u00eentrebarea: \u00een ce m\u0103sur\u0103 cuvintele sculpteaz\u0103 \u015fi ordoneaz\u0103 lucrurile? \u00cens\u0103 prin ludicul gratuit al permut\u0103rilor prozatorul Octavian Curpa\u015f acord\u0103 lui Dumitru Sinu – personajul centralis al volumului \u00een cauz\u0103- trecerea prin amintiri, gra\u0163ie ingeniozit\u0103\u0163ii punctului de fug\u0103 necesar, pornind cumva de la adamicul limbii ca resort universal, subordon\u00eend, \u00een final, totul unei motiva\u0163ii clare de cunoa\u015ftere \u015fi nostalgie definitiv\u0103.<\/strong><\/p>\n

Prin urmare “Exilul rom\u00e2nesc la mijloc de secol XX” este un fel de<\/strong> Georges Rouault \u00een ulei…fa\u0163\u0103 de care \u015fi Carppacio s-ar sim\u0163i, cumva, tulburat. \u00centr-un muzeu devenit el \u00eensu\u015fi alb.<\/strong><\/p>\n

Lumini\u0163a Cristina Petcu<\/strong><\/p>\n

Conferen\u0163iar universitar, Bucure\u015fti<\/em><\/strong><\/p>\n

18 februarie 2012<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

“Arizona. Veri fierbin\u0163i, cu frun\u0163ile nop\u0163ilor m\u00e2ng\u00e2iate de adieri pale de v\u00e2nt \u015fi lumina dimine\u0163ilor, limpede \u015fi clar\u0103, inund\u00e2nd fiecare [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-3828","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3828","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3828"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3828\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3828"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3828"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3828"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}